Constructorul, decembrie 1955 (Anul 7, nr. 307-311)

1955-12-03 / nr. 307

VASI­LE BUJOR taie profile la mașină Vasile Bujor și-a schimbat... me­seria. Acuma nu mai taie placaje, ci execută profile pentru „Casa Sein­­teii". înainte, profilele se lucrau manual. Dar s-a găsit o soluție pentru modificarea unei mașini de­­ tăiat placaje în mașină de tăiat pro­file. A fost modificat axul pe care era fixată șaiba pentru tăiat, astfel­­ ca să poată fi adaptată o piatră de polizor cu liant de bachelită, mo­delată după necesitate, pentru forma 1 care se dă profilului. De asemenea s-a modificat și turația mașinii, la operația de tăiere a profilelor fiind necesară o turație mai mică. Astăzi, Vasile Bujor, de la unita­tea nr. 1 a întreprinderii pentru ex­tragerea și prelucrarea marmorei și a pietrei de construcții „București", este specialist in profile. Bineînțeles că productivitatea muncii a crescut simțitor. De unde cu mina un lucră­tor priceput execută intr-o zi de lu­cru, maximum 6 redane, neșlefuite, la mașină, în aceeași perioadă de timp, se pot tăia 40 de redane. Un alt avantaj este și acela că redanele executate manual trebuie apoi șle­fuite, pe cînd cele tăiate de mașină sunt gata șlefuite. 5 î g00000c0000c5000000ű0000000000000000000006000000c000c00000«0c5000000000000000f OOCOOCJOOOOOOOOOOCöOOCOOOOOOOOOOCXíOOOOOOOOOOOOOOOOCXiOOOOOOOOOOOOOOOOOOC'-OOCOC'j 8_______________________ ? Din experiența întreprinderilor fruntașe poc (X) OO <X> OO 00 OO OO OO OO OO OO 00 oo oo oo oo i» oo oo oo o Colectivul fabricii de ciment „Te­melia” din orașul Stalin a obținut în cursul anului 1955 importante suc­cese. In urma rezultatelor deosebite din semestrul I, fabrica a fost dis­tinsă cu mențiunea de „întreprin­dere fruntașă pe sector”, iar în luna septembrie am putut să raportăm partidului și guvernului realizarea planulu­i cincinal înainte de ter­men. Rezultatele obținute în primul se­mestru al anului au fost consoli­date și chiar depășite în trimestrul al III-lea cînd planul producției de marfa a fost realizat în proporție de 108,33%, sarcina de reducere a pre­țului de cost — în proporție 107,47%, iar sarcina de ridicare de a productivității muncii — în propor­ție de 131,7%. Datorită acestor indici economici ridicați, indicii econom­ico-financiari ai întreprinderii au fost de asemenea realizați în condiții optime. Bătălia dată în diferite sectoare de pro­ducție, în cariere, la diferitele agre­gate, eforturile arzătorilor, ale mo­rarilor, lăcătușilor și ale întregului colectiv s-au resfrînt asupra situației economico-financiare a întreprinderii și au contribuit la ridicarea renta­bilității ei. Planul fizic de producție fiind rea­lizat lună de lună, s-a asigurat una dintre condițiile principale care de­termină rentabilitatea întreprinderii: aceea a reducerii prețului de cost, în­­trucît cheltuielile de producție directe și indirecte, precum și cheltuielile așa numite constante, ca amortizările, și în general toate cheltuielile, au fost repartizate pe o producție sporită. O altă metodă care ne-a dat un mare ajutor în lupta pentru reducerea prețului de cost a fost introducerea sistemului gospodăririi chibzuite pe secții. Această metodă în esență nu e altceva decît repartizarea și urmări­rea planului și a consumurilor, înce­­pînd cu materiile prime, materii auxi­liare, combustibil, energie electrică, forță de muncă în corelație cu nu­mărul muncitorilor și fondul de sala­rii, a diverselor materiale și a diver­selor cheltuieli. Avînd acest control permanent, am putut constata că cele mai rentabile secții ale fabricii noastre sînt cele de var, unde se realizează mari depășiri, productivitatea muncii fiind ridicată și obținîndu-se și economii de mate­riale. Dar eforturile muncitorilor n-ar fi dat rezultatele dorite pe plan econo­­mico-financiar