Constructorul, iulie 1953 (Anul 5, nr. 182-185)
1953-07-04 / nr. 182
Fag. KDNSÍRÜCTÓR Öt2 Dacă meritele celui de al III-lea Congres al sindicatelor din R.P.R. au constituit și pentru noi, comitetul de întreprindere al Trustului nr. 1 „Sovromconstrucție", un ajutor de neprețuit. Analiza activității noastre în lumina Rezoluției Congresului, ne-a dat posibilitatea să vedem că în munca noastră mai existau o serie de lipsuri care constituiau o frână în dezvoltarea întrecerii socialiste, în extinderea metodelor înaintate de muncă, și a Inițiativelor pornite din rândul muncierilor. Rezoluția pune un accent deosebit pe această problemă trasând o serie de sarcini concrete: „In centrul mișcării de întrecere socialistă, — arată Rezoluția — trebue să fie îndeplinirea și depășirea sarcinilor de pian, îmbunătățirea calității produselor și respectarea strictă a sortimentelor, creșterea necontenită a productivității muncii, reducerea rebuturilor și a deșeurilor, introducerea unui sever regim de economi’, scăderea prețului de cost al produselor, buna întreținere a utilajului, mașinilor și agregatelor și folosirea deplină a întregii lor capacități de producție”. Comitetul trebuia să dea viață acestor sarcini și, în parte, noi am reușit. Iată cum am muncit în această direcție. In cadrul unei ședințe de comitet, am întocmit un plan de muncă, cu sarcini concrete pentru fiecare activist; în aceeași ședință am repartizat fiecărui membru al comitetului un număr de comitete de șantier pentru instruirea cărora să răspundă o perioadă de timp. Șantierul Centrul de producție cinematografică Buftea i-a fost repartizat tovarășului Ștefan Badea. Călăuzit de documentele Congresului acesta a trecut imediat la instruirea comitetului de secție și la întocmirea unui plan de acțiune pentru extinderea metodelor înaintate de muncă. Pentru aceasta a fost mobilizată și comisia muncii culturale de massă din cadrul comitetului de secție, care a desfășurat o temeinică agitație pentru popularizarea metodelor înaintate. In această direcție noi am organizat în cadrul clubului o conferință, la care au luat parte muncitori' stahanoviști și fruntași, tov. big. Priboi a vorbit despre importanța economiilor de materiale în lupta pentru reducerea prețului de cost al lucrărilor de construcții. In acelaș timp noi am difuzat la o serie de muncitori un material sovietic, care vorbea despre brigada complexă a zidarului sovietic Socolov, realizările obținute de această brigadă și avantajele muncii în brigadă complexă. Rezultatele acestei munci organizate nu au întârziat să le arate. In cadrul primelor consfătuiri de producție ținute de grupele sindicale, muncitorii au discutat cu însuflețire problemele producției, analizând în spirit critic și autocritic lipsurile și greutățile întâmpinate în muncă. In grupa al cărei responsabil este tov. Alexandru Stan, discuțiile s’au purtat cu deosebită însuflețire. Zidarul Gheorghe Cioc, din această grupă, a luat inițiativa de a organiza o brigadă complexă și a chemat la întrecere toate echipele de pe șantier sub lozinca: „Să construim mai repede, mai ieftin și mai bine, să realizăm economii din pierderile admise, dând patrne construcții de bună calitate”. In fața comitetului de întreprindere se punea problema de a sprijini temeinic această inițiativă și de a o populariza în așa fel încât ea să fie adoptată de toți muncitorii. In acest scop noi am întocmit un plan special, care cuprindea în primul rând mobilizarea tehnicienilor pentru luarea de măsuri tehnico-organizatorice în sprijinul inițiativei și popularizarea inițiativei atât în cadrul șantierului de la Buftea, cât și pe celelalte șantiere ale trustului nostru. Pentru întocmirea planului de măsuri tehnico,organizatorice, am mobilizat pe tovarășii Constantin Voiculescu, ing. șef al șantierului, arh. Tofan, dispecerul Octavian Voiculescu și Teoctist șantierului, Popovici, maiștri de șantier. Aceșia au întocmit un plan concret pe care l-au expus în ziua următoare în cadrul consfătuirii de producție organizată de grupa tovarășului Alexandru Stan. Comisia muncii culturale de massă din cadrul comitetului de secție, mobilizată de responsabilul comisiei culturale din comitetul de întreprindere, desfășoară o temeinică ignitație vizuală și auditivă pentru popularizarea inițiativei. Prin lozinci afișate la locul de muncă, prin stația de amplificare din sat, inițiativa și rezultatele obținute de zidarul Gh. Cioc sunt zilnic popularizate. In fața cantinei au fost montate două panouri pe care se afișează zilnic realizările privind depășirea de