Constructorul, octombrie 1955 (Anul 7, nr. 298-302)

1955-10-01 / nr. 298

tru încercarea ventilatoarelor îm­pi­­venit­­de di­­spunză­acestei e ingineri Intre prin­­anexă nr. at din In- Goldfracht, rege și teb­­a studiat­onstruirii unei lații de dintîti- 1n care se și fenomenul ce are ețea de ventilație, 1-un tub de 4—­ime s-au montat un o clapetă de reglaj, două elemente se­ri­e în tub rezistențe cu echivalente potențialului lor obișnuite. La acest se adaptează ventilatorul, de un motor electric p­entru experimentarea și sta­­ilirea caracteristicilor ventila­torului, se reglează clapeta și șiberul pînă se obține presiu­nea ventilatorului în sarcină; apoi, presiunea se măsoară cu ajutorul unui tub „Pitot", care marchează presiunea pe un micromanome­­tru. Pentru presiunea prescrisă se face mă­surarea debitului de aer; numai în cazul în care debitul este cel prevăzut, ventira­­l­ul este considerat recepționat și poate intra în funcțiune. Acest control prezintă avantajul că re­duce cheltuielile necesare la probarea inf­l­ațiilor, iar rețeaua poate să funcțio­neze potrivit proiectului. De asemenea, a­­ceastă instalație oferă posibilitatea unor studii tehnice temeinice în proiectarea și fabricarea ventilatoarelor. De pildă, se pot trasa curbele caracteristice ale ventilatoare­lor, obținîndu-se — prin variațiile de tu­rații ale motorului — o gamă largă de presiuni și debite, menținînd totodată ga­barite reduse. Prin reducerea gaba­itului ventilatoarelor scade considerabil consumul specific de ma­terial și, implicit, prețul de cost. X­.­­­w^ In sala laboratorului de încercare a ventilatoarelor, in­­ginerul-șef Willi Goldfracht, inginerul Paul Szege tehnicianul Ion Greabu verifică la micromanometru pre­mi­siunea unui nou ventilator. Din experiența brigăzilor de finisaj Experiența de mai mulți ani în domeniul folosirii elementelor prefabricate din beton armat, al organizării brigăzilor complexe și al tencuirii mecanizate a făcut ca la Trustul de construcții n­. 7-Petroșani, problemele teh­nice ale executării rapide a lucrărilor de roșu și a tencuielilor să fie, în linii mari, rezolvate. Tehnicienii își îndreaptă acum atenția asupra metodelor care să asigure e­­fectuarea lucrărilor de finisaj, pe aparta­­ment, într-un ritm egal cu cel al ridicării construcției de roșu. Acest ritm a fost realizat pe șantierul nr. 6-Vulcan (inginer-șef Pașcanu), la lotul 1 (șef de lot ing. D. Andor) — unde, datorită justei alcătuiri a formațiilor de lucru, pasul lanțului pe un apartament este de o zi. i­ Lucrările de tencuieli sunt executate aici irizat, cu pompe Sokolov-Sokolovski, de o brigadă de 23 muncitori condusă de tov. Ion Mărăcine, care realizează zilnic, în medie, 300 mp tencuieli finite (inclusiv gle­­tul). Organizarea muncii în brigăzi și metoda de lucru în lanț, cu defalcarea procesului tehnologic pe operațiile componente, sunt folosite pe acest șantier și la celelalte prin­cipale categorii de lucrări de finisaj. MONTUINEA SOBELOR Sobele sunt executate de către brigada tov. A. Ruxanda, compusă din 2 sobari calificați și 5 muncitori necalificați. Iată cum se des­fășoară lanțul operațiilor: — două echipe, formate din cite un sobar de cat. V (care fixează cahlele și le pune la nivel) și un muncitor necalificat de cat. III (care sortează, cioplește și șlefuiește cahlele) montează cîte 2 sobe în paralel, adică lucrează la o sobă 2 rînduri, după care trec la soba a doua. — un muncitor de cat. III căptușește ca­­­hide cu pămînt și execută fumurile la sol­bele montate de cele două echipe; — doi muncitori necalificați prepară și transportă materialul pentru întreaga bri­gadă. Formația execută zilnic 2 sobe (250 de cahle), depășindu-și norma cu 50 la sută. EXECUTAREA MOZAICURI lot. Brigada care execută mozaicurile este con­dusă de tov. F. Szilagy și se compune din 3 mozaicuri și 5 muncitori necalificați. Ordinea lucrărilor este următoarea: — un necalificat de caz. III pregătește partea de jos a pereților în vederea turnării plintelor și scafelor; — doi necalificați de aceeași categorie curăță pardoseala de beton și toarnă betonul de egalizare; — doi mozaicari calificați­­ de cat. IV și VI toarnă plintele, scafele și bordurile; — un mozaicar de cat. IV toarnă mozai­cul în cîmp; — un necalificat de cat. III freacă manual plintele, scafele și bordurile, iar un mun­citor de aceeași încadrare freacă mozaicul cu mașina. Tot el curăță și spală mozaicul. La trasarea plintelor, scafelor și borduri­lor se utilizează dreptare fixate in ipsos, între care se toarnă mozaicul. Pe dreptare glisează șabloane metalice care dau forma profilelor, evitîndu-se astfel denivelările. Brigada își prepară singură materialele, fiind