Constructorul, mai 1953 (Anul 5, nr. 174-177)

1953-05-09 / nr. 174

Pag. .’flggaaț g Când organele sindicale și administrative nu urmăresc realizarea contractului colectiv Colectivul Fabricii de cărămizi și țigle Urziceni a primit cu bucurie și încredere­­ încheierea contractului colectiv pe 1953. Muncitorii au văzut în noul contract co­lectiv un puternic factor mobilizator în lupta pentru realizarea planului de pro­ducție al fabricii, pentru ridicarea nive­lului material și cultural al celor ce muncesc. Prin contractul colectiv, mun­citorii și-au luat angajamentul să des­fășoare cu mai mult avânt întrecerea socialistă, iar pe de altă parte condu­cerea administrativă și comitetul de în­treprindere și-au luat angajamentul să-i sprijine în muncă prin măsuri tehnice­­organizatorice și să le creieze condiții de muncă și de trai din ce în ce mai bune. Au trecut aproape trei luni de la sem­narea noului contract colectiv. In acest timp conducerea a realizat unele angaja­mente în ce privește defalcarea planului în fiecare lună, calificarea muncitorilor și altele. Realizările obținute sunt însă de­pășite cu mult de lipsurile mari ce există încă în această problemă și care au făcut ca o bună parte din angajamentele îns­crise în contractul colectiv — cu termene de realizare în primul trimestru — să nu fie îndeplinite. In cursul celor patru luni ce au trecut de la începutul anului, fabrica și-a reali­zat planul numai în proporție de 81 la sută la cărămizi finite și 50 la sută la țigle finite. Aceiași situație este și în ce privește productivitatea muncii care nu a fost realizată decât în proporție de 78,5 la sută, iar rebuturile, în loc să scadă, au crescut cu 4 la sută. Nerealizarea acestor principale angaja­mente se datorește în cea mai mare par­te nerespectării altor angajamente luate tot prin contractul colectiv. Pentru în­deplinirea și depășirea planului condu­cerea s’a angajat să ia o serie de mă­suri tehnico-organizatorice în sprijinul muncitorilor. Angajamentele acestea au rămas însă numai pe hârtie. Dacă s’ar fi luat măsurile preconizate nu s-ar mai întâmpla, de pildă, să se spargă tiparele de la presele de țigle, după o producție de 700-1000 bucăți, când, în mod nor­mal,­ar trebui să folosească pentru 2500- 3000 de bucăți. Deși conducerea a fost sesizată de cauzele care provoacă aceste stricăciuni, nu a luat nici o măsură pen­tru înlăturarea deficiențelor și sancțio­narea vinovaților. Conducerea fabricii ascunde o serie de lipsuri sub „greutatea obiectivă“ a numărului insuficient de muncitori, fără să arate însă că la fiecare loc de muncă sunt oameni care nu dau randamentul necesar, ba mai mult, sunt unii care stau chiar degeaba. In ce privește organizarea și urmări­rea întrecerii socialiste, există credința că este suficient dacă planul a fost de­falcat ca întrecerea să se desfășoare de la sine, fără organizarea temeinică a con­sfătuirilor de producție, fără urmărirea zilnică a realizărilor. Comitetul de între­prindere și în­ special comisia muncii de massă în producție, al cărei responsabil este tov. ing. Mihai Petrovici, nu se preocupă deloc de problema întrecerii so­cialiste. Atitudine de nepăsare au avut conducerea și comitetul de întreprindere și în problema stahanoviștilor și fruntași­lor în producție. „Noi nu avem stahano­­viști și nici nu avem muncitori care să îndeplinească condițiile pentru a fi con­firmați stahanoviști“ — este răspunsul pe care îl primești atunci când te intere­sezi de această problemă. Adevărul este însă altul. Nici conducerea, nici comite­lui nu au analizat dacă există munci­tori care îndeplinesc condițiile pentru a deveni stahanoviști și nici nu au studiat temeinic Hotărîrea partidului