dacă ele n-ar fi fost susținute cu numeroase măsuri luate de conducerea întreprinderii. Astfel, s-a căutat urmărirea economiilor rea­lizate de muncitori, eliminarea chel­tuielilor neproductive și inutile, re­ducerea cheltuielilor administrativ­­gospodărești, lichidarea debitorilor, stimularea inovatorilor, introducerea unui regim sever de economii la toate consumurile. In problema urmăririi economiilor s-a pus accent în primul rînd pe con­sumurile cu ponderea cea mai mare în componența prețului de cost, con­sumul de gaz metan și de energie electrică. La defalcarea și comunicarea sarci­nilor de plan ale secțiilor, se defalcă și cantitățile planificate de gaz me­tan și curent electric, necesare reali­zării sarcinilor de plan. Cunoscînd toate aceste cifre, colectivul secției respective va căuta să exploateze la maximum și fără întreruperi agrega­tele care consumă gaz metan și lu­mină electrică, iar depășind sarcinile de plan — rezultatele nu vor întîrzia să se arate la postcalculul secției res­pective ținută la contabilitate și apoi la calcularea prețului de cost al sec­ției. In baza acestor date, serviciul or­ganizării muncii calculează lunar primele cuvenite secției pentru eco­nomii. Trebuie să recunoaștem că prin acest sistem de evidență și urmărire a economiilor încă n-am făcut totul, deoarece just ar fi dacă economiile realizate s-ar urmări pe agregat și nu pe secții, metodă pe care n-am reușit să o introducem în fabrica noastră. La reducerea cheltuielilor neproduc­tive trebuie să vorbim în primul rînd despre penalizările și locațiile C.F.R. In perioada primelor trei trimestre ale anului 1955, locațiile și penalizările C.F.R. față de aceeași perioadă a anului 1954 au fost reduse cu 91,5%, adică de fapt cu 689.060 de lei. Cheltuielile administrativ-gospodă­­rești, pe lîngă evidența lor contabilă, sunt urmărite îndeaproape prin con­trolul preventiv exercitat de contabi­­lul-șef, fapt care apoi prin controlul posterior asigură nedepășirea cheltuie­lilor admise și înregistrate la secțiu­nea financiară. In această privință vom menționa că nici o convorbire telefonică sau deplasare nu sunt ad­mise fără aprobarea prealabilă a con­ducerii și nici rechizite, imprimate etc. nu se dau fără aprobare. De ase­menea, nici corpuri de iluminat (becuri), nici benzină pentru autoca­mioane, nu pot fi eliberate din ma­gazie fără viza prealabilă a directo­rului. De curînd am introdus și controlul financiar intern care va întări legali­tatea socialistă în întreprindere și va contribui la aplicarea măsurilor me­nite să ridice rentabilitatea întreprin­derii noastre. Reducerea stocurilor supranormati­­ve a constituit pentru întreprinderea noastră o preocupare de căpetenie. Datorită acestor preocupări, stocurile supranormative față de 30 septembrie 1954 au fost reduse cu 95%, eliberîn­­du-se mari sume imobilizata Lichidarea debitorilor printr-o mun­că organizată și susținută a resortu­lui contabil-financiar a contribuit în mare măsură la reducerea mijloacelor de circulație imobilizate, ajutîndu-ne să restabilim echilibrul financiar al întreprinderii noastre. Față de 30 septembrie 1954, la 30 septembrie 1955 sumele imobilizate la debitori au fosst reduse cu 30%,­ iar față de 31 decembrie 1954 cu 63 %. Spre a evita în viitor crearea de creanțe, am introdus metoda de a anexa la fiecare factură și un extras de cont pe care clientul îl semnează, ni-1 restituie, iar noi nu mai așteptăm virarea banilor ci introducem extra­sul semnat în bancă. Astfel, creanțele noastre sunt încasate la zi. Viteza de rotație a mijloacelor de rulment normate în perioada primelor trei trimestre ale anului 1955 a fost accelerată cu 45 de zile față de ace­eași perioadă a anului 1954, iar la totalitatea mijloacelor de rulment ac­celerarea a ajuns chiar și la 70 de