Constructorul, iulie 1955 (Anul 7, nr. 287-289)

1955-07-16 / nr. 287

Scrisori către redacție Cînd iși va înțelege Trustul de utilaj greu sarcinile ce-i revin? r Ritmul executării lucrărilor de construcții a crescut considerabil în țara noastră în ultimii ani, datorită înzestrării acestui sector cu diferite tipuri de utilaje care permit efectuarea unui volum mai mare de lucrări într-un timp mai scurt și cu eco­nomie de forță de muncă. Este de neconceput astăzi ca șantierele mari să-și poată îndeplini sarcinile, fără a fi dotate la timp cu utilaje grele — excavatoare, cilindri, compresori, buldozere, tractoare, screpere etc., care să fie în bună stare de funcțiune. E de ajuns să amintesc că un excavator cu cupa de 0,5 mc înlocuiește munca a 40 de săpători. Concentrarea tuturor utilajelor grele în dotația unei unități specializate — T.U.G. — este o măsură rațională, care permite repartizarea justă și operativă, controlul funcționării și repararea la timp a utilajelor, lată însă că Trustul de utilaj greu își neglijează adesea aceste sarcini și, în loc să ne vină în ajutor, ne creează­ greutăți în îndeplinirea planului de producție. Aceasta reiese evident din felul în care sunt deservite cu utilaje grele șantierele Trustului de construcții nr. 3. In urmă cu cîtva timp, Stația nr. 6-Orașul Stalin a T.U.G. a trimis șantierului „Aragaz“ din București un screper. Numai după cîteva zile de funcționare, acesta s-a defectat. Deși necesită o reparație măruntă și cu toate insistențele noastre către stație și chiar către direcția Trustului de utilaj greu, screperul a fost repus în funcțiune de-abia după 3 săptămîni. Un alt caz, șantierului Combinatul poligrafic Casa Scînteii „I. V. Stalin“ i s-a trimis un buldozer. Fiind prost reparat, el n-a funcționat decit 4 ore. La sezisarea noastră, a fost trimisă — ce-i drept — o echipă de reparații, însă după două săptă­mîni de lucru, cînd noi credeam că vom putea folosi în curînd buldozerul, echipa ne-a anunțat că utilajul trebuie înlocuit, neputînd fi reparat decit la ateliere. S-a trimis un alt buldozer; nici acesta n-a lucrat însă decît cîteva zile și s-a defectat, trebuind să fie reparat. Pe șantierul I.A.R.A. a fost trimis, la începutul trimestrului al II-lea, un screper care nu fusese revizuit în perioada de iarnă. E lesne de înțeles că utilajul a lucrat chiar din primele zile cu întreruperi, defectîndu-se mereu. Pînă la urmă, mecanicii au fost nevoiți să-i facă pe șantier revizia, care a durat două luni de zile, tocmai în toiul executării lucrărilor de drumuri pe acest șantier. Semnificativ este cazul cilin­drului compresor necesar la executarea drumurilor chiar la șantierul Stațiunii nr. 1 din București a T.U.G. Compresorul stă defect de mai mult timp, frînît’nd propriile lucrări de investiții ale T.U.G. Ceea ce vreau să scot în evidență prin aceste exemple este faptul că Trustul de utilaj greu încă nu ajută în suficientă măsură organizațiile de construcții la reali­zarea planurilor. Oare T.U.G. nu­ a fost creat tocmai pentru a veni în sprijinul șantierelor? Noi, constructorii din Trustul nr. 3, ne angajăm să asigurăm condiții bune de lucru pentru utilajele grele și să veghiem la buna lor funcționare. Totodată,­ cerem însă muncitorilor, inginerilor și tehnicienilor de la T.U.G. să-și îndeplinească cu simt de răspundere sarcinile ce le revin. ing. LAZAR SEGALL directorul Trustului de construcții nr. 3 — București. DIN PARTEA REDACȚIEI De aici, cele două părți pot trage singure concluziile. Care trebuie să fie: simț de răspundere și colaborare.­­ Cele sezisate în scrisoarea de mai sus viu sunt, din păcate, singurele cazuri de acest fel. Pe șantierele altor trusturi de construc­ții se remarcă aceeași proastă situație a funcționării utilajelor grele ale T.U.G. De pildă, în luna mai s-a trimis pe un șantier al Trustului de construcții nr. 13 un tractor cu echipament de buldozer ,fără unele piese. Din această cauză, timp de o lună de zile — în plin sezon de lucru — buldo­zerul n-a putut fi pus în funcțiune. Și la șantierul nr. 605 s-a trimis un tractor „Kirov“ cu greder și screper, însă fără troliu. Lipsa de interes față de păstrarea uti­lajului reparat se manifestă frecvent la Stația nr. 6-Orașul Stalin (șef de stație — Lupu Neamțu). Un cilindru compresor ieșit de curînd din reparație capitală a fost trimis pe șantierul