Concordia, 1867 (Anul 7, nr. 1-50)

Concordia_1867_07-12 - 1867-11-26 / nr. 90

nu pot erau a nu constata, ca m­ai tote némurile cele adeveratu vechi, care ele singure ar’ avé drep­­tulu de a se fali cu puritatea sângelui, nu se afla in partitulu boerescu de asta­di, ci facu uitate si necunoscute, intr’o linia cu fostii clacasi, pe la satele rediasiesci d’in Mold­o­v’a si printre moșnenii de d’in­coce de Milcovu. 4° In fine, facendu unu felii de ancheta gene­alogica in ambele tabere, in sirurile partitului de­mocraticii d’in Romani’a s’ar’gasi destui luptători, ai caror’a stramosi se ilustraseră in resboiele lui Mircea si ale lui Stefanu, pe candu totu-d’o­data amu dori premultu a ni se spune, daca toti mem­brii partitului boerescu ar’ pute fi cavaleri mal­­tesi ? . . . Prin urmare, sub numele de boieri noimi in­tielegemu nici bogatia, nici anticitatea orginei. Unu partitui din culmea caruia se afla Golescu­, nu poate vorbi contra nobletiei sângelui. Unu partitu, care numera comercialu printre stelpii sei fundamentali nu pote vorbi contra avutiei. In ce dar’ consista boerismulu ? Cautandu in mintea nóastra o definitiune scurta si complecta, damu cu ochii, d’in intemplare peste diariulu „Indepentia Romana,“ o specie de lon­ Botezatorulu carele d’in ordinea Provedintiei a precursu nascerei organului boerescu propriu Tierr’a, si unde adversarii nostri nu incetéza nici acum’a de a si­ manifesta tendintiele, de sicuru pentru plăcerea de a le vedé apoi tradusa in nemtiesce. In numerulu d’in 10 Noembre alu acestei foi predestinate ne intimpină intre altele, urmatori’a sublima apostrofa, adresata partitului liberale: „Se vi spune nunai pe facla: pecatele boeri­­iloru este, ca atunci candu au potutu, n’au scapatu „tier’ a de fierele veninose,ce arunca vitriolu pe „totu ce este lealii, onestu, nobilu in tiera, si v’au „ingaduitu se esploatati credulitatea publica si se „scamotati libertățile. . . .“ Eure­­cu amu gasitu". Boerii suntu aceia, cari poteau alta data se scape tier’a de liberalismu, si cari se caiescu asta­­di ca n’au facut’o atunci de­si nu perdu anca spe­­ranti’a ca o vom poté face de acumu nainte.­ Definitiunea ni se pare noue a fi cu atatu mai perfecta, cu catu ea este basata unicamente pe propri’a confesiune a adeversariloru nostri. Partitulu boerescu este acelu betranu Jupiter gelosii de suvenirea trecuteloru sale privilegie, pe care lu­ turmenta idea, cu junele Prometeu a reusitu a fura foculu celu monopolisatu alu ce­rului, distribuindu-lu apoi in drept’a si in stang’a serm­aniloru muritori! Acum’a, sciindu cu cine avenii a face, se pa­­simu d’a­ dreptulu in fondulu cestiunii,incercandu­­ne a analisa prin luminele istoriei, după criteriulu d-lui N. Blaremberg, devotamentulu partitului bo­­erescu pentru tronu si iubirea sa pentru popom. „Rom.“ (Va urma.) B. P. Hajdeu. NOUTATI ESTERNE. FRANCI’A. Parlamentulu francesu se ocupa de cestiunea romana. In siedinti’a d’in 3. dec. Latour aduce multiemita guvernului pentru espeditiunea romana , si pretinde, ca guver­­nulu francesu se fie constante in aperarea intereseloru lumesci ale papei. Opusetianistulu Guéroult (redactorele primariu alu diurnului „Opinion nationale“) dice : Pana candu noi sun­­temu in Rom’a, stamu sub influinti’a ideiloru ro­mane. Pentru relegea sufere politic’a. Se lasamu pre pap’a se se apere insu­si pre sine, si in patru­­spre­ diece dile de sigurii se va inpaca cu Itali’a. Daca n’asi poté speră straformarea liberale a gu­vernului