Constructorul, iulie 1953 (Anul 5, nr. 182-185)

1953-07-04 / nr. 182

Fag. KDNSÍRÜCTÓR Öt2 ­­ Dacă meritele celui de al III-lea Congres al s­indicatelor din R.P.R. au constituit și pen­tru noi, comitetul de întreprindere al Trus­tului nr. 1 „Sovromconstrucție", un ajutor de neprețuit. Analiza activității noastre în lumina Rezoluției Congresului, ne-a dat po­sibilitatea să vedem că în munca noastră mai existau o serie de lipsuri care constituiau o frână în dezvoltarea întrecerii socialiste, în extinderea metodelor înaintate de muncă, și a Inițiativelor pornite din rândul mu­nc­­­ierilor. Rezoluția pune un accent deosebit pe această problemă trasând o serie de sarcini concrete: „In centrul mișcării de întrecere socialistă, — arată Rezoluția — trebue să fie îndeplinirea și depășirea sarcinilor de pian, îmbunătățirea calității produselor și respectarea strictă a sortimentelor, creșterea necontenită a productivității muncii, reduce­rea rebuturilor și a deșeurilor, introducerea unui sever regim de economi’, scăderea pre­țului de cost al produselor, buna întreținere a utilajului, mașinilor și agregatelor și folo­sirea deplină a întregii lor capacități de producție”. Comitetul trebuia să dea viață acestor sarcini și, în parte, noi am reușit. Iată cum am muncit în această direcție. In cadrul unei ședințe de comitet, am în­tocmit un plan de muncă, cu sarcini concre­te pentru fiecare activist; în aceeași ședin­ță am repartizat fiecărui membru al comite­tului un număr de comitete de șantier pen­tru instruirea cărora să răspundă o perioadă de timp. Șantierul Centrul de producție ci­nematografică Buftea i-a fost repartizat to­varășului Ștefan Badea. Călăuzit de docu­mentele Congresului acesta a trecut imediat la instruirea comitetului de­ secție și la în­tocmirea unui plan de acțiune pentru extin­derea metodelor înaintate de muncă. Pentru aceasta a fost mobilizată și comisia muncii culturale de massă din cadrul comitetului de secție, care a desfășurat o temeinică agita­ție pentru popularizarea metodelor înaintate. In această direcție noi am organizat­ în ca­drul clubului o conferință, la care au luat parte muncitori' stahanoviști și fruntași, tov. big. Priboi a vorbit despre importanța economiilor de materiale în lupta pentru re­ducerea prețului de cost al lucrărilor de construcții. In acelaș timp noi am difuzat la o serie de muncitori un material sovietic, care vorbea despre brigada complexă a zi­darului sovietic Socolov, realizările obținute de această brigadă și avantajele muncii în brigadă complexă. Rezultatele acestei munci organizate nu au întârziat să le arate. In cadrul primelor consfătuiri de producție ținute de grupele sindicale, muncitorii au discutat cu însufle­țire problemele producției, analizând în spi­rit critic și autocritic lipsurile și greutățile întâmpinate în muncă. In grupa al cărei responsabil este tov. Alexandru Stan, discuțiile s’au purtat cu deosebită însuflețire. Zidarul Gheorghe Cioc, din această grupă, a luat inițiativa de a or­­g­aniza­­ o brigadă complexă și a chemat la întrecere toate echipele de pe șantier sub lozinca: „Să construim mai repede, mai ief­tin și mai bine, să realizăm economii din pierderile admise, dând patrne­ construcții de bună calitate”. In fața comitetului de întreprindere se pu­nea problema de a sprijini temeinic această inițiativă și de a o populariza în așa fel încât ea să fie adoptată de toți muncitorii. In acest scop noi am întocmit un plan spe­cial, care cuprindea în primul rând mobili­zarea tehnicienilor pentru luarea de măsuri tehnico-organizatorice în sprijinul inițiativei și popularizarea inițiativei atât în cadrul șantierului de la Buftea, cât și pe celelalte șantiere ale trustului nostru. Pentru întocmirea planului de măsuri teh­­nico,organizatorice, am mobilizat pe tova­rășii Constantin Voiculescu, ing. șef al șan­­tierului, arh. Tofan, dispecerul Octavian Voiculescu și Teoctist șantierului, Popovici, maiștri de șantier. Aceș­ia au întocmit un plan concret pe care l-au expus în ziua ur­mătoare în cadrul consfătuirii de producție organizată de grupa tovarășului Alexandru Stan. Comisi­a muncii culturale de massă din ca­dru­l comitetului de secție, mobilizată de res­ponsabilul comisiei culturale din comitetul de întreprindere, desfășoară o temeinică ig­­nitație vizuală și auditivă pentru populari­­­zarea inițiativei. Prin lozinci afișate la locul de muncă, prin stația de amplificare din sat, inițiativa și rezultatele obținute de zidarul Gh. Cioc sunt zilnic popularizate. In fața cantinei au fost montate două panouri pe care se afișează zilnic realizările privind de­pășirea