și guver­nului cu privire la stahanoviști și frun­tași în producție. Dacă ar fi făcut acest lucru, ar fi văzut că tov. I. Grigore, me­canic inovator, îndeplinește condițiile să primească acest înalt titlu, sau că tov. Constantin Anghelache, scoțător, care de aproape doi ani este fruntaș în produc­ție și aplicând metoda Cotlear de cali­ficare la locul de muncă, a crescut nu­meroase cadre noi, putea și el să de­vină stahanovist. Lipsurile care există în realizarea an­gajamentelor înscrise în contractul co­lectiv pot fi atribuite în acelaș misiun­ comitetului de întreprindere, în frunte cu Iov. Constantin Iordache, președintele co­­mitetului, care nu a mobilizat conduce­rea în suficientă măsură, nepăsarea co­mitetului este dovedită de însuși faptul că nici măcar nu posedă o copie a contrac­tului colectiv, pentru a putea urmări mo­dul cum este realizat. In asemenea con­diții nu este de mirare că tovarășii din comitet nu au mobilizat conducerea fa­bricii pentru a întocmi un grafic de ur­mărire a contractului colectiv, care ar fi dat posibilitate muncitorilor să contro­leze zi de zi felul cum sunt realizate an­gajamentele. Nu mică este răspunderea pe care o poartă pentru toate aceste lipsuri și Co­mitetul sindical regional constructori Ploești, care nu a îndrumat suficient co­mitetul de întreprindere. Mai mult, deși de la alegerea comitetului de întreprin­dere au trecut mai bine de trei luni, Co­mitetul regional nu a trimis încă un ac­tivist pentru a organiza primirea gestiu­nii și a bunurilor ce aparțin organizației sindicale, de la vechiul comitet de între­prindere. Așa se explică că de mai bine de trei luni biblioteca stă închisă, fără nici un fel­ de activitate. Conducerea fabricii (director Iov. Câm­­peanu­ și comitetul de întreprindere tre­­bue să înțeleagă că angajamentele reci­proce înscrise în contractul colectiv sunt o lege care trebue respectată cu sfințe­nie. El trebue să mai înțeleagă că de fe­lul cum vor ști să îndeplinească aceste angajamente, depinde însăși realizarea sarcinilor de plan ale fabricii. I. PREDA Revizia obștească d­e protecția muncii . In întreprinderile și pe șantierele noastre, pretutindeni se desfășoară revizia obștească de protecția muncii, în cadrul căreia oa­menii muncii contribue la îmbunătățirea condițiilor de muncă, analizând în acelaș timp cum au muncit conducerile adminis­trative și comitetele sindicale în problema protecției muncii. Și la Trustul de construcții nr. 5, Orașul Stalin, au fost luate măsuri în vederea or­ganizării reviziei obștești de protecția mun­cii. In cadrul trustului , sub îndrumarea Comitetului sindical regional constructori, s’a format o comisie specială compusă­ din ingineri, tehnicieni, stahanoviști, fruntași in producție, activiști, pentru organizarea campaniei în vederea reviziei obștești a pro­tecției muncii. Această comisie și-a întoc­mit un plan amănunțit, stabilindu-se sar­cini concrete pentru fiecare membru din co­misie, cu termene de îndeplinire. In plan se prevede organizarea unor scurte cursuri de instructaj în legătură cu protecția muncii, formarea și instruirea co­misiilor de organizare pe întreprinderi, a­­poi pe­ncții (șantiere), complectarea comi­siilor pe probleme din comitetele de între­prindere și șantiere și instruirea lor, pre­cum și complectarea grupelor sindicale. Conform planului comisiei, inginerii și tehnicienii vor fi chemați să studieze îm­preună problemele securității muncii, instru­­ind apoi pe toți muncitorii de pe șantiere. S’au luat de asemenea măsuri pentru des­fășurarea unei intense munci de agitație în legătură cu campania de revizie obștească pentru a antrena cât mai mulți muncitori în această acțiune ; în acest scop se vor