zile. Aceste rezultate se datoresc redu­cerii stocurilor supranormative și al­tor măsuri contabile­ financiare. Datorită realizărilor obținute în producție și în toate compartimentele de activitate, întreprinderea noastră a devenit rentabilă. Pînă la Congresul partidului vom depăși chiar plafonul de rentabilitate. Aceste rezultate obținute de colec­tivul fabricii noastre sunt mereu răs­plătite. Rentabilitatea asigură mijloa­cele necesare pentru lărgirea produc­ției și îmbunătățirea nivelului de trai material și cultural al colectivului fa­bricii. In ultimii doi ani fabrica noas­tră a plătit inovatorilor din fabrică suma de 53.221 de lei drept recom­pense. In prezent se află în construc­ție un bloc de locuințe muncitorești cu 24 de apartamente confortabile. Dormitoarele au fost înzestrate recent cu mobilier nou și cazarmament, can­tina a fost dotată cu veselă și mobi­lier nou și au fost luate alte măsuri menite să contribuie la ridicarea ni­velului de trai al oamenilor muncii din fabrica noastră. Sub conducerea organizației de par­tid, colectivul nostru luptă ca în cins­tea Congresului partidului să-și rea­lizeze angajamentele sporite, dînd tot mai mult ciment peste plan. AL BOGDAN contabil-șef al fabricii de ciment „Temelia” nu luptă pentru ridicarea rentabilității fabricii OO00 000000Ofc 000000 00OC 00 00000000po00000000oS In frânte e schimbul A Zi și noapte, neîntre­rupt, fumegă coșul înalt al Fabricii de geamuri Mediaș. Ceea ce va să spună că nici munca oa­menilor nu contenește. Dar despre avunsul muncii ce se desfășoară in cinstea celui de al 11-lea Congres al­­ parti­dului, despre întrecerea între cele trei schimburi de la mașinile Fourcault și despre însuflețirea muncitorilor care au por­nit întrecerea pe profesii, vorbesc mai cu seamă graficele. După ce s-au intilnit în această dimineață pe podețul din fața porții fabricii, Mihai Gîmfălean și oamenii săi din schimb și după ce au discutat, ca-n fiecare dimineață de altfel, despre întrecerea lor cu schimburile B și C ale maiștrilor Mihai K­ellman și Spinu Oprea, s-au oprit în fața graficu­lui de la intrare. Acest grafic arată pro­ducția realizată de fiecare din cele trei schimburi cu o zi în urmă. In afară de cifrele care spuneau că ieri schimbul A a întrecut schimbul B cu 3,5 la sută și schimbul C cu 6,8 la sută ,in dreptul rubricii schimbului A era mențio­nat : „De la începutul m­­aistrului M. Gîmfălean ■ menține in fruntea tr­­ecerii". Ca șef de schimb, marș­ul Mihai Gîmfălean ți­­s cu tot dinadinsul ca schimbul său să fie ir­unte in această lună, d­e deosebire de luna acută cînd n-a putut fi­­ intre primii în indrece­­­a dintre cele trei schim­­b­i similare. El vrea ca­­ fiecare decadă și fi­ecare schimb să obțină 1 nou succes cu care să ciotească ziua de 23 die­­mbrie. . Pentru aceasta el folo­­­ște graficul orar și cează condiții bune de crit fiecărui muncitor n schimb pentru desfă­tarea întrecerii pe pro­­fil, se consultă cu ing.­lexandru Zékány — șe­­f uzinei de geam tras, contact mereu cu ma­n­ța spre a nu rămâne ră­sadă calcinată. Pe tot înaltul mașini­­i Fourcault, observato­­r, șahtiștii, tăietorii la așină, rupătorii, șefii și utorii de echipă vor par­­i să dea viață lozincilor , prin prejur: „Mai mult fam in cinstea Congre­­­sul pârtit­ului", „O ca­­rte ci­ mai bună gea­­mului nostru", „Să redu­cem procentul de spar­geri" ... Din cînd în clnd ei își aruncă ochii pe graficele orare care arată fruntașe și azi tot echipele de la mașinile nr. 3 și 5 ; și pe tabla de onoare care ara­tă ca fruntași în între­cere pe observatorii Ioan Blesch, Vasile Suciu, Pau­lina Krestel, pe tăietorul la mașină Alexandru Al­­bu și pe rupătorii Gheor­­ghe Varga și Martin Fi­scher. După ce-au trecut cele opt­ ore de muncă, la a­­ceeași răscruce de pe po­dețul din fața porții fa­bricii, unde-și strânseseră puternic mâinile de dimi­neață, tovarășii din schimbul A s-au oprit să-și ia rămas bun. Pe fețele lor se putea citi bucuria. Gîmfălean Maistrul Mihai le împărtășea cele auzite de la tov. Iosif Corea de la organizarea muncii: „Se pare că schimbul nostru va câș­­tiga întrecerea. Lucru si­gur e că pină acum am luat-o cu 9,15 la sută înaintea schimbului B și cu 2,93 la sută înaintea schimbului C. Și pină la sfirșitul lunii mai sunt doar cîteva zile !