Uricani al Trustului de construcții nr. 7, fără tecalomii pen­tru gresare și fără sculele necesare. La numai cîteva zile, cilindrul compresor s-a­­ defectat. Nici Stația nr. 1­ București (șef de stație ■in Dumitru Mociunschi) nu strălucește printr-o bună îngrijire a utilajelor. Șan­tierului „9 Mai“ din Capitală i-a fost repar­tizat un cilindru compresor, fără a i se­­ face revizia necesară. In prima zi el a lucrat numai 2 ore, apoi i s-a făcut re­parația timp de cîteva săptămîni. In cadrul Trustului de utilaj greu nu există încă un spirit sănătos de colabo­rare între unități, și aceasta se vădește prin­ lipsa asistenței tehnice pe care în mod obligatoriu trebuie să și-o dea sta­țiile T.U.G. din țară. Nu­­ sunt rare­ cazu­­­­rile cînd stațiile refuză să repare mașini­­ trimise să lucreze în zona lor de către altă stație. Așa s-a întîmplat cu excava­torul nr. 326-110, trimis de Stația nr. 1 la șantierul Reșița al Trustului nr. 12 — care intră în zona Stației nr. 7-Hune­­doara (șef de stație — Dănilă Ilie). A­­cest excavator n-a lucrat timp de aproape 3 luni, fiindcă Stația Hunedoara n-a vrut­­ să-i acorde asistența tehnică necesară. De­­ asemenea, Stația nr. 5-Piatra Neamț (șef­­ de stație Titus Pelinescu) n-a acordat a­­­­sistență tehnică excavatorului nr. 326-005 ■ de la Stația Hunedoara, repartizat la Tru­stul nr. 14-Iași; din această cauză, exca­vatorul n-a putut lucra mai bine de o lună de zile. Neîngăduitei neglijențe a Stațiilor T.U.G. i se adaugă și lipsa de preocupare a șan­tierelor de construcție în ce privește folo­­­sirea rațională a utilajelor și asigurarea frontului lor de lucru. De pildă, la un șantier al Trustului nr. 4-Hunedoara, ex­cavatorul nr. 326-187 a lucrat în luna mai numai 64 de ore, din 400 programate, pentru că nimeni nu s-a preocupat de organizarea transportului pămîntului ex­cavat. Pe șantierul Teliuc al aceluiași trust, excavatoarele nr. 326-115 și 326-170 nu și-au îndeplinit nici pe jumătate nu­mărul de ore programat, deoarece condu­cerea șantierului i-a avertizat la timp pe mecanicii utilajelor că pămîntul se surpă în unele locuri. Ambele mașini s-au răs­turnat și s-au pierdut astfel aproape 15 zile cu repunerea lor în funcțiune. Din vina șantierelor Șantierul nr. 605 al Trustului nr. 6 fo­losește încărcătorul pe șenile nr. 242-003 ca tractor, iar echipamentul de încărcare este lăsat în părăsire pe rampa gării. In pre­zent, echipamentul este degradat și des­completat. Unele trusturi de construcții nu asigură utilajelor grele carburanții necesari. Ast­fel, la șantierul Rîureni al Trustului de instalații nr. 19, din lipsă de combustibil, săpătorul de șanțuri nr. 329-001 și-a stag­nat activitatea de la data de 16 mai pînă la 16 iunie. Pe de altă parte, unele șantiere ale Trusturilor nr. 13, 2 și altele alimentează utilajele grele cu carburanți și lubrifianți, în condiții inadmisibile din punct de vedere tehnic. La șantierul Doaga al Trustului nr. 13, motorina este depo­zitată într-un bazin deschis sub un șopron de scînduri, cu­ multe spărturi pe unde­­pătrunde ploaia și cad tot felul de impu­rități. Și uleiul se păstrează aici în bu­toaie deschise, din care este transportat în găleți murdare cu urme de nisip. Ace­lași „procedeu“ este folosit și la șantierul Bicaz al Trustului nr. 2, unde, datorită acestei neglijențe de neiertat, numai în luna mai s-au topit în două rînduri la­gărele la motoarele unor utilaje, aici Nu este lipsit de interes să reproducem scrisoarea corespondentului nostru L. Iosefsohn în legătură cu situația de la Stația nr. 4­ Brăila a T.U.G.: „Tehnicienii stației, care au sarcina de a supraveghea și recepționa utilajele ieșite din reparație, își îndeplinesc în mod superficial această Îndatorire, — ne scrie corespondentul no­stru. De asemenea, stația nu dispune de personal suficient de calificat, care pe lîngă cunoștințele unui bun conducător de utilaje să le posede în mod amănunțit și pe cele de mecanică, pentru a fi în stare să remedieze pe loc defecțiunile ivite. Se întîmplă — destul de rar — ca stația să nu respecte planificarea în legă­tură cu repartizarea utilajelor către șan­tiere. In luna mai n-a putut fi predată Trustului nr. 3 o automacara, deoarece lipsea un șofer specialist pentru acest tip de utilaj. Intîrzierea efectuării repa­rațiilor la 2 tractoare „Stalineț“ din par­cul nostru de către fosta Stație