înființa la fiecare loc de muncă cutii spe­ciale pentru sugestiile și propunerile oame­nilor muncii. Orașul Stalin S. MAXIMILIAN CONSTRUCTORUL ■gew swawHowgaB? ?! UN COMITET DE SECȚIE CODAȘ In ciuda greutăților întâmpinate colectivul de muncă de pe șantierul „Progresul“, al întreprinderii nr. 202, a reușit să obțină o stt­e de frumoase realizări. Muncitorii, teh­nicienii și inginerii de pe acest șantier au îndeplinit planul pe primul trimestru al anu­­lui în proporție de 100,5% iar pe luna Apri­lie în proporție de 104,8%. Muncitori frun­tași ca Gheorghe Deac, Constantin Stănescu, Ioniță Dragomir și alți au contribuit prin munca lor neobosită, prin­tr-o strictă disci­plină, la obținerea acestor frumoase reali­zări, constituind un frumos exemplu pentru întregul colectiv. Realizările obținute ar fi putut fi însă mai mari dacă comitetul de secție ar fi dus o susținută muncă organizatorică și educa­tivă în rândurile oamenilor muncii de pe șan­tier. Pentru desfășurarea unei bune activi­tăți sindicale comitetul de secție trebuia să se ocupe în mod deosebit de problema or­ganizatorică. Grupele sindicale trebuiau or­ganizate temeinic pe locul de muncă, pen­­tru ca membrii acestora să fie cât mai legați între ei, iar atunci când grupele se descom­­pleche­ază prin plecarea unor tovarăși să fie imediat reorganizate. Comitetul de secție nu a făcut însă acest lucru. Locțiitorul de pre­ședinte, tov. Ștefan Leșanu, care răspunde direct de această problemă, s'a mulțumit că a organizat odată grupele sindicale fără să mai ia măsuri de reorganizare a lor atunci când s’au descomplectat. Așa s’a ajuns la situația că grupele­­ sindicale nu mai există decât pe tabelele întocmite cu 4 luni în urmă. E normal ca în această situație grupele sindicale să nu mai ducă nici un fel de activitate, organizatorii de grupe să nu-și cunoască oamenii din grupa lor, cum este cazul organizatorului de grupă Constan­tin Stănescu, care nu știe nici câți oameni mai are în grupă, fără să mai vorbim de faptul că nici el nu este cunoscut de tova­­rășii din grupă. Alegerea organizatorilor de grupe trebuia urmată de un instructaj temei­nic și multilateral, care să le îmbogățească cunoștințele în toate problemele activită­ții sindicale. La acest șantier comitetul de secție a procedat însă cu totul altfel : a lă­sat organizatorii de grupe să se descurce cum ar putea și, așa cum era de așteptat, aceștia nu s-au descurcat tocmai bine. Consecința slabei munci organizatorice și neinstruirea organizatorilor de grupe, nu a întârziat să se reflecte și în celelalte dome­nii de activitate sindicală. Astfel datorită fap­tului că grupele sindicale sunt descomplec­­tate iar organizatorii de grupe nu-și cunosc sarcinile, consfătuirile de producție nu se mai țin în cadrul grupelor, iar în rarele ocazii când acestea se țin, sunt cu totul formale, muncitorii nefiind îndrumați să dis­cute problemele cele mai importante. Astfel se întâmplă că în consfătuiri nu se mai ana­lizează felul cum au fost realizate angaja­mentele luate în luna trecută, pentru a scoate la iveală lipsurile și greutățile; de asemenea nu sunt puși în discuție ni ci cei ce îndepli­nesc condițiile pentru a fi confirmați frun­tași în producție. Fruntașii în producție — după o metodă „originală” tipic birocra­tică — sunt confirmați de conducerea șantie­rului, iar organizatorii de grupe și restul muncitorilor pot citi pe tabloul de afișaj lis­tele cu fruntași în producție dacă vor să-i cunoască. Cu toate că nu există o preocupare din partea comitetului de secție pentru mobili­zarea oamenilor muncii în întrecerea socia­­listă, aceștia trec peste nepăsarea comite­tului și a conducerii șantierului, dar reali­zările lor nu sunt urmărite. Cele două gra­fice de urmărire a întrecerii socialiste ce există pe șantier așteaptă zadarnic doar­­doar se via îndura cineva să le folosească. Se împlinește aproape un an de când a intrat în vigoare noul regulament de pre­miere, pe baza căruia muncitorii care reali­zează economii de mater­iale urmează să fie premiați.