aprovizionată mecanizat de către o e­­chipă care deservește simultan și altă for­mație. Cu toate că lucrează pe fronturi reduse­­(coridoare de apartamente, băi, bucătării), cu racorduri foarte dese, brigada reușește să execute zilnic 45 mp. AȘEZAREA PARCHETULUI Și aici se asigură o strictă și permanentă diviziune a muncii, în toate fazele procesu­lui tehnologic. Astfel, — un necalificat de caz. III prepară și transportă bitumul, cu scripetele, la etajul respectiv; — un muncitor de aceeași categorie trans­portă materialul pe palier, de la scripete la locul de montare; — un alt m­ecalificat pregătește suprafața de montare, curățind-o și executînd am­or­­sajul; — un parchetat de cat. VII trasează și montează frizurile și bordurile. — două formații compuse din cîte doi muncitori calificați (de cat. IV și V) execută în camere diferite tăierea, ajustarea și mon­tarea lamelelor în asfalt (un parchetar taie la circular, așează și asamblează lamelele pe uscat, fără a le fixa, iar celălalt întinde bitumul și fixează în el lamelele); — un calificat de cat. IV curăță parche­tul cu mașina; — un muncitor necalificat curăță manual bordurile cu țiglingul; — un alt muncitor de cat. III transportă lamelele la circularul instalat la casa scării de la palierul respectiv, și de aici în camera de montaj. Curățirea parchetului într-un apartament durează 2 zile, în prima se curăță cu mași­na, cuțitul fiind așezat normal, iar în a doua zi se curăță din nou, cu cuțitul inver­sat, formînd un unghi de 90 ° cu axul ma­șinii. In acest fel se economisește hîrtia sti­el s­t­ă și se reduce timpul de execuție. Producția finită pe care o realizează zilnic brigada este de 40 mp. La propunerea dispecerului-șef al trustu­lui, tov. Vasile Bartha, pe unele șantiere din Valea Jiului s-a trecut la folosirea panouri­lor de lamele de parchet gata șlefuite. Com­puse din 7—8 lamele prinse între ele, fixate cu o pană și clei și avînd forma pătrată, pa­nourile sînt confecționate în atelierele de tîmplărie, iar apoi montate pe șantier, după executarea zugrăvelilor (pentru a se evita u­­mezirea parchetului și îmbibarea lui cu vop­sele sau var). Principalele avantaje ale sis­temului sunt:­­scăderea prețului de cost (ma­terial și manoperă), reducerea timpului de montare cu cca. 70 la sută, calitatea supe­rioară a curățirii și șlefuirii executate în a­­telier. VOPSITORII ȘI ZUGRĂVELI Zugravii și vopsitorii —• 8 muncitori ca­lificați, ajutați de 14 necalificați — sunt reu­niți într-o brigadă condusă de tov. M. Spi­rea. Ea se împarte în echipe pentru urmă­toarele operații: — 3 necalificați pregătesc suprafețele pen­tru vopsitorii de pereți (chituieli, șpad­uleli și șlerfuit); — 5 necalificați pregătesc pentru vopsire tîmplăria, executînd aceleași operații); — 2 muncitori calificați execută vopsirea pereților și tîmplăriei (primul, de cat. V, așterne mecanizat primele două straturi, iar celălalt — de cat. IV — execută manual ul­timul strat de vopsea); — 6 muncitori pregătesc suprafețele pen­tru zugrăveli (4 necalificați execută even­tualele reparații, padocul și șpacluiala, iar ceilalți doi — de cat. IV — șlerfuirea) ; — 2 muncitori (de cat. III și IV) execută cu vermoretul ultimele două straturi de zu­grăveală;­­— 2 zugravi (de cat. V și VI) execută li­­niatura și trag rolul; — 2 muncitori (de cat. III și IV) pregă­tesc materialul, cern ,praful de cretă, prepară emulsia de vopsea și chiturile etc. In afară de sculele obișnuite, brigada mai folosește șpaduri de 10—12 cm lățime la pregătirea suprafețelor, iar la vopsirea me­canizată — un compresor de aer, un pistol „Duco“ și un aparat pentru emulsionat . Operațiile se succed într-o ordine bine sta­bilită, încadrîndu-se în lanțul tehnologic al celorlalte lucrări. Astfel, la pereții ce ur­mează să fie vopsiți se execută gletul, cu fierul obișnuit de glet, înainte de așternerea grundului. La tîmplărie se execută o chi*­tu­ală înainte de așternerea primului strat de vopsea. După ce se efectuează grundul la pereți și primul strat de vopsea la tîmplă­rie, se șpaoluiesc cu atenție suprafețele, apoi se șlerfuiesc. Zugrăvelile se fac înainte de montarea parchetului, în afară de ultimul strat, linia­tură și darea cu rolul, care se execută ulterior , însă nu după curățire; doar după aceasta urmează vopsitul. Cînd se folosesc panouri de parchet, zugrăveala și vopsitoriile se execută integral înainte de montarea lor. Brigada realizează zilnic 400 mp zugră­veli și 110 mp vopsitorii, depășindu-și norma­la medie cu 90 la sută și cu 250 la sută la operațiile mecanizate. Din cele de mai sus rezultă un prim avan­taj al lucrului în brigăzi de specialitate la finisaje: categoria medie de încadrare