plan și economiile, se arată muncitorii fruntași și ce codași din brigadă. La locul de muncă al brigăzii s’a afișat o lozincă : „Tovarășe ! Nu uita că de munca ta depinde rezultatul întregii brigăzi". Lozinci asemănătoare au fost afișate și la celelalte șantiere unde existau condiții pentru a se urma această inițiativă. La unele din aceste șantiere s’au organizat consfătuiri, în cadrul cărora a fost prelucrată inițiativa lui Gh. Cioc. Prin asemenea metode am reușit să extindem inițiativa la o serie de șantiere. Până în prezent au luat ființă 10 brigăzi complexe la șantierele Centrul de producție cinematografică Buftea, U.C.B. și altele. Pentru stimularea tovarășilor care au urmat această inițiativă, am prevăzut în planul nostru de muncă, repartiiarea unor biblioteci stahanoviste, deplasarea unor brigăzi artistice care să dea spectacole la 1o Tcuii de muncă, organizarea unor excursi gratuite etc. Trebue să recunoaștem că am avut și o serie de lipsuri, care au împiedicat ca rezultatele să fie și mai bune. De pildă, comitetul de întreprindere nu s’a preocupat în aceeiași măsură și de brigăzile nou înființate, cum este aceea a tov. Pârpăiac. Deasemenea, preocupați de organizarea întrecerii între brigăzi, ■ am uitat lucrul cel mai esențial — dezvoltarea întrecerii individuale și între echipe în cadrul fiecărei brigăzi, învățând din greșelile de până acum, vom munci cu și mai mult avânt, pentru a extinde necontenit patriotica inițiativă a zidarului Gheorghe Coc, care contribue din plin la succesul luptei pentru îndeplinirea planului înainte de termen, pentru realizarea de economii și obținerea unor lucrări de bună calitate, CONSTANTIN SOARE președintele comitetului de întreprindere al Trustului nr. 1 „Sovromconstrucție" VIAȚA SINDICALĂ Cumt sprijină comitetul de întreprindere extinderea inițiativei zidarului Gh. Cioc Grija față de oameni contribue la depășirea planului de producție Tehnica securității și protecția muncii se bucură de o deosebită atenție din partea conducerii și comitetului întreprinderii de construcții nr. 801. Astfel, în dorința de a creia condiții cât mai bune celor ce muncesc conducerea și comitetul acestei întreprinderi au organizat de curând revizia obștească de protecția muncii. La această importantă acțiune, au fost atrași majoritatea muncitorilor și tehnicienilor de pe șantiere, care au dat un sprijin efectiv în rezolvarea diferitelor probleme. In cadrul reviziei obștești au fost luate de asemenea o serie de măsuri tehniceorganizatorice, privind mecanizarea operațiilor grele, marcarea locurilor periculoase etc. Pentru îmbogățirea cunoștințelor tehnicienilor în problema tehnicii securității și protecției muncii a fost organizat un curs j de instructaj, urmat de seminarii. Un instructaj general a fost făcut apoi cu toții muncitori, ajutându-i astfel să cunoască temeinic locul de muncă, uneltele cu care lucrează, și cum trebue să se ferească de accidente. In acelaș timp comitetul de întreprindere a organizat un curs special pentru instruirea instructorilor obștești de protecția muncii. Pentru a întări simțul de răspundere în această direcție, conducerea întreprinderii a luat măsuri de sancționare a acelor, ce au dat dovadă de neglijență în problema protecției muncii. Grija deosebită față de oamenii muncii a făcut ca numărul accidentelor să fie în continuă scădere, acest lucru contribuind efectiv la depășirea sarcinilor de plan pe primul semestru. E. ȘTEFANACHE corespondent Din activitatea Colțul roșu este unul din principalele mijloace cu ajutorul căruia comisia muncii culturale de massă de pe lângă comitetul întreprinderii nr. 205 Roman, contribue la ridicarea nivelului politic, cultural și profesional al muncitorilor, tehnicienilor, inginerilor și funcționarilor din întreprindere. Colțul roșu se află în imediata apropiere a locuințelor muncitorilor și este compus din două camere. Comitetul de întreprindere s-a preocupat îndeaproape de organizarea activității colțului roșu și de îndrumarea colectivului de conducere, folosind în acest scop lecțiile pentru activul cultural. După instruire s-a trecut la repartizarea sarcinilor pe oameni în raport cu aptitudinile fiecăruia. Astfel, tovarășului Cismaru i s’a repartizat munca artistică. El a și început organizarea echipei de dansuri, antrenând în această echipă majoritatea elevilor școlii de calificare. Unul din minunatele dansuri sovietice aflat în pregătire, este „Culesul merelor” în care interpretează ca solist tânărul zidar Ion Smitl, fruntaș în producție. Tov. Aurel Cronicaru, care este unul din cei