francesu, io asi fi celu mai mare inimicii alu aceluia. In siedinti’a d’in 4. decembre marchisulu M o u s t i e r respunde la interpelatiunea acusato­­ria a lui Jules Favre si dice, ca : politic’a guver­nului francesu a fostu : scoterea austriaciloru d’in Itali’a, si este: asecurarea nedependintiei Italiei,im­­pacarea Italiei cu papismulu si prin urmare asecura­rea statului eclesiastecu. Franci­a a esecutatu cu lo­­jalitate conventiunea d’in septemvre. Guvernulu italianu a solutu, ca guvernulu francesu dorescé esecutarea deplena si loiale a conventiunii d’in septemvre. Itali­a si-a dechiaratu solidamente re­­solutiunea pentru esecutarea aceleia. Franci­a nu­mai atunci s’a decisu a intreveni, candu conven­tiunea deveni violata publicamente. Marchisulu continua : „Intr’adeveru nu potu spune înainte, ca pre conveni-va conferinti’a seu ba ? Daca va conveni : guvernulu franc, va esaminâ cu tota loialitatea , câ pre starea lucruriloru garanteza securitatea papei seu ba ? Si daca e , atunci vomu redicâ ocupatiunea anormale. Daca vnse conferin­ti’a nu va conveni , atunci ne vomu rentornâ la regulamentele conventiunii d’in sept. Noi vomu dice guvernului italianu : „voiţi cu ast’a ocasiune­a esecută pe deplinu conventiunea , si vreţi a dâ garanţie solide? Câ­ci atunci vomu incredintiă loialitatii vostre si a dou’a­ ora papismulu. Acést’a nu va fi conduita.“ Thiers nu pote atribui vr’unu pretiu poli­ticei desfasiurate prin ministru. Tier’a are dreptu a pretinde o alta politica. Ca­ci politic’a desvelita prin d. Moustier numai atunci ar avéa intielesu, daca impacarea Italiei cu papismulu ar fi posibile. Ci impacarea acést’a e o pura amagire de sine. Thiers si­ finesce vorbirea -a­dicandu : Trebue a spune Italiei : „Io mi-am riscatu cele mai nemi­­dilocite interese, candu vi-ara concesii aliarea cu Prussi­a; io am lasatu se se indoiasca lumea de­spre loialitatea mea, candu vi-am predatu statele cele mici. Ci esiste unu lucru care nu vi lu­ potu incredintiă , si acest’a e onorea mea : tradarea papismului.“ In siedinti’a d’in 5. dec. ministrulu Rouher dechiara, ca: „francesii nu voru paresi Rom’a pana ce securitatea papei nu va fi restituita. Se­curitatea acést’a inse nu insemnéza numai o li­­nisce materiale, dara noipoftimu garantie seriose. Itali’a nu va cuceri Rom’a neci-candu (plăcere sgomotosa.) Guvernulu francesu voiesce a conso­­lida unitatea Italiei; aceste doue trebue se sustee langa olalta. Esiste intre noi si camera comuni­unea ideiloru ? (strigări afirmative.) Deci voteze camer’a încredere guvernului.“ Precum poturamu oserva d’in cuvintele lui Moustier, din’a lui asiodia totu pendulu pre con­­ferintia, cu ajutoriulu careia speréza a duce la în­deplinire scopurile guvernului francesu — facia cu cestiunea romana. Fotele liberali ale Franciei inse nu credu in reusirea intentiuniloru guvernului. Asia apre es. „Monde“ afirma, ca pap’a­­nuva se prime­sc a vr’o „lectiune“ dela con­­siliulu europénu. ITALI’A. Foiele esterne ni aducu scrri forte intristatorie despre situatiunea interna a Italiei. In 29. si 30. nov. s’au intemplatu mai multe ares­tări. „Italie“ vre a sei cu guver. ital. ar fi desco­peritii unu comitetu mazziniani si unu depositu armale, care l’a si confiscatii. In manastirea car­­tausiana de langa Florencea prinseră pre mai multi d’intre călugări. Cu ocasiunea incuisitiunii claustrului aflara acolo o suma insemnata de bani si ceva epistole d’in Roma’ —• referitorie la for­­merea unei societati