Concordia, 1867 (Anul 7, nr. 1-50)

Concordia_1867_07-12 - 1867-11-26 / nr. 90

g) D’in pietate catra egali’a îndreptățire a limbei si a religiimii tinerii insi inoatu se pote sa se înroleze întrunii regimentu, ca astfelu se se pota nu numai comanda in limb’a loru propria, ci se se pota provedé esaetu de catra sufleterii loru si in cele spiretuali. VI. Iripi ivintea urbarialitatiloru. Scopulu principale alu fiecărui statu liberii si constitutioiale este: a impartesi egalminte pre toti de la celu d’in tari pana la celu d’in urma cetatienu in libertatea comune. Dar durere, suntu multi frați de ai nostri fara destingere de religiune si nationalitate, cari si adi suferii fiindu eschisi dela usuarea drepturiloru libere cetatienesci ale vietii nostre constitutionale d’in 1848, atare este: viéti’a servire a robotaviloru cari nu se tienu de iobagi, aci se anumera remanintiele feudalismului precum regalele diecima si alte obligamente, — aceste seu pre calea statului seu pre calea rescumperarei respectiviloru se incete catumai curundu. — Lasa, ca se fia totu cetatienulu acestei patrie liberii si egala indreptatitu, casa ca libertatea comune, mam’a nostra iubita, se-si estinda aripele sale scutitorie si fericitorie preste noi toti intro forma fara destingere de persona! Boerii in faciia tronului si boarii in faci a poporului. Unu dudi in politico idori cu. In tiera mule, in genere vorbindu omenii nu judeci prin ei insii, — credemu ca midiloculu celu mai sigura de a distruge prejudecățile si de a controla veracitatea aserțiuniloru contradicatorie , este de a se refera la mărturisirile sciintiei si ale istoriei, este de a pune mai alesu faptele in evidenția.. . . M. B1 a r e m b e r g. Tier’a Nr. 2. Partitulu boeresen, misicat g'pu titan eu prin apropiarea friguriloru electorali, deschise unu diaru ad hoc, ia care pe de o parte celebreza devotamentulu seu pentru monarchia, era pe de alta si atribue numele de „Tiera,“ voindu a esprime prin acéstea iubirea sa pentru popom. Oricatu de ciudata ni s'a parutii, negresitu, o asemenea profesiune de credintia, ce este cu totulu opusa rolului ce a avutu pan’acumu partitulu boeresen in Romania, totusi n'amu fi luatu asupra-ni usier’a sarcina de a demonstra platohismulu acelui devotamentu pentru monarchia si alu acelei iubiri pentru popom, daca adversarii nostri n’ar’ fi cautatu a justifica pretensiunile loru prin sacru si testimoniu alu istoriei. Apelulu lasciiitia are totu-d’auna o atractiiune atatu de puternica si eserciteza o influintia atatu de prestigiosa, in catu adese ori erorile cele mai grave au reusitu a se stracura in lume, numai d’in causa, că ele au fostu presintate sub unu velu mai multii seu mai pucinu sciintificii, si nu s’au gasitu cine-va chiaru atunci, la momentulu oportunii, Sa se probeze, că cea mai periculosa inamica a sciintiei celei adeverate este tocmai sciinti’a cea necomplecta si bucatita. Asta-felu, de esemplu Camer’a constituanta d’in 1866 admisese cu o curioasa gravitate argumentele pretinse istorice ale d-lui N. Biaramberg despre esistinti’a institutiunii Senatului la străbunii noștri de si toate probele înșirate cu ace’a ocasiime, se risipescu la cea mai slaba suflare a unei critice serioase, precumu, buna-eara, ceea ce ne spunea domnului atunci câadica cei 12 boeri d’in divanulu lui Negru-vodă ar’ fi fostu unu Senatu ca si cei 12 pairi ai lui Carlomanu; că municipalitățile orasienesci au fostu de asemenea senaturi, ca si cultele romane; că de cate ori imoranti’a strainiloru numi pe boerii nostri baroni, ea avea in