mai buni cititori, a fost numit responsabilul colectivului de difuzare a cărții. Din inițiativa lui au fost înființate 3 biblioteci mobile, dintre care două in locuințele comune ale muncitorilor. Ceilalți membri ai colectivului de conducere al colțului roșu, răspund de unui colț roșu propaganda prin conferințe, propaganda tehnică, agitația vizuală, organizarea odihnei, sportului etc. Un loc important în activitatea colțului roșu îl ocupă schimburile de experiență la care iau parte stahanoviști și fruntași în producție ; aci se discută problemele ridicate în procesul de producție. De pildă, în cadrul unui asemenea schimb de experiență, dulgherul stahanovist Ion Nicolae a împărtășit metodele sale, felul în care își organizează el munca, după care numeroși muncitori au luat parte la discuții. Pe lângă aceste realizări, în activitatea colțului roșu de la întreprinderea nr. 205 mai sunt și o seamă de lipsuri care împiedică desfășurarea unei munci și mai rodnice. De pildă, conferințele organizate nu au fost la nivelul cerut de muncitori și mai ales nu au fost legate de sarcinile importante de producție ce stau în fața colectivului întreprinderii. Tovarășii din comitet nu s’au preocupat nici de înzestrarea colțului roșu cu un aparat de radio. Comitetul de întreprindere, împreună cu colectivul de conducere al colțului roșu, au întocmit de curând un plan de muncă concret, mai strâns legat de sarcinile de producție, pentru ca munca desfășurată în cadrul colțului roșu să dea rezultate mai bune. ION IACOB corespondent CE SĂ CITIM: In întâmpinarea Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților — Editura Tineretului recomandă: — * * * : Să întâmpinăm cu noi succese cel de al III-lea Congres Mondial al Tineretului și cel de al IV-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților pentru Pace și Prietenie. A. ONOV și C. VASIELENCO : Tineretul sovietic liber și fericit. * * * : Cum muncim noi pentru înflorirea Patriei. * * * : Lupta tineretului coreean pentru libertatea și independența Patriei. B. VRONSCHI : Tinerețe încătușată. J. GRIVA : Povestiri despre Spania. EB Colectivul sportiv „Constructorul“-Bacău desfășoară o rodnică activitate Dacă vizizi unul din colectivele sportive cu activitate slabă, ale asociației „Constructorul“, este aproape imposibil să nu auzi din partea activiștilor colectivului invariabila și eterna scuză . „Specificul ne omoară. Avem mare fluctuație de oameni“. Acesta este paravanul după care se ascund președinții colectivelor sportive codate ale asociației „Constructorul“ pentru a scuza greșita orientare în muncă și nepăsarea activiștilor respectivi. Pentru a dovedi netemeinicia acestei scuze, am luat un colectiv sportiv fruntaș — din care fac parte, în majoritate, muncitori răspândiți pe diferite șantiere și care in ciuda „specificului” obțin succese dintre cele mai frumoase — pentru a analiza munca depusă de activiștii acestui colectiv. Din metodele de muncă ale colectivului „Constructorul”Bacău, vor putea să învețe activiștii celorlalte colective sportive ale asociației cum trebue să lucreze pentru a obține realizări bune în ciuda „specificului”. Consiliul colectivului sportiv „Constructorul”Bacău și-a dat de la început seama că treaba nu poate merge bine decât dacă va da toată atenția bunei organizări a muncii și largei popularizări a sportului în rândurile muncitorilor. Atât cercurile sportive cât și secțiile pe ramură de sport au fost reorganizate iar la conducerea lor au fost aleși tovarăși care iubesc sportul și nu demobilizează în fața greutăților. Pentru ca muncitorii de pe șantiere să poată practica sportul în timpul liber, fără a mai pierde timp cu deplasările, sau distribuit fiecărui șantier materialele sportive necesare. Prin buna organizare a muncii, consiliul colectivului și-a putut îndrepta atenția spre sarcina sa centrală, aceea de a conduce. Îndruma și controla munca celor 5 cercuri sportive și a celor 14 secții pe ramură de sport. Și acest lucru se face practic, pe teren, fiecare cerc sportiv sau șantier , fiind vizitat de membrii consiliului colectivului cel puțin o dată pe săptămână._ Tot săptămânal, membrii consiliului colectivului împreună cu responsabilii cercurilor și ai secțiilor pe ramură de sport se întrunesc într’o ședință de lucru în care se analizează activitatea săptămânală și se iau măsuri de îndreptare a lipsurilor. Muncii de agitație și propagandă, de planificare ca și celei de evidență li se acordă importanța cuvenită. Activiștii colectivului și-au dat seama că agitația și propaganda sunt unii din