este redusă, muncitorul calificat fiind scutit de o serie de operații auxiliare. In afară de a­­ceasta, muncitorii necalificați au posibilitatea de a-și însuși meseria, fiind folosiți succesiv la diferite operații. Brigăzile realizează nu numai o înaltă productivitate, ci și o cali­tate superioară a lucrărilor. Executarea finisajelor de către brigăzi spe­cializate este în curs de extindere pe toate șantierele din Valea Jiului. A. OLTEANU șeful serviciului organizarea muncii din Trustul nr. 7-Petroșani Un bloc-magazin la Vulcan La 23 septembrie, încă 54 familii de mineri din Vulcan, raionul Petroșani, s-au mutat în locuințe noi. Trustul nr. 7 a dat în folosință blocul B-1953, cu încălzire centrală; în afară de aparta­mentele confortabile, el mai cuprinde­a— la parter — un magazin de textile, unul de fierărie și produse chimice și o cofetărie. Acestea sînt primele maga­zine nou construite în centrul orașului Vulcan, ing. FLORIN IOVIPALE corespondent CanMueMuß CONSTRUCȚIILE AGRICOLE TREBUIE PREDATE LA TERMEN! Constructorilor din cadrul Trustului nr. 6­ Craiova le revin sarcini importante în executarea lucraților difi­cflitățile socia­liste ale agriculturii din regiunea noastră. Cu toate că pe șantierele agricole au fost înregistrate o serie de succese grăitoare, totuși an­umite stări de lucruri care dăinuie lasă să se vadă că trustul nu se ocupă îndeaproape ca obiectele aflate în execu­­ție să fie predate la termen. De la bun început trebuie subliniat fap­tul că pe loturile agricole ce aparțin Trus­tului nr. 6-Craiova, munca se desfășoară la voia întâmplării. Conducerile loturilor au fost lipsite de un sprijin concret și cali­tativ, fapt ce a făcut ca ele să nu poată lua inițiative care să ducă la îmbunătă­țirea muncii. Starea aceasta a influențat în mod negativ asupra îndeplinirii sarci­nilor de plan pe loturile de la Bechel, Bîcleș, Burila Mare și Moțăței. In general, măsurile pe care le iau conducerea trustului (director Gh. Ancuța, inginer-șef Gabriel Ciupagea) și cea întreprinderii de construcții nr. 601-Cra­­a­iova (director Gh. Bobaită, inginer-șef Atanasie Boană), pentru rezolvarea pro­blemelor acute de pe șantierele agricole sunt superficiale, pompieristice și nu con­tribuie la îmbunătățirea calitativă a mun­cii. Analizînd în mod temeinic procesul de producție de pe fiecare lot în parte, se poate constata că, în afara lotului nr. 6114-S.M.T. Bechet (șef de lot tehnicianul Ladislau Roșu), unde munca este organi­zată mulțumitor, pe celelalte loturi acti­vitatea de producție se desfășoară anar­hic. In cadrul lotului nr. 6117-G.A.S. Moță­­țel (șef de lot tehnicianul Dumitru Po­, o parte din lucrări, ca cele patru te pentru familiști și baii, sunt în faza de finisare. Conducerea lotului s-a angajat să se predea în cinstea zilei de 7­ Noiembrie. Acest succes însă, nu poate să acopere faptul că o serie de obiective principale din cadrul punctelor de lucru ale acestui lot sunt mult rămase în urmă. Magaziile pentru cereale, grajdurile pentru tineret bovin, silozul aerian, cele 5 puter­­nițe și 7 hale de ouat sînt executate doar în mică proporție, la majoritatea lor ne­­fiind terminate decît fundațiile. Pe acest șantier există o slabă preocupare pentru folosirea rațională a forței de muncă, fapt ce a contribuit la realizarea unor indici de plan extrem de scăzuți. In luna iulie, de pildă, planul de producție a fost rea­lizat doar în proporție de 39,3%, fondul de salarii — 85%, productivitatea muncii — 85,1%­, iar cîștigul mediu — 131,8% . Această stare de lucruri n-a fost pe deplin remediată nici în luna august, cînd pla­nul de producție pe lot a fost realizat doar în proporție de 91,6%. Ca rezultat al ★ PETRE BAND șeful secției industrie a Comitetului regional P.M.R. Craiova nejustei folosiri a materialelor și a capa­cității utilajelor și mijloacelor de transport, prețul de cost a crescut în luna iulie cu 18,48% peste cel planificat. Lipsa Simțului de răspundere al condu­cerii in problema realizării unei corelații cît mai juste a indicilor de bază ai pro­ducției a făcut ca la lotul nr. 6118-G.A.S. Bîcleș (șef de lot tehnicianul Savel Banu), cîștigul mediu din luna iulie să depășească cu 100% nivelul productivității obținute față de plah — ceea ce dovedește o proastă organizare a muncii; în aceeași perioadă, nivelul fondului de salarii a fost dublu față de cel al producției globale realizate. Aceeași stare de lucruri a continuat și în luna august. Majoritatea lucrărilor (puter­­nițe, magazii, grajduri etc.) sunt abia la fundații. Lotul n-a fost aprovizionat cu materiale și, în special, cu buloane pen­tru ferme, agregate pentru prefabricate, lemnărie etc. Cheltuielile de regie sporite