Constructorul, iunie 1951 (Anul 3, nr. 73-77)

1951-06-02 / nr. 73

tr^ învățământul sindical­­ , permanentă . Cea de a doua etapă a anu­lui de învățământ sindical 1950—1951 a început, în în­treprinderile de construcții și de materiale de construcții din ț ară, pe baza experienței dobândite în timpul funcționă­rii primei serii de cursuri se­rale de cadre și instructaj. Această experiență a arătat că buna desfășurare a cursu­rilor e condiționată în cea mai mare măsură de preocu­parea adâncă și continuă a responsabilului cu învăță­mântul, a comisiei culturale și a întregului comitet sin­dical din fiecare unitate, de a mobiliza elevii cei mai potri­viți pentru viitoarele sarcini, lectorii cei, mai pregătiți, mij­loacele materie­le cele mai largi. Acele comitete sindicale care au urmărit pas cu pas mersul lecțiilor și seminarii­­lor, frecvența, însușirea ma­terialului predat, au profitat ele înșile de bunele rezulta­te, imbogățindu-și cadrele cu elemente noi, hotărîte, bine pregătite. Dimpotrivă, munca­­ slabă a organelor sindicale care nu s'au preocupat de cursurile de cadre și­ de in­structaj nu s’a putut îmbu­nătăți, fiindcă în ea n’a pă­truns suflul inoitor pe care l-ar fi adus cadrele noi edu­cate în școală, iar cadrele vechi nu s-au străduit să-și ri­dice cunoștințele politice și ideologice pentru a face față sarcinilor de răspundere pe care le dețin. Experiența primei serii de cursuri au avut-o in vedere acele organe sindicale care au înțeles să-și înlăture lip­surile ori să-și îmbogățească realizările în munca de învă­țământ, organizând cea de a doua serie a cursurilor serale de cadre și de instructaj. Printre sindicatele care au răspuns cel mai bine acestei serici se numără și Comite­tul Local Constructori Bucu­rești. Planul de învățământ al acestuia prevedea deschi­derea a 8 cursuri de cadre și 12 cursuri de instructaj; au fost organizate și au înce­put să­­ funcționeze toate cursurile de cadre (însă cu numai 198 elevi, adică 80 la sută din totalul de 240 pre­văzut) și 13 cursuri de in­structaj (în care au fost mo­bilizați 420 elevi, conform sar­cinii primite). Responsabilul­ cultural al comitetului s-a pre­ocupat îndeaproape de acea­stă problemă. Pentru a men­ține o frecvență ridicată prin sporirea autorității responsa­bililor de cursuri, aceștia au fost recrutați din alte uni­tăți, decât elevii cursurilor pe care ei le conduc. Comitetul Regional Construc­tori Bacău a reușit să adau­ge la rezultatele bune obți­nute cu prima serie de­cursuri, deschiderea a două noi cursuri de cadre și a unui curs de instructaj, cu o frec­vență satisfăcătoare. Și la fabrica de ciment „Ideal”­­Cernavodă, participarea la cursul de cadre a celor 20 elevi este regulată. La între­prinderea de Construcții Nr. 2 din București, în afară de cursul de cadre frecventat de 80 la sută din cei 25 elevi, s’a mai inițiat un curs pen­tru ridicarea nivelului poli­tic și cultural al cadrelor teh­nice, frecventat de toți cei 25 elevi. Deși nu a îndepli­nit planul de deschidere cursurilor și nu realizează o­­ frecvență bună, comitetul în­treprinderii „Sovromconstruc­­ție” Nr. 1 a obținut și el u­­nele succese în munca de în­vățământ, al cărei responsa­bil, tov. Anghel Petre, își dă toată silința să răspundă bine sarcinii în multe locuri însă, lipsu­rile grave din prima perioa­dă a anului de învățământ dăinue încă, și organele sin­dicale respective se complac în această privință, într’o lân­cezeală care nu dovedește ni­mic bun. De altceva decât ne­păsare poate să însemne ca­zul Comitetului Regional Con­structori Bacău, care, în pri­ma serie in afară de cele 2­­ cursuri speciale de instructaj organizate de Uniune, nu a întreprins nimic in munca de învățământ, iar in seria II-a nu a organizat, nici până azi, măcar un singur curs? Lipsă de preocupare vădește și co­mitetul șantierului „Casa Scânteii’’, unde, din cele 3 cursuri de cadre și 4 de in­structaj