factorii cei mai importanți în popularizarea sportului și atragerea constructorilor în cadrul mișcării sportive. De asemenea, ei s-au convins că planificarea și evidența muncii nu reprezintă numai oglinda colectivului dar și un mijloc eficace de a controla și coordona acțiunile întreprinse. De aceea agitația vizuală, popularizarea culturii fizice și a sportului și a fruntașilor în producție și sport este una din preocupările de seamă ale colectivului. Iar din dosarele păstrate la zi cât și din graficele de la sediul colectivului se poate vedea, din prima privire, stadiul in care se află îndeplinirea obiectivelor de plan și locul unde treaba merge slab și trebue să i se acorde o mai mare atenție. Problema centrală a colectivului o constitue fără îndoială complexul sportiv G.M.A. Pregătirea aspiranților se face în cadrul secțiilor pe ramură de sport și în cadrul secției de pregătire fizică generală, sub directa îndrumare a antrenorilor și instructorilor. In cadrul colectivului există trei cadre tehnice calificate, — tovarășii Elias Grün și Al. Rădulescu, antrenori de fotbal și respectiv de box și tovarășul Eugen Puțeanu, instructor de tir. Colectivul nu se bazează însă numai pe acești tovarăși, în cadrul său activând și o serie de instructori voluntari care ajută în munci. Pentru sprijinirea pregătirii aspiranților G.M.A. în vederea trecerii examenului teoretic, s-a format o bibliotecă cu materiale necesare pregătirii lor. După ce aspiranții s-au pregătit din punct de vedere tehnic, încep să-și treacă normele. Pentru aceasta, se folosesc concursurile speciale pentru trecerea normelor, competițiile prevăzute în calendarul intern al C.C.F.S. și C.C.S. și, în plus, se organizează concursuri intercercuri și inter-colective pe regiune, cu care ocazie, primilor plasați li se acordă premii și diplome. Rezultatele obținute sunt apoi larg popularizate. Datorită muncii desfășurate, succesele obținute de colectivul „Constructorul”Bacău sunt dintre cele mai frumoase. La purtătorii de insignă, de pildă, obiectivul anual a fost îndeplinit încă de pe acum în proporție de 310%. Activitatea celor 13 secții pe ramură de sport este și ea rodnică și succesele obținute de sportivii colectivului sunt remarcabile. Aceste succese ar putea fi desigur și mai frumoase dacă în activitatea sa colectivul nu s’ar lovi de unele greutăți. Astfel, activitatea sportivă este insuficient sprijinită de organizațiile de bază U.T.M., care nu se străduiesc să traducă în viață Hotărîrea Plenarei a VI-a a C-C. al U.T.M. însuși secretarul comitetului U.T.M., tov. Miron Dumitru, privește formal problema sportivă, neostenindu-se nici măcar să devină aspirant G.M.R. și neîngrijindu-se ca la locul responsabilului C F.S. din comitet,care lipsește, să fie ales altcineva. Greutăți întâmpină colectivul sportiv și din partea organelor administrative ale șantierelor și întreprinderilor. Este concludent faptul că tineri care au fost scoși din producție pentru a urma diferite școli sportive, atunci când au terminat cursurile și s’au întors, n’au mai fost tjrimiți în producție.Tinerii Gheorghe Grigoraș și Ioan Fanati, prin „grija" directorului Zelnic, de la St.U.C.n’au mai fost primiți în întreprindere, pentru că au „îndrăznit“ să urmeze o școală sportivă. La fel de concludent este faptul că tov. Gh. Chirculescu, șeful unui șantier, s’a’ opus categoric scoaterii din producție pentru activitate sportivă a tov. Eugen Puteanu. In munca dusă de consiliul colectivului sportiv ,,Constructorul‘‘-Bacău există și o serie de lipsuri. Astfel, secția de pregătire fizică generală, nu desfășoară o activitate continuă în toate cercurile sportive. Deasemenea se acordă o atenție prea mică măririi numărului de membri și încasării la timp a cotizațiilor. Aceste lipsuri trebue remediate de urgență pentru ca munca să se desfășoare în condiții și mai bune, iar rezultatele să fie și mai frumoase. mai multă grijă pentru lichidarea lipsurilor! Primirea și instalarea unor noi agregate, electrificarea celor două unități, ar fi trebuit să ducă fabrica de cărămizi „Brigadierul“ din Târlungeni la o seamă de succese in producție. Cu toate acestea, planul nu este îndeplinit. Conducerea fabricii motivează rămânerea în urmă prin lipsa brațelor de muncă. Tovarășul director, Ștefan Farkas uită însă să arate că lipsa aceasta se datorește și numeroaselor deficiențe în întreprindere care fac ca muncitorii să nu se storă legați de fabrică. Iată de pildă agregatele noi cu care a fost înzestrată fabrica (agregate cu o capacitate de producție mult superioară celor