din cadrul acestui lot au dus la creșterea prețului de cost pe luna iulie cu 21,14%. Adoptînd o atitudine împăciuitoristă­­ față de lipsurile grave de pe loturile agricole, conducerea întreprinderii de construcții nr. 601-Craiova, respectiv tovarășii Bobaiță și Boană, se face vinovată de faptul că în luna iulie, prețul de cost planificat pe lotul nr. 6119-G.A.S. Burila Mare (șef de lot tehnicianul Ferdinand Banăr) a fost depășit cu 140,74%. Lotul și-a realizat sar­cinile de plan în luna iulie abia în pro­cent de 17,6% iar în august — 44,7%. Aceste abateri de la disciplina de plan au grevat asupra deficitului Întreprinderii nr. 601, care s-a cifrat la suma de 145.000 lei la materiale, 19.000 lei la manoperă, 172.000 lei la cheltuielile de regie și 4.000 lei la sarcini sociale; totuși, nici pînă acum nu s-a luat nici o măsură. Conducerile trustului și întreprinderii s-au mulțumit să noteze, de prea puține ori să se seziseze și nici odată să ia măsuri concrete care să ducă la remedierea lipsurilor și greutăților de pe loturile agricole. Așa se face că sfatul popular raional Corabia a interzis constructorilor să mai exploateze agregatele din balastiera de lîngă Corabia. Rezolvarea acestei pro­­bleme nu s-a luat în discuție cu deosebită tărie. Tot în domeniul exploatării balastie­relor și asigurării loturilor agricole cu agre­gate, trebuie criticată proasta organizare a exploatării la balastiera din Strîmba — ra­ionul Plenița, unde balastul se încarcă în 3 relee de lopată; autocamioanele, nemai­­putînd întoarce, intră cu spatele la frontul de încărcare, pierzînd ore întregi. Dacă nu se vor lua măsuri imediate de descon­gestionare a accesului, la balastiera Strîmba va fi nevoie ca autocamioanele să fie remorcate de tractoare ca să fie scoase la șosea. Răspunderea pentru o parte din lipsurile care dăinuie pe loturile agricole revine co­mitetului sindical regional constructori Craiova (președinte Marin Florea), ai­ că­rui activiști n-au ajutat in chip pro­ctic loturile agricole , pe care nici nu le-au vizitat, nu s-au ocupat de organizarea schimburilor de experiență, de popularizarea metodelor avansate, de asigurarea unui ca­racter concret al întrecerii socialiste. Pe lotu­rile agricole sunt o serie de fruntași, ca dulgherii din echipele lui Victor Tor și Carol Laub, fierarii-betoniști din echipa lui Ion Buzatu și alții. Experiența pozi­tivă a acestor fruntași n-a fost populari­zată. Activitatea cultural-politică e extrem de scăzută Nu este mai puțin adevărat că și bene­ficiarii au contribuit la lipsurile existente în prezent la construcțiile pentru agricul­tură, dar care nu dezvinovățesc conduce­rile trustului și întreprinderii nr. 601. De pildă, la lotul Bechet amplasamentul în­tregului complex de lucrări s-a schimbat de două ori cu o diferență, între primul și al treilea, de circa 235 m — după ce în prealabil se făcuseră pichetarea, trasarea, o parte din săpături și din aprovizionarea cu materiale. Schimbări asemănătoare s-au petrecut și la Moțăței-Sat, de Realizările de pînă acum sînt departe a fi mulțumitoare. Constructorii cu experiență știu că pe loturi există vaste posibilități care să asigure îndeplinirea ritmică a sarcinilor de plan, creșterea sim­țitoare a productivității muncii, îmbună­tățirea calității lucrărilor și reducerea pre­țului de cost. In acest scop e necesar să se îmbunătățească stilul de conducere al șefilor de loturi, să existe o colaborare creatoare între conducerea tehnică și mun­citori, o atitudine conștiincioasă și plină de simțul răspunderii față de nevoile oa­menilor muncii de pe loturile agricole. Paralel cu aceasta trebuie avută în vedere necesitatea organizării științifice a muncii (pentru care nu s-a făcut pînă acum tot posibilul pe loturile agricole din cadrul Trustului nr. 6), trebuie asigu­rată respectarea planurilor operative ale fiecărui lot. De asemenea, intensificarea luptei pentru un regim sever de economii trebuie să stea în centrul preocupării șefilor de loturi. Constructorii din Trustul nr. 6 trebuie să se dovedească la înălțimea încrederii acordate, luptînd hotărîți pentru ca pînă la sfîrșitul anului să dea în folosință toate obiectivele de pe șantierele agricole. PLANUL LUCRĂRILOR M. A. I. POATE FI ÎNDEPLINIT Din importantul volum de lucrări pe care-1 are de executat în acest an într-o serie de gospodării agricole de stat și stațiuni de mașini și tractoare din regiunile Ploești, Galați și Bîrlad. Trustul de construcții nr. 13 n-a realizat pînă acum decît ceva mai mult de jumătate. Din anul 1954 au rămas nepredate un număr important de obiecte, a căror întîrziere se datorește atit condu­cerii nesatisfăcătoare a șantierelor, cît și