de plan și economiile, se arată mun­citorii fruntași și ce­ codași din brigadă. La locul de muncă al brigăzii s’a afișat o lo­zincă : „Tovarășe ! Nu uita că de munca ta depinde rezultatul întregii brigăzi". Lozinci asemănătoare au fost afișate și la celelalte șantiere unde existau condiții pentru a se urma această inițiativă. La unele din aceste șantiere s’au organi­zat consfătuiri, în cadrul cărora a fost pre­lucrată inițiativa lui Gh. Cioc. Prin asemenea metode am reușit să extin­dem inițiativa la o serie de șantiere. Până în prezent au luat ființă 10 brigăzi complexe la șantierele Centrul de producție cinemato­grafică Buftea, U.C.B. și altele. Pentru stimularea tovarășilor care au ur­mat această inițiativă, am prevăzut în pla­nul nostru de muncă, repart­iiarea unor bi­blioteci stahanoviste, deplasarea unor bri­găzi artistice care să dea spectacole la 1o T­cuii de muncă, organizarea unor excursi gratuite etc. Trebue să recunoaștem că am avut și o serie de lipsuri, care au împiedicat ca re­zultatele să fie și mai bune. De pildă, comi­tetul de întreprindere nu s’a preocupat în a­­ceeiași măsură și de brigăzile nou înființate, cum este aceea a tov. Pârpăiac. Deaseme­nea, preocupați de organizarea întrecerii în­tre brigăzi, ■ am uitat lucrul cel mai esen­țial — dezvoltarea întrecerii individuale și între echipe în cadrul fiecărei brigăzi, învățând din greșelile de până acum, vom munci cu și mai mult avânt, pentru a ex­tinde necontenit patriotica inițiativă a zida­rului Gheorghe C­oc, care contribue din plin la succesul luptei pentru îndeplinirea planu­lui înainte de termen, pentru realizarea de economii și obținerea unor lucrări de bună calitate, CONSTANTIN SOARE președintele comitetului de întreprindere al Trustului nr. 1 „Sovromconstrucție" VIAȚA SINDICALĂ Cum­t sprijină comitetul de întreprindere extinderea inițiativei zidarului Gh. Cioc Grija față de oameni contribue la depășirea planului de producție Tehnica securității și protecția muncii se bucură de o deosebită atenție din partea conducerii și comitetului întreprinderii de construcții nr. 801. Astfel, în dorința de a creia condiții cât mai bune celor ce mun­cesc conducerea și comitetul acestei între­prinderi au organizat de curând revizia obștească de protecția muncii. La a­­ceastă importantă acțiune, au fost a­­trași majoritatea muncitorilor și tehni­cienilor de pe șantiere, care au­ dat un sprijin efectiv în rezolvarea diferitelor pro­bleme. In cadrul reviziei obștești au fost luate de asemenea o serie de măsuri tehnice­­organizatorice, privind mecanizarea opera­țiilor grele, marcarea locurilor periculoase etc. Pentru îmbogățirea cunoștințelor tehni­cienilor în problema tehnicii securității și­­ protecției muncii a fost organizat un curs j de instructaj, urmat de seminar­ii. Un in­structaj general a fost făcut apoi cu toți­i muncitori, ajutându-i astfel să cunoască temeinic locul de muncă, uneltele cu care lu­crează, și cum trebue să se ferească de ac­cidente. In acelaș timp comitetul de între­prindere a organizat un curs special pentru instruirea instructorilor obștești­­ de protecția muncii. Pentru a întări simțul de răspundere în această direcție, conducerea întreprinderii a luat măsuri de sancționare a acelor, ce au dat dovadă de neglijență în problema pro­tecției muncii. Grij­a deosebită față de oamenii muncii a făcut ca numărul accidentelor să fie în con­tinuă scădere, acest lucru contribuind efec­tiv la depășirea sarcinilor de plan pe pri­mul semestru. E. ȘTEFANACHE corespondent Din activitatea Colțul roșu este un­ul din principalele mijloace cu ajutorul căruia comisia muncii culturale de ma­ssă de pe lângă comitetul întreprinderii nr. 205 Roman, contribue la ridicarea nivelului politic, cultural și profesional al muncitorilor, tehnicienilor, inginerilor și funcționari­lor din întreprindere. Colțul roșu se află în imediata apro­piere a locuințelor muncitorilor și este compus din două camere. Comitetul de întreprindere s-a preocupat îndeaproa­pe de organizarea activității colțului roșu și de îndrumarea colectivului de conducere, folosind în acest scop lec­țiile pentru activul cultural. După instruire s-a trecut la reparti­zarea sarcinilor pe oameni în raport cu aptitudinile fiecăruia. Astfel, tova­rășului Cismaru i s’a repartizat munca artistică. El a și început organizarea echipei de dansuri, antrenând în această echipă majoritatea elevilor șco­lii de calificare. Unul din minunatele dansuri sovietice aflat în pregătire, este „Culesul merelor” în care interpretează ca solist tânărul zidar Ion Smitl, f­runtaș în producție. Tov. Aurel Cronicaru­, care