Concordia, 1867 (Anul 7, nr. 1-50)

1867-01-15 / nr. 5

d’in noi, adeca natiunalitatea ? Cugetu, ca acést’a ni­­mene nu voiesce a o trage la indoiela ? Ba cine ar’ si poté voi asié ce­va? (Strigări: nimene !) De aci urmedia, câ noi traimu in neintielégere, si d’in acést’a se deriva dîscordîele, cari se potu com­­plana forte usioru , inse prin negatiune nici intrunu casu nu. Statulu are lipsa de ce­va, ca se se pota sus­­tiené, pentruca atunci, candu s’au intemeiatu statele, nu s’au intemeiatu altcum, decâtu prin aceia, ca omenii au abdisu de la unele drepturi naturali ale loru, a caror esércere o au cesu statului; inse statulu, ca se pota ei este constantu, si se pota da pieptu cu tote even­tualităţile, are lipsa, se iee in consîderatiune toti faptorii sei. Ei, dar’ naţiunea magiara nu este sîngurulu faptore, pentruca ace’a numai atât’a dreptu are , câtu si cele alalte natiunalitati, ci cu cele alalte la olalte formedia statulu, ădeca ca se potemu deveni la unu conceptu de statu, se poftesce totalitatea tuturoru faptoriloru. Mie mi-ar’ fi placutu, ca se se evite die tote dis­putele in acesta casa, inse dupace deveni pe tapetu.... (Sgomotu.) Presiedîntele (clopotesce): Me rogu de iertare. Departe se fia de mine si cu­getulu, ca si candu eu asi voi a margini esprimerea libera a opiniuniloru; inse me rogu de o, dni deputati , ca se binevoiesca a vorbi numai la objectulu de sub desbatere , ădeca la aceea ca primescu seu ba amendamentulu propusu ? (Aprobare). Sîg. Popu: Eu chiaru despre amendamentu am voitu se vorbescu. Observarea dtale die presiedînte este tare tardia: mai de tempuriu ar’ fi trebuitu se o faci si printrins’a a preveni tote disputele neplăcute. Eu in acesta tiera, precum disei, nu cunoscu nu­mai un’a, ci mai multe natiunalitati. Acést’a o am des­­fasiuratu eu cu alta ocasîune, candu am disu, ca intre natiunalitate, si națiune politica este deosebire; inse negu ace’a, cil națiunea magiara ar’ o națiune poli­tica ; (sgomotu) ci afirmu, si acést’a trebue se o recu­­nosca ori si cine, cumca precum națiunea magiara asié si cele alalte natiunalitati tote la­olalta formedia pa­­tri­a, statulu, a cărui locuitori laolalta fara dîferintia de limba si confesiune formedia națiunea politica, asié dara nu numai eschisîvu națiunea magiara, carea nu­mai o parte face d’in statu, ci in solidum toti, cari locuimu in tier’a, in statulu acest’a. In patri’a acést’a nu pote avé mai multu dreptu un’a , de câtu alt’a ; magiarulu nu pote avé mai mare preferintia, pentruca are numele „magiaru,“ decâtu romanulu , pentruca acest’a nu s’a nascutu magiaru. Frații nostri magiari dicu, cu ei impartiescu drepturile loru cu cele alalte nationalitâti, pentru cuventulu, cu ei voiescu a fi fraţi buni. Mie dloru, acesta nu-mi trebue, fiindcă in le­gile d’in 1848, vediu espresu principiulu egalităţii de dreptu, prin urmare eu chiaru asie indreptatitu me sîmtu , ca ori care unguru. Aceste le am aflatu a fi de lipsa pentru lămu­rirea ideeloru , si acum’a­dicu, se ne odîhnimu in acea, ce este scrisu in adresa, pentruca intr’ins’a este accen­tuata indestulirea drepta si ecitabile a tuturoru civi­­loru d’in patria fara deosebire de nationalitate seu confesiune. Inse numai cu acea solemna dechiaratiune, me odîhnescu intru tote aceste, cumca cu asie le in­­tielegu aceste, ca adres’a sub numele magiaru nu pricepe natiunea magiara, ci pe insa­si Ungar’a, carea este formata d’in tote natiunalitatile. (Se votamu.) Em. Borsoiu: Fiindcă dlu condeputatu Sîg. Popu me atacă in persona, (Sgomotu la ordine !) io me voiu rectifică tare pe scurtu. Condeputatulu mieu Sîgism. Popu me infrunta in deosebi cu ace’a, cum potu eu pasi acum’a cu amendamentu , candu eu am fostu membru alu comisîunii de 15 ? si cumca acolo ar’ fi trebuitu se-mi făcu observările mele. Pe mine acést’a, precum se vede, me apesa. Inse făcu autenta cas’a chiaru la cuvintele mele d’in acesta sie­­dîntia. Eu adres’a asié, precum este, si in comisîunea de 15, ba si asta-di prin aceia, ca n’am graitu in con­tra ei, o am primitu si aci de a mea. Pe mine nu me infrica pasagiulu: „Restitue Majestate mai nainte de tote libertatea constitutionale a natiunii magi­are,“ pentrucâ eu mi-am esplicatu cu alta ocasîune conce­­ptulu mieu politîcu fatia cu cuventulu acest’a. (Apro­bare.) Eu dara nu me temu de elu. După ce vise ve­­diai, câ suntu unii, caror’a li casi una témere, ba am vediutu, câ acést’a espresîune a datu ansa la o dîscu­­sîune mai lunga, ba chiaru estravaganta, ca interme­­dîatore am propusu acea spresîune, carea totului nu strica, si după convingerea mea , nu slabesce nici adres’a. Asié dara eu numai ca intermedîatore o am propusu; prin urmare acestu atacu lu­ reindrumediu asupra condeputatului Sîg. Popu.“ Cuventarea acest’a după stenografulu oficiosu — care de curendu s’a impartitu intre deputați — o pu­­blicamu numai pentru ca se se convingă o. p. despre tendentios’a apucatura a corespundîntiloru Albinei, cari se insuiescu a schimosî adeverulu, dicundu câ eu am aperatu espresîunea „magyar nemzet.“ D’in cuven­tarea mea pote vedé ori-si-cine cumca eu d’in contra nu am recunoscutu nice ace’a câ „natiunaa magiara, ar’ fi natiune politica,“ ca eu m’am esprimatu chiar’ in intielesulu proieptului deputatiloru romani demu­­strandu in termini destulu de chiari si cu o energia, cu care sunt datoriu alegatoriloru mei si natiunii mele cumca in Ungari’a tote natiunile se considara de totu atâti’a faptori publico-politici si parti constitutive ale tierei egalu indreptatite, si am votatu pentru testu numai in intielesulu cuventarei mele. Mai departe, se intielege de sine, ca după ce eu cu majoritatea deputatiloru romani la prim’a votisare am votatu pentru adres’a pertîtei lui Deák, fara incon­­secintia palpabile si batetoria la ochi nu poteam votî să a dou’a ora in contra testului, si in urma nu se pote ignoră nici ace’a impregiurare, ca d. Gozsdu in re­­spunsulu seu, ce mi l’a dutu la observatiunile miele si-a retrasu amndamentulu seu, dicundu, ca pre d’in­­sulu lu­ multiumesce testulu originalu ; prin urmare nu eră nici amendamentu, care poteă veni la o votisare noua. Tote acestea ar’ trebui se le scie corespundîntii Albinei, cari d’in căușele cele mai seriose făcu copilă­rii, adunandu pre nesciute pentru unu obolu alu or­bului apa pre mor’a reactiunei. Red, sânte in fati’a lui Ddieu am se-ti descoperu unu lucru ce am voitu se ti-lu spunu anca de multu. — Urmeza, eu te ascultu cu reverintia si tăcere. — Secretele mele sunt secrete de amore si res­­bunare. Tu scii câ noi trebuie se ne luptamu pentru libertate si totuodata se ne resbunamu, pentru acest’a anca in acesta nopte trebuie se esimu d’aci, am aflatu eu si acestu midilocu , dar’ anca n’a sosîtu pr’a. Tu scii câtu te iubescu , tu vedi câ nu mai ai pre nime in lume decâtu pre mine , fii dar’ mires’a mea, dâ-mi man’a câ­ci regele codriloru se va aretâ demnu de acesta mana. — Primesce acesta mana Pinte si roga împreuna cu mine ceriulu ca se binecuvinte legatur’a nostra. — Acesti santi ce ne incungiura sunt marturi ai legaturei nostre, ei voru binecuventa logodirea nostra. Noptea eră infricosiata si plina de fiori, ploi’a nu încetase anca, tunetele si fulgerele se urmau mai fara intrerumpere; deodata unu sunetu infricosiatu insotitu de unu cutremuru ne puseră in uimire, doue tunete lovise biseric­a, o parte a paretelui dreptu cadiu , in­­gliatori unii fura loviţi de tunetu alţii inspaimentati fugiră. Preste pucinu ploi’a inceta, ceriulu începu a se însenină. „Ddieu ne scutesce si ne ajuta“ eschiama Pintea dicandu se-i urmamu. Esiramu d’in biserica luandu drumulu ce ducea la corturile braviloru lui Pintea. Vieti’a in corturi eră forte inimata , copii co­driloru si­ petreceau , candu ne apropiaramu mai tare de ei audiramu cantulu lui Pintea, unu cantu simplu dar care entusiasmă pana la eroismu pre banditi. Ajunseramu la corturi si intraramu in cortulu lui Pin­tea, după aceea Pintea dede ordinu lui Vulturu secre­­tariulu seu si unulu d’in cei mai bravi se pregatesca mes’a. Preste pucinu tempu tote fura gata si ne asie­­diaramu la mesa, ne restauraramu, apoi Pintea luandu unu pocaru cu vinu si ducandu-lu la gura dise: „ah! de ce nu e acestu vinu picaturele cele d’in urma de sânge tîranescu. Anim’a-mi e neliniscita, cugetările triste, vinele-mi ardu ca si candu ar’ curge prin ele in locu de sânge plumbu topitu , totu corpulu mi-arde, dar ah, acesta flacara numai o ploie de sânge inimicu, de sânge tîranu ar’ fi in stare a o stânge. Sange si ar’ sânge, da, câ­ci spre a ajunge adi la libertate trebuie se treci prin torinti de sânge , trebuie se îmbraci na­­tur’a feteloru selbatice. Triste tempuri, trista lume, nefericite popora. Asi fi doritu d’in tota inim’a ca se nn versu sânge omenescu , asi fi voitu se incungiuru acesta deprindere carea dejosesce si selbatecesce pre omu, dar’ dorinti’a si vointi’a mea au fostu desierte, câ­ci spre a poté resturna tirani’a , spre a detrona robi’a, se cere a trece prin botezulu sângelui.“ — După ace’a dise lui Vulturu se-i aduca cele cinci cre­­scete de tirani, care aducandu-le si tornandu vinu in ele, beuramu cu totii d’in ele cerendu morte tuturoru tiraniloru. „Se bemu fratiloru, adause Pintea, se golimu aceste pocare in triumfulu causei nostre, in triumfulu libertăţii ! Traiesca romanismulu ! Ura ! respunseramu toti comesenii. Pintea se esaltase , ilusiunile lui de libertate, gloria si mărire er’ lu­ preocupau. In acestea mominte de ostasu Pintea luandu ocupa in mana incepu a cântă : „Multu mi­ place cup’a plina S’o privescu, s’o desiertezu Si-a ta gura scumpa dina S’o sarutu, s’o amirezu Libertate si iubire Pre voi numai ve adoru, Căci voi dati-mi fericire In voi inecu alu meu doru.“ (Va urmă.) I. C. Dragescu. 19 De langa Tis’u 8/ao- Jammriu 1867. Publicitatea nostra areta mai multe suspinuri adancu petrudietorie, d’intre cari cele mai dorerose se păru a fi: căușele scoleloru elementarie, si scuturarea jugului suprematisarii ierarciei srbe totaliter, carea produse natiunei nostre atâte scăderi si daune, la cari de câte ori va recugetă vr’unu romanu cu seriosîtate, i­ se va implé inim’a de amaretiuni si întristare. Pre bine suntu cunoscute onor. publicu cetîtoriu certele romaniloru gr. orientali provenite d’in caus’a despartirei de câtra ierarh­’a srba, cari certe dura si in presînte mai alesu in comunităţile miste unde e vorb’a despre impartirea bunuriloru si besericeloru in cornuri edificate ; inse nu cu putiena mirare si neplă­cere am observata, cum ca si intre romanii gr. cat. si intre consorţii loru rom. cat.­esîstu atari certe , care macar ca suntu férte neindatînate si rare, totu­si după parerea mea merita a se luă in considerare si la o desbatere mai seriosa cu atât’a mai vertosu, cu câtu acelea conticnu in sine nesce vatemari atâta pentru poporulu romanu, câtu si pentru Ilustr. Sa eppulu greco cat. a Urbei­ Mari, si cari sunt acu si pu­blicate in „Szegedi Híradó“ numerulu 5, in core­­spondînti’a intitulata „Makó bajai“ intr’unu tonu de­stulu de vatamatoriu si trivialu. Ca se se pota onor. publicu cetîtoriu mai bine orientu, precum si acei onor. dni, pre cari­i interesedia si atîngu mai de aprope acestea eveniminte, voiu produce acei’a corespondîntia mai in tota estinderea ei. Corespondîntele Kopáncsi după ce areta ori­ginea magiariloru gr. cat. intr’altele dice : „Acesti un­guri gr. cat. emigrandu in finea seclului trecutu aici (in Macovia), cu ajutoriulu M. Tereziei si au edificata o besérica, carea inca si asta-di susta Mai tardiu ajun­seră pre aici si nesce pastori romani; acesti­a au ro­­gatu pre correligionarii sei, se-i primésca si pre d’insii in beséric’a loru, ce intemplandu-se romanii fura cu hospitalitate magiara primiti; ba inca ce e mai multu, mai tardiu li-au concesu ca o parte d’in servitiulu dî­­vinu se se tiena in limb’a romana, vnse vai de capulu loru ! ca acumu romanii li au crescutu pe grumadiu“! „N’amu de cugetu — continua mai departe — a enumera de nou, cum li­ s’au trimisu (unguriloru) pre capu d'in Urbea-Mare popi si invetiatori romani de „apostoli romanisatori“ , cum li s’au delaturatu roga­­rile d’in Urbea-Mare, candu cereau demiterea aposto­­liloru, — ci voiu se me restringu numai la enume­rarea unoru fapte, cari au scandalisatu intregulu po­­poru magiaru.“ „Scopulu li eră antâiu a „romanisă,“ acuma vise — după ce acést’a nu li-a succesu — a vatema.“ „Preotulu loru de la lun’a lui augustu numai tiene servitiulu doiiescu, numai d’in ace’a causa, pentru ca credîntiosii, cari nu pricepu numai limb’a magiara, voiescu a adoră pe Creatoriu in limb’a acést’a. Si daca si tiene vreodată servitiulu ddiescu, cum aude primulu „uram irgalmazz, de locu întrerupe serv. ddiescu, si fuge afara cu credîntiosii lui romani sedusi s. a.“ „Unu ce ne mai auditu ! unu părinte sufletescu, in locu de a invetia pe credîntiosii lui unu moralu mai bunu , i boldescu contr’a fratiloru loru , contra acelora , carii nu numai ca i-au suferitu cu bucuria pan’acum , ci se li fie pre onore disu — si acum pri­­vescu in pace tote escesele loru, fara de nici o resbunare.“ „La cratiunulu gr. cat., chorulu magiaru a ince­­putu cu enthusîasmu a cântă: „Velünk az Isten, ért­­ sétek meg nemzetek!“ (Cu noi e Dnulu intielegeti némuri), care cantare pan’acum s'a cantata totu in limb’a rusina (orosz), ce audindu venerab. d. preotu delocu s’a decl­aratu, cumca lui — dupa ordinatiunile mai nalte — nu e iertata a tiené serv. ddiescu daca se canta in limba magiara, si asié după dâtînâ­i a esitu afara tragendu după sine mai multi pastori romani s. a.“ „A treia di a cratiunului — dice corespund. — furandu romanii cu învoirea preotului chei’a besericii, si asié neputandu magiarii intră in beserica, erau sî-i­liti a tiené inseratulu sub ceriulu aiberu, era preotulu desnumitu uitandu-se pre feréstra se bucura.“ „Acestea si multe alte escese eppulu gr. rom. d’in Urbea-Mare nu numai ca nu le opresce , ci inca le si înainta.“ După acestea urmedia apologulu unde-si areta coresp.^filosofi’a sa cea minunata si cu o ironia dice „Cumca in principatele Danubiane viséza romanii de­spre „Daeo-Romania“ nu me miru — nici e lipsa — inse pre langa Tis’a ce vre a „la Frátye Fertályé“ nu-mi potu esplica ! Aru fi forte de doritu , daca s’aru da desluciri mai de aprope asupra acestoru fapte, ca se se restau­­redia ecuilibriulu d dreptâtii. M. B. N.

Next