deficiențelor în aprovizionarea cu materiale. Astfel, lipsa de material lemnos a început să fie remediată de-abia în luna august; astăzi mai sînt încă necesare mari canti­tăți de bile, manele, ciment P400, fier-beton pentru prefabricate, stuf și plăci de stufit. Cariera de la Doaga a trustului nu a asi­gurat necesarul de balast pentru lucrările agricole. O situație grea a cauzat anularea repartițiilor și comenzilor de prefabricate la atelierele M.C. de la București, Roman și Orașul Stalin f. ea s-a făcut tocmai în luna august, cînd șantierele au fost anunțate că trebuie să-și confecționeze singure prefa­bricatele —■ cu toate că proiectele de orga­nizare nu prevedeau amenajările respective. Nici parcul de mijloace de transport nu co­respunde nevoilor. Nu e mai puțin adevărat că prin aceste greutăți obiective, unii șefi de șantiere agricole au încercat să camu­fleze propriile lipsuri organizatorice. Urmă­rind­ să realizeze o productivitate ridicată, atacînd lucrări „rentabile“ și neglijindu-le pe cele de finisaj, ei au dovedit că nu țin seama de sarcina primordială — care este darea în folosință cît mai grabnică a con­strucțiilor destinate dezvoltării agriculturii socialiste. Situația a devenit și mai gravă prin ne­­primirea la timp a documentației pentru lucrările noi, din 1955 — deși la baza lor stau, în majoritate, proiecte-tip. Unele șan­tiere care trebuiau deschise la începutul anului — cum sînt cele de la stațiunile de mașini și tractoare Sihlea, Padina, Mă­­xineni, Jirlău, Pitulați și G.A.S. — Horti­cola — au primit proiectele de execuție, treptat, pînă în vară; șantierul S.AT.T.­Pe­­chea nu dispune nici azi de proiecte, iar la punctul Măzăreni al G.A.S.-Urleasca lucră­rile nu au putut începe din lipsa proiec­tului de organizare. La șantierele Cioara, Niculești-Jianu, Viziru și Cudalbi nu au sosit încă proiectele pentru alimentările cu apă. In fața acestei stări de lucruri, conduce­rea trustului a hotărît măsur’­e ce trebuie luate neîntîrziat pentru a asigura realizarea planului. Atenția s-a îndreptat în primul rînd asupra întreprinderii nr. 172-Brăila, care se prezintă cu cea mai serioasă remi­­nere în urmă — explicată, în bună parte, prin lipsa de inițiativă a conducerii între­prinderii în rezolvarea problemei prefabri­­catelor. Primele acțiuni au fost îndreptate asupra urgentării dării în folosință a obiec­telor începute în anul trecut. In acest scop a fost format un comanda­ment, condus de tov. Mircea Chițu, direc­torul trustului, și compus din ingineri din centrală și conducerea întreprinderii nr. 172. Acest colectiv a controlat toate șantie­rele agricole ale întreprinderii, convocînd, — cu sprijinul organizației de partid și al co­mitetului de întreprindere — consfătuiri de producție și ședințe de analiza muncii. Pro­punerile muncitorilor și­ tehnicienilor au fost concretizate în măsuri tehnico-organi­­zatorice, pe baza cărora s-a stabilit concret un plan operativ de lucru. El prevede ca pînă la începutul acestei luni să fie predate cu recepție majoritatea obiectelor începute în 1954, iar pînă la 1 noiembrie — toate grajdurile pentru vite, adăposturile pentru utilaje agricole și magaziile de cereale, care sînt necesare în primă urgență beneficia­rului. Au fost asigurate de îndată cea mai mare parte a mijloacelor de lucru de care era nevoie. De asemenea, la grupurile de șantiere au fost detașați 6 dispeceri din trust — ingineri cu experiență în execuție, care au primit sarcina de a coordona lucră­rile și de a da asistența tehnică necesară. Pentru a stimula eforturile constructorilor, conducerea Trustului nr. 13 a instituit un fond special destinat premierii șantierelor care vor preda la timp obiectele și-și vor realiza integral planul de producție. Aceste eforturi își arată de pe acum efec­tele. Conștiente de însemnătatea sarcinilor ce le revin, colectivele de muncitori și teh­nicieni au reușit să termine peste 100 de obiecte începute în 1954, pentru care ur­mează a se face numai formele de­ predare. La șantierul G.A.S.