Concordia, 1867 (Anul 7, nr. 1-50)
1867-01-15 / nr. 5
Anulu VII. 5.572. Pest’a, Domineea, 27|15 jan. 1867. Ese de done ori in septeraana Joi-a si D o m i n c e’a. Pretiulu pentru Austria pre anu intregu . . 10 fl. v. a. „ jmnetate de anu 5 fl. v. a. „ trei lune . . . 3 fl. v. a.CONCORDIA. Pentru Romani’a si Strainetate pre anu intregu . . 14 fl. v. a. jumetate . . . 7 fl. v. a. trei lune ... 3 fl.50cr. DIURNALO POLITICO SI LITERARIU. Prenumeratiunea se face la „Edîtur’a Concordiei“ ora corespundintiele la Redactiunea diurnalului 8 t r a t’a I’eléneloru (Hutgasse) Nr. 1. unde sunt a se adresă tote scrisorile ce privescu administratiunea, spedîtiunea, etc. Scrisori nefrancate si corespund între anonime nu se primescu. Scriptele nepublicate se voru arde. Pentru insertiunea publicatiuniloru au a se respunde 10. cruceri de linia. — Pretiulu timbrului imp. reg. a 30 cr. pentru una publicare, e a se tramite deodata cu insertiunea, altmintrea nu se primesce. Unu unu sînguratecu costă 10 cr. v. a. REVISTA POLITICA. Pest’a, 26/u jan. 1867. Asta-di la 10 ore tienu cas’a representantiloru Ungariei siedintia. Obieptulu principale a fostu raportulu v presiedintelui cont. Jul. Andrássy despre presentarea adresei si respunsulu Maiestatii Sale la ace’a, care este urmatoriulu : „Speru ca celu mai de aprope rescriptu alu Meu va imprascia ingrijirile esprese in pre umilit’a adresa ce staturile si representantii adunati in dieta Mi-au suscernutu. Incredintiati pre comitenţii dvostre despre grati’a Mea regesca, precum si despre ace’a, care decliiaru gat’a a impleni dorinitele tierei, indata ce va fi succesu a delatura cu incredere împrumutata greutăţile formarei faptece a ministeriului ungurescu responsabile.“ Cuvintele mangaiatorie ale Domnitoriului făcură se lucesca pre fati’a majorității deputatiloru o bucuria, poteai cetî de pre fruntea loru sperantiele intr’unu viitoriu mai imbucuratoriu; dar’ totodată se vedeau si nesce fetie mai posomorite, nesce ingrijiri mai adence pentru cele ce au a se intempla. In adeveru toti dorescu schimbare esentiale in sîstem’a statului ; la toti li s’a urîtu de incertitudinea si fluctuatiunea in care innotâmu de 18 ani in coce; toti voiescu ca tier’a se fia mai usiorata si locuitorii ei mai fericiti, si cei mai seriosi barbati de statu la o schimbare radicale sitragu de tempuriu socotela asupr’a toturoru faptoriloru cari potu contribui la consolidarea noului edificiu , asupr’a toturoru mesureloru cari nu se potu ignoră; de aci provine ingrijirea si pessimismulu unor’a. Cu tote acestea noi credemu, cumca entusîasmulu optimistiloru se va dévalva la o valore reale consîderandu câ nu este asie usioru a guvernă nai’a patriei, câ mai usioru este a derimă altcum neusuabilu, de câtu a zidi unu altu edificiu nou pre ruinele celui vechiu. Dorimu ca ministeriulu ungurescu care se va infiintiă sâ fie mai intreleptu decâtu celu d’in 1848, se respecteze dorintiele patriei, a tuturoru nationalitatiloru si sa se compună d’in astfeliu de barbati, cari sa-si cunosca deplinu chiamarea sa in impregiurârile cele critice in cari ne aflâmu si cari ne voru mai ajunge , neuitandu de principiulu strabuniloru nostri, caveant consules nequid res publica detrimentum capiat.“ In legătură cu cele premise amintîmu,cumca luni si va reîncepe comisîunea de 67 activitatea sa si se pote prognostica, cuoperaturu subcomisîunii de 15, care a servitu de base consultariloru cabinetului d’in Vien’a — se va primi. Totu d’in pregratiosulu respunsu alu Maj. Sale potemu combină, cumca in casulu deslegarii cestiuniloru comune in unu modu multiemitoriu, va urmă fara amanare schimbarea sistemei. Cancelariulu Mailatu va sosi mane la Pest’a, si se va consultă cu capulu partitei precumpenitorie. Capitanulu supr. d’in Naseudu Alesandru Bohetielu, ca deputatu alesu d’in dîstrictulu Naseudului pentru dîet’a d’in Pest’a, si presentâ asta-di credentiunalele la presîdîulu dîetale. Din’a sa a fostu representante in dîet’a pestana si 1848/9. Tempuri grele au fostu in anii acestia, candu fiecare trebuiă se-si faca socotel’a sa pentru viitoriu; suntemu si acuma in ajunulu unoru intemplaminte grave, candu