programate, s’a des­chis un singur curs de cadre. Din 2 cursuri de cadre și 2 de instructaj prevăzute în pla­nul comitetului întreprinderii de Construcții Nr. 1, un sin­gur curs de cadre a început să funcționeze. Timpul este prea înaintat ca organele sindicale care au ast­fel de lipsuri să mai poată întârzia cu lichidarea lor. Pro­blema învățământului, trebue privită cu toată seriozitatea, căci de rezolvarea ei justă și la timp, depinde întreaga des­fășurare a muncii sindicale. C. DORIAN trebue să organelor fie o preocupare sindicale Să lichidăm lipsurile în munca de alfabetizare Una din caracteristicile cele mai impor­tante ale revoluției culturale desfășurate în cursul construcției socialiste, este înlă­turarea acelei racile a întunecatului trecut de exploatare : neștiința de carte. Iată de ce legea Planului Cincinal prevede li­chidarea totală, în viitorii cinci ani, a a­nalfabetismului în țara noastră. In realiza­rea acestei sarcini, un rol important revi­ne sindicatelor, a căror activitate cultu­rală constă, între altele, și in a organiza și duce la bun sfârșit, cursurile de alfabe­tizare.­­ Lipsurile care persistă în această direc­ție în unele întreprinderi de construcții și materiale de construcții dovedesc că orga­nele sindicale au considerat munca de alfa­betizare ca o sarcină cu totul secundară și­ nu s’au preocupat de organizarea și de buna desfășurare a cursurilor. Câteva corespondențe primite la redac­ție, arată astfel de cazuri de delăsare în m­unca de alfabetizare, al căror rezultat a fost felul nesatisfăcător in care s’au prezentat la examenele de sfârșit de an, elevii cursurilor respective. Organizând seria următoare de cursuri, organele sindicale vor trebui să dea cea mai mare atenție, în primul rând, antre­nării neștiutorilor de carte, printr-o agi­tație susținută, asigurării celor mai potri­vite condiții de desfășurare a cursurilor și menținerii unei frecvențe cât mai ridi­cate a celor înscriși. COMITETUL SINDICAL DE LA „TEMELIA“ NU DUCE MUNCA DE LĂMURIRE La cursurile de alfabetizare în limbile română și maghiară, deschise în toamna, trecută la fabrica de ciment „Temelia“, se înscriseseră 60 neștiutori de carte. Trep­tat, numărul celor ce frecventau regulat cursurile a scăzut până la 28. Organiza­ția U.T.M. și învățătorii care conduceau, cursurile au depus toate eforturile pentru a-i mobiliza pe elevi, însă, nu au fost spri­jiniți câtuși de puțin în această muncă de comitetul de întreprindere. Acesta nu a căutat să-i lămurească pe analfabeți cât de necesar e să urmeze cursul. Uneori s’a întâmplat chiar să nu se găsească o sală în care să se desfășoare orele de curs. Iată dece, la examenele de sfârșit de an au absolvit numai 24 tovarăși și iată dece în fabrica noastră mai sunt și astăzi mulți a­­nalfabeți. DOBOȘ CLARA corespondentă METODE NEJUSTE DE MOBILIZARE A ELEVILOR Nu e mult de când din totalul munci­torilor dela fabrica „Cărămida Poporu­lui“, din Pleașa — Prahova, aproape ju­mătate nu știau să scrie și să citească. A­­ceastă situație a dat de gândit conducerii întreprinderii și comitetului sindical, care au mobilizat 66 neștiutori de carte la cursurile de alfabetizare, organizate pe 2 cicluri, și au luat măsurile necesare pen­tru desfășurarea lor în bune condițiuni. Dar în scurt timp această preocupare s’a stins. Aceasta a făcut ca și frecvența ele­vilor să scadă până la 30 la sută. Respon­sabilul cultural, tovarășul Stoica Ion, nu a găsit de cuviință să se preocupe de acea­stă problemă și s-o rezolve. Munca de lă­murire a fost dusă în schimb, cu perseve­rență, de tovarăși ca : Ștefănică Constan­ța, Nițescu Marcel și Dinescu Gheorghe. Pentru a îndrepta situația, conducerea întreprinderii a găsit o metodă cu totul nepotrivită. La magazia fabricii a apărut un anunț în care se aducea la cunoștință acelora ce vor absenta deja cursuri, că nu li se vor distribui rațiile de pâine cuve­­nite.Această