“. B. NICOLAE „MÎINI DE AUR” Francisc Mikk­e dintre meseriașii pe care nu-i întîlnești la fiecare pas. Muncitorii din fabrică spun despre dînsul că are „mîini de aur". Și cine-l va urmări cum muncește se va convinge de acest lucru. E șeful secției de bunuri de larg, consum a fabricii de cărămizi „Reconstruc­ția" -Feldioara. Dar lucrează cot la cot cu muncitorii din secție, ba chiar și mai mult. El face formele de ipsos în care se presează vasele. Și cu altă îndeminare încă! A văzut undeva un model frumos; imediat iși pregătește un bulgăr de ipsos și apoi cu răbdare modelează forma Nu i-a reușit cum­ trebuie, o ia iai de la capăt și sigur că a doua oară nu va mai greși. Tot el e cel care smălțuiește cel mai bine vasele. Ar­zătorul este ...tot Francisc Mikk. De altfel secția e in plină dezvoltare Săptămînile de cînd a început să producă se pot număra pe degete Acum sînt doar o mină de oameni și toți muncesc cu drag, ca să facă din secția lor mîndria fabricii. Francisc Denduith ia o bucată de argilă, o frămînta cu mina și face din ea bulgări Nu e insă argilă cu­rată. E un amestec de argilă re­fractară cu caolină și nisip de cuarț trecut prin presă și lăsat pentru ma­cerat timp de 2 săptămîni. După ce și-a pregătit bulgării, pune forma de ipsos in strungul mecanic din secție. Apoi, cu îndeminare, aruncă un bulgăre în mijlocul formei care se învîrte. Cu un șablon de formare dă argilei forma dorită, după care scoate vasul din formă. Vasul se i­isă la zvîntat între 5 și 20 de ore Elena Nedel e cea care aplică toarte vasului. Cu o sîrmă stabilește locu­rile unde vor fi puse toartele, apoi cu multă atenție le aplică. Urmează apoi prima operație de smălțuire cu engobe (caolină). Aceasta este exe­cutată de Elisabeta Sargó. După smălțuire se lasă vasele să se usuce circa 3 zile în funcție de tempera­tura din cameră. Arderea se face intr-un cuptor construit special, la 1100 ° Apoi vine a doua smălțuire­­u diferite culori și din nou vasele sunt arse, la 800 ° de astă dată. E. IOV Brigăzile în întrecere La fabrica „Solomit" din Tulcea, brigada de fem­ei condusă de Aspasia Bolocan și-a luat angajamentul să îmbunătățească cît mai mult calitatea produselor­, să dea cîte cinci panouri peste pian și a chemat la întrecere brigada de utemiști condusă de Mihai Litrin. Aceste două brigăzi nu precupețesc nici un efort, pentru îndeplinirea an­gajamentelor și cîștigarea întrecerii. Ei folosesc graficul orar, ca și ino­vațiile­ care au fost introduse în mun­că. De exemplu , o bandă transpor­toare de panouri, care înlocuiește munca unui om și dă un randament mult mai mare: mașina de depănat sîrmă, care înlocuiește munca a pa­tru oameni; o sonerie electrică ce a­­nunță automat și cu cea mai mare precizie terminarea unui panou și care înlocuiește munca unui muncitor și asigură calitatea produselor. Două răspunsuri la nr. 302 al gazetei noastre din 29 oc­tombrie 1955, corespondentul I. Cociu din fabrica de ciment ,,Ideal“-Cernavo­­da a criticat unele atitudini nejuste, printre care: folosirea nerațională a unui AUTOCAMION de 4 tone cu care doi tovarăși au plecat la cu AUTOCAMIONUL fabricii la Con­stanța, însă în interes de serviciu“, iar fabrica răspunde: ,»Tovarășii nu au ple­cat cu camionul la Constanța ci cu TURISMUL“!? Sau. D.G.I.L. pretinde: ..Tractorul I.A.R. a fost pregătit pentru „___*. ................ ....................... .. a expediat la A­Constanța și nere­ ro­rtTitelierele „9 Mai“, pararea unui tractor P­F­U­R­MELII­^mA­I E.n A­Lt LUK unde urmează a fi -r­a­ts ..............­ ~ ‘ ■ *­............ ......... . RECONDIȚIONAT“, I.A.R. care stă neîntrebuințat de multă vreme. Cum e și firesc, atît condu­ ______ cerea fabricii „Ideal*1 cît și Direcția generală a industriei lian­ților au răspuns la sezisările publicate Intre cele două răspunsuri concomitente există însă o ciudată contrazicere, pe care nu ne-o putem explica. Iată D.G.I.L. scrie în răspunsul său: „Me­­canicul-șef Gh. Drăghici și șeful servi­ciului de investiții Aeri din Mesa au fost­­opsu în timp ce fabrica susține . ..Tractorul __UT­­I.A.R. nu urma să intre în reparații, ci să fie trimis la Atelierele ,.9 Mai“ pen­tru DECLASARE“!? (Sublinierile ne a­­parțin). In fața acestor divergențe atît de iz­bitoare, socotim că cele două unități vi­zate ne mai sînt datoare cîte un răs­puns, dacă se poate însă, ceva mai... concordante! M­îndria întregului colectiv In dreptul fiecărei mașini semi­automate din secția de dopuri de plută a fabricii „Izolatorul“ te întîmpină cîte un panou care cin­stește pe cei ce și-au luat anga­jamente sporite în cinstea celui de al II-lea Congres al partidului. Iată scris: „Cinste tov. Angela Popescu care și-a luat angajamen­tul să depășească norma zilnic cu 6 kg. dopuri". Ne-am oprit, dar nu întîmplător, în dreptul mașinii ei. Conducerea fabricii ne-o recoman­dase ca „fruntașă între fruntași“. Mîinile-i aleargă uluitor de repede, de colo-colo. Propriul angaja­ment și-l depășește zilnic cu 20%. E doar și șefa brigăzii atemiste. Ștefania Teodoroiu face parte din brigada Angelei Popescu. Angaja­mentul și realizările ei se apropia mult de cele ale șefei de brigadă. Pe Ion Stan nu l-am cunoscut personal. Fotografia lui a scos-o de la panoul de onoare președin­tele com­tetului de întreprindere, tov. Ion Lemniau, și ne-a încredin­­­­țat-o cu toată dragostea. „E și el fruntaș printre fruntași în întrece­rea ce se desfășoară în cinstea Congresului" ne-a spus zîmbind președintele. „Luați dvs. fotogra­fia, că noi, cei din fabrcă, îl știm prea bine...“. ANGELA POPESCU ION STAN S-au pregătit bine. De curînd tehnicienii Fabricii de azbociment­ Oradea s-au prezentat la e­­xamenul de atestare a calității de mai­stru. încă de cînd se primiseră instrucțiu­nile, conducerea fabricii a organizat cursuri de pregătire. Inginerul-șef Carol Hermann s-a preocupat îndeaproape de stabilirea programului cursurilor, de­nu­mirea lectorilor, precum și de urmări­rea frecvenței. Așa că rezultatele nu puteau fi decît bine. Din cei 7 tehnicieni prezenți la exa­men, maistrul specialist în azbociment și articole de ciment Francisc Gulyas și monstrul mecanic Francisc Menyhart au obținut calificativul „foarte bine", mai­strul specialist în fabricarea oglinzilor Iosif Keller și maistrul șlefuitor de cris­tal Francisc Turóczi — calificativul ..bine". Specialiștii în azbociment Emeric Szilagy, și Iosif Karoki, ca și șlefuitorul de cristal Iuliu Var­cea, neîndeplinind condițiile legale, au fost propuși pentru școala de maiștri. ...și nu preat • La Fabrica de cărămizi Roman cursurile de pregătire a maiștrilor ia ve­derea examenelor de atestare au fost lăsate pe seama unui tehnician. Aceasta nu din lipsa de ingineri, fiindcă în fa­brică sînt destui, ci din dezinteres pen­tru această problemă. Și e cu atît mai grav cu cit fabrica are mare nevoie de cadre calificate. Pînă la mijlocul lunii noiembrie cursurile nu începuseră încă. • Nici la fabrica de cărămizi „victoria muncii“ din București pregătirea maiștri­lor nu a preocupat conducerea. Maiștrii nu au fost mobilizați să participe la cursuri, lectorii de asemenea nu s-au prezentat cu regularitate