­­­Atât conducerea șantierului cât și comitetul­­ de secție, cunosc acest regulime­nt dar nu au luat nici o măsură pentru apli­carea lui. Aceasta nu pen­tru că nu ar exista muncitori care realizează economii ci dato­rită nepăsării și birocratismului de care dau dovadă aceste organe conducătoare. Lipsurile ce dăinuie în activitatea comi­tetului de secție al șantierului „Progresul”, se datorește și faptului că acesta nu are un plan de muncă după care să-și desfășoare activitatea. De asemenea, la toate ședințele pe care le organizează comitetul — și tre­bue să recunoaștem că acestea sunt destul de multe —nu a fost­ analizată niciodată acti­vitatea vreunei comisii din cadrul comite­tului pentru a-i veni în ajutor. La fel de vinovat este și comitetul de în­treprindere al întreprinderii de construcții nr. 202, care nu a sprijinit comitetul de secție, nu l-a îndrumat în muncă. Comitetul de întreprindere are datoria să ajute îndeaproape munca comitetului de sec­ție de la șantierul „Progresul”, pentru ca în scurt ti­mp acesta să-și poată lichida lipsu­rile, să contribuie din plin la îndeplinirea sarcinilor de plan Înainte­­ de termen. P. IONESCU Cadre noi In cadrul regionalei Bârlad­­ului nr. 4 „Sovromconstructie” a Tras­organizată o școală de instructori a fost sta­­hanoviști, urmată de 7 dintre cei mai buni muncitori. Școala e sprijinită din plin de lectorul Ion Gheorghiu, stahano­vist, șeful de lot Vasile Dimitriu și ing. șef Pary. Acelaș trust a deschis la Iași o școală de normatori tehnologi, condusă de tov. Aurel Carp. Organele trustului și lectorii depun toată străduința pentru o cât mai bună pregătire a viitoarelor cadre de normatori. H. COHN și NICOLAE LINTE coresDondenti O școală a tehnicii înaintate în construcții Expoziția de scule stah­anoviste și de inovații de la D. G. „Sovromconstrucție” Pentru a face cunoscute metodele și sculele stahianoviste întrebuințate În meseriile din construcții, pentru a face ca anumite impor­tante inovații să fie extinse, prin schimb de experiență, pe cât mai multe șantiere. Direc­ție Generală „Sovromconstrucție” a organizat la sediul său din București, o expoziție care înfățișează bogata experiență tehnică de pro­ducție a stahanoviștilor sovietici și a straha­­noviștilor și m­artorilor din cadrul unităților „Sovromconstrucție”. Un deosebit accent s-a pus pe prezentarea sculelor stahanoviste. Sunt expuse numeroase utilaje de m­ică mecanizare și scule pentru zidărie, cum ar fi cauciucul sovietic, lopețile Malțev, Orlov, scara Maximenco, scoaba lui Șir­­cov, alestecuri (de colț și de inter­val), fuguitoare etc. Sunt expuse aici suportul lui Șircov pentru transportul ramelor de lemn, rama metalică și contai­­nerele pliante Malțev cu diverse capacități, macaraua cu consolă etc. Deasemenea sunt expuse căru­cioare pentru mortar și containe­rul Jerebrov pentru mortar. Aceste utilaje servesc la transportul ver­tical. In ceea ce privește transpor­tul orizontal, sunt expuse diferite­­­iipuri de roabe, tomberoane, căru­­­cioare conteiner Malțev, o cale de­­ transport cu pică turnantă pentru­­­ întoarceri de 930 și ramificații etc. Caracteristica principală a utilajului sovietic de mică mecanizare pentru transportul ori­zontal este așezarea cupei în așa fel încât centrul de greutate să cadă pe axul roții. Brațele rotabei fiind evazate, roata având rulmenți, se obține