secrete. — Asta se asociaza: republicanii, reactionarii, bourbonistii si muratistii spre restornarea guvernului respective a tronului actuale. In tienuturile Neapolei si ale Veneţiei se iviră­nesce dechiaratiuni, in cari se proclama desbinarea acelora tienuturi de cas­a domnitoria de Savoya. In procl­iamatiunea neapoleana se dice: „Neapolea a adusu mai multe sacrificie pentru reformarea Italiei, in locuia libertății si alu nedependintii promise dobendiramu absolutismu. In urm’a politicei oservate in cestiunea romana unitatea e perduta, fiindu-ca neci o conditiune a sufragiului poporului nu s’a implenitu; deci po­­porele italiane er’ potu trai cu dreptulu loru celu vechiu. In dechiaratiunea venetiana se dice, cu lo­cuitorii Venetiei vediendu-se instelati si­ retragu solenelu votulu datu pentru unirea Venetiei cu Itali’a sub cas’a de Savoya. Se dechiara sole­nelu câ se voru desbina de catra dinasti’a si guvernulu, care aduse asupr’a tierei rusine si ne­norocire, si care a umilitu profondu Itali’a intréga. — Deci reatiunea — acést’a inimica infernale a fericirii poporeloru — lucra, ci credemu si spe­­ramu, cu intieleptiunea, patriotismulu si energi’a fiiloru adeverati ai Italiei precum si a conduca­­toriului destineloru acestei tieri maltratate voru sei si vomu poté sugrumă si sterpi reulu ce ame­­nintia unitatea si prosperarea poporului italianu. „Presse“ ni spune, ca Eugeni’a imperates’a francesiloru a tramesu o epistola papei, in care lu provoca­se se roge lui Ddieu pentru inaltiatulu seu barbatu, ca­ci e impresuratu de comploturi si atentatori. — „in giurulu lui siuera pumnarie si vuiescu bombe Orsiniane.“ — „Situation“ crede, ca Antonelli lucra la unu memorandu, care apoi va circulă la tempulu seu pre la tote curtile europene. „Journ. de Par.“ inca primi scrie despre atarea nota, in care car­­dinalulu secretariu documenteaza d’in unele acte descoperite prin politia, cumca guvernulu italianu remase in legătură — si după lupt’a dela Mentan’a — cu agenții lui Garibaldi, cari voira a revoltă pe locuitorii Romei. Corespondintele florenceanu a lui „Times“ scrie urmatoriele: Post’a d’in Rom’a ni aduce sciri numai de crudelitati si strictetia neoportuna. Nu­merulu celu mare alu emigratiloru romani inta­­resce adeverulu faimeloru acestor’a. Cele mai noue sciri ni impartesiescu o scena intemplata intr’unu ospitalu intre pap’a si tenerulu Cai­roni. Tenerulu acest’a e voluntiru garibaldistu (ranitu si prinsu in lupt’a dela Mentan’a); se dice ca voindu pap’a alu-bine cuventuelu i-respinse bine cuven­­tarea si lu­ infruntă amara pentru sortea fratelui seu (pe care guvernulu papale l'a pusu bine.) Candu santi’a sa paresc ospitalulu — toti cei d’in giurulu seu si­ sprimara regretarile pentru vatemarea su­ferita. Cai toti fii transportatu d’in ospitalu in inchisore, nu sei nime si nu se aude nemicu despre elu. Pofta de resbunare a popiloru deveni deja proverbiu, da aci deducu apoi caus’a pentru care nime numai scie ceva despre junele Cairoli. — „Diritto“ publica o epistola adresata prin unu patriotu bravu italianu catra mam’a lui Cairoli — precum urmeza : „Natiunea intreaga, pentru care dnn’a­ ta suferi cu o asia marinimitate, e partasia durerii dniei tale, si mamele, cari singure suntu in stare a te precepe, te admira, pentruca esci mare si tare, esci o adeverata muiere romana facia cu confrangerea ce ti­ sfasiie anim’a nobile pentru sortea Italiei. Noi toti lacremamu, nu cu dni’a ta, ca­ci dni’a ta nu plângi, ci