la ore, iar ni­velul lecțiilor a lăsat de dorit. • La fabrica de ciment „Congresul al XIX-lea“ lecțiile de instruire se­ predau la un nivel prea înalt, inaccesibil parti­cipanților. In programul de pregătire s-a trecut de exemplu chimia silicaților, în predarea căreia se folosesc termeni și formule necunoscute maiștrilor. Nu-i de mirare că ei pierd astfel interesul pen­tru cursuri. Inovatorii in sprijinul producției Consecventă în realizări, fabrica de carton asfaltat „Teleajen“-Berceni depășit cu 2% valoarea producției glo­a­bale și pe luna noiembrie. La obținerea acestui rezultat au con­tribuit în mare măsură întrecera pe profesiuni și mișcarea inovatorilor. In întrecerea pentru titlul de „cel mai bun", s-au clasat pe primul loc : Ion Prejmereanu, care și-a depășit cu 2"/b planul la secția de carton celulozic ; Pîrvu Oprișan care și-a depășit cu 4,6 °/b planul la secția de carton asfal­tat; Mircea Ionescu, care și-a depășit cu 14,8% planul la secția de vată minerală. In ultima vreme au fost prezentate cabinetului tehnic 11 propuneri de ino­vații, dintre care 4 au și fost aplicate. La propunerea maistrului electrician Ion Anuș a fost instalată la secția de vată minerală o stație de încărcat acu­mulatoarele electrocarelor ceea ce per­mite reducerea formației de lucru în secție cu 3 oameni. De asemenea, în urma Inovației realizate de N. Mihă­­escu directorul fabricii, ing. șef Paul Catrina, ing. Liviu Voinescu și mecani­­cul­ auto Alexandru Dorobanțu, s-a mo­dificat transmisia interioară la cutia de viteze intermediară între motorul elec­tric și mașinile de carton asfaltat; ast­fel, producția de carton asfaltat crește cu 15% și se realizează economii anuale de 347.0C0 de lei. L. GOTTLIEB corespondent Conduce secției Comunistul Gogu Aurel, cubiloist la secția gSBpS de vată minerală a fabricii, figurează prin­$£:■­­tre fruntașii la întrecerea socialistă; el de­pășește regulat planul cu peste 15%. cubiloul 3 'decembrie '1955 — nr. 307 Din tehnica sovietică o nouă metodă de răcire a morilor de ciment Lucrătorii din industria cimentului știu că răcirea corpului morilor îmbu­nătățește procesul de măcinare a clin­­cherului. Instalațiile folosite la fabri­cile de ciment pentru răcirea corpului morilor prin udarea lui cu apă nu sunt însă larg răspîndite ,deoarece înlătu­rarea la timp a apei scurse fiind ane­voioasă, secția morilor lasă adesea de dorit în privința curățeniei. V. I. Lebedev, șeful unei brigăzi complexe de la fabrica nouă de ci­ment din Amvrosievka, a propus o se­rie de raționalizări ,a elaborat și rea­lizat o construcție originală eficientă și totodată simplă pentru răcirea cu apă și aer a corpului morii (vezi schema). Pe întreaga lungime a morii cu ca­mere de 2,6x13,0 m și în partea ei su­perioară, la o distanță de 250 mm de suprafața corpului, se instalează o țeavă cu diametrul de 18 mm avînd orificii de 0,5—1,0 mm la intervale de 200 mm. La un capăt, țeava, care are două ramificații, se racordează în rază mare de curbură la conducta de apă și la conducta de aer. La capătul celălalt țeava are o derivație spre ca­nalul de scurgere pe unde se evacu­­ează excedentul de apă. In țeavă pătrund simultan apa și ae­rul comprimat. Debitul se reglează cu ajutorul a două supape. Pentru o mai bună împrăștiere și amestecare a aerului comprimat cu apa în interiorul țevii, în locul unde ea este racordată la conducta de apă e instalată o plasă metalică : datorită ei se formează o perdea de apă sub forma de ceață care iese din orificiile țevii. Această pulbere fină de apă se depune pe suprafața corpului morii, iar apoi se­ evaporează repede. Corpul morii rămîne uscat și totuși tempera­­tura lui scade, ajungînd la cea nor­­mală. Această instalație de răcire cu aer și apă corespunde cerințelor tehnicii sanitare industriale și dă