nr. 2 a făcut ca ele să nu poată fi trimise la timp șantierului nr. 8 al Trustului nr. 10. Nu e mai puțin adevărat că și șantie­rele ne provoacă greutăți în muncă. în multe cazuri, încălcînd prevederile din „Condițiile fundamentale de închiriere“, ele nu acordă asistență tehnică nici la defecțiuni de mică importanță, care pot fi remediate pe plan local, folosesc lubri­fianți cu impurități și prelungesc durata lor de schimb cu mult peste termenele prevăzute în normativele de consum, ceea ce contribuie la deteriorarea prematură a motoarelor “. Iată situația stagnărilor, la diferite grupe de utilaj greu, în primele 5 luni­­ ale anului, excavatoare cilindri compresori tractoare 13592 ore 9644 ore 5728 ore Din cauza reparațiior defec­­tuos executate de T.A G. 6402 ore 5132 o­e 10180 ore Total 1­994 or­e 15275 ore lifeOS ore Utilaje slab folosite . Unii conducători de șantiere din cadrul Trustului de construcții nr. 14-Iași se pre­ocupă în mod deosebit de folosirea rațională a utilajelor. Ei își dau seama că numai în acest fel vor putea realiza un volum mare de lucrări într-un timp mai scurt și cu un consum redus de manoperă. O pildă grăitoare în această privință este șantierul Institutului agronomic, condus de ing. Sorin Forst. Astfel, excavatorul univer­sal tip E-754, cu echipament de draglină, a săpat în 6 zile circa 2200 mc pămînt, da­torită acestui fapt, la lucrările de săpături s-a obținut un avans de 20 de zile. Un gre­der și două benzi transportoare au permis mecanizarea transportului și nivelării pă­mîntului excavat. Amplasarea rațională a rețelei de linii decovil care leagă centrala de beton cu toate punctele de lucru și folo­sirea a două macarale pentru transportul materialelor pe verticală au grăbit executa­rea lucrărilor la multe sectoare. Situația pe trust în ce privește folosirea Utilajelor este însă nemulțumitoare.­ Fără simț de răspundere sunt folosite utilajele pe șantierul de locuințe muncitorești al între­prinderii nr. 141. Aici nu s-a asigurat întot­deauna suficient front de lucru excavatoru­lui tip E-505, care a avut în dese rînduri stagnări. La indicele scăzut de folosire a excavatorului a mai contribuit și neaprovi­­zionarea lui la timp cu carburanți. Unele șantiere — printre care cel de la antrepo­zitul frigorifer, condus de ing. Găină — restituie utilajele într-o stare nepermisă de degradare. Desigur că în această privință o bună parte de vină o are și întreprinde­rea de utilaje și transporturi nr. 148 (direc­tor ing. N. Rădulescu). Ea n-a organizat din timp — deși se simțea de mult necesi­tatea — o echipă mobilă de reparații. Ca rezultat al acestor lipsuri, indicii de folosire a utilajelor stabiliți prin planul tehnic n-au fost realizați la malaxoare de mortar, benzi transportoare, macarale „Pio­nier“ etc. In ce privește indicele de produc­tivitate a utilajelor, un singur exemplu este îndeajuns de edificator : excavatoarele n-au realizat decît 66% din productivitatea pla­nificată. Conducerea tehnică a trustului (inginer­­șef S. Lazăr) trebuie să ia de îndată mă­suri pentru înlăturarea acestor lipsuri, care frînează buna executare a lucrărilor. M. NEGRU corespondent < . ■n ■ xrrs,’.v--w?~' ___ în centrul preocupărilor Redăm convorbirea unui redactor al ga­zetei noastre cu tov. Ilie Jivati, directorul Trustului de construcții nr. 12-Timișoara, in legătură cu organizarea lucrărilor pe Șan­tierele agricole. ÎNTREBARE: Ce sarcini a prim­it în acest an trustul nr. 12 in domeniul Cons­trucțiilor agricole ? RĂSPUNS: Prin planul de stat nu s-a încredințat execuția a cinci noi stațiuni de mașini și tractoare: in comunele Fibiș și Variaș din regiunea Arad, iar în regiunea Timișoara — la­ Freidorf, Berzovia și Topo­­lovăț. Construcțiile seT execută­ pe bază unu­i proiect-tip și cuprind, la fiecare S.M.T., un atelier mecanic, două remiză, un pavilion ■ administrativ, două pavilioane de locuințe (pentru muncitorii familiști și pentru cei necăsătoriți), o cantină, o baie și alte ame­najări. INTREGARE : , care au fost principalele măsuri luate pentru organizarea șantierelor ? RĂSPUNS: O parte din lucrările de or­ganizare a șantierelor au început încă din lunile ianuarie-februarie, înainte de sosirea documentației. Pe șantiere s-au transportat mari cantități de materiale de masă, apoi a început­ amenajarea baracamentelor pentru magazii și birouri, a grupurilor, sociale etc. O dată cu trecerea la lucră­rile de bază, am căutat să asigurăm șan­tierelor agricole nu numai o conducere tehnică capabilă, ci­ și mijloace de producție corespunzătoare — în deosebi utilaje bune, conduse de mecanici pricepuți. Serviciul mecanicului-șef urmărește permanent buna funcționare a utilajelor, lu­­înd măsuri operative pentru repararea lor atunci cînd se ivesc defectări. ÎNTREBARE: Ce metode de organizarea muncii au fost adoptate ? RĂSPUNS: Conform proiectelor de orga­nizare, întocmite de noi în faza a III-a, lu­crările au fost încredințate unor brigăzi com­plexe special construite. Unele dintre acestea — cum sunt cele de la șantierele Freidorf și Variaș — execută în lanț întregul ciclu de lucrări: săpături, cofraje, betonări, zidărie etc. Pe măsură ce ele vor acumula a expe­riență pozitivă, o vom transmite și brigăzi­lor de la celelalte șantiere, care de pe acum își depășesc normele cu 30—60%. Pentru justa aplicare a acordului global, s-a făcut un­ instructaj cu șefii de șantiere și cu or­ganizatorii grupelor sindicale, arătîndu-li-se necesitatea ca la începutul fiecărei lucrări să se încheie foile de acord și să se afișeze normele la locurile de muncă. Efectivele bri­găzilor sînt păstrate constante, chiar cînd ele trec de la un obiect la altul. Pentru recuperarea rămînerii în urmă cau­zată de întîrzierea primirii documentației, s-a trecut la organizarea lucrului în două schim­buri, iar la S.M.T.­Fibiș — chiar în trei schimburi. S-au luat, de asemenea, măsuri pentru con­fecționarea elementelor prefabricate necesare. La Arad s-a organizat un atelier unde se produc chesoane și grinzi, iar stîlpii se vor executa chiar pe șantiere. Atelierele de pre­fabricate de la Reșița și Arad livrează pen­tru construcțiile agricole și înlocuitori de că­rămidă (producția lor zilnică este de peste 4000 blocuri mici). Intîmpinăm unele greutăți din partea D.G.P.C.M., care nu ne-a repartizat la timp unele utila­je foarte necesare : o locomotivă Diesel, o automacara, două mese vibrante și două spălătoare de agregate,­­ cu ajutorul cărora am putea grăbi ritmul lucrărilor. Conducerea Trustului nr. 12 și colectivele șantierelor agricole se consideră mobilizate pentru executarea la timp și în bune condiții a lucrărilor destinate să contribuie la dezvol­tarea agriculturii. Cind lucrările de organizare intirzic Nepasarea cu care șeful de șantier, ing. Ionescu, a privit problema lucrărilor de or­ganizare, a făcut ca pe șantierul R­­ IO al Întreprinderii de instalații nr. 136, munca să se desfășoare nesatisfăcător. Lucrările de organizare a șantierului s-au prelungit ne­justificat în perioada de vîrf de producție — lunile mai și iunie. Materialele au fost de­pozitate la o distanță de peste 3 km față de obiectivul atacat, iar mijloacele de trans­port au fost folosite nerațional. La punctul de lucru condus de ing. Isacescu, echipele ce aveau sarcina să execute fundațiile rezer­voarelor au înaintat într-un ritm extrem de încet, din care cauză echipele de cazangii și sudori n-au putut interveni la timp. Analiza făcută recent de către conducerea întreprinderii nr. 136 și măsurile luate cu acest prilej (printre care numirea unui nou șef de șantier — ing. Carp), paralel cu ridi­carea nivelului întrecerii socialiste prin or­ganizarea comitetului de secție, vor ajuta colectivul șantierului să lichideze în scurt timp rămînerea în urmă. N. BUTULIGA corespondent runtie a. c. a. gazetei noastre a apărut, la rubrica Răspundem la­ întrebările cititorilor", drtecțiul „O nouă metodă de uscare a materialului lemnos“, în care se de­scria metoda elaborată recent de sa­vantul sovietic A.: I.1. Fplomrm :" La cererea mai multor trusturi de con­strucții și fabrici de prelucrarea lemnu­lui, care ne-au solicitat date supli­mentare in legătură cu această pro­blemă, publicăm articolul de mai jos. Ciupercile care distrug lemnul se dez­voltă în aer la temperatura favorabilă (între limitele de 2 pînă la 35*C) și în cazul unei umidități suficiente a­­ lemnu­lui. In cazul reducerii umidității lemnului sub 20 la sută, putrezirea este imposi­bilă. Astfel, combaterea putrezirii ele­mentelor din lemn trebuie începută prin uscarea lemnului la o temperatură sufi­cient de ridicată. In prezent, uscarea ar­tificială se face, de obicei, în camere în care cheresteaua este supusă la acțiunea aerului încălzit la 50—9 QPC, cu ajutorul caloriferelor cu abur sau electrice. In va­riantele simplificate, în locul aerului se introduc în camere gaze de ardere, apro­ximativ de aceeași temperatură. Pentru e­­vitarea apariției crăpăturilor în lemn, us­carea în camere se face într-un ritm des­tul de încet și la o temperatură nu prea mare.