metodă de constrângere n'a putut avea decât rezultate rele. Frecven­ța a scăzut și mai mult, iar la examene s’au prezentat doar un număr redus de elevi — de pildă, la ciclul I, doar 8. V. GHEORGHE corespondent DIN 25 ELEVI S’AU PREZENTAT LA EXAMEN DOAR 2! De două ori pe săptămână, înaintea ore­lor de curs ale școlii de alfabetizare, pe șantierul Planificare al întreprinderii nr. 4 Construcții Iași, veneau cele două to­varășe care conduceau cursul, să-l îndem­ne pe tov. Vasiliu ,„ responsabilul cu al­fabetizarea din comitetul sindical, să mo­bilizeze elevii. Și de fiecare dată, tot Vasiliu nu se sinchisea de aceasta. Numărul elevilor înscriși era de 25. Dar în curând, în sala de curs nu se mai adu­nau decât 10—11. Iar la examen s'au pre­zentat numai 2 elevi — unul din ciclul I și unul din ciclul II, care au și reușit. Pentru ca această situație să nu dăinuie și în viitor, întregul comitet mai al șantierului va trebui să urmărească munca lov. Vasiliu C., și să-l îndemne să-și lichi­deze lipsa de interes față de sarcina ce a primit-o FRUNZA ION corespondent încheierea anului universitar, începu­tul sesiunii de examene, sunt reflectate în fiecare articol publicat în ultimul număr al gazetei de perete „Constructorul“ a Institutului de Construcții București. Pro­blema centrală care-i preocupă azi pe stu­denți e pregătirea cât mai bună pentru examene. Iată de ce articolul de fond al gazetei, întitulat „Bătălia examenelor", amintește fiecărui student importanța creșterii de cadre tehnice bine pregătite pentru construcțiile Cincinalului. Tov. To­­pologeanu Maria arată, în articolul său, cum luptă organizația U.T.M. a anului I Poduri pentru o cât mai bună pregătire profesională a studenților. Articolul tova­rășei Stănescu .Teodora subliniază că bă­tălia examenelor poate și trebue să fie câștigată. Iar tov. Manah­­ian arată cum și-a organizat timpul pentru a-și împros­păta și complecta cunoștințele la toate ma­teriile. Articolele suferă însă de o lipsă esen­țială : ele sunt prea generale, nu arată concret ce metode de studiu trebue apli­cate, cum au muncit grupele de învăță­tură, care tovarăși se pregătesc temeinic, care îi ajută și pe alții, care își irosesc timpul fără să învețe. Toate materialele publicate (cele sem­nate) sunt scrise de studenți din anul I Poduri. Colectivul de redacție nu a antre­nat și studenți din alți ani să colaboreze. In cadrul colectivului, al cărui respon­sabil e tov. N. Pătrăniche, nu toți mem­brii activează la fel de susținut. Tov. Bru­schin Jak, de pildă, dă dovadă de mult in­teres în îndeplinirea sarcinii, în vreme ce tov. lancu Morel lipsește de la ședințele colectivului. Numerele viiitare ale gazetei de perete vor trebui să fie o oglindă plină de învă­țăminte, trase din exemple concrete, asu­pra felului cum au decurs examenele și asupra rezultatelor lor. RECTIFICAU­ In Nr. 70 al ziarului nostru, într’o in­formație privitoare la angajamentele fabri­cii de ciment Turda în întrecerea sociali­stă, s’a strecurat o greșală. In loc de: „și-a luat angajamentul de a reduce prețul de cost pe anul 1951 cu 31 la sută“ se va citi : „de a depăși sarcina de reducere a prețului de cost cu 31 la sută". Facem cuvenita rectificare. H­OTARIREA Dmă­diiul Comite­t­ului Executiv al C. G. M. cu privire la abaterile grave săvârșite în munca sindicatului de la Canalul Dunăre-Marea Neagră Comitetul Executiv al C.G.M. în ședința sa din 25 Aprilie a. c., luând în discuție raportul comisiei trimisă de Biroul Execu­tiv pentru a cerceta activitatea sindicatului dela Canalul Dunăre-Marea Neagră, apre­ciază ca pozitivă munca depusă de membrii comisiunii care au descoperit abateri grave dela linia Partidului nostru, dela Hotărîri­­le C.C. al C.G.M., dela disciplina muncito­rească și dela morala proletară, săvârșite de membrii Biroului Executiv ai acestui sindi­cat. f Analizând activitatea sindicatului de la Canal, Comitetul