noi versamu la vreme pentru jertv’a aduse prin dni’a ta cu unu sufletu generosu, sciindu noi bine, ca in person’a dniei tale onoramu pre multe mame italiane, cari afara de dorerea si jertvele aduse pentru patria — dora neci speran­­tia n’au , ca se si­ véda ostenelele încununate cu succesulu doritu. Pe fruntea seriosa si d’in cauta­­tur’a impetrita a dniei tale cetiniu noi istori’a mâhnirei Italiei. D’in gelea nostra, profundu sti- • mata matrons , nu te incercâ a ceti mângâiere, câ­ci atari spirete cum e a dniei tale, suntu destulu de tari pentru sine, ci cetesce d’in ea pre stimata domna, acelu doru comunu , ca salvarea patriei sé se indeplinésca, — acést’a va fi unic’a consolare démna de dni’a ta. — Florencea, 20 nov. 1867.“ Parlamentulu italianu fii deschisu fara cu­­ventu de tronu. 358 Gutipariulu lui FILIPU VODIANER. VARIETATI. *** Audimu d­in funte securu , că Majestatea Sa a aprobatu organisarea oficialatului esactoratului de stătu alu Ungariei. Fie­care ministeriu va ave o clase esactorale, ce­a a ministeriului financieloru va fi mai mare. Pre langa aceste clase speciali de esactoratu se va mai infiintia inca si o controla suprema. Personagiulu esa­ctoratului va consta probabilminte d’in 745 individi. Sub­­ventiunea anuale a acestui personagiu — conformui preli­minariului facutu — se va urcă la 676,039 flj *% Desfiintiandu-se tribunalulu supremu alu Tran­silvaniei , secţiunea transilvana in curtea de casatiune a Ungariei — după cum suntemu informaţi — s'a format î­­n modulu urmatoriu : Pres­edinte e Escel. Bas. Ladislau P­o­p­u, consiliari : Moise B­e­r­d­e, Francisca O­c­s­v­a­i, conte Gavrilu Bethlen, Niculae Birau, Aloisiu Pop, Ioane Bo 1 og’a, Fridericu BömchessiA. Ládái. *** Esemplu demnu de imita­tu. Cetimu in „Romanulu“ urmatoriele: „Suntu multi copii sărăci, dar’ cari indura sarci’a cu barbatia, că­ci mergu la scóla, invatia si astu-felu suntu sicuri că prin invetiatura voru dobendi apoi midilece d’a seate saraci’a d’in cas’a parintéea. Suntu inse familie pentru cari saraci’a este mai dureroasa că-oi ea sugruma viitorulu, suntu familie atatu de sarace in catu nu potu, mai cu séma in timpu de érna, tramitepre copiii si copile­le loru la scoala si altele cari i­ tramitu,daru atatu deusi­­oru invesmentati in catu punu in periclu vietia loru. Dom­nisiarele D­u­n­o’a si C. V­a­l­é­r­i, dómn’a Riurianu- W a c h m a n, ajutate de dd.W iest si K r u g g e r, au ga­ situ midilocu d’a veni in ajutoriulu copileloru serace, dandu - le vesminte pentru ierna, spre a pute astu-felu merge la seara; si midloculu care au gasitu este celu mai bunu pentru că da tutuloru ocasiune d’a contribui la acestu ajutoru, atatu de bine facetoriu, nu numai pentru familiele ce voru fi ajutate, daru si pentru societate care nu se redice de eatu prin întinderea invatiamentului. Midiloculu este d’a da o serata, in sal’a Athene­ului iu beneficiulu copiiloru sărăci. Publicamu mai la vale programa acestei frumóse si bine-faceto­rie serate, si suntemu sicuri că sal’a Atheneului va fi plina Marti ser’a ca astu­ felu se se porcâ ajută mai multe copile, si multiamindu dómneloru cari au luatu ini­­­tiar’a se putemu fi sicuri ca voru avé imitatori.“ I’nst a H dnetiunii. Suplic’a macouaniloru, care amu publicat’o in m­ulu trecutu, nu o potemu presentă dietei nefiindu ajustata cu cele necerute prin legi la atare actu, cum e suplic’a alinsa. Sig. P o p u. Proprietarii­, editoriu si Redactorii resp. Sigismundu Victoru Popa.

Next