­­Cercetările din ultimul timp au arătat că este posibilă și rațională uscarea lem­nului la temperaturi care depășesc chiar 100 °. In lichide organice. Ea decurge mult mai repede; totodată se reduce posibili­tatea formării crăpăturilor exterioare la uscare. Un mediu foarte potrivit pentru acest scop este petrolatumul,­­ un reziduu ob­ținut la rafinarea lubrifianților de petrol și care se compune dintr-un amestec de parafine și cerezine. El se topește la tem­peratura de 55—60 °; la o temperatură de lucru de 110—130 ° se prezintă sub forma unui lichid cu vîscozitate apreciabilă. Tem­peratura de explozie a acestei substanțe­ este de cel puțin 250 °. Se mai pot folosi și alte reziduuri cu caracteristici analoage, obținute în industria petroliferă. Uscarea materialului lemnos în petro­latum se face într-un rezervor deschis, din tablă de oțel sudată cu grosimea de 5—6 mm. Pentru uscarea scîndurilor cu lun­gimea de 6,5 m se folosesc rezervoare cu lungimea de 7 m, lățimea de 1,6 m și a­­dimetmea de 2,1 m. Intr-un asemenea re­zervor se pot încărca până la 4 mc lemn. In interiorul rezervorului, pentru întări­rea rigidității tablei, se sudează de pereți corniere verticale, iar de­ fund Se­ sudează corniere orizontale nr. 6 sau 7, la o dis­tanță între ele de 90—100 cm. Fiecare cornier orizontal formează, cu o pereche de Corniere verticale, un cadru transver­sal. In partea de sus a rezervorului, în exterior, se sudează pe tot perimetrul un cordon de rigiditate orizontal și continuu din fier U nn 16 sau 18, așezat cu albia în sus. Rezervorul se îngroapă în pămînt la o adîncime de 1,4—1,5 m și se înve­lește lateral cu un material termoizolator de natură minerală. Este foarte rațional ca la o instalație să existe cel puțin două rezervoare, așe­zate la o distanță de cca. 0,5 m unul de celălalt; spațiul dintre ele se umple cu același material mineral termoizolator. Fundul gropii rezervorului se betonează. Bfvf Articol scris special pentru ,,CONSTRUCTORUL“ de A. I. FOLOMIN candidat în științe tehnice Fiecare rezervor se așează pe 6—7 rulouri din oțel rotund, cu lungimea puțin mai mare decât lățimea rezervorului; el se poate astfel deplasa pe două fiare în dublu T încastrate rn Beton și ale căror aripi superioare ies puțin deasupra betomului. Rezervorul se instalează CU 8 pislci l8fl:­gitudinală a fundului de cca. 1 °. Pe linia de jos a fundului se prevăd găuri la care se racordează un tub­ (ce se închide cu un ventil) pentru descărcarea apei ce poate rezulta din petrolatumul încărcat în re­zervor în stare hidratată. Cele două re­zervoare se unesc între ele printr-un jgheab lat descoperit, al cărui fund se așează cu 20 cm mai sus decît partea superioară a rezervoarelor. Lungimea jgheabului este cu 2 m mai mică decît a rezervoarelor El permite ca spuma care se formează din abundență într-unul din rezervoare să treacă în celălalt, din care, între timp, spuma a dispărut. In interiorul rezervorului, pe suporturi metalice, se instalează strict orizontal re­gistrul de abur, executat din țevi trase de oțel cu diametrul de cca 100 mm, așe­zate la distanțe (între axe) de cca. 150 mm. Registrul trebuie să fie calculat pen­tru presiunea de lucru a aburului, iar aceasta trebuie să asigure o temperatură a aburului saturat din registru cu 40—60 ° mai ridicată decît temperatura petrola­­tumului prevăzută pentru uscare. In re­zervoarele avînd dimensiunile arătate mai sus, suprafața de încălzire a registrului este de 20 mp. Aducerea aburului proaspăt și evacua­rea celui uzat se fac cu ajutorul unor ștufuri ce trec prin peretele frontal rezervorului și sunt fixate pe el. La am­al­bele capete ale ștuțului sunt sudate flanșe, cu ajutorul cărora ștuțul se racordează în interiorul rezervorului cu registrul, iar în exteriorul rezervorului — cu tubul de a­ducțiune sau de evacuare. Această piesă asigură ușurința montajului, dînd posibi­litatea scoaterii registrului din rezervor pentru reparații. Intre partea de jos a registrului și fun­dul rezervorului rămîne un spațiu