fii patriei si ai naţiunii nostre erau a se reculege pentru o colucrare solidara. Presiedîntele camerei de josu in siedînti’a de asta di a referatu, cumca in contra unui deputatu a sosîtu de la alegatorii sei votu de neîncredere, inse, precum votulu de incredere asié si celu de neincredere nu pote ave locu după sîstem’a parlamentaria, prin urmare acesta petitiune nu se pote luă la pertraptare.Camer’a pricependu ponderosîtatea cuvinteloru presîdelui le acordă. Dara deputatuluserbu Mileticiu luâ cuventulu dicundu in termini scurţi si categorici, cu votulu acest’a i s’a datu lui si elu poftesce desbatere meritoriale in acestu objectuce inse nu se primi. Noi asia suntemu informaţi cumca votulu de neîncredere deputatului Mileticiu i se dede numai de câtra o fracţiune a alegatoriloru, avendu elu la mana suscrierile numerose si ponderose a celorualalti alegatori. Noi laudamu portarea acesta adeveratu barbatesca a dlui Mileticiu, si credemu, casi in viitoriu se va luptă, — totu cu energia , ce-lu caracterisa pana acum — pentru eluptarea drepturiloru natiunalitatiloru, — respectandu totodată integritatea tierei, drepturile suveranului si consolidarea monarciei. Revistaliurnalistîca. P re s’a de Vien’a d’in 23. jan. a. c. aduce o corespundîntia d’in Turd’a 18. jan., in care se dice: „Petîtiunea romaniloru data la imperaturu, a inceputu a avéa urmări, dorere nu de cele ce se asceptau in Transîlvani’a. Se începe a face pe subscriitori precauţi, si unde numai se poate ai cicană. Serveasca de documentu , urmatori’a intemplare. Se scie ca, cam de o luna de dile incoace, eppulu romanu d’in Gherl’a, Dr. Ioanu Vanda, s’a impartesitu de grati’a imperateasca, asignandui-se 200 mii fl. pentru a redîcâ o catedrale, o resiedîntie episcopésca si unu seminariu teologicu pentru deces’a sa infiintiata acumu de 10 ani, si care cuprinde in sine 666 comune parociali ; in urm’a acésta, gubernulu transîlvanu înainte cu vre-o trei septemane, a lasatu a se erul prin o comisîune loculu necesariu pentru edîficiuri, si s’a si incheiatu contratu cu privatii. Intr’aceea dlu episcopu dîecesari, facia cu intentiunile barbatiloru magiari dela regimu, a trasu asupra-si acelu pecatu, ca a fostu alu doile care a subscrisu petîtiunea maiestatîca, inimica uniunei si amica constitutiunei. Pedéps’a nu potea se intarcia multu. In primele dile ale anului nou a sosîtu dela escels’a cancelaria transilvana unu telegramu la gubernulu tierei, ca acest’a sa nu esmita comisîune la Gherl’a in treb’a de eruirea locului pentru edîficiuri, si daca ar’ fi esmisu , să provóce numai decâtu. D’in aceasta mesura nu este greu a vedé amaretiunea, ce manifestarea romano-transîlvana a produsu in cercurile unionistice. In specie aci se vrea rumpe bât’a fâra crutiare asupra episcopului Vanca, pentru ca, precumu se scie, intrarea in oficiu si activitatea acestui pastoriu, preiubitu si pretiuitu de toti, cade chiar’ pe tempulu candu s’a inceputu sîstem’a regimului de acumu, si pote d’in acestu motîvu si pentru impregiurarea ca eppulu Vanda este romanu nascutu in Ungaria, a presupusu unionistii in elu o mai mare preiubire pentru contopirea Transilvaniei cu Ungari’a. Noi suntemu inse de ace’a fiduciósa sperantia, ca asignarea gratioasa memorata mai insusu, nu se mai poate retrage. Pentru romanii d’in Transîlvani’a, unu ministeriu magiaru anca si asta-di nu e alta decâtu terorismulu revoltantu, era uniunea Transilvaniei cu Ungari’a nu e mai putinu decâtu sinonima cu revolutiunea si cu rumperea unitatiei imperiului, si mai multu, ea este ins’a-si periclitarea imperiului, a cărei Combatere in anii 1848, a costatu pe romani jertfa a 40 mii de suflete. Pentru aceea pasulu d’in petîtiunea data la imperaturu — „romanii vreu a remane pentru totdeuna in Transilvania si in Austria, si in neci unu casu nu vreu a fi magiari“ — este scosu d’in adenculu celei mai curate inimi a fiacarui romanu ardeleanu.— Lasa ca, pentru debilitarea manifestarei romana-ardelena partea adversaria se inarmeaza cu autoritatea metropolitului gr. orient, romanu Siaguna, a cărui subscriere in petitiune lipsesce , lasa ca se vorbesce despre retragere de plenipotîntie si a. Ma la toate aceste observii pe scurtu, ca d’intre 38. de plenipotîntie date d’in tote partile Transilvaniei pentru dep. Baritiu si Dr. Ratiu, numa un’a sîngura s’a revocatu ; dar’ si acesta parte a plenipotîntiariloru d’impreuna cu escelenti’a sa metropolitulu Siaguna, n’a fostu neci-decumu in contra de a se face representatiune sau in contr’a cuprinsului ei, ci numa in catu pentru modus procedendi s’a escatu diferintia de opiniuni, de ora ce metropolitulu Siaguna pentru facerea acestui pasiu a tienutu mai competentu pe comitetulu nationalu constituitu in conferinti’a romana-nationala dela a. 1861., era ceealalta parte s’a temutu, si nu fara temeiu, câ la coadunarea comitetului natiunalu se voru poté face pedeci ca cele ce in anulu trecutu acumu in germine a sugrumatu ideea de unu congresu nationalu. — Acésta e adeverat’a stare a lucrului.“ Noi la aceste nu adaugemu alta decâtu aceea, câ precumu mai nainte asié si acuma suntemu convinsi, câ romanii toti au fostu de acordu intru facerea representatiunei, si câ dara, asta idea a fostu la romani universale. Aci numa calumni’a ar’ poté avere locu, candu se dice séu s’ar’ dice câ in privinti’a ast’a intre romani ar’ fi séu ar’ fi fostu fracțiune. Modus procedendi a fostu, unde părerile nu erau de acordu. Ambe aceste: unanimitate intru facerea representatiunei, diversitate intru modulu de purcedere, se constateaza chiar’ si prin respunsulu metropolitului d’in Sabiiu catra metropolitulu d’in Blasiu, si prin decursulu conferintiei d’in Alba-Iulia. Noi inse nutrimu speranti’a, ca modulu de purcedere alesu pentru subscernerea representatiunei la imperatulu, nu va tiené in desbinare pe romani , ci credemu ca cei cari nu lua aprobatu, lu-voru lua ca fapta complinită si lu-voru sustiené si ei candu si unde va trebui. Asta o cere amorea fratiesca, ast’a o pretinde solidaritatea nationale ; si romanii se sciu iubi fratiesce, si romanii voru sol sa tiena la solidaritate. Aci ran’a ar’ fi vindecata. Dar’ ne-ar’ dóré candu cancelari’a séu guvernulu transîlvanu n’ar’ soi respeptâ opiniunea individuale, si ar’ fi atâtu de pusilanimu ca pentru acesta se stiee refugiu la represalii, prin cari n’ar’ pedepsi atâtu pe unu indîvidu câtu pe unu cleru si pe unu poporu atâtu de lipsîtu si atâtu de setosu pentru cultura si civilisatiune. Noi credemu câ imperatulu a facutu ace’a gratia ca unu prébunu tata la fiii sei credîntiosi, si acesti fii sunt demni de asemene gratia; ei n’a facutu si nu voru face nemica, pentru ce s’ar’ poté lipsi de acelu daru imperatescu. Imperatulu face gratia si la rebeli; elu nu pute a si-o retrage dela poporulu celu mai credîntiosu. — Asié ne place a crede ca cancelari’â si guvernulu Transîlvanu va tractâ pe toti ardelenii ca pe adeverati fii ai patriei, si nu va face deosebire intre romanu, unguru-secuiu si sasu precumu neci intre orice confesiune a acestora. Egalitate de limba, libertate de lege, fratietate in tate. Foia oficiosa „ Wiener Journal“ in numerulu seu celu mai de aprope aduce artiolulu urmatoriu: „Adeveratulu credîntiosu alu constitutiunalismului nu trebe se considere constitutiunalismulu de o vaca laptosa a careia pretiu se stimeza după folosulu ce ludâ. Acelea, care voesce constitutiunalismulu numai sub condîtiunea, ca se dee privilegiu pre cărei natiunalitati, nu se pote dice câ e petrunsu de spiretulu adeveratu alu constitutiunalismului. A uri pre acei concetatieni ai nostri, cari vorbescu alta limba, postedu alte datîni, nu încape cu spiretulu unui statu liberale. Suntemu dedati a privi toleranti’a religiunaria după cerintiele liberalismului. Trebe se ne impacâmu si cu ideea tolerantiei natiunali. E lucru naturale, câ in vieti’a sociale nu se pote dispută nimenuia dreptulu de a avé prejudecie. Inse d’in privintie politice, daca pre care va natiunalitate nisuesce a domni preste alta, acéstea areta ca intre natiunalitati domnesce neindestulire si nematuritate civile si politica. Despretiurea si dejosîrea precârui poporu nu încape cu spiretulu luminatu alu tempului nostru. Spiretulu tempului nostru pretinde neamanatu emancipatiunea nationalitatiloru de sub apesare sau persecvare. In di-