Executiv al C. G. M. con­stată : a) Președintele comitetului sindicatului, Gh. Bratu, și secretaral Marin Nicolae au denaturat și călcat principiile democrației muncitorești și al centralismului demo­cratic și au desorganizat munca sindicală pe șantierele Canalului. Ei au urmărit prin aceasta abaterea sindicatului de la rolul său de principală curea da transmisiune între organele de partid și massa munci­toare și de la munca de mobilizare a tutu­ror constructorilor Canalului pentru rea­lizarea înainte de termen a acestei mari construcții și pentru îmbunătățirea condi­țiilor lor de muncă și de trai. b) Bratu Gheorghe și Marin Nicolae, care în mod fățarnic se declarau de acord cu Hotărîrile și’ Instrucțiunile Comitetului Executiv al C.G.M., au dus în fapt tot timpul o politică de ignorare a acestor Hotărîri și Instrucțiuni, călcând în modul cel mai grosolan disciplina muncitorească. c) Ei au lichidat comitetul ales al sin­dicatului, cu scopul de a sustrage activi­tatea Biroului Executiv controlului său și al membrilor sindicatului. d) In munca Biroului Executiv al comi­tetului sindical, ca și în relațiile membri­lor săi cu restul activului sindical, a dom­nit tot timpul un regim de înăbușire a Ini­țiativei personale și de strangulare a criticii. e) Servindu-se de elemente descom­puse moralicește și afaceriste, Bratu Gh.­ și Marin Nicolae au săvârșit numeroase deturnări și fraude în mânuirea fondurilor sindicatului. Au fost dosite sume de bani ce proveneau din spectacole cinematogra­fice și din diferite festivaluri, iar fondu­rile Asigurărilor Sociale de Stat au fost întrebuințate în alte scopuri și o parte din ele chiar­ pentru nevoile personale ale acestora. f) In locul unei serioase și temeinice munci culturale, Bratu Gh. și Marin Ni­colae au introdus metode cu totul străine de mișcarea sindicală, transformând sediul sindicatului într-un local de petrecere, or­ganizând așa zisele „seri-vesele”, unde se vindeau și se consumau băuturi alcoolice. II Comitetul Executiv al Confederației Generale a Muncii, în baza acestor con­statări, aprobă măsurile luate de Biroul Executiv : 1. Dizolvarea comitetului sindicatului Canalului Dunăre-Marea Neagră; 2. Trimiterea în fața justiției a celor vinovați; 3. Numirea unei Comisii Interimare care să conducă activitatea sindicatului până la viitoarele alegeri sindicale. Comisia interimară trebue să mobilizeze întreg activul sindical și pe toți construc­torii Canalului pentru însănătoșirea acti­vității sindicale la Canal și pentru Intro­ducerea în viață­­ a Hotărîrilor Comitetului Central al Confederației Generala a Muncii din 24—25 Februarie 1951.­Comisia Interimară trebue să considere ca una din cele mai importante sarcini ale sale întărirea și desvoltarea continuă a vigilenței revoluționare de clasă în rândul constructorilor Canalului. Datoria de onoare a tuturor organiza­țiilor sindicale, a fiecărui activist sindical, a fiecărui om al muncii, este de a lua — așa cum ne învață tovarășul Gh. Gheor­­ghiu-Dej — „asemenea măsuri care să pre­vină orice încercare a dușmanului de a împiedica realizarea sarcinilor pe care Partidul nostru le pune clasei muncitoare”. Comitetul Executiv al Confederației Generale a Muncii își exprimă convinge­rea că organizația sindicală a constructo­rilor Canalului Dunăre-Marea Neagră se va întări în urma măsurilor luate și cheamă constructorii Canalului să strângă și mai mult rândurile în jurul Partidului nostru, să desfășoare larg întrecerea so­cialistă, pentru a atinge cât mai repede momentul când Canalul ce leagă Dunărea de Marea Neagră va fi dat spre folosință scumpei noastre patrii. Comitetul Executiv hotărăște ca pre­zența să fie prelucrată în spirit critic și autocritic de toate organizațiile sindicale din întreaga țară. Primul Congres al Asociației Științifice a Tehnicienilor din R. P. R. (Urmare din pag. I­a­­vern ) își organizează științific