egal cu lățimea aripilor cornierelor sudate de fund, de-acurmezișul lungimii rezervorului. Acest spațiu se folosește ca separator de noroi. In exteriorul rezervorului, îngă capătul lui frontal spre care este înclinat fundul, se execută o groapă prin care trec tubu­­­rile de aducțiune și de evacuare a abu­­rului, ambele închizîndu-se cu ventile. Pen­tru ușurința manevrării ventilelor, ele sînt prevăzute cu tije lungi terminate cu vo­lante la o înălțime de 800—900 mm dea­supra suprafeței pămîntului. Pe tubul de evacuare se instalează un vas de con­densare. Materialul lemnos­ care trebuie uscat se așează într-un container executat din cor­niere. Unul sau ambii pereți verticali ai containerului se fac rabatabili pe articu­lații, pentru ușurința așezării materialului lemnos. Greutatea containerului trebuie să asigure înecarea stivei de material lem­i­nos. Cînd lemnul umed este de foioase tari (cu greutatea de 900 kg/mc), stiva se scu­fundă fără folosirea greutății containeru­lui. In cazul lemnului de esențe rășinoase (650 kg/mc), greutatea containerului tre­buie să fie de 714 kg. Insă în­ acest caz este necesară amenajarea unor dispozitive care să împiedice ieșirea la suprafață, re­­țin­nd stiva în petrolatum după uscarea lemnului. Aceste dispozitive devin inutile în cazul creșterii corespunzătoare a greu­tății conteinerului. Dacă se consideră că lemnul de esență rășinoasă în stare uscată are greutatea volumetrică de 450 kg/mc, atunci greutatea conteinerului trebuie să fie de 1.600 kg. Dacă e nevoie să se asi­gure înecarea unei încărcături mari, con­­­teinerul se face din două părți: un su­port de fund — relativ ușor, și o parte superioară grea, alcătuită din pereți și o formă superioară orizontală. Stivele — cu garnituri și cu spații între șirurile ori­zontale — se așează pe suporturi de fund, pe vagonete care le transportă pe linii cu ecartament îngust la rezervorul de us­care. Partea de sus a conteinerului este sus­pendată de unul sau două teleferice, care se mișcă de-a curmezișul rezervoarelor, și se prinde de suportul de fund înaintea în­cărcării stivei în rezervor. De forma ori­­zontală superioară a conteinerului se prind mai multe grinzi transversale de oțel, prin care se trec butoane; înșurubîndu-le, se poate strînge stiva în conteiner. In tocul butoanelor, care trebuie strînse periodic pe măsura uscării lemnului, se pot așeza arcuri spirale, în așa fel ca în cazul us­cării maxime a stivei și alungirii corespun­zătoare a arcurilor, ele să exercite asu­pra stivei presiunea necesară. Pentru a evita defectarea registrului de către conteinerul care se scufundă, pe fundul rezervorului se instalează reazime metalice pe care se așează conteinerul. Suporturile acestor reazime trec printre tuburile registrului. Consumul total de metal pentru rezer­voarele de uscat și conteinerele de încăr­care este de 1—1.25 tone pentru o insta­lație de uscare cu capacitatea anuală de 1.000 mc. Durata de amortizare a acestor instalații este foarte mare, deoarece pro­dusele petrolifere nu provoacă coroziunea oțelului. (Continuare Ia numărul viitor). Din realizările tehnicii sovietice Uscarea lemnului la temperaturi ridicate (I) Rezervorul pentru uscat în petrolatum "strat de beton Schema instalării unei perechi de rezervoare. Lucrările avansează la fiecare lot Pe șantierul nr. 605 al Trustului de con­strucții nr. 6, lucrările avansează in ritm rapid. La lotul gară s-a trecut la finisarea magaziei de coletărie, la totul preazinal s-au turnat fundațiile și se lucrează la zidăria mai multor obiecte. Amenajările de organi­zare sunt în mare parte terminate, astfel că muncitorii au asigurată cazarea. Cu ajuto­rul unui greder, unui screper și altor utila­je grele, zi de zi înaintează drumul care­ leagă șantierul de balastieră. Acest nou șantier se mîndrește de pe acum cu primii săi fruntași în producție. Sub în­drumarea maiștrilor de șantier Ion Budai, Gheorghe Șovar, Emil Constantinescu și Ni­­colae Neulescu, echipele dulgherilor Samoilă Leah și Mihai Nicolae, cea de zidari a lui Iosif Sasu, fierarii-betoniști din echipa lui Gheorghe Bădălan, echipa de asfaltatori a lui Ion Popa și altele au adus o contribuție de seamă la succesul colectivului șantieru­lui, care­ a realizat o productivitate a muncii cu 23 la sută superioară celei planificate. La aceasta trebuie adăugate realizările