­Pitulati, tinerii construc­­tori au cerut să li se predea cu proces-ver­­bal întreaga lucrare, un acord global, anga­­jându-se să termine toate construcțiile pînă la 1 noiembrie. Mijloacele proprii și resursele locale au fost intens mobilizate pentru rezolvarea problemelor de aprovizionare. La șantierele Justin Georgescu, Măxineni și Pitulați, con­duse de ing. Chirculescu, ing. Bălan și maistrul Rădulescu, s-au făcut amenajările necesare turnării pe loc a prefabricatelor din beton armat, reușindu-se să se execute — printre altele — chesoane grele de bună calitate. In multe locuri s-a trecut la con­fecționarea locală a cărămizilor, pînă acum au fost produse cca. 500.000 bucăți cărămizi presate la șantierul Justin Georgescu și alte cîteva sute de mii la șantierele Nicu­lești-Jianu, Urleasca, Măxineni etc. La ma­gazii și construcții nelocuibile se folosesc în mod curent blocuri mici de beton pentru zidărie; în acest fel, Întreprinderea nr. 172 a înlocuit în acest an cca. 4 milioane de cărămizi. Măsurile luate privesc și îmbunătățirea transporturilor, urgentarea lor în perioada cînd drumurile de țară sînt încă accesibile, întreprinderea nr. 178 a asigurat deservirea autocamioanelor și iluminarea locurilor de descărcare, în vederea lucrului în două schimburi. Șoferii din întreprinderea nr. 304 și din regionala­ I.R.T.A.­Galați s-au anga­jat să depășească planul de transporturi cu 30%. Un ajutor mai efectiv va da și între­prinderea de­ transporturi nr. 138. N-au fost neglijate nici măsurile pentru îmbunătățirea condițiilor de trai ale munci­torilor. In majoritatea locurilor, conducerea întreprinderii nr. 172 le-a asigurat acestora o bună cazare și servirea unei mese con­sistente, la un preț redus. Șantierele agri­cole au la dispoziție, pe timp de o lună, o caravană cinematografică și vor fi vizitate de echipe artistice de amatori. Desigur, munca nu s-a îmbunătățit în întregime și conducerea întreprinderii va trebui, cu sprijinul trustului, să înlăture lip­surile ce mai dăinuie. E nevoie de un aju­tor mai eficace și din partea D.G.A., în ce privește asigurarea mijloacelor suplimen­tare de transport și a repartițiilor pentru materialele ce mai lipsesc. La grăbirea ter­minării obiectivelor poate contribui și Mi­nisterul Agriculturii și Silviculturii, apro­­bînd ca în funcție de resursele de materiale locale sau existente, constructorul să poată schimba soluția de execuție a unor lu­crări, primind pe loc avizul necesar din partea M.A.S., a beneficiarului și a proiec­tantului. Amobilizînd toate forțele productive și re­zervele interne de pe fiecare șantier, colec­tivul întreprinderii nr. 172-Brăila își va putea realiza la termen sarcinile ce-i revin în domeniul construcțiilor pentru agricul­tură. Ing. IOAN SAIDEL dispecer-șef al Trustului de construcții nr. 13 Cursuri de mecanici și maiștri De la Stațiunea de utilaj greu nr. 4-Brăila, 40 de muncitori — care au urmat timp de 3 luni cursul de calificare în meseria de mecanici și conducători de utilaje — vor pleca în curând pe șantierele de construcții pentru a-și completa cunoștințele ca ajutori­­mecanici pe diferite tipuri de mașini. Pentru ca elevii să aibă condiții optime de lucru în timpul celor 2 luni de practică, conducerea stațiunii a luat toate măsurile necesare ca să îi se asigure pe șantiere hrană și cazare bună, precum și instructori pregătiți. Recent, în cadrul stațiunii a fost organi­zat un curs pentru maiștrii din ateliere. In programul cursului sînt cuprinse lecții teo­retice bazate pe specificul procesului teh­nologic al întreprinderii. Predarea lecțiilor se face după orele de program, de către teh­nicienii și inginerii stațiunii. Pentru ca să se poată documenta în diferite probleme, s-au pus la dispoziție cursanților 130 volume teh­nice de specialitate, dintre care o parte sînt traduceri din limba rusă. Absolvind acest curs, maiștrii se vor prezenta la examenul de reîncadrare. L. IOSIFESCU corespondent Mai sînt greutăți în muncă Analizînd într-o consfătuire mersul pro­ducției, în lumina lipsurilor semnalate în ediția specială pentru Trustul nr. 1-Bucu­rești a gazetei „Constructorul“, colective­le loturilor de construcții agricole Sighi­­reanu și Mareș ale întreprinderii nr. 30 și-au dat seama că și în activitatea lor mai­­ dăinuie o serie de deficiențe care trebuie lichidate. Constructorii și-au încheiat consfătui­­­rea cu hotărîrea de a intensifica întrece­­­rea socialistă sub lozinca: „Să realizăm planul la toți indicii“. După defalcarea planului pe brigăzi și echipe, muncitorii și tehnicienii au trecut cu elan la înde­plinirea angajamentelor. Astfel, brigada zidarului Scarlat Bănică și-a îndeplinit, în 11 zile, jumătate din planul lunar, iar brigada condusă de Mihai Breitenbach a terminat cu două zile mai devreme zidă­ria grajdului pentru animale de muncă de la șantierul Mureș. Avansate față de plan sînt și lucrările pe care le execută brigada de dulgheri a lui Anton Bilt, acoperișurile atelierului mecanic și graj­dului. Cu o zi înainte de termen a tur­nat betonul în fundațiile silozului de la Mureș echipa lui Ștefan Cazan. Aceste succese se datoresc în bună parte aplicării metodelor înaintate de lucru. Zidarii lucrează după metoda Or­. Iov, iar dulgherii după metoda în lanț. In timp ce muncitorii se străduiesc să obțină cît mai bune rezultate în produc­ție, comitetul­ sindical de secție lasă la voia întîmplării desfășurarea întrecerii. Nu există nici o evidență a întrecerii so­cialiste, iar pe panoul­­ de onoare al frun­tașilor în producție nu sînt popularizați cei vrednici în muncă. De asemenea, la gazeta de perete n-a apărut nici un ar­ticol despre frumoasele rezultate obținu­te. Dezinteresul comitetului sindical de secție față de producție se mai oglindește și în ținerea neregulată a consfătuirilor de producție decadate. De inactivitatea sindicală pe aceste șantiere se face vi­novat și comitetul de întreprindere, care n-a dat sprijinul necesar. Șantierele Sighireanu și Mareș mai în­­timpina greutăți și din partea Intreprin­­derii de utilaj nr. 109 și a întreprinderii de instalații nr. 106. Prima nu trimite piesele de rezervă necesare pentru repa­rarea celor două tractoare RD-35, din care cauză punctele de lucru numai cu mare greutate pot fi aprovizionate cu materiale, iar cealaltă n-a asigurat încă tot materialul necesar pentru terminarea conductei de alimentare cu apă — ale cărei șanțuri au fost săpate încă din luna iunie. Conducerea întreprinderii nr. 30 și co­mitetul de întreprindere trebuie să spri­jine mai îndeaproape colectivele acestor șantiere, t > Lipsesc sculele pe șantier La șantierul nr. 10-Oltenița al Trustu­lui nr. 3, lipsa de scule împiedică în bună măsură lucrările. De această situa­ție, deși a fost sezisată în dese rînduri, conducerea șantierului nu se sinchisește. Lipsesc mai ales cazmale, roabe, tîrnă­­coape și lopeți, iar cele existente sînt uzate și aproape de nefolosit. Această neîngăduită neglijență nemul­țumește întregul colectiv, care nu-și poate realiza în bune condiții sarcinile zilnice de producție. Muncitorii de pe șantierul nr. 10 cer să li se­ pună cît mai grabnic la dispo­ziție scule bune și în numărul necesar, pentru a-și putea respecta angajamentele luate EUGEN POSTELNICU corespondent Refacerea canalului colector din Brăila Recent, în cadrul planului de consolidare și reconstrucție a orașului Brăila, colectivul întreprinderii de construcții nr. 172 a primit spre execuție lucrările de refacere a ca­nalului colector. Retragerea apelor Dunării —­ variație care a permis distrugerea canalului colector, prin spălarea terenului de fundație pe care se rezema — a impus constructorilor urgenta­* rea organizării șantierului, atacîndu-se pa­ralel și lucrările de bază. Hotărîți să ter­­­mine înainte de data fixată lucrările de re­facere a canalului colector, muncitorii în­treprinderii de construcții nr. 172-Brăila au executat pînă în momentul de față toți pilo­nii de beton armat, iar echipele de dulgheri au început să monteze cofrajele dinainte confecționate. Ne-am intilnit la sftrșitul săptămânii trecute, la schimbul de experiență de la Trustul nr. 5-Orașul Stalin, ingineri si tehnicieni din trusturi și întreprinderi de construcții, din fabrici de prefabricate, din in­stitute de proiectări. Intr-ade­văr, un schimb de experiență deosebit de interesant, care ne-a deschis perspectiva viitoa­­relor elemente tehnice de bază ale construcțiilor: prefabricate, beton precomprimat, zidărie din blocuri mari. Cu aceasta culminează realizările de Trustul nr. 5 — și putem spu­la ne că ceea ce s-a făurit acolo, la Orașul Stalin în ani și ani de frământări, de lupte cu greutățile, cu rutina și cu in­succesele de moment, e i­ma­­ginea distanței parcurse de la crearea sectorului socialist al construcțiilor în țara noastră. N-am să insist asupra aces­tor realizări. La timpul potri­vit, ele și-au găsit și-și vor mai găsi loc în coloanele gaze­tei noastre. Ce vreau insă să subliniez, este comportarea unora dintre participanții la schimbul de experiență și, mai ales, lipsa — chiar la orga­nele conducătoare — a unei linii precise de orientare tn dezvoltarea tehnicii construc­țiilor. S-a discutat despre actuala și viitoarea organizare a unei fabrici de prefabricate. Nu pretind că diferitele detalii au fost prost soluționate. Eronat e însuși principiul. Putem să ne oprim, de pildă, la tehno­logia de șantier a confecțio­nării prefabricatelor și s-o mu­tăm pur și simplu sub o hală de proporții impunătoare, să ad­unăm la poartă o firmă : „fabrică"­­— și să continuăm să lucrăm așa, meșteșugărește. O să avem necazuri de fel și chip cu transporturile, cu cheltuielile de regie mărite, cu manopera exagerată, o să ne minunăm întotdeauna cum de producția e mică, atunci când suprafața de producție e mare. Dar se mai poate și astfel: să realizăm ceva care să jus­tifice firma. Adică o fabrică adevărată, cu mașini multe și muncitori puțini, cu o produc­ție de serie, bine pusă la punct — o producție indus­trială. Care este­ calea ? Și aici mai trebuie văzut