munca, după exemplul tehnicienilor sovietici. Astăzi orice lipsă, orice lacună, orice desordine în procesul muncii, orice risipă aduce daune economiei patriei noastre, frânează înaintarea spre viitorul lumi­nos al socialismului și slujește dușmani­lor țării, dușmanilor poporului român și ai naționalităților conlocuitoare. Or­ganizarea muncii în condiții cât mai bune, lupta pentru economii, legarea ac­tivității științifice cu practica fac să progreseze știința și dau naștere lucruri­lor noi. Pentru prima oară inginerii și tehni­cienii din țara noastră au putința să lu­creze pentru popor, pentru ei înșiși, au putința să pună în slujba a tot ce au ei mai drag, toate forțele lor de muncă, toate puterile lor creatoare. Pe drept cuvânt tehnicienii se pot mândri cu rodul muncii lor, iar sforțările lor merg nu spre deslănțuirea a noi răz­boaie, nu spre a aduce jalea în casele oa­menilor muncii, ci pentru a construi via­ța, pentru a ridica poporul nostru din întinoierea în care a fost ținut de regimul burghezo-moșieresc, pentru fericirea lor și a familiilor lor, pentru a face să în­florească patria noastră. Ședința de Marți dimineață a Congresu­lui A.S.T. a fost prezidată de prof. ing. I. S. Gheorghiu, membru corespondent al Academiei R.P.R., directorul Institutului de Energetică. Ing. Miclea Romulus, directorul sectoru­lui siderurgie al Combinatului „Sovrom­­metal”-Reșița, a desvoltat raportul intitulat: „Rolul tehnicei în gospodărirea chibzuită a întreprinderilor. Aplicarea indicilor teh­nico-economici pentru mobilizarea resurse­lor interne”. Acad. prof Elie Carafoli directorul In­stitutului de Metalurgie și Mecanică Apli­cată al Academiei R.p.R. a desvoltat apoi raportul său intitulat: „Rolul cercetării ști­ințifice în desvoltarea industriei” Au urmat rapoartele desvoltate de ing. Popa Gherasim, despre : „Aportul ingineri­­lor și tehnicienilor în lupta pentru întărirea patriei și apărarea păcii”, și de prof. ing. M. Modiga, decanul Facultății de Mașini Agricole despre : „Inginerii și tehnicienii în lupta pentru transformarea socialistă a agriculturii”. In cursul după amiezii s’au ținut ședințe separate pe secții, desvoltându-se rapoarte de specialitate, urmate de discuții. In cadrul acestor ședințe pe secții a luat cuvântul și tov. ing. Em. Florescu, Mi­nistru adjunct al Construcțiilor și Industriei Materialelor de Construcții care a prezen­tat un raport despre : „REDUCEREA PRE­ȚULUI DE COST, SARCINA DE BAZA A SECTORULUI CONSTRUCȚII”, iar Iov ing. șef S. Tranulis, de la fabrica de ciment Turda, a desvoltat raportul intitulat: „ÎN­DEPLINIREA CANTITATIVA ȘI CALI­TATIVA A PLANULUI DE PRODUCȚIE IN SECTORUL MATERIALELOR DE CONSTRUCȚII, CONDIȚIE PENTRU RE­IN fața inginerilor și tehnicienilor din țara noastră se pune sarcina ridicării ne­contenite a nivelului lor științific, a în­sușirii științei și tehnicii sovietice, pen­tru a putea rezolva cu succes toate pro­blemele tehnico-științifice pe care le ri­dică producția. Inginerilor și tehnicienilor le revine sarcina de a fi în massa oamenilor mun­cii propagatori activi ai realizărilor știin­ței înaintate, ai ideii progresului tehnic pus în slujba poporului muncitor, luptă­tori activi împotriva concepțiilor cosmo­polite care seamănă neîncrederea în for­țele creatoare ale poporului nostru, sprijinitori activi ai inovatorilor și rațio­­nalizatorilor din întreprinderi și institu­ții. Partidul, Guvernul și întreg poporul muncitor acordă tot sprijinul și toată pre­țuirea lor inginerilor și tehnicienilor. Munca patriotică și plină de abnegație a marii majorități a inginerilor și tehnicie­nilor din țara noastră alături de întregul popor muncitor și ajutorul nelimitat moral și material, al Uniunii Sovietice au făcut posibilă începerea mărețelor lu­crări tehnice ale planului cincinal, des­­voltarea întrecerii socialiste și apariția ca un fenomen tot mai larg, a inovatori­lor, a