vechi) ; ele au fost instalate cu multă întârziere, răpind producției o seamă de realizări posibile. Prea puțină grijă se arată aici în general utilajelor, care se defectează des, nefiind bine întreținute sau reparate. Cum să fie mulțumiți muncitorii, cum să fie atașați de această fabrică, dacă desele defecțiuni mecanice nu le permit să realizeze producția normală. Conducătorul tehnic Toma Schuster s’a lăsat pe tânjeală. Măsurile tehnico-organizatorice atât de necesare bunului mers al producției, nu găsesc nici un sprijin la el. Dacă într’o vreme fabrica „Brigadierul” a fost fruntașă în folosirea metodei aburării argilei, cât și în adăugarea combustibilului ca degresant, apoi astăzi nici nu mai poate fi vorba de așa ceva. Lipsă de operativitate și perseverență există și în problema asigurării transporturilor. Este necesară o cotitură serioasă pentru lichidarea acestor lipsuri, care să asigure îndeplinirea planului și recuperarea rămânerii in urmă NICOLAE JICA corespondent Brrr!... mă ia și acuma cu frig , când mă gândesc la întâmplarea de astă iarnă cu un motor de malaxor pentru mortar. Era un ger de crăpa piatra, când malaxorul călătorea de la fabrică spre întreprinderea nr. 501 din Orașul Stalin. Pe drum, a înghețat. Au venit apoi zile mai călduroase și când a prins să se desghețe, firele motorului s’au udat și motorul n’a mai funcționat. S’au luat cei dela întreprinderea nr. 501 și l-au transportat urgent la baza de utilaj a Trustului nr. 5. Specialiștii de aci i-au aruncat o privire și au declarat: „un fleac... în 2—3 zile-l gata!" Au trecut 2—3 zile, au mai trecut alte 12—13 zile, și încă o dată pe atâta și motorul tot nu era gata. Vezi drăcie, nu observaseră cei de la bază că trebue sărină nouă. „Răbdare" — răspundeau ei la desele apeluri ale întreprinderii „încă câteva zile și-i gata". S’a găsit în sfărșit sârma! Dar, acum altă belea. Când să înceapă reparația — trecuse mai bine de o lună — cineva observă că mai trebue niște carton. Altă alergătură, alte zile pierdute, până la urmă s’a găsit și cartonul. Cei dela întreprinderea nr. 501 răsuflară ușurați. Dar... ce te faci că sârma luată cu câteva săptămâni în urmă nu avea dimensiunea necesară... Toată operația trebuia luată de la capăt. Iar sârmă... iar carton... și unde mai pui că între timp cineva își dădu, părerea că ar mai trebui și niște sac... „Un fleac... în 2-3 zile-i gata !" Curat fleac ! Părerea mea este că ar mai trebui ceva foarte important fără de care motorul nu poate fi reparat. MAI MULT SIMȚ DE RĂSPUNDERE DIN PARTEA CONDUCERII BAZEI DE UTILAJ. MOTORUL: Mai lipsește ceva, ca să fiu reparat? ILIE MISTRIE: Dai Simțul de răspundere al celor de aicil Stahanoviștii sovietici din Industria cimentului, prin munca lor au reușit să ridice productivitatea agregatelor folosite, au inițiat noi metode de lucru, pe care ni le-au împărtășit și nouă, în scopul de a ne ajuta. Vom arăta câteva din aceste metode. I. Muncitorii dela cariera fabricii „Bolșevic" din Voise au avut înainte vreme multe dificultăți în exploatare. Ei au avut de suferit vreme îndelungată din cauza apelor din carieră, care provocau mereu alunecări. In special primăvara și toamna cea mai mare parte a carierei devenea inutilizabilă, căci din cauza alunecărilor liniile de transport se acopereau, frontul de lucru se micșora, iar oamenii așteptau cu nerăbdare să vină vana sau iarna, ca să usuce sau înghețe apele. Intr-o asemenea situație, comuniștii din fabrică au anunțat cei dintâi că o atitudine pasivă față de forțele naturii nu se potrivește oamenilor sovietici. Ei au pornit atunci o bătălie susținută pentru obținerea unei cariere uscate, pentru asigurarea condițiilor optime de folosire a utilajului, pentru munca strahmanovistă. Ei au săpat întâi un șanț lung de 350 m. și adânc de 3 m, lănd astfel partea mocirloasă a carierei. Au acoperit șanțul cu grinzi de stejar și au format un dren, care a uscat complect această parte a carierei. Apoi au înconjurat cariera cu un șanț lung de 1500 m., care strânge apele de ploaie scurse de sus și se varsă în râu. După aceea au mai săpat și alte șanțuri pentru drenarea și scurgerea apelor, unde a fost nevoie, iar altele le-au betonat. Toate aceste lucrări au durat vreo 3 ani. Ster astăzi cariera fabriciilor este o carieră uscată, unde excavatorul poate lucra ușor pe orice vreme, frontul de lucru s-a mărit de vreo 10 ori, nu mai au loc alunecări etc. Căile de transport în interiorul carierei provocau mari dificultăți. Liniile erau înstelate cu traversele direct pe argilă. Din cauza nestabilității liniei, în