un efort mic și o pro­ductivitate sporită. In continuare sunt expuse diverse schele tip Maximenco, telescopică, tip Smirnov, schelă-cărucior pentru tencueli interioare, schelă-mobilă, suspendată, schelă-pod, bun­­căre etc. Intr’o altă sală sunt expuse parte din ino­vațiile muncitorilor, tehnicienilor și ingineri­lor din cadrul unităților „Sovromconstrucție“. Grupate pe trusturi, inovațiile sunt expuse sub formă de machete sau prototipuri. Mai slab sunt reprezentate în cadrul ex­poziției metodele de lucru ale stahanoviștilor sovietici. Vizitatorilor le sunt înfățișate doar panouri cu imagini despre metoda Covaliov, care este, dealtfel, slab aplicată­­ de șantierele trusturilor. Organizatorii expoziției vor trebui să complecteze această lacună, pentru a spori și mai mult numărul celor 2.500 muncitori din cadrul unităților „Sovromconstrucție” care aplică minunatele metode ale stahano­­viștilor sovietici Orlov, Coroliov, Cotlear, Corabelnicova, Cuznețov, Jandarova, Voroșin, Chibasov, Șircov, Covaliov, metoda lucrului în lanț etc., — ca și pentru a ajuta munca celor peste 560 brigăzi de calitate, de econo­mii, de tineret și complexe, care mobilizează aproape 6000 muncitori constructori. Expoziția de scule stahanoviste și de ino­vații de la Direcția Generală „Sovromconstruc­­ție” a fost vizitată până în prezent de un mare număr de muncitori, tehnicieni, ingi­neri. Ea­­ are un puternic efect Instructiv-edu­­cativ; aceasta reiese din faptul că numărul inovatorilor din cadrul unităților „Sovrom­construcție" a crescut, de la 77 în trimestrul III 1952, la 254 la sfârșitul anului trecut. In primul trimestru a­l acestui an au fost înre­gistrate 39 noi propuneri de inovații impor­­­tante. In cursul anului trecut, economiile a­­duse prin aplicarea diferitelor inovații au fost de peste 1.673.000 lei; aproape 70.000 lei au fost cheltuiți pentru experimentări și pro­totipuri, iar inovatorilor li s-au distribuit re­compense totalizând aproape 67.000 lei. Tot­odată, expoziția a contribuit la extinderea folosirii sculelor stahanoviste; pe șantierele „Sovromconstrucție” sunt utilizate azi peste 23.300 scule și mecanisme pentru TM • lucrările de zidărie, peste 5200 uti­laje de transport, aproape 33.000 mp schelă de inventar și peste 5000 mp schelă metalică. . ■<­ V­zitând expoziția organizată de Direcția Generală .,Sovromconstruc­ție”, muncitorii, tehnicieni și ingi­neri constructori își sporesc cu­noștințele tehnice și află noi meto­de și procedee care, aplicate în practica șantierelor și fabricilor, vor sprijini din plin mărețul efort pentru îndeplinirea cincinalului în patru ani. Se remarcă îndeosebi: aparatul pentru măsurarea deformiațiilor transversale la galeriile de tunel realizat de ing. M. Stănculescu și St. Grănescu, sistemul de plăci ar­mate prefabricate din ipsos al fra­ților Giurgeanu, macaraua electrică reali­zată de tov. Ladislau Csapó, elavatorul pentru mortar, beton și ciment b­ vrac, conceput de tov. Lupu Heimerl, sistemul celular întrebuințat la Fabrica de ciment nr. 1 pentru mărirea capacității de uscare a cuptoarelor, mașina de îndreptat cuie a tov. Ilie A. Ilie, cărămizile, blocurile, plăcile și stabilitul obținute de ing. Slovuta prin folosirea deșeurilor și a materialelor din resurse locale. S. ALEXE Nu toți vad ceea ce vede toată lumea Fotografiile alătu­rate prezintă câteva aspecte ,,generale" de pe șantierul de la Lu­peni. Aici, tocmai mate­rialele de massă atât de necesare sunt ri­sipite în proporții de massă. Sacii de ci­ment sunt aruncați iea valma, aproape sub cerul liber; mulți din­tre ei s’au rupt și își pierd conținutul. Că­rămizile sunt stivuite doar pe jumătate, iar restul — grămadă. Aceeași situație