raționalizatorilor, pentru desvoltarea industriei și agri­culturii noastre, pentru înfăptuirea gran­ALIZAREA PLANULUI DE INVESTI­ȚIE”. (In numărul nostru viitor vom publica rezumatele acestor rapoarte). •­ Ședința de Miercuri dimineață a Congre­sului Asociației Științifice a Tehnicienilor s’a deschis sub președinția prof. univ. C. Atanasiu. A luat cuvântul secretarul general al Or­ganizației Superioare Tehnice din R. Polo­nă, Waclaw Czernowski, care a adus salu­tul tehnicienilor și inginerilor din R. Polo­nă. Ing. Oliviu Russu, prim secretar al A.S.T. a desvoltat apoi raportul de activi­tate al Consiliului Central Provizoriu A.S.T. După încheierea discuțiilor. Miercuri după amiază a avut loc ședința de închide­re a Congresului A.S.T., care a fost prezi­dată de acad. prof. Traian Săvulescu, preșe­dintele Academiei R.P.R. S’a dat citire propunerilor de modificare a Statutului, care au fost aprobate. Statutul a fost votat apoi în întregime. Potrivit Sta­tutului, Asociația va purta de acum înainte titlul de „Asociația Științifică a Inginerilor și Tehnicienilor din R.P.R.” (A.S.I.T.). Congresul a aprobat raportul Consiliului Central Provizoriu și a dat descărcare ve­chiului comitet. S-a dat apoi citire proectului de rezolu­ție, care fiind pus la vot, a fost adoptat în unanimitate și cu vii aplauze. Congresul a ales în unanimitate noul Consiliu Central al A.S.I.T. și Comisia de Cenzori. Congresul a hotărît, prin vii aplauze, tri­miterea unei telegrame către președintele Consiliului de Miniștri dr. Petru Groza. Aclamații prelungite au salutat apoi pro­punerea de a se trimite o telegramă Comi­diosului program de desvoltare a patriei noastre prin industrializarea socialistă și mecanizarea agriculturii avem nevoie de zeci de mii de specialiști stăpâni pe teh­nică. Trebue să valorificăm pentru interesele poporului cunoștințele noastre tehnice, să devenim tot mai mult stăpâni pe teh­nica cea mai înaintată, pentru a realiza cu succes opera de construire a socia­lismului. Congresul A.S.T. care unește forțele vii și creatoare ale tehnicienilor noștri, vârstnici și tineri, este expresia legăturii tot mai strânse între intelectualitatea teh­nică din țara noastră și popor, expresia hotărîrii dvs. de a contribui prin toate forțele la înfăptuirea programului de transformare socialistă a țării noastre, după exemplul și cu ajutorul Uniunii So­vietice, de a transforma patria noastră intr’o forță tot mai puternică a frontului mondial al păcii din care face parte și marea Republică Populară Chineză, și in fruntea căruia se află invincibila Uniune Sovietică și marele prieten și eliberator ai nepotului nostru, marele stegar al păcii, științei și culturii Iosif Vissario­­novici Stalin! Urăm succes lucrărilor Congresului Asociației Științifice a Tehnicienilor, în slujba patriei și a păcii, în slujba feri­cirii poporului nostru, țelului Central al Partidului Muncitoresc Român. Congresiștii au manifestat călduros pentru Partid și pentru iubitul conducător al oamenilor muncii din țara noastră, secre­tar general al C.C. al P.M.R., tovarășul Gh. Gheorghiu-Dej. In semn de adâncă recunoștință pentru a­­jutorul științific și tehnic acordat de către marea țară a socialismului victorios. Uniu­nea Sovietică, Congresul a hotărît la înche­ierea lucrărilor sale să trimită o telegramă de omagiu genialului om de știință, condu­cătorul și învățătorul iubit al omenirii muncitoare, stegarul păcii IOSIF VISSARIONOVICI STALIN. Citirea tele­gramei a stârnit un entuziasm nestăvilit, congresiștii ovaționând îndelung pentru in­vincibila Uniune Sovietică și pentru marele Stalin. A luat apoi cuvântul acad. prof. Traian Săvulescu care a subliniat că desbaterile Congresului au arătat strădania inginerilor și tehnicienilor de a­-și însuși și a aplica în munca lor măreața învățătură marxist­­leninist-stalinistă, de a utiliza în mod cât mai constructiv metoda criticii și