special pe timp ploios, aragoneții și locomotivele dona'au și teere« se apela la muncitorii din carieră să vină să ajute la ridicarea acestora. Din inițiativa stahanoviștilor din carieră, s’au balastat toate liniile de transport punându-se sub ele un strat de nisip de cca. 50 cm. grosime, care asigură stabilitatea atât în timpul topirii zăpezilor, cât și la ploi torrențiale. Astfel, liniile au devenit stabile. Circulația sigură, iar întreruperile din cauza deraierilor eliminate. Stahanoviștii din această carieră au o lo Lotecă: „Ianuarie egal cu Iulie”. Prin măsurile organizatorice pe care le iau, ei lucrează iarna ca și vana. Printre aceste măsuri sunt : terminarea până la 1 Octombrie a lucrărilor de descopertă planificată pe anul în curs, terminarea până la aceeași dată a reparațiilor utilajelor (excavatoare, vagoneți) etc. Din exemplele de mai sus putem învăța cum trebuie să procedăm în carierele noastre. Așa cum era situația pe vremuri, înainte de pornirea inițativei stahanoviste la cariera fabricii „Bolșevic", asta este situația astăzi la cea mai mare parte a carierelor noastre. De aceea pe timp ploios producția lor descrește, influențând asupra producției întregii fabrici. Institutele noastre au sarcina de a întocmi planuri de exploatare pentru o parte din carierele sectorului nostru. In afară de aceste planuri de exploatare este nevoie de pornirea unei acțiuni similare cu aceea a stahanoviștilor de la fabrica „Bolșevic”, pentru a transforma toate carierele în cariere uscate, sigure în exploatare atât din punct de vedere al producției, cât și al securității muncii, atât pe timp de iarnă, cât și pe timp ploios. Aplicarea acestei inițiative nu necesită studii sau investiții. Ea trebue aplicată începând chiar de pe acum la carierele de marnă ale fabricii „Ilie Pintilie“-Fieni, la cariera fabricii „Cimentul Păcii”-Medgidia și la cariera de argilă a fabricii „Victora Socialistă”-Turda, pentru a fi apoi extinsă și la celelalte cariere. Un exemplu strălucit de stahanovist la cariera fabricii „Bolșevic“ este mecanicul de excavator A. I. Cucușchin, care poartă titlul de cel mai bun excavatorist al M.I.M.C. al Uniunii Sovietice. El își mânuește mașina cu multă pricepere, reușind să scurteze cu mult durata unui ciclu de încărcare. El împarte ciclul unei excavații în 8 operațiuni, care pot fi efectuate succesiv, sau prin suprapunerea unor operațiuni. Dacă el efectuează operațiile una după alta, întregul ciclu durează 40 de secunde, iar prin suprapunerea unora dintre ele, ciclul ajunge la 30 de secunde, sau 26 de secunde. Nu este suficient a se realiza simultan diferite operațiuni, este nevoie a ști cum se efectuează fiecare din ele pentru a nu avea întreruperi sau defecțiuni. Prima operație: excavarea, sau încărcarea lingurii cu material, este operația cea mai importantă. Productivitatea excavatorului depinde de modul cum se efectuează această operație. Expavatoristul trebue să potrivească grosimea stratului pe care-1 taie, în condițiunile frontului de lucru, astfel ca lingura să se umple în timpul cel mai scurt posibil. El trebue să cunoască toate elementele care intervin în toate fazele acestei operațiuni ca : unghiul de tăiere, potrivirea umplerii lingurii, astfel ca în momentul când ea este plină, grosimea stratului pe care-1 taie să fie egală cu zero, etc. O operație importantă este și potrivirea lingurii pentru descărcare care trebue efectuată astfel ca materia primă să intre un vagonet, fără a cădea pe lângă vagonet sau să-l răstoarne, să nu cadă de la înălțime și să degradeze vagonetul etc. De aceea când vagonetul are capacitatea egală cu capacitatea lingurii excavatorului, operația descărcării lingurii nu se poate suprapune cu alte operații, în schimb când capacitatea vagonetului e mai mare, atunci operația de descărcare se execută chiar în timpul rotirii cupolei înspre vagonet și de la vagonet și astfel se reduc 5 secunde din ciclul de excavare, ajungându-se la un total de 25 de secunde în loc de 30 de secunde. , Un excavatorist stahanovist își prelucrează frontul de lucru astfel ca să lucreze continuu și cu aceeași productivitate. Modul cum se pune garnitura de vagoneți la încărcare, ordinea în care se încarcă aceștia, ordinea în care se excavează în diferitele puncte, din aceeași poziție de lucru, trebue bine chibzuite pentru ca durata ciclului să fie scurtată, iar ciclurile să se succeadă în mod uniform unul după altul. O importanță deosebită în exploatarea unei cariere o are întreținerea și reparația excavatorului. Un excavatorist trebue să fie și lăcătuș. Un