și cu corpurile de umplu­tură prefabricate din steril. In felul în care se face transportul lor. In starea in care se află depozitate, câte vor mai putea fi în­trebuințate ? In ce privește cheresteaua, mai ales scândurile și scurtăturile rămase de la decofrări, — „de­pozitul" din curtea șantierului e In per­manentă inoire. Aici se aruncă regulat scânduri de un metru și mai bine, care ar putea fi utilizate de minune in producție, și tot de aici își fac elementele înapoiate aprovizionarea au lem­ne de foc. Șeful de șantier, ing. Kleintral, șeful de lot, ing. Piso, meș­terul Albu, inginerul­­șef al întreprinderii, Carol Auner, președin­tele comitetului de în­treprindere, Alexandru Constantin — atâția oameni, de două ori atâția ochi, care nu văd — sau se fac că nu văd — această si­tuație ! Oare acum, când o văd constructorii din întreaga țară, n’ar fi timpul ca acești to­varăși să se gândeas­că serios și să treacă la fapte pentru a îm­bunătăți gospodărirea materialelor ? (După o corespon­dență a tov. GH. MARCUȘ) Să folosim pe larg pompele de mortar la lucrările de tencuire! îndeplinirea mărețelor sarcini ce stau în fața constructorilor din ț­ara noastră nu ar fi posibilă fără aplicarea metodelor staha­noviste sovietice și fără mecanizarea proce­selor de producție. Realizarea volumului me­reu crescând, de investiții pentru construcții industriale și civile impune executanților re­ducerea timpului de efectuare a lucrărilor. Dintr-o analiză sumară a timpilor de exe­cuție a diferitelor faze ale unei construcții, se poate ușor constata disproporția accen­tuată între valoarea și timpul necesar exe­cutării lucrărilor de bază, pe de o parte, și aceleași elemente ale lucrărilor de finisaj, pe de altă parte. Zidăria de cărămidă, precum și alte lu­crări principale pentru ridicarea unei con­strucții, se execută de cele mai multe ori într-un timp mai scurt decât lucrările de finisaj. De exemplu, la construcția a două case mari de locuit în strada Gorchi din Moscova, lucrările de roșu au reprezentat 90% din costul total al clădirilor și au fost terminate în 8 luni, iar lucrările de finisaj, care au costat numai 10%, au mai durat încă 8 luni de zile. In mod practic, această disproporție se traduce printr-un volum corespunzător de muncă, efectuată cu productivitate scăzută. Constructorii sovietici și-au dat din timp seama de acest lucru și au pus un deosebit accent pe mecanizarea proceselor de finisaj. Numai astfel se explică faptul că pompele de mortar au apărut pentru prima oară în lume în țara constructorilor comunismului. Astfel, în U.R.S.S. s-au ținut diferite con­sfătuiri tehnice care au avut drept obiect mecanizarea lucrărilor de tencuieli și a avut loc chiar un concurs unional (VIITO) pentru cele mai bune construcții de mașini necesare lucrărilor de tencuieli. După cum se știe, executarea lucrărilor de tencuieli se poate face prin metoda umedă și prin metoda uscată. In acest articol ne vom ocupa de prima metodă. Metoda umedă de executare a tencuielilor constă în prepararea și transportarea mor­tarului, aplicarea lui în stare fluidă sau semifluidă, pe o suprafață pregătită pentru a fi tencuită, și obișcuirea. Pentru prepararea mortarului se folosesc malaxoare de mortar. Transportul mortaru­lui și aplicarea lui pe suprafețele ce urmea­ză a fi tencuite cu mijloace mecanizate se poate face cu ajutorul pompelor de mortar cu acțiune mecanică, care folosesc aerul comprimat numai pentru pulverizarea mor­tarului, și al pompelor de mortar cu acțuune pneumatică, care folosesc aerul comprimat atât pentru transportul mortarului, cât și pentru pulverizarea lui. In U.R.S.S. au apărut o serie mare de tipuri de ma­șini atât pneumatice cât și