re­marcabile obținute, în cinstea Festivalului de la Varșovia, de tinerii din brigăzile de săpători ale lui Gheorghe Firicel și Iulius Suceava, care și-au depășit normele cu 90— 225 la sută, ca și de membrii echipei de zi­dari a lui Gheorghe Marica — absolvenți ai școlii profesionale de construcții. GHEORGHE FLOREA corespondentul „Constructorului“ pentru regiunea Craiova Din sălile tribunalelor Gheorghe Ocneanovici, fost salariat al în­treprinderii de construcții nr. 143, a furat o serie de materiale de pe unul din șantierele întreprinderii. Tot cu furtul de materiale de pe șantier s-a „îndeletnicit“ și Costică Dra­­gomir de la aceeași întreprindere. Tribunalul Popular al raionului Bîrlad i-a condamnat pentru faptele lor la cîte 2 ani închisoare corecțională. i­ Printr-o hotărîre a Tribunalului Popular al raionului Rorm­an, Andrei Botezatu, fost în serviciul întreprinderii de­­ construcții nr. M1, a­ fost condamnat la 2 ani închisoare pentru furt, de cereale și fu­raje de la gos­t Șeiura, după ce-și trimite oame­­­­nii la baie, lui Tudor Ion îi pla­­­ce să dea ocol șantierului, să vadă j cu cit a mai crescut cutare hală ! sau să aspire mirosul proaspăt de I var, care t­iul ii amintește de re­­­­veneala pămintului, cind dospește­­ în cumpăna dintre iarnă și vară.­­ Simte in el ceva anume că-i dă­­ ghiei, și până ce nu-și adaptă pri­­­­virile pe locurile unde brigada sa­­ și-a pus o părticică din „băierile­­ inimii“, — cum spune el, — nu­­ pleacă. Nu că n-ar avea ochi pen­­­­tru asta în cursul zilei, sau că nu­­ cunoaște șantierul. Așa s-a obiș­­­­nuit: ‘ și-n vis ți-ar face schița j marcînd unde e amplasat fiecare­­ pavilion de pe șantierul fabricii de­­ penicilină.. Căci adeseori, cînd conducerea șantierului se află o­­cupată să descurce niscaiva pro­bleme incîlcite, numai ce te pome­nești cu­­ vreun ziarist in vizită, sau cu vreo delegație de tehni­cieni de la minister. Și-atunci, cine să-i conducă mai b­u­i să le arate stadiul lucrărilor și să cea­ră ajutorul în fata greutăților ce se ivesc ? Deodată se pomenește chemat chiar de sus, de pe sche­lă, din mijlocul brigăzii: — Tovarășe președinte, a venit­­ un inginer din partea proiectantu­­­­­­lui... la el, Tudor Ion, și in calita­­­­tea pe care o are in comitetul I sindical, trebuie să se arate la­­ înălțime. Se încredințează dacă­­ oamenii au front suficient de su­­s­piu, ca să aibă continuitate pină I ce va săvîrși treaba pe șantier.­­ Și cînd revine In mijlocul alor j săi, muncește aprig, de nimeni­­ nu-i stă in față, să reciștige tim­­­­pul din ziua de lucru. Iar pe lin­­i gd aceasta — rațta obișnuită de­­ seară, care pentru cei de pe șan­­­­tier a devenit — in glumă o spun ■­ ei — ca un ,,rond de vardie". Ca și acum. De bună seamă ca in timpul acesta, oamenii din bri­gadă se bălăcesc sub stropii du­șului. Tudor Ion trece pe lingă stația, com­presoarelor. E gata, zi­dită. Apoi se abate pe la depozi­tele de materii prime, care au trecut de mult in folosința benefi­ciarului. Lui nu-i vine greu să re­constituie ce-a fost aici. Dar nu-și mai­­ bate capul cu asta. Doar socoteală face, — că multe mii de c cărămizi au trecut prin miinile sale la durarea zidurilor. Tudor se îndreaptă către centrala termică. Ieri îl intîlnise pe Gheorghe Do­­brin. Era tare fericit: făcuse prin­soare cu unul din oamenii din echipa sa, cum că n-are să-i apuce seara și vor termina In zidirea primului cazan de la centrală, — și câștigase. Se ținuse de cuvint. Tudor Ion deschide ușa și-i pă­șește pragul. Sucește comutatorul Un val de raze luminează sala cazanelor. Vede că la cel de al doilea cazan o porțiune mare a­­­­fost iizidită cu cărămizi de șa­­motă, și murmură: „Harnic om. și Dobrin ăsta!....