excavatorist de categoria 8-a trebue să treacă examenul pentru lăcătuș de cel puțin categoria 6-a, pentru că în echipa de reparație trebue să participe în mod obligatoriu și el. II. Să vedem acum metode stahanoviste la secția de ardere și în special metoda de ardere rapidă a klinkerului a 6tahanovistului D. A. Cernețov de la fabrica „Comsomoleț" din Voise. D. A. Cernețov este maistru la cuptorul de kiteker și a primit premiul Stalin pentru metoda arderii rapide, având o experiență îndelungată în acest domeniu. In rezumat, arderea rapidă constă în reducerea timpului de ședere a materialului in zona de kîmkert ziare (In cazul fabricii de Vosse, după cum vom vedea, dela 22 minute la 15 minute). Această mărire a vitezei de deplasare a materialului în cuptor se obține prin mărirea vitezei de rotație a cuptorului. In acelaș timp este necesar a se Iuta o serie de alte măsuri pentru obținerea unui anumit regim al temperaturilor: întâi s’a constatat că aerul primar era insuficient, ventilatorul având 900 de ture/minnt, deci trebuia mărită viteza acestuia. S’au înlocuit lagărele și s’a putut mărturația până la 1200 de ture/minut. A trebuit să fie mărit și tirajul. Dealtfel exhibustorul trăgea malacii aer pe lângă cuptor și nu prin cuptor, din cauza neetanșeităților dela capul rece al său. Acest lucru il vedem aproape peste tot și la cuptoarele noastre, unde obturatoarele nu funcționează fiind considerate ca accesorii fără importanță. Stahanoviștii de la „Comsomoleț" nu au lăsat cuptoarele în această situație, ci au etanșat perfect capul rece al cuptorului și au repus în funcțiune obturatoarele, astfel ca la fiecare mișcare a cuptorului, virata mobilă îl urmărește și închide pătrunderea aerului. In această situație toată puterea ventilatorului este utilizată numai pentru crearea de subpresiuni în camera de fum și astfel tirajul poate fi asigurat, înainte de pornirea inițiativei stahanoviste, la fabrica „Comsomoleț" se lucra numai cu tiraj natural. Stahanoviștii au instalat exhaustoare pentru a trece la un regim de ardere rapidă. (Noi am avut cazuri când se lucra numai cu tiraj natural, deși exhaustoarele erau montate). Stahanoviștii sovietici și-au pus întrebarea: oare trebue să fie viteza de rotație maximă a cuptorului ? Cuptoarele fabricii „Bolșevic" din Volse fac o tură în 73 de secunde și au o înclinare de 3%. In acest caz viteza de înaintare a materialului în cuptor este de 18 m/oră iar durata trecerii materialului prin zona de klinkerizare de 33 de minute. Deci timpul de klinkerizare este prea lung, astfel că viteza de rotație poate fi mărită. Cuptoarele de la fabrica „Comsomoleț" făceau deasemenea o tură în 73 de secunde, însă înclinația lor fiind de 5%, însemna o viteză de deplasare de 27 m/oră și o durată de klinkerizare de 22 de minute. In anul 1947 lucrarea „Principiile de bază pentru stabilirea regimului de ardere la cuptoarele de kiteker“ arăta că timpul în care are loc klinkerizarea este de minimum 24 de minute. Rezultă că dacă la cuptoarele dela „Comsomoleț" s’ar mări viteza de rotație, nu star mai coace blinkerul căci și așa el stătea doar 22 de minute, deci sub cele 24 de minute stabilite. Cu toată această contradicție, stahanoviștii sovietici au trecut la mărirea vitezei de rotație a cuptorului. Ei au fost sprijiniți și de prof. V. N. Jung, care a dovedit că durata klinkerizării poate fi redusă până la 13 minute. Astfel, ei au trecut succesiv de la 73 de secunde o tură, la 68, apoi la 66, apoi la 60 de secunde și în sfârșit la 59 de secunde luna, când materialul se mișcă cu 37—40 m/oră, iar timpul de klinkerizare de 15—16 minute este suficient pentru obținerea unui klinker perfect ars. Experiența stahanoviștilor sovietici dovedește că timpul de 15—16 minute mai poate fi redus până la 11—12 minute, dacă temperatura în zona de klinkerizare este destul de ridicată. Este evident că obținerea la aceste cuptoare a unei creșteri a producției de cca. 75% nu se datorește numai sporirii vitezei de rotație, a tirajului și a debitului de aer primar și combustibil. Creșterea vitezei de rotație a cuptorului a adus după sine o serie întreagă de modificări, legate unele de altele. In zona lanțurilor s’au făcut modificări în sensul că și zona s’a scurtat, mărindu-se densitatea lor. La capătul rece perdeaua de lanțuri începe abia la 4 m, pentru ca pasta să nu fie împinsă înapoi în camera de fum. La arderea rapidă, flacăra trebue să fie suficient de lungă, pentru ca zona de klinkerizare să se lungească, căci astfel cantitatea de căldură primită de material crește, reacțiile