me­canice, din care vom aminti numai pe cele mai răspândite și, în special, pe acelea care se găsesc și în țara noastră, expre­sie a ajutorului frățesc sovietic, verificate în practică îndelungată : sistem Socolov-Socolovschi tip RN-1, RN-2, sau ti­purile modernizate S-211 A de 3 mc/oră și S-232 de 6 mc/oră (fig. 1). După tipul S-232, uzinele „Progresul” Brăila fabrică astăzi pompe de mortar cu o capacitate de 4,5 mc/oră. Tot din această categorie de pompe face parte și tipul S-2.51, de 1-1,5 mc/oră (fig. 2), care va f pus in fabricație de uzinele „Steaua Roșie”-București. Modelul cel mai caracteristic din grupa a doua este pompa pneumatică sistem Caplan­­sc­hi și Ruderman, de 1-3 mc/oră (fig. 3), care a căpătat deasemenea o largă apli­care pe șantiere. Și acest tip de pompe este răspândit pe șantierele noastre, fiind execu­tat chiar în atelierele proprii ale trusturilor de construcții. Vom arăta pe scurt schemele de funcțio­nare ale acestor mașini. In ce privește pompa S-232 (fig. 4) și pom­i — vase cilindrice pentru mortar; 2 — rame de închidere; 3 — mânerul pâlniei de încărcare; 4 — pâlnia de încărcare; 5 — țeava pentru alimentarea cu aer comprimat; 6 — mortar; 7 — robinet cu 3 căi­ pa S-251 (fig. 5), construcția lor este a­­proa­pe identică. Ceea ce diferă însă la cele 2 pompe este forma membranei de cauciuc. La pompa S-232 sau „Progresul”, membra­na de cauciuc este cilindrică, iar la S-251 sau „Steaua Roșie”, membrana este chiar o placă de cauciuc. Pistonul (1) capătă la aceste pompe mișcare de du-te-vino de la electromotorul (2) , prin intermediul plutoanelor (3, 4, 5, 6) și mecanismului de bielă manivelă, compus din arborele cotit (7) și biela (8) ; în timpul mișcării pistonului (1), lichidul Intermediar care se găsește în corpul de pompă (3) acționează membrana de cauciuc (10), pro­vocând întinderea și strângerea ei în mod alternativ, mișcări cărora le corespund aspi­­narea și refularea mortarului prin supapele sferice (II și 12). Folosirea lichidului inter­mediar (apa) în corpul pompei de mortar Fig. 4. Schema pompei de mortar tip S-232 — respectiv „Progresul” — cu pro­ductivitate de 6 mc/oră, respectiv 4,5 mc/oră. 1 — piston; 2 — electromotor 5,8 kw, 1500 t/m, 220/380 W—respectiv 7 kw,1500 t/m, 220/380 v; S-4-5-6 — pinioane; 7 — arbore cotit; 8 — bielă; 9 — corpul pompei; 10 — membrană cilindrică de cauciuc; 11-12 — supape sferice; 13 — dispozitiv de umplere; 14 — buncăr receptor; 15 — stuf de aspira­ție; 16 — rezervor compensator de aer; 17 — supapa de siguranță; 18 — dispozitiv de scurgere, înlătură contactul direct al pistonului cu mortarul și deci ferește pistonul de uzură. Spațiul dintre corp și membrană se umple cu apă prin dispozitivul de umplere (13), înainte de începerea lucrului cu pompa de mortar. Mortarul se încarcă printr-o sită în bun­cărul de recepție (14). In timpul cursei de aspirație a pistonului, o cantitate de mortar din buncărul (14) este aspirată prin ștuful (15) și orificiul din scațnul supapei de as­­pinație (11) în spațiul de lucru al corpului pompei, separat prin membrana (10). După aceea, în timpul cursei de refulare a pisto­nului înspre membrană, aceasta din urmă, împinsă de a­pă, pătrunde în spațiul de lu­cru al corpului pompei­ii, datorită acțiunii sale, mortarul este împins prin orificiul din scaunul supapei de refulare (12) în rezer­vorul compensator de aer (16) și de alet în conducta de refulare a mortarului Pentru a feri mecanismul pompei de mor­­tar de suprasarcini, care se pot ivi din cauza înfundării furtunelor, există supapa de siguranță (17), montată în legătură cu dis­pozitivul de umplere. Arcul supapei de si­guranță se reglează la presiunea maximă de lucru, admisibilă