“ Afară, luna învăluie șantierul intr-o mantie argintie. Drumul către clădirea principală a fabri­cii de penu Uiuni trece chiar pe Ungă pavilionul administrativ, a­­flat in construcție. Așa cum e — înconjurat de schelărie, și cu zidă­ria gătată la parter — pare un trup ciuntit. Tudor Ion nu ia în seamă amănuntul ăsta. Lui i s-a întipărit în minte imaginea dul­gherului cela uriaș, pe nume Va­sile Matejov, cum își dirija cu pricepere rară echipa. Parcă îl ză­rește aevea sus, pe schelă, mon­­tind cofrajele pentru betoane planșeul etajului 1. Mai ieri, la a vrut să afle cam ce forță are echipa lui. Normatorul l-a întim­­pinat zâmbind, a răsfoit niște hâr­ții și i-a spus simplu: „ Care va să zică, echipa Va­sile Matejov... plan cofrag confec­ționat și * montat 12 metri pătrați pe zi, realizează 20 metri pă­trați... Tudor își aprinde țigara. Trage setos fumul în piept. Apoi cuprin­de cu vederea corpul uriaș al pa­vilionului principal de producție. Zidăria e de mult terminată, hn vîrf, o flamură roșie­­și flutură faldurile, ca intr-o fîlfu­re de aripi, înainte de a pătrunde p teacă în pavilion se gindește cită muncă s-a depus aici, cite greutăți au fost biruite pe tot parcursul con­strucției. Sunt bine cunoscuți toți oamenii aceștia, care n-au prege­tat să pună umărul la treabă, le poți vedea numele la gazetele de perete, sunt trecuți pe panoul de onoare. Și lui i se pare că toate astea sunt, de bună seamă, ca un ordin d­e zi, care pomenește de niște simpli eroi ai muncii de toate zilele. Privește într-una edi­ficiul din față, cele din jur, dor­mitoarele aliniate simetric, cu brazde de flori între ele, și simte că-i străbate prin corp o căldură, fiorii îl cuprind și inima-i pulsea­ză nebunește în lăcașul ei. Nici el, nici altul poate n-ar izbuti să grăiască ln vorbe curgătoare de ce anume îndrăgește șantierul a­cesta, unde nu peste multă vre­me, oameni îmbrăcați in halate cu­rate vor pregăti doctoria minuna­tă ce va tămădui durerile seme­nilor săi și va preveni cine știe cite boli. Acum, nu mai e mult pînă ce constructorii vor preda la cheie această construcție de interes na­tional, pînă cind pe poarta fabri­cii vor ieși primele camioane în­cărcate cu cutii in care vor sta rinduite micile flacoane de penici­lină. Azi, Tudor fusese chemat in­tr-o consfătuire cu conducerea șantierului. Nu-i venise greu să­­ n­eleagă că, în felul cum ii ajută tehnicienii sovietici, Intrarea in producție a fabricii nu va depăși termenul fixat de constructori in angajamentele lor: 23 August. Și­ așa, lucrările de finisaj sunt fă­cute în­­ proporție de aproape 70 la sută. Tudor are viu in mintea sa ajutorul grupului de tehnicieni sovietici. Nu inginerul fusese acela care dăduse Pokrovski soluția înlocuirii planșeelor ceramice cu chesoane, a folosirii șarpantei din cadre și chesoane in loc de mate­rial lemnos . Urcă scara către etajul III. Pe întinderi mari, casetele prefabrica­te din plafoane sunt tencuite și gletuite. Asta se vede și la etajul II, unde băieții din echipa zidaru­­­lui-tencuitor Dumitru Ene fac așa „de la el“, mai mult cu 50 metri pătrați de tencuieli decit planul zilnic. Iși plimbă privirile prin toate colțurile. Nu, nu mai e așa mult de lucru aici, la etajul III. După socoteala pe care o făcuse azi Florea Matache, alt șef de e­­­­­chipă, mai erau aproape două mii­­ de metri pătrați de tencuit și gre­­­fi­tuit. Asta nu e mare lucru pentru » echipa lui Matache, însă la alte« etaje nu-i jucărie, ci să treabă îi­­ așteaptă pe constructori. Și Tudor » gândește că multe cadre calificate­­ vor trebui antrenate aici, la pavi­­l­­ionul principal de producție In­­ raportul de activitate al comitetu­­­­lui sindical el arăta că 60 de oa­­­­meni au absolvit cursurile de ca­ «­lificare in meseriile de dulgheri. g, zidari, fierari-betoniști. Da, mai e« nevoie de noi cadre. Cei 66 de 6­ elevi din cele trei cursuri existen­­te­te vor fi oare de ajuns ? Afară, luna s-a ascuns în dosul­ul unei perdele de nori albicioși g) Tudor pornește către dormitoare. â La ferestre, multe din lumini s-auy) stins. Intre primele două rlnduri y) de barăci, in jurul brazdelor de 6) flori, stau umbre de oameni la o­­) frintură de vorbă. Nu-i poate dis­­­tinge in intuneric. Doar jarul ți- 6) gărilor aprinse scinteiază, arăt mi y) chipul roșcat al unuia sau musta- « ta ca o perie a lui Matache­ (A — Cum, măi Ene ? — se aude­­ vocea lui Matache, puțin burzului- « tă. — Cutezi să vorbești așa tocmai­» tu... Păi, intreabă-i pe Văr­escu, p Grigore sau Nica. Să nu-mi­ zici « pe nume dacă n-am făcut azi p?s­­u­­te 270 metri pătrați de tencuială...» — Să vă văd ce puteți de azi 6) înainte acolo, la etajul trei. Ai y) peste­ 2000... Din vorbele lui Du­­­­mitru Ene se vădea firea lui de & hitru. — Eu... noi, — se năpusti Ma­i tache, — nu ne-apucă șapte z:l . D) ai să vezi ! Se-ntoarse apoi către g) oamenii săi, strinși roată. — de Spuneți, măi fraților, mint cu ?... g) Din colțul barăcii, Tudor zimbi » și se duse în dormitor. RADU VIRGIL $ 1 JL

Next