de formare a klinkerului decurg destul de complect, iar căptușeala este ferită de topire. Dacă flacăra este scurtă și are o formă sferică, avem o zonă de klinkerizare foarte solicitată, reacțiile de formare a klinkerului nu se produc complect, iar căptușeala este oricând în pericol. O asemenea flacără se poate recomanda cel mult la arderea inelelor. Cum se plasează zona de klinkerizare față de capul cuptorului ? Ea nu poate fi prea departe, căci scade producția cuptorului, dar mai prea aproape, căci s’er risca obținerea unui produs slab ars, iar pe de altă parte din cauza cantității mărite de klinker, temperatura acestuia ar fi prea mare la intrarea în răcitoare. De altfel, la arderea rapidă această temperatură a crescut la cca. 1000—1100 ° C și cantitatea fiind mai mare, se înțelege că uzura pieselor de legătură între cuptor și răcitoare crește. Deci e nevoie să se caute soluții în acest sens, de la caz la car, întrucât în zona de calcinare nu se făcuse nimic pentru a se accelera schimbul de căldură, stahanoviștii sovietici au propus să se căptușească cuptorul în această zonă după o metodă nouă. Căptușeala avea înainte pe toată întinderea zonei grosimea de 160 mm. S'au pus cărămizi de 200 mm, la centurile dintre viraje și de 120 mm, între două centuri. Subțierea cărămizii în intervalele dintre centuri, mărește volumul util al zonei. Iar lilternarea înaltă și joasă creiază praguri care contribue la cumularea materialului în zonă și în consecință la activarea reacțiilor. S’a executat o căptușeală de praguri pe o întindere de 10 m. începând dela metrul il 34-lea și terminând cu metrul al 44-lea dela capătul fierbinte al cuptorului. Pentru a se reduce pierderile de căldură din cauza subțierii cărămizii, s-a tencuit suprafața interioară a corpului cuptorului în zona de khakerizare cu un mortar obținut din asbest măcinat și apă. Căptușeala cu praguri este rezistentă, nu s’a deteriorat după doi ani de funcționare și pare să mai dureze încă pe atâta. Spre deosebire de metoda stahanoviștilor dela Vofac, la noi s’au înzldit cu praguri o serie de cuptoare, făcându-se un singur prag având o grosime de cca. 50 mm. Comparând cele două metode reiese că metoda stahanoviștilor sovietici e mai bună, întrucât în cazul nostru s-ar putea ca efectele pozitive ale pragului (activarea schimbului de căldură) să fie anihilate de efectele negative datorate strangulării secțiunii de trecere a gazelor, fenomen similar cu formarea de inele, care știm că scad producția cuptorului. In general metoda de ardere rapidă nu este suficient cunoscută de noi. Este necesară experimentarea ei la una din fabrici, dar în mod complect, nu numai prin mărirea vitezei de rotație a cuptorului, cum s'a procedat la unele fabrici, ci făcându-se toate modificările necesare, în urma calculelor și încercărilor ce se vor executa. Introducerea metodei va putea începe în cursul acestui an prin studierea și crearea condițiilor neccesare aplicării ei — la una din următoarele fabrici : „Victoria Socialistă‘-Turdia, „Ilie Piti»tilie"-Fieni sau „Ideal’-Cernavodă. După aceeași metodă lucrează stahanovistul P. V. Trofimov de la fabrica „Ghigant", care a reușit să ridice producția cuptoarelor cu peste 10%, precum și o serie de alți arzători fruntași din Uniunea Sovietică. Caracteristica tuturor stahanoviștilor sovietici de la cuptoarele de blinker este faptul că el nu lucrează „după ochi", ci conduc cuptorul după indicațiile aparatelor de măsură și control, sprijiniți de laborator. Conducerile tehnice ale fabricilor noastre trebue să echipeze cuptoarele pentru a se putea efectua măsurătorile prevăzute de regulile de exploatare tehnică. III. La morile de ciment și de materii prime inițiativa stahanoviștilor a dus deasemenea la sporuri însemnate în producție. Vom aminti numai la ce se rezumă aceste metode. Ele ar fi: activarea ventilației morilor ce lucrează după procedeul uscat; lărgirea șlițurilor la peretele despărțitor dintre camera I-a și a II-a; modificarea pereților despărțitori prin depărtarea șlițurilor de la baza peretelui; răcirea corpului morii; folosirea leșiiîcii bisulfitice, precum și a altor substanțe superficial active; etc. Aplicând metodele înaintate de muncă ale stahanoviștilor sovietici și respectând regulile de exploatare tehnică, fabricile de ciment din țara noastră pot obține rezultate însemnate în producție, care să asigure realizarea planului cincinal în patru ani. ing. ANTON MEDVEȚCHI director adjunct al Direcției tehnice din M.C.I.M.C. CONSULTAȚIE Metode stahanoviste sovietice in industria cimentului