vedere curatu si simplu unu Senatu; ca, in fine, era unu Senatu, fara cea mai mica contestatiune, toti omenii cărunţi, despre cari vorbesce codulu Basarabii, dicendu, unde nu e lege scrisa, se socotesca betranii!! IV) In acestu modu, o lunga schele de sofisme istorice a putut si servi cu eficacitate la edificarea Senatului romanescu, multiumita fermecului, ce posedă asupra-ne chiar o falsa aparintia sciintifica, daca ne surprindu cumva pe neasceptate si nu ne lasa destulu timpii pentru a cântări greutatea argumentelor. Temendu-ne dara, ca se nu se mai intemple totu asia asta-di, candu partitulu boeresen, era si cu unghiu’a istoriei in mana, se incerca d’in nou a pescui in ap’a turbure, noi amu credintu afin imperiosa detoria d’in parte-ne de a nu mai tace asta-data, avendu cavalerismulu de a combate pe adversarii nostri pe aceleasi intinsu si fecunda terenul, pe care si lau alesu domnia-loru insii. Oricatu de vasta se fie eruditiunea d-lui N. Blaremberg, care in puterea contrastului, apare naturalmente cu atatu mai multu la eredintia cu catu mai sobre, in acesta privintia, suptu celelalte pene ale reactiunii; totusi convinsi mai putinu de propria nostra fortia , de catu de dreptatea emisei, pe care o sustienemu, noi nu ne sfiimu a primi provocatiun’ea, a ne refusa duelulu seu, mai bine dicendu, „judecata lui Domnedicu“ pe campulu istoriei. Partitulu boerescu amicii alu tronului! partitulu boerescu amicii alu poporului!... D’abi’a prommei ar amu aceste done strigate de resbelu ale antagonistiloru nostri, si eca deja ca ni se pare a vede desvelindu-se unu spectaclu burlescu pe rafturile micei nóstre bibliotece: foliantele cronicele, documentele, Urechia, Mironu Costinu, Radu Grecianu, Neculcea, ni se presinta in imaginatiune misicandu-se, privindu cu mirare unulu la altuia, strimbandu-se, facendui grimase, si in fine isbucnindu prin o detunătură de hohote omerice ha! ha! ha! Mai ’nainte inse de a incepe a demonstra, cum ca istori’a romana are in adeveru tata dreptatea de a ride de neasceptatele pretensiuni monarchice si democratice ale unui partitu, a caruia tóta vieti’a, totu trecutulu, tóte luptele au fostu numai contra tronului si numai contr’a poporului; se ne oprimu unu momentu, pentru a esplica ceea ce intielegemu noi aci sub numele de boeru, caci definitiunea preliminaria a termeniloru este prim’a conditiune a ver carei desbateri solide. ) Vedi discursulu dlui Blaremberg in Dezbaterile, 1860, Nr. 49, suplimentu. 357 I. Cine suntu boerii? Boerii potu fi avuti, dar’ nu este avuti’a ce’a ce’i caracteriséza. Clinica averea si boerismulu suntu doue lucruri cu totulu diferite eca o seria de dovedi, cari au celu pucinu meritulu de a fi forte clare: 1° Clasa comerciale in genere întrece prin avutia pe tote celelalte clase, er’ Evreii in specie lasa departe in urma pe orice alta varietate d’iai clas’a comerciale. 2” S’au vediutu in lume milionari, cari au fostu totu d’odata cei mai sinceri democrati pe facl’a pamentulului, si dreptu proba, ca se aducenm unu esemplu mai moderati, nu avemu de catu a cită numele celebrului Richard Owen. 3° Departe de a fi toti avuti, boierii, d’in contra, nu postedu in cea mai mare parte, mai cu sema la noi, decatu numai stări negative in câtu unu glumetiu ar pote se afirme, ca definitiunea cea mai nemerita a boerului romanii este de a avé detoria. Asia dara, boerismulu nu consista in avutia. Se fie ore in sânge ? Si mai pucinu! 1° Mirabeau a fostu marchisu, si totusi nimene n’a intielesu mai bine si n’a impinsu înainte cu mai multa energia ide’a democratiei. 