autocri­ticii. „Munca științifică trebue legată cât mai strâns de practică. Am constatat, a spus în încheiere președintele Academiei R.P.R., că inginerii și tehnicienii sunt conștienți de încrederea pe care clasa muncitoare și par­tidul o au într’înșii, de importanța valului pe care clasa muncitoare îl atribuie tehni­cienilor în opera de construire a socialis­mului. Mergând pe drumul arătat de par­tid, tehnicienii și inginerii vor contribui în mod hotărîtor la înflorirea patriei noastre, la fericirea poporului, la apărarea păcii în întreaga lume”. Acad prof. Traian Săvulescu a declarat apoi închise lucrările Congresului. Varșovia pe care am văzut o la 1 Mai era o Varșovie în plină sărbătoare. Steagurile roșii și naționale fâlfâiau pe toate clădi­rile; fațadele și balcoanele purtau portretele marelui Stalin, ale președintelui Bierut și ale fruntașilor mișcării muncitorești internaționale. Am simțit din plin, în acea zi de 1 Mai, petrecută împreună cu delegația R.P.R. în capitala Republicii Polone, că solidari­tatea oamenilor de pretutindeni este de neînvins. Am simțit că acele zeci de mii de oameni ai muncii, tineri și vârstnici, băr­bați și femei, ce defilau cu chipuri pline de bucurie și încredere prin fața tribunei, sunt din toată inima și pentru totdeauna, pi­oni hotărîți în uriașul front al socialismului, în fruntea căruia stă marea­ Uniune Sovietică, bastion de neclintit al păcii și de­mocrației. Toți polonezii cu care am avut prilejul să stau de vorbă, pri­vesc viitorul­ lor luminos plini de încredere. Ritmul reconstrucției și construcției Poloniei noi este atât de rapid, încât nu poți să­ te fixezi asupra unu­i moment anumit. Morma­nelor de moloz de esi le-au luat locul azi schelele ; ruinelor ce au mai rămas le vor lua locul mâine case noi, școli și uzine, spitale și universități, clădiri impunătoare. Au fost destule ruine în Polonia. Urmele barbariei naziste se văd la tot pasul. Ajunge să amintim că după război, o treime din populația țării a rămas fără acoperământ; în orașele polo­neze au fost distruse 162.000 case, iar în capitala țării, Var­șovia, nu au rămas în picioare decât 25, la sută din clădiri. Datele acestea dureroase aparțin astăzi trecutului. O că­lătorie — fie ea cât de scurtă — prin Republica Polonă arată călătorului cu cât curaj și avânt, cu câtă dragoste de viață și de pace, cu câtă bărbăție au pornit oamenii muncii din Po­lonia democrată la reconstrucția țării lor, care a devenit un imens șantier. Partidul Muncitoresc Unit a mobilizat întregul popor polonez la luptă pentru întărirea patriei lui, pentru­­ con­struirea socialismului. Iată Varșovia: dela aeroport până în centru numai șantiere și schelărie, bulevarde și străzi deabia croite, cartiere întregi reconstruite sau cu totul noi, acolo unde războiul nu a lăsat piatră peste piatră. Bulevardul W­ Z, lung de 7 km., care lea­gă Sudul de Nordul Capitalei, este aproape terminat. Bule­vardul Mirszalkowska, cu casele sale noi și luminoase, este în întregime reconstruit. Cartierul muncitoresc Marienstadt a fost clădit în inima vechii citadele a aristocrației. Culoajul total al clădirilor Varșoviei după război era de 26 milioane m.c.; după numai 5 ani de muncă rodnică el a atins cifra de 65 milioane m.c. Populația capitalei a primit în acest răstimp 68.­000 noi camere de locuit, iar 42.000 case recent construite își aș­teaptă tencuiala. Aceasta fără să mai ținem seama de nume­­roase teatre, școli, spitale, muzee, creșe, etc. Opera aceasta­­ măreață este creația oamenilor muncii, a ce­tățenilor Varșoviei, a constructorilor. Pe șantiere au crescut oameni cu o atitudine nouă față de muncă, fruntași ,în produc­ție, adevărați stahanoviști. Nume ca cele ale tencuitorului ino­vator Piotr Trzinski, ale zidarilor fruntași Porecki. Religa, Praszynski, Markov, Majorowski sau ale tinerelor zidărițe Zofia Smodarska și Maria Jagiello, sunt bine cunoscute în în­treaga