un lucru : e mai bine ca proiectanții și cercetătorii — iu dorința legi­timă de a perfecționa con­tinuu tehnica — să dea me­reu execuției tipuri noi de elemente, fiecare din ele mai bun decit cel precedent, ori să realizeze această evoluție pe plan pur experimental și să prezinte constructorilor, nu eta­pe mai largi, cea mai bună soluție găsită ? Problema are un aspect practic pe care poate că cei din institute o bănuie, dar cei din execuție o simt din plin — și din greu: trecerea necontenită și de multe ori nejustificată de la un tip de prefabricate la altul, tipizarea încă prea redusă, modificările de detalii in cursul execuției înseamnă readaptarea greoaie a tehnologiei, risipă de mate­rial pentru tipare, imobilizarea unui mare număr de munci­tori, folosirea incompletă a ca­pacității de producție. Am auzit, temeri și îndoieli in legătură cu oportunitatea — de moment sau de perspec­tivă — a folosirii elementelor prefabricate mari din beton pentru zidărie, blocuri sau panouri. Cit costă? Dar mon­tajul ? Dar rigidizarea ? Dar termoizolarea ? Dar condițiile de exploatare? (Și e intere­sant de remarcat că, printre cei ce au pus astfel de în­trebări, nu se află nimeni din execuție), Iată, trebuie stabilit de la bun început un lucru: e vorba de acceptarea unui principiu. Amănuntele au fost sau vor fi rezolvate. Dar pen­tru stabilirea principiului, sunt două căi de a judeca pro­blema. Rămînem la stadiul ac­tual — elemente din ce in ce mai mari pentru planșee și alte părți de construcție (că e bine să se lucreze cu ele, și numai cu ele — asta e de-acum iar zidăria unanim recunoscut), așa cum o știau și-o făceau și strămoșii ? Sau pășim și la prefabricarea pe­reților (cu toate avantajele: mecanizare, manoperă și timp redus etc.)? După ce vom alege calea, vom cerceta și indicii tehnico-economici. Care ne vor convinge. Căci strămoșii aveau multe calități, dar și un mare cusur: trăiau in vremea căru­ței, a lămpii cu gaz — și a cărămizii. Acum, celălalt aspect — mai strict actual și mai dureros. Mulți dintre voi, ingineri din execuție, au­ urmărit discuțiile din cadrul schimbului de ex­periență cu același interes pe care vi l-ar fi trezit problema scolastică a primordialității oului sau găinii. Dar prefa­bricatele in general, blocurile mari de beton, nu-s de dome­niul zoologiei nevertebratelor, nici al astronauticei; ele sunt realitatea pe care ați văzut-o la Orașul Stalin, sunt realita­tea în fața căreia veți fi puși și voi în anii viitori. Oare mă­car asta, dacă nu preocupările voastre tehnice generale, nu-i de­ ajuns pentru a vă trezi aten­ția, pentru a vă stimula gin­­direa și inițiativa ? Căci nimeni dintre voi n-a luat cuvântul la discuții — nici măcar repre­zentanții celorlalte fabrici de prefabricate și șantiere experi­mentale. Este oare calea pe care trebuie s-o alegem, aceea de a vedea numai cu­ lungul nasului, și de a-i lăsa întot­deauna pe alții să-și bată capul cu ceea ce depășește această venerabilă dimensiune ? Lucrul e valabil și pentru Trusturile nr. 2, 13, 12 și altele, care nu și-au trimis nici un repre­zentant la schimbul de expe­riență. Cel ce și-a ales meseria de constructor poate fi un „exe­cutant" în cel mai deplin în­țeles al cuvîntului, omul care face cu­ știe și cu­ i se spune, fidel acestor două limite ca o mașină bine pusă la punct. Dar el poate fi și un creator, un om în care spiritul pozitiv e îmbinat cu fantezia roman­tică, un om care nu numai că își cunoaște profesiunea, dar o și înțelege, o și iubește. De la primul știi întotdeauna la ce să te aștepți; cel de al doilea te uimește adesea. Pe primul îl apreciezi și - lauzi pentru conștiinciozitate; pe celălalt îl admiri și o ur­mezi. Care din aceste două căi e cea bună? Lucrurile văzute la schimbul de experiență s-au bucurat de aprobarea — mută sau expri­mată — a celor mai mulți din­tre voi. Dar aici sunt nuanțe, și ele spun totul. Poți să aprobi un principiu: „da, e bine, nimic de zis“ — și cu asta să consideri chestiunea încheiată; e aprobarea pasivă. Poți să te entuziasmezi de cele ce vezi, să te hotărăști să faci și tu la fel și chiar s-o faci, e o aprobare activă, dar cu efect unilateral. Poți, în sfîrșit, să te lași îndemnat de acest entuziasm, dar, aju­tat fiind, să ajuți și tu la rindul tău: „aici e bine, dar aici ați greșit“ ; e o aprobare de două ori activă, și cea mai de folos. Pe care din aceste căi să mergem ? Cea de a treia, n-a adoptat-o nimeni din­­trei voi. Nimeni n-a făcut vreo propunere pentru îmbunătățirea confecționării și montării pre­fabricatelor la Trustul nr. 5. Despre aceste lucruri am vrut să stăm de vorbă. Concluziile vă aparțin. mu m­MnoFA Să stăm de vorbă Care e calea?

Next