2° Nu esista nici o tiera, unde boerismulu se nu se fie amalgamaţii totu-de-un’a cu o mulţime de elemente fara nici o traditiune de sânge; totu feliulu de parveniţi, cari nu scieau curau sesi-arete mai bine usurpat’a noblétia, decatu numai persecutandu cu o furia multiplicata bietulu poporu, in sinulu carui’a acesti renegati vediusera lumin’a di lei. — 3° Vorbindu mai in specie despre Romania, P o p i i u. Si ’nainte le esiă Si d’in graiu asie graiu : — Alei Vitia Catauitia, Ce-ai cotatu tu pe aice ? De ne’ncurci tu florile Si ne turburi ostile ! En da-ti tu Vitiavam’a! — Ce felu de vama ti-asi da ? — Se-ti dai, Vitia, pusc’a ta! — Pusculiti’a nu ti-oiu dă Pana capulu susu mi-a sta Ca mi-a dat’o tatalu meu Se pazescu de capulu meu. — En da-ti tu Vitia, vam’a! — Ce felu de vama ti-asi dâ ? — Se-ti dai Vitia, pistolulu! — Io pistolulu nu l’oiu dâ Pana capulu susu mi-a stâ, Câ l’am del’ unu cumnatielu Se-mi aperu trupulu cu elu. — Eu dâ-ti tu Vitia, vam’a! — Ce felu de vama ti-asi dâ ? — Se ti dai Vitia sabi’a! — Io sabi’a nu oiu dâ Câ mi-a dat’o frate-meu Se-mi pazescu io capulu meu. — En da-ti tu Vitia vam’a! — Ce felu de vama ti-asi da ? — Se mi-dai, Vitia, pe murgii! — Io pe murgii nu l’oiu dâ, Câ mi l’a datu socrumeu Se mi-parte trupsiorulu meu. — En dâ-ti tu Vitia, vam’a — Fie curva maica-ta ! — Ce felu de vama ti-asi da ! — Se ti dai Vitia pe mandr’a — Io pe mandr’a nu du dâ Pana capulu susu mi-a sta ! — Dali, Vitia Catanitia, Gata-te se ne luptâmu In săbii se ne taiâmu — Dl.de véra pana ’n sera Că ’n o di de primavéra Este lupt’a mai usiara. Si de lupta s’apucâ Cu focu mare se luptă In săbii câ se taiâ, Vitia d’in gura graiâ : — Mandra, mandrului’a mea Descinge-ti pustiiulu brâu Si mi tiene murgulu de frâu ! Ca mi pune capulu Codreanu Alu meu si alu teu dusmanii. Frundia verde si-o lelea Mandr’a d’in gura graiea : — Ba io nu ti-l’oiu tiene D’intre voi care a iesbi De barbatu eu l’oiu primi. Viti a reu se maniâ Si ’n picioru mi se ’ntorcea Palosiulu iute scotea Și capete retediu Totu pologu câ mi-i facea, De galbenii culegea, Si ’n desagi câ mi-i bagă Și pe murgu-i aruncă Și d’in graiu asié graiu : — Pléca, curva ’naintea mea O vei vrea, o nu vei vré De nu draculu se temé, C’asta véra mi-am cositu, Câte clăi ca mi-am daitu La tote verfu le-am făcutu, Numai un’a am lasatu Cu capulu teu verfu se-i făcu. Frundia verde si-o lelea, Mandr’a d’in gura graiea : — Erta-mi Vitia, gresiél’a! — Pale lungi si minte scurta, Femea nepriceputa! Eu gresiél’a ti-oiu ertă Capulu teu candu l’oiu taia. Si palosiulu mi-lu scotea Capulu mandrei mi-lu taiea Totu muscaturi lu facea Si pe drumu o resipea; Numai titiele-i luă Si ’n pusnariu mi-le bagă Si pe murgii ’ncalecă, La sócra-sa se ducea : —■ Buna diu’a sócra mea! După mésa se punea Si-o cupa de vinu cerea Sócra-sa d’in graiu graiea : — Vitia, Vitia, dragulu meu, Cum ti-ar sta tie de bine De-ar fi si mandr’a cu tine! Vitia d’in gura graiea : — Da, na sóacra carne grasa De la mandr’a cea frumoasa Ferbe de seara cu vérdia ! Sóacra-sa nu pricepea; Carne cu vérdia ferbea Si ’nainte-i aducea, Elu d’in graiu asie graiea: — Manca si tu sócr’a-mea Carne de la fii’a ta! Curva-ai fostu si dumneata. Curva-a fostu si fét’a-ta! Si palosiulu mi-lu tragea Capulu sócra-sa taiea, Si averea i-o luă Si ’n desagi ca mi-o bagă Si pe murgu-o aruncă Si d’in graiu asie graieă : — Haidati fetiori după mine Se ve ’nvetiu a trai bine Se ve ducu pe la stremtori Se luamu la galbiori Casu usiori si la portare Si su mai spornici la schimbare! Sabiiu, 21. nov. 1867.