în conducta de refulare a mortarului (15 atm—respectiv 10 atm.) Când pompa lucrează cu productivitatea maximă, este necesar ca întreg corpul de pompă să fie umplut c­u apă. Dacă presiu­nea în corpul pompei depășește limitele ad­misibile, apa deplasată de piston în timpul cursei de refulare va deschide supapa de siguranță și­ va trece din corpul pompei în dispozitivul de umplere, datorită cărui fapt pomparea mortarului se va întrerupe. Reluarea lucrului pompei de mortar este posibilă numai după desfundarea furtunului și umplerea corpului de pompă cu apă. Când e necesar, productivitatea pompei de mortar poate fi redusă în mod artificial. 4 Fig. 5. Schema pompei de mortar tip L-251, ce se va pune în fabricație și la u­­zinele „Steaua Roșie”-București, cu produc­tivitate de 1—1,5 mc/oră­­­ — piston; 2 — electromotor 1,3 kw, 1000 t/m — respectiv 1,7 kw, 1500 t/m, 3, 4, 5; 6 — pinioane; 7 — arbore cotit; 8 — bielă; 9 — corpul pistonului; 10 — membrană de cauciuc dreaptă­; 11-12 — su­pape sferice; 13 — dispozitiv de umplere; 14 — buncăr receptor; 15 — stuf de aspira­ție; 16 — rezervor compensator de aer; 17 — supapa de siguranță; 18 — dispozitiv de scurgere, prin umplerea încomplectă cu apă a corpu­lui de pompă, sau prin refularea unei părți de mortar din conducte prin dispozitivul de scurgere (18) inapoi în buncăr. Cu pompele de tipul S-232 se poate trans­porta mortarul până la 200 m pe orizon­tală și 40 m pe verticală; cu S-251 se poate ajunge la 100 m pe orizontală și 20 m pe verticală. Pompele mari, de 6 mc/oră, pot fi folosite acolo unde sunt cantități importante de mor­tar ce trebue transportat — de exemplu la centrale de mortar pentru blocuri cu mai multe etaje; pompele mici, de 1—1,5 mc/oră, pot fi folosite numai în cadrul unui etaj și vor fi alimentate din buncăre de etaj, alimentate la rândul lor de pompa mare de la centrala de mortar. Pompa de mortar pneumatică tip Caplan­schi și Ruderman (fig. 3) poate fi utili­zată atât la transportul mortarului până la 100-150 m pe orizontală, cât și la­ aplicarea mortarului pe pereți. Productivitatea pompei variază între 1—3 mc/oră. Pompa se com­pune din două vase cilindrice din tablă de fier cu fundurile conice. In partea de jos, Fundurile sunt legate cu conducta de trans­port de mortar printr-un robinet cu trei căi. Pentru alimentarea continuă a pompei, între malaxorul de mortar și pompă se interca­lează un buncăr cu două șibere deasupra pâlniilor de încărcare a vaselor cilindrice. Mortarul trece în prealabil printr-o sită cu ochiuri de 6—7 mm. Se umple întâi cu mortar unul din vasele cilindrice, la care se introduce aerul com­primat de la un compresor. Mortarul împins de presiunea aerului comprimat este la conducta de refulare prin robinetul cu 3 căi, care trebue manevrat în consecință. Opera­țiunea se repetă în așa fel, încât în timp ce unul din vase se golește, celălalt se în­carcă. Mortarul se transportă fie la lada zidarului, pentru­ zidărie, fie la pistol, pen­tru tencuit. Nivelul mortarului, la golirea fiecărui vas, tiu trebue să scadă sub 1/3—1/4 din înălți­mea fundului conic al vasului, deoarece la Fig. 6. Injector de stropire pentru pompe tip S-232. 1 — ștuț; 2 — inelul de pulverizare; 3 — piulițe; 4 — ajutaj de cauciuc pentru pulve­rizare. 5 — robinet de aer­descărcarea complectă, în conductă au loc lovituri de berbec și refularea mortarului se face cu Intermitențe. * Pompele de mortar, atât acele pneumatice cât și cele mecanice, folosesc conducte de Fig. 1. Pompa de mortar S—232 Din prima grupă de mașini fac parte pompele de mortar cele mai numeroase și Fig. 2. Pompa de mortar S—251 Fig. 3. Pompa pneumatică de transportat mortar tip Caplanschi și Ruderman.

Next