este unul din cei mai buni cititori, a fost numit responsabilul colectivului de difuzare a cărții. Din inițiativa lui au fost înfiin­țate 3 biblioteci mobile, dintre care două in locuințele comune ale muncitorilor. Ceilalți membri ai colectivului de con­ducere al colțului roșu, răspund de unui colț roșu propaganda prin conferințe, propagan­da tehnică, agitația vizuală, organiza­rea odihnei, sportului etc. Un loc important în activitatea col­țului roșu îl ocupă schimburile de ex­periență la care iau parte stahanoviști și fruntași în producție ; aci se­­ discută problemele ridicate în procesul de pro­ducție. De pildă, în cadrul unui aseme­nea schimb de experiență, dulgherul stahanovist Ion Nicolae a împărtășit metodele sale, felul în care își organi­zează el munca, după care numeroși muncitori au luat parte la discuții. Pe lângă aceste realizări, în activita­tea colțului roșu de la întreprinderea nr. 205 mai sunt și o seamă de lipsuri care împiedică desfășurarea unei munci și mai rodnice. De pildă, conferințele organizate nu au fost la nivelul cerut de muncitori și mai ales nu au fost le­gate de sarcinile importante de produc­ție ce stau în fața colectivului între­prinderii. Tovarășii din comitet nu s’au preocupat nici de înzestrarea colțului roșu cu un aparat de radio. Comitetul de întreprindere, împreună cu colectivul de conducere al colțului roșu, au întocmit de curând un plan de muncă concret, mai strâns legat de sar­cinile de producție, pentru ca munca desfășurată în cadrul colțului roș­u să dea rezultate mai bune.­ ION IACOB corespondent CE SĂ CITIM: In întâmpinarea Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților — Editura Tineretului recomandă: — * * * : Să întâmpinăm cu noi succese cel de al III-lea Congres Mondial al Tineretului și cel de al IV-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților pentru Pace și Prietenie. A. ONOV și C. VASIELENCO : Tineretul sovietic liber și fericit. * * * : Cum muncim noi pentru înflorirea Patriei. * * * : Lupta tineretului coreean pentru libertatea și independența Patriei. B. VRONSCHI : Tinerețe încătușată. J. GRIVA : Povestiri despre Spania. EB Colectivul sportiv „Constructorul“-Bacău desfășoară o rodnică activitate Dacă vizi­zi unul din colectivele sportive cu activitate slabă, ale asociației „Con­­structorul“, este aproape imposibil să nu auzi din partea activiștilor colectivului in­variabila și eterna scuză . „Specificul ne omoară. Avem mare fluctuație de oameni“. Acesta este paravanul după care se ascund președinții colectivelor sportive codate ale asociației „Constructorul“ pentru a scuza greșita orientare în muncă și nepăsarea acti­viștilor respectivi. Pentru a dovedi netemeinicia acestei scu­ze, am luat un colectiv sportiv fruntaș — din care fac parte, în majoritate, munci­tori răspândiți pe diferite șantiere și care in ciuda „specificului” obțin succese din­tre cele mai frumoase — pentru a analiza munca depusă de activiștii acestui colectiv. Din metodele de muncă ale colectivului „Con­­structorul”­Bacă­u, vor putea să învețe acti­viștii celorlalte colective sportive ale asocia­ției cum trebue să lucreze pentru a obține realizări bune în ciuda „specificului”. Consiliul colectivului sportiv „Constructo­­rul”­Bacău și-a dat de la început seama că treaba nu poate merge bine decât dacă va da toată atenția bunei organizări a muncii și largei popularizări a sportului în rându­rile muncitorilor. Atât cercurile sportive cât și secțiile pe ramură de sport au fost reor­ganizate iar la conducerea lor au fost aleși tovarăși care iubesc sportul și nu demobili­zează în fața greutăților. Pentru ca muncitorii de pe șantiere să poată practica sportul în timpul liber, fără a mai pierde timp cu deplasările, s­au dis­tribuit fiecărui șantier materialele sportive necesare. Prin buna organizare a muncii, consiliul colectivului și-a putut îndrepta atenția spre sarcina sa centrală, aceea de a conduce. Îndruma și controla munca celor 5 cercuri sportive și a celor 14 secții pe ramură de sport. Și acest lucru se face practic, pe­ te­ren, fiecare cerc sportiv sau șantier , fiind vizitat de membrii consiliului colectivului cel puțin o dată pe săptămână._ Tot săptămâ­nal, membrii consiliului colectivului împreu­nă cu responsabilii cercurilor și ai secțiilor pe ramură de sport se întrunesc într’o șe­dință de lucru în care se analizează activi­tatea săptămânală și se iau măsuri de în­dreptare a lipsurilor. Muncii de agitație și propagandă, de pla­­nificare ca și celei de evidență li se acordă importanța cuveni­tă. Activiștii colectivului și-au dat seama că agitația și propaganda