rezultate bune. Ea poate fi confecționată cu mij­loacele întreprinderii și folosită larg în producție. Ing. A. M. PETRENKO (Combinatul de ciment din Amvrosievka) Schema instalației de răcire cu apă și aer a corpului morilor de ciment 1. Țeava de stropit cu orificii; 2) con­ducta de apă; 3. conducta de aer; 4 plasă metalică; 5. scurgerea excedentului de apă; 6. supape pentru reglarea debitului de aer și apă. Răcirea cu apă a lagărelor oscilante ale morii Lagărele oscilante reprezintă ele­mentul principal al morilor de ci­ment. De starea lor depinde buna funcționare a acestor agregate. m. La morile de tip nou de 2,6X13,0 instalate la fabricile de ci­ment moderne, se execută ungerea forțată a lagărelor oscilante, însă în corpul lagărelor nu există instalații de răcire ceea ce influențează nega­tiv funcționarea lor. S-au văzut ca­zuri cînd lagărele începeau să se topească din cauza răcirii insuficien­te, mai ales atunci cînd moara este alimentată cu un clincher care nu a fost răcit îndeajuns, sau la măci­narea foarte fină a cimentului. Ca să se asigure funcționarea normală a lagărelor oscilante ale morilor de dimensiunea arătată, tre­buie răcit cu apă corpul lagărelor. In acest scop trebuie instalat pe corpul lor o serpentină sau o cutie metalică (3) așa cum s-a făcut la fabrica de ciment din Belgorod. Cu­ cu răcire cu apă ta­se din tablă de fier sudată, cu secțiune dreptunghiulară avînd di­­mensiunile de aproximativ 100X200 mm, semirotunde, corespunzînd for­mei părții interioare a jumătății inferioare a corpului lagărului osci­­lant (1), se instalează între cuzineți (2) și la ele se racordează conducte (4) pentru debitarea și scurgerea apei. La partea de jos a cutiei este racordată o conductă (5) cu un rol­binet pentru scurgerea apei (vezi schema). După montarea instalației de ră­cire, condițiile de funcționare a la­gărelor oscilante se îmbunătățesc simțitor. ing. V. F. STEPANOV Lagăr oscilant In trei puncte De ce sînt atîtea rebuturi la fabrica de țigle și cărămizi „Ghiriș Arieș“ din Cîmpia Turzii ? ,In primul rînd pentru că nu avem argilă macerată" — fu răs­punsul dat cu multă ușurință și sinceritate de tov. C. Zwillinger, conducătorul tehnic al fabricii. „Cu toate că am primit un excavator din partea ministerului, nu am reușit în iarna trecută să realizăm un stoc de argilă bine macerată pentru toată cam­pania de lucru“.­­La acest răspuns noi adăugăm și lipsa de interes pe care a manifestat-o conducerea fabricii, care cu toate că a avut create posibilități pentru macerarea argilei, nu a știut să le folosească). ...Arzătoarea Rozalia Gyarmati ne răspunde și ea la întrebare: „Din lipsa de interes a unor așezători și maiștri nu se aranjează jos în cuptor arzătoarele de gaz. De asemenea, cînd se folosesc arzătoarele, se așează țiglele prea aproape de foc și astfel ele se ard prea tare. Cînd arzătoarele de gaz sunt înlocuite cu canale din cărămidă (și felinare), nu se lasă loc pentru ca arzătorul să poate supraveghea focul de sus. Și urmarea este că toate țiglele din jurul gurii de foc se ard prea tare și se transformă în „măgari". Lipsa de interes manifestată de către unii așeză­tori la aranjarea țevilor pentru foc poate avea urmări și mai grave. Nu de mult la camera nr. 18 (cotul mic al cuptoru­lui) întreaga cantitate de țigle și cără­mizi a fost rebutată pentru că s-au dă­­rîmat picioarele". ...Pentru că din partea serviciului producției nu există nici un fel de control temeinic asupra arză­torilor. Tov. Francisc Brandhof­­fer II, șeful producției, a găsit pe arză­torul Nitrai dormind în timpul serviciu­lui și... a trimis pe șeful pazei să-l tre­zească! Dar nu a luat nici o măsură dis­ciplinară împotriva lui, cu toate că din schimbul său a ieșit un număr mare de rebuturi... . O îl Sfera de activitate a dispecerilor centrali