Republică. Am stat de vorbă cu Czajka Marian, „cel mai bun zidar al țării”, împreună cu fratele său și cu 9 ajutoare, care formează brigada sa, a zidit în 8 ore, 84.360 cărămizi. El a depășit nor­ma cu 467 la sută și a instruit 15 ziduri, din care Kobilewski și Porosinski și-au depășit ei înșiși norma cu 416 la sută, de­venind fruntași în întrecerea socialistă. Czajka a învățat meș­teșugul său de la zidarul fruntaș Krajewski, care a deprins în Uniunea Sovietică — și i-a transmis și lui — cele mai îna­intate metode sovietice de zidărie. Marian Czajka a fost de­corat și a primit o locuință nouă, cu bucătărie și leac. El a fost răsplătit, întocmai cum „Premiul de onoare al păcii” a fost decernat întregului oraș Varșovia „simbol al reconstrucției pașnice”. Munca pașnică, lupta pentru apărarea păcii, pe care o duce poporul polonez, eforturile de reconstrucție și de con­strucție observate la Varșovia, sunt caracteristice și pentru alte orașe poloneze, ca Wroclaw, Lodz, Gdansk, Cracovia, etc. Republica Polonă de azi contrastează nu numai cu cea din primul an de după război, dar întrece eu fiecare zi, Polonia capitalistă din perioada antebelică. Am vizitat și Nowa Huta, care va fi primul oraș socialist polonez. Câmpiile întinse, năpădite de buruieni, nu mai sunt de recunoscut, aci își face loc un mare combinat siderurgic (care va produce cât toate oțelăriile din vechea Polonie la un loc), un port fluvial pe Vistula și un mare oraș industrial, care va avea, peste 5—6 ani, 100.000 locuitori. Majoritatea constructorilor de la Nowa Huta trăesc de pe acum în peste 4.000 camere de locuit în orașul pe care l-au construit cu mâi­nile lor. Peste câțiva ani vor fi aici 30.000 locuințe cu 1, 5 camere și dependințe, în case înșirate dealungul unor moderne căi de comunicație. 480 magazine universale vor deservi­ popu­lația. Orașul cu bulevarde largi, umbrite de copaci, va fi stră­bătut de numeroase linii de troleibuse și tramvae, care vor face legătura și cu orașul Cracovia. Dragostea și grija față de om se vede din însuși faptul că la Nowa Huta nicio casă nu va avea locuințe la subsol sau la mansardă. Numeroase mașini uriașe și complexe mecanice lucrează pe șantiere. Ele scot zilnic aproape 3.000 m.c. de pământ. Ma­joritatea mașinilor și utilajelor sunt sovietice. De 1 Mai, a sosit la Nowa Huta un transport de mașini sovietice, care erau așteptate să sosească abia peste 4 luni. In general, echipele de constructori — în special cele de zidari — lucrează după me­todele sovietice. Cu asemenea metode au fost terminate aci în 14 zile blocuri de 2—3 etaje cu 6—8 apartamente. De mare folos în munca constructorilor este mica și marea mecanizare, dar mai ales folosirea prefabricatelor. Doar la fundații se mai toarnă betonul, încolo se folosesc exclusiv plăci prefabricate. O construcție de asemenea proporții, dusă cu un astfel de ritm de muncă, a devenit o adevărată școală. Aci nu cresc nu­mai clădirile, ci și oamenii. 2.500 oameni au devenit munci­tori calificați pe șantier. Tânărul țăran Ozanski a devenit zi­dar, iar după ce a urmat cursurile serale, brigada sa a deve­nit una din cele mai bune din țară. Creșa de la Nowa Huta a fost în întregime construită de o brigadă de femei condusă de Zofia Wladek, o tânără țărancă. Construcțiile acestea pe care noi le-am vizitat constitue ima­ginea grăitoare a Poloniei noi, unde toți oamenii muncii, sub conducerea Partidului Muncitoresc Unit, luptă pentru a con­strui socialismul, întărind astfel uriașul front al păcii. Note de drum Republica Polonă, un vast șantier de construcții ese IOSIF SZABÓ Președintele Uniunii Sindicatelor Constructori Asemenea, noi clădiri mărețe, răsar­ea din pământ, peste tot în Varșovia renăscută. Folosirea prefabricatelor pe scară largă, este una din caracte­risticile muncii constructorilor polonezi. Iată o brigadă de beto­­niști, montând un planșeu cu prefabricate.

Next