sunt unii din factorii cei mai importanți în popularizarea sportului și atragerea con­structorilor în cadrul mișcării sportive. De a­­semenea, ei s-au convins că planificarea și evidența muncii nu reprezintă numai oglinda colectivului dar și un mijloc eficace de a controla și coordona acțiunile întreprinse. De aceea agitația vizuală, popularizarea cul­turii fizice și a sportului și a fruntașilor în producție și sport este una din preocupările de seamă ale colectivului. Iar din dosarele păstrate la zi cât și din graficele de la se­diul colectivului se poate vedea, din prima privire, stadiul in care se află îndeplinirea obiectivelor de plan și locul unde treaba merge slab și trebue să i se acorde o mai mare atenție. Problema centrală a colectivului o con­­stitue fără îndoială complexul sportiv G.M.A. Pregătirea aspiranților se face în cadrul sec­țiilor pe ramură de sport și în cadrul sec­ției de pregătire fizică generală, sub directa îndrumare a antrenorilor și instructorilor. In cadrul colectivului există trei cadre tehnice calificate, — tovarășii Elias Grün și Al. Rădulescu, antrenori de fotbal și respectiv de box și tovarășul Eugen Puțeanu, instructor de tir. Colectivul nu se bazează însă numai pe acești tovarăși, în cadrul său activând și o serie de instructori voluntari care ajută în munci. Pentru sprijinirea pregătirii aspiranților G.M.A. în vederea trecerii examenului teo­retic, s-a format o bibliotecă cu materiale necesare pregătirii lor. După ce aspiranții s-au pregătit din punct de vedere tehnic, încep să-și treacă normele. Pentru aceasta, se folosesc concursurile speciale pentru trecerea normelor, competi­țiile prevăzute în calendarul intern al C.C.F.S. și C.C.S. și, în plus, se organi­zează concursuri intercercuri și inter-colec­­tive pe regiune, cu care ocazie, primilor plasați li se acordă premii și diplome. Re­zultatele obținute sunt apoi larg populari­­zate. Datorită muncii desfășurate, succesele ob­­­­ținute de colectivul „Constructorul”­Bacău sunt dintre cele mai frumoase. La purtătorii de insignă, de pildă, obiectivul anual a fost îndeplinit încă de pe acum în proporție de 310%. Activitatea celor 13 secții pe ramură de sport este și ea rodnică și succesele ob­ținute de sportivii colectivului sunt remar­cabile.­­ Aceste succese ar putea fi desigur și mai frumoase dacă în activitatea sa colectivul nu s’ar lovi de unele greutăți. Astfel, acti­vitatea sportivă este insuficient sprijinită de organizațiile de bază U.T.M., care nu se străduiesc să traducă în viață Hotărîrea Ple­­narei a VI-a a C-C. al U.T.M. însuși se­cretarul comitetului U.T.M., tov. Miron Dumitru, privește formal problema spor­tivă, neostenindu-se nici măcar să devină aspirant G.M.R. și neîngrijindu-se ca la locul responsabilului C­ F.S. din comitet,­­care lipsește, să fie ales altcineva. Greutăți întâmpină colectivul sportiv și din partea organelor administrative ale șan­tierelor și întreprinderilor. Este concludent faptul că tineri care au fost scoși din pro­ducție pentru a urma diferite școli sportive, atunci când au terminat cursurile și s’au întors, n’au mai fost tjrimiți în producție.­­Tinerii Gheorghe Grigoraș și Ioan F­anati, prin „grija" directorului Zelnic, de la St.U.C.­­n’au mai fost primiți în întreprindere, pen­tru că au „îndrăznit“ să urmeze o școală spo­rtivă. La fel de concludent este faptul că tov. Gh. Chirculescu, șeful unui șantier, s’a’ opus categoric scoaterii din producție pentru activitate sportivă a tov. Eugen Puteanu. In munca dusă de consiliul colectivului sportiv ,,Constructorul‘‘-Bacău există și o serie de lipsuri. Astfel, secția de pregătire fizică generală, nu desfășoară o activitate continuă în toate cercurile sportive. Dease­­menea se acordă o atenție prea mică măririi numărului de membri și încasării la timp a cotizațiilor. Aceste lipsuri trebue remediate de urgență pentru ca munca să se desfășoare în con­diții și mai bune, iar rezultatele să fie și mai frumoase. mai multă grijă pentru lichidarea lipsurilor! Primirea și instalarea unor­­ noi agregate, electrificarea celor două unități, ar fi trebuit să ducă fabrica de cărămizi „Brigadierul“ din Târlungeni la o seamă de succese in producție. Cu toate acestea, planul nu este îndeplinit. Conducerea fabricii motivează rămânerea în urmă prin lipsa brațelor de muncă. Tova­rășul director, Ștefan Farkas uită însă să arate că lipsa aceasta se datorește și nu­meroaselor deficiențe în întreprindere care fac ca muncitorii să nu se storă legați de fabrică. Iată de pildă agregatele noi cu care a fost înzestrată fabrica (agregate cu o ca­pacitate de producție mult superioară celor vechi) ; ele au fost instalate cu multă în­târziere, răpind producției o seamă de rea­lizări posibile. Prea puțină grijă se arată aici în general utilajelor, care se defectează des, nefiind bine întreținute sau reparate. Cum să fie mulțumiți muncitorii, cum să fie atașați de această fabrică, dacă desele defecțiuni mecanice nu le permit să realizeze producția normală. Conducătorul tehnic Toma Schuster s’a lăsat pe tânjeală. Măsurile tehnico-organiza­­torice atât de necesare bunului mers al pro­ducției, nu găsesc nici un sprijin la el. Dacă într’o vreme fabrica „Brigadierul” a fost fruntașă în folosirea meto­dei aburării argilei, cât și în adăugarea combustibilului ca degresant, apoi astăzi nici nu mai poate fi vorba de așa ceva. Lipsă de operativitate și perseverență există și în problema asigu­rării transporturilor. Este necesară o cotitură serioasă pentru lichidarea acestor lipsuri, care să asigure îndeplinirea planului și recuperarea rămâ­nerii in urmă NICOLAE JICA corespondent Brrr!... mă ia și acuma cu frig , când mă gândesc la întâmplarea de astă iarnă cu un motor de malaxor pentru mortar. Era un ger de crăpa piatra, când malaxorul călătorea de la fabrică spre întreprinderea nr. 501 din Orașul Stalin. Pe drum, a înghețat. Au venit apoi zile mai călduroase și când a prins să se desghețe, firele motorului s’au udat și motorul n’a mai funcționat. S’au luat cei dela întreprinderea nr. 501 și l-au transportat urgent la baza de utilaj a Trustului nr. 5. Specialiștii de aci i-au aruncat o privire și au declarat: „un fleac... în 2—3 zile-l gata!" Au trecut 2—3 zile, au mai trecut alte 12—13 zile, și încă o dată pe atâta și motorul tot nu era gata. Vezi drăcie, nu observaseră cei de la bază că trebue sărină nouă. „Răbdare" — răspundeau ei la desele apeluri ale întreprinderii „încă câteva zile și-i gata". S’a găsit în sfărșit sârma! Dar, acum altă belea. Când să înceapă repa­rația — trecuse mai bine de o lună — cineva observă că­­ mai trebue niște carton. Altă alergătură, alte zile pierdute, până la urmă s’a găsit și cartonul. Cei dela întreprinderea nr. 501 răsuflară ușurați. Dar... ce te faci că sârma luată cu câteva săptămâni în urmă nu avea dimensiunea nece­sară... Toată operația trebuia luată de la capăt. Iar sârmă... iar carton... și unde mai pui că între timp cineva își dădu, părerea că ar mai trebui și niște sac... „Un fleac... în 2-3 zile-i gata !" Curat fleac ! Părerea mea este că ar mai trebui ceva foarte important fără de care motorul nu poate fi reparat. MAI MULT SIMȚ DE RĂS­PUNDERE DIN PARTEA CONDUCERII BAZEI DE UTILAJ. MOTORUL: Mai lipsește ceva, ca să fiu reparat? ILIE MISTRIE: Dai Simțul de răs­pundere al celor de aicil Stahanoviștii sovietici din Industria cimen­tului, prin munca lor au reușit să ridice pro­ductivitatea agregatelor folosite, au inițiat noi metode de lucru, pe care ni le-au îm­­părtășit și nouă, în scopul de a ne ajuta. Vom arăta câteva din aceste metode. I. Muncitorii dela cariera fabricii „Bolșevic" din Voise au avut înainte vreme multe difi­cultăți în exploatare. Ei au avut de suferit vreme îndelungată din cauza apelor din ca­rieră,­ care provocau mereu alunecări. In spe­cial primăvara și toamna cea mai mare par­te a carierei devenea inutilizabilă, căci din cauza alunecărilor liniile de transport se a­­copereau, frontul de lucru se micșora, iar oamenii așteptau cu nerăbdare să vină vana sau iarna, ca să usuce sau înghețe apele. Intr-o asemenea situație, comuniștii din fa­­brică au anunțat cei dintâi că o atitudine pasivă față de forțele naturii nu se potri­vește oamenilor sovietici. Ei au pornit atunci o bătălie susținută pentru obținerea unei cariere uscate, pentru asigurarea condițiilor optime de folosire a utilajului, pentru munca strahmanovistă. Ei au săpat întâi un șanț lung de 350 m. și adânc de 3 m, lă­nd astfel partea mocirloasă a­ ca­rierei. Au acoperit șanțul cu grinzi de ste­jar și au format un dren, care a uscat com­plect această parte a carierei. Apoi au încon­jurat cariera cu un șanț lung de 1500 m., care strânge apele de ploaie scurse de sus și se varsă în râu. După aceea au mai să­pat și alte șanțuri pentru drenarea și scur­gerea apelor, unde a fost nevoie, iar altele le-au betonat. Toate aceste lucrări au durat vreo 3 ani. Ster astăzi cariera fabricii­lor este o carieră uscată, unde excavatorul poate lucra ușor pe orice vreme, frontul de lucru s-a mărit de vreo 10 ori, nu mai au loc alunecări etc. Căile de transport în interiorul carierei provocau mari dificultăți. Liniile erau înste­late cu traversele direct pe argilă. Din cau­za nestabilității liniei, în special pe timp ploios, aragoneții și locomotivele dona'au și teere« se apela la muncitorii din carieră să vină să ajute la ridicarea acestora. Din ini­țiativa stahanoviștilor din carieră, s’au ba­­lastat toate liniile de transport punându-se sub ele un strat de nisip de cca. 50 cm. grosime, care asigură stabilitatea atât în timpul topirii zăpezilor, cât și la ploi to­­rrențiale. Astfel, liniile au devenit stabile. Circulația sigură, iar întreruperile din cauza deraierilor eliminate. Stahanoviștii din această carieră au o lo­ Lotecă: „Ianuarie egal cu Iulie”. Prin mă­surile organizatorice pe care le iau, ei lu­crează iarna ca și vana. Printre aceste mă­suri sunt : terminarea până la 1 Octombrie a lucrărilor de descopertă planificată pe a­­nul în curs, terminarea până la aceeași dată a reparațiilor utilajelor (excavatoare, vago­­neți) etc. Din exemplele de mai sus putem învăța cum trebuie să procedăm în carierele noas­tre. Așa cum era situația pe vremuri, înain­te de pornirea inițativei stahanoviste la ca­riera fabricii „Bolșevic", asta este situația astăzi la cea mai mare parte a carierelor noastre. De aceea pe timp ploios producția lor descrește, influențând asupra producției întregii fabrici. Institutele noastre au sarcina de a întocmi planuri de exploatare pentru o parte din ca­­rierele sectorului nostru. In afară de aceste planuri de exploatare este nevoie de porni­rea unei acțiuni similare cu aceea a staha­­noviștilor de la fabrica „Bolșevic”, pentru a transforma toate carierele în cariere uscate, sigure în exploatare atât din punct de ve­dere al producției, cât și al securității mun­cii, atât pe timp de iarnă, cât și pe timp ploios. Aplicarea acestei inițiative nu nece­sită studii sau investiții. Ea trebue aplicată începând chiar de pe acum la carierele de marnă ale fabricii „Ilie Pintilie“-Fieni,­ la cariera fabricii „Cimentul Păcii”-Medgidia și la cariera de argilă a fabricii „Victor­a Socialistă”-Turda, pentru a fi apoi extinsă și la celelalte cariere. Un exemplu strălucit de stahanovist la ca­riera fabricii „Bolșevic“ este mecanicul de excavator A. I. Cucușchin, care poartă titlul de cel mai bun excavatorist al M.I.M.C. al Uniunii Sovietice. El își mânuește mașina cu multă pricepere, reușind să scurteze cu mult durata unui ciclu de încărcare. El împarte ciclul unei excavații în 8 operațiuni, care pot fi efectuate succesiv, sau prin suprapunerea unor operațiuni. Dacă el efectuează operațiile una după alta, întregul ciclu durează 40 de secunde, iar prin suprapunerea unora din­tre ele, ciclul ajunge la 30 de secunde, sau 26 de secunde. Nu este suficient a se realiza simultan di­ferite operațiuni, este nevoie a ști cum se efectuează fiecare din ele pentru a nu avea întreruperi sau defecțiuni. Prima operație: excava­rea, sau încărcarea lingurii cu mate­rial, este operația cea mai importantă. Pro­ductivitatea excavatorului depinde de modul cum se efectuează această operație. Expava­­toristul trebue să potrivească grosimea stra­tului pe care-1 taie, în condițiunile frontului de lucru, astfel ca lingura să se umple în timpul cel mai scurt posibil. El trebue să cunoască toate elementele care intervin în toate fazele acestei operațiuni ca : unghiul de tăiere, potrivirea umplerii lingurii, astfel ca în momentul când ea este plină, grosi­mea stratului pe care-1 taie să fie egală cu zero, etc. O operație importantă este și potrivirea lingurii pentru descărcare care trebue efec­tuată astfel ca materia primă să intre un vagonet, fără a cădea pe lângă vagonet sau să-l răstoarne, să nu cadă de la înălțime și să degradeze vagonetul etc. De aceea când vagonetul are capacitatea egală cu capaci­tatea lingurii excavatorului, operația descăr­cării lingurii nu se poate suprapune cu alte operații, în schimb când capacitatea vago­­netului e mai mare, atunci operația de des­­cărcare se execută chiar în timpul rotirii cu­polei înspre vagonet și de la vagonet și ast­fel se reduc 5 secunde din ciclul de excava­­re, ajungându-se la un total de 25 de se­cunde în loc de 30 de secunde. , Un excavatorist stahanovist își prelucrea­ză frontul de lucru astfel ca să lucreze con­tinuu și cu aceeași productivitate. Modul cum se pune garnitura de vagoneți la încăr­care, ordinea în care se încarcă aceștia, or­dinea în care se excavează în diferitele punc­te, din aceeași poziție de lucru, trebue bine chibzuite pentru ca durata ciclului să fie scurtată, iar ciclurile să se succeadă în mod uniform unul după altul. O importanță deosebită în exploatarea unei cariere o are întreținerea și reparația exca­vatorului. Un excavatorist trebue să fie și lăcătuș. Un excavatorist de categoria 8-a trebue să treacă examenul pentru lăcătuș de cel puțin categoria 6-a, pentru că în echipa de reparație trebue să participe în mod obli­gatoriu și el. II. Să vedem acum metode stahanoviste la secția de ardere și în special metoda de ar­dere rapidă a klinkerului a 6tahanovistului D. A. Cernețov de la fabrica „Comsomoleț" din Voise. D. A. Cernețov este maistru la cuptorul de kiteker și a primit premiul Stalin pentru metoda arderii rapide, având o experiență îndelungată în acest domeniu. In rezumat, arderea rapidă constă în re­ducerea timpului de ședere a materialului in zona de kîm­kert ziare (In cazul fabricii d­e Vosse, după cum vom vedea, dela 22 minute la 15 minute). Această mărire a vitezei de deplasare a materialului în cuptor se obține prin mărirea vitezei de rotație a cuptorului. In acelaș timp este necesar a se Iuta o se­rie de alte măsuri pentru obținerea unui a­numit regim al temperaturilor: întâi s’a constatat că aerul primar era insuficient, ventilatorul având 900 de ture/minnt, deci trebuia mărită viteza acestuia. S’au înlocuit lagărele și s’a putut măr­­turația până la 1200 de ture/minut. A trebuit să fie m­ărit și tirajul. Dealtfel exhibustorul trăgea malacii aer pe lângă cuptor și nu prin cuptor, din cauza neetanșeităților dela capul rece al său. Acest lucru il vedem aproape peste tot și la cuptoarele noastre, unde obturatoarele nu funcționează fiind considerate ca acceso­rii fără importanță. Stahanoviștii de la „Comsomoleț" nu au lăsat cuptoarele în a­­ceastă situație, ci au etanșat perfect capul rece al cuptorului și au repus în funcțiune obturatoarele, astfel ca la fiecare mișcare a cuptorului, virata mobilă îl urmărește și în­chide pătrunderea aerului. In această situa­ție toată puterea ventilatorului este utilizată numai pentru crearea de s­ubpresiuni în came­ra de fum și astfel tirajul poate fi asigurat, înainte de pornirea inițiativei stahanoviste, la fabrica „Comsomoleț" se lucra numai cu tiraj natural. Stahanoviștii au instalat ex­­haustoare pentru a trece la un regim de ar­dere rapidă. (Noi am avut cazuri când se lucra numai cu tiraj natural, deși exhaus­­to­arele erau montate). Stahanoviștii sovietici și-au pus întreba­rea: oare trebue să fie viteza de rotație ma­ximă a cuptorului ? Cuptoarele fabricii „Bol­­șevic" din Volse fac o tură în 73 de secun­de și au o înclinare de 3%. In acest caz vi­teza de înaintare a materialului în cuptor este de 18 m/oră iar durata trecerii materia­lului prin zona de klinkerizare de 33 de mi­nute. Deci timpul de klinkerizare este prea lung, astfel că viteza de rotație poate fi mă­rită. Cuptoarele de la fabrica „Comsomoleț" făceau deasemenea o tu­ră în 73 de secun­de, însă înclinația lor fiind de 5%, însemna o viteză de deplasare de 27 m/oră și o du­rată de klinkerizare de 22 de minute. In anul 1947 lucrarea „Principiile de bază pentru stabilirea regimului de ardere la cuptoarele de kiteker“ arăta că timpul în care are loc klinkerizarea este de minimum 24 de mi­nute. Rezultă că dacă la cuptoarele dela „Comsomoleț" s’ar mări viteza de rotație, nu star mai coace blinkerul căci și așa el stătea doar 22 de­ minute, deci sub cele 24 de minute stabilite. Cu toată această contradicție, stahano­viștii sovietici au trecut la mărirea vitezei de rotație a cuptorului. Ei au fost sprijiniți și de prof. V. N. Jung, care a dovedit că durata klinkerizării poate fi redusă până la 13 minute. Astfel, ei au trecut succesiv de la 73 de secunde o tură, la 68, apoi la 66, a­­poi la 60 de secunde și în sfârșit la 59 de se­cunde luna, când materialul se mișcă cu 37—40 m/oră, iar timpul de klinkerizare de 15—16 minute este suficient pentru obținerea unui klinker perfect ars. Experiența staha­­noviștilor sovietici dovedește că timpul de 15—16 minute mai poate fi redus până la 11—12 minute, dacă temperatura în zona de klinkerizare este destul de ridicată. Este evident că obținerea la aceste cup­toare a unei creșteri a producției de cca. 75% nu se datorește numai sporirii vitezei de rotație, a tirajului și a debitului de aer primar și combustibil. Creșterea vitezei de rotație a cuptorului a adus după sine o serie întreagă de modificări, legate unele de al­tele. In zona lanțurilor s’au făcut modificări în sensul că și zona s’a scurtat, mărindu-se densitatea lor. La capătul rece perdeaua de lanțuri începe abia la 4 m, pentru ca pasta să nu fie împinsă înapoi în camera de fum. La arderea rapidă, flacăra trebue să fie su­ficient de lungă, pentru ca zona de klinke­­rizare să se lungească, căci astfel cantitatea de căldură primită de material crește, reac­țiile de formare a klinkerului decurg destul de complect, iar căptușeala este ferită de topire. Dacă flacăra este scurtă și are o formă sferică, avem o zonă de klinkerizare foarte solicitată, reacțiile de formare a klin­­kerului nu se produc complect, iar căptușea­la este oricând în pericol. O asemenea fla­cără se poate recomanda cel mult la arderea inelelor. Cum se plasează zona de klinkerizare față de capul cuptorului ? Ea nu poate fi prea departe, căci scade producția cuptorului, dar mai prea aproape, căci s’er risca obținerea unui produs slab ars, iar pe de altă parte din cauza cantității mărite de klinker, tem­peratura acestuia ar fi prea mare la intra­rea în răcitoare. De altfel, la arderea rapi­dă această temperatură a crescut la cca. 1000—1100 ° C și cantitatea fiind mai mare, se înțelege că uzura pieselor de legătură între cuptor și răcitoare crește. Deci e ne­voie să se caute soluții în acest sens, de la caz la c­ar, întrucât în zona de calcinare nu se făcuse nimic pentru a se accelera schimbul de căl­dură, stahanoviștii sovietici au propus să se căptușească cuptorul în această zonă după o metodă nouă. Căptușeala avea înainte pe toată întinderea zonei grosimea de 160 mm. S'au pus cărămizi de 200 mm, la centurile dintre viraje și de 120 mm, între două cen­turi. Subțierea cărămizii în intervalele dintre centuri, mărește volumul util al zonei. Iar li­lt­er­na­rea înaltă și joasă creiază praguri care contribue la cumularea materialului în zonă și în consecință la activarea reacțiilor. S’a executat o căptușeală de praguri pe o întindere de 10 m. începând dela metrul i­l 34-lea și terminând cu metrul al 44-lea dela capătul fierbinte al cuptorului. Pentru a se reduce pierderile de căldură din cauza sub­­țierii cărămizii, s-a tencuit suprafața inte­rioară a corpului cuptorului în zona de kh­a­­kerizare cu un mortar obținut din asbest măcinat și apă. Căptușeala cu praguri este rezistentă, nu s’a deteriorat după doi ani de funcționare și pare să mai dureze încă pe atâta. Spre deosebire de metoda stahanoviștilor dela Vofac, la noi s’au înzldit cu praguri o serie de cuptoare, făcându-se un singur prag având o grosime de cca. 50 mm. Comparând cele două metode reiese că metoda staha­­noviștilor sovietici e mai bună, întrucât în cazul nostru s-ar putea ca efectele pozitive ale pragului (activarea schimbului de căl­dură) să fie anihilate de efectele negative datorate strangulării secțiunii de trecere a gazelor, fenomen similar cu formarea de inele, care știm că scad producția cuptorului. In general metoda de ardere rapidă nu este suficient cunoscută de noi. Este nece­­­sară experimentarea ei la una din fabrici, dar în mod complect, nu numai prin mări­rea vitezei de rotație a cuptorului, cum s'a procedat la unele fabrici, ci făcându-se toate modificările necesare, în urma calculelor și încercărilor ce se vor executa. Introducerea metodei va putea începe în cursul acestui an prin studierea și crearea condițiilor neccesare aplicării ei — la una din următoarele fa­brici : „Victoria Socialistă‘­-Turdia, „Ilie Piti»­tilie"-Fieni sau „Ideal’-Cernavodă. După aceeași metodă lucrează stahanovis­­­tul P. V. Trofimov de la fabrica „Ghigant", care a reușit să ridice producția cuptoarelor cu peste 10%, precum și o serie de alți arză­tori fruntași din Uniunea Sovietică. Carac­teristica tuturor stahanoviștilor sovietici de la cuptoarele de blinker este faptul că el nu lucrează „după ochi", ci conduc cuptorul după indicațiile aparatelor de măsură și con­trol, sprijiniți de laborator. Conducerile teh­nice ale fabricilor noastre trebue să echi­peze cuptoarele pentru a se putea efectua măsurătorile prevăzute de regulile de ex­ploatare tehnică. III. La morile de ciment și de materii prime inițiativa stahanoviștilor a dus deasemenea la sporuri însemnate în producție. Vom a­­­minti numai la ce se rezumă aceste metode. Ele ar fi: activarea ventilației morilor ce lucrează după procedeul uscat; lărgirea șli­­țurilor la peretele despărțitor dintre camera I-a și a II-a; modificarea pereților despăr­țitori prin depărtarea șlițurilor de la baza pe­retelui; răcirea corpului morii; folosirea le­­șiiîcii bisulfitice, precum și a altor substanțe superficial active; etc. Aplicând metodele înaintate de muncă ale stahanoviștilor sovietici și respectând regu­lile de exploatare tehnică, fabricile de ci­ment din țara noastră pot obține rezultate însemnate în producție, care să asigure rea­lizarea planului cincinal în patru ani. ing. ANTON MEDVEȚCHI director adjunct al Direcției­­ tehnice din M.C.I.M.C. CONSULTAȚIE Metode stahanoviste sovietice in industria cimentului

Next