din direcțiile generale este foarte largă. Dispecerul este acela care în mod operativ controlează și îndrumă producția în scopul îndepli­nirii sarcinilor de plan, el informează competent și la timp direcția generală asupra tuturor problemelor fabricii, relevă imediat toate abaterile de la regimul tehnologic, intervine activ în rezolvarea greutăților fabricii. Dispe­cerul este acela care controlează efec­tiv aplicarea directivelor ministerului. In toată activitatea lor dispecerii trebuie să dea dovadă că sunt adevă­rați coordonatori ai producției. Ei tre­buie să lupte continuu pentru aplica­rea metodelor înaintate de muncă, trebuie să cunoască nevoile și lipsu­rile întreprinderilor, să acționeze ope­rativ în direcția lichidării deficiențe­lor. Majoritatea dispecerilor direcțiilor generale din M.I.M.C. reușesc să dea un sprijin concret și operativ fabrici­lor. Dispecerul-șef al D.G.I.C., ing Ion Duicu, dispecerii ing. C. Mănescu (din D.G.I.G.M.I.), ing. Lucian Todi­­rașcu (din D.G.I.C.) și alții se stră­duiesc să îndrume și să sprijine în mod efectiv fabricile de care răspund. Ei sunt activi, cu mult spirit de ini­țiativă, operativi, ceea ce face ca fa­bricile de care răspund să realizeze succese Însemnate în producție. Dispecerilor le revin sarcini de mare răspundere. Dispecerul central contro­lează și dirijează îndeplinirea planu­lui de producție. S-a constatat că ma­joritatea fabricilor care nu îndepli­nesc planul sunt în general tocmai cele lipsite de control și îndrumare. Să luăm de exemplu fabrica de cără­mizi „Victoria muncii“ din București. N-a dovedit oare colecticul de aci că știe și poate să dea un mare randa­ment ? A dovedit, și nu odată. Totuși disciplina tehnologică nu este aici în­­todeauna respectată, sunt frecvente defecțiunile la utilaje. Iată motive care fac ca fabrica să nu lucreze bine și nici consecvent. Ea oscilează me­reu, ba situația producției se îndreap­tă, ba alunecă din nou pe panta ră­­mînerii în urmă. In luna septembrie fabrica a realizat la cărămizi arse 66%, iar în octombrie mai puțin­ 64%. Dispecerul D.G.I.C., ing. V Hurmuzache, n-a sezisat această si­tuație și deci n-a putut lua măsuri pentru remedierea lipsurilor. La fabricile mai mici unde lucrurile nu merg bine, vizitele au fost mai mult formale. Se poate da exemplu fabrica de cărămizi „30 Decembrie“­­Simileasca. Foarte rar au fost vizitate și fabricile de cărămizi Satu Mare ,,Crișur“-Oradea și Sîntimbru. De nenumărate ori s-au constatat lipsuri grave în munca pe teren a dis­pecerilor, în ceea ce privește folosirea timpului. Unii dispeceri ai direcțiilor generale se deplasează des la unele fabrici chiar dintre cele rămase în urmă, stau un timp îndelungat acolo, dar de cele mai multe ori aceste de­plasări nu-și ating scopul. Așa se în­­tîmpla de exemplu la unitățile de pre­lucrarea marmorei și a pietrei de con­strucții din București unde stătea zile întregi dispecerul D.G.I.D.P.C. ing Rosenberg, să descopere în loc să ajute unitățile cauzele principale ale lipsurilor ce mai existau­ să ia măsu­rile necesare pentru îmbunătățirea muncii și să antreneze în această ac­țiune pe toți factorii de răspundere din unități, reprezentantul direcției generale se pierdea în chestiuni mă­runte și nesocotea principalul. A­ceastă situație ia un aspect asemănă­tor la unii dispeceri ai D.G.I C. Aceș­tia sînt formali în munca dusă pe te­ren. Cînd conducătorii direcției gene­rale le cer rapoarte și se interesează de cauzele rămînerii în urmă a dife­ritelor fabrici, ei încep întotdeauna cu „condițiile obiective“ ale acestor fabrici, încît pînă la urmă reiese că „fabricile au dreptate“. Nu putem fi de acord nici cu practica dispecerilor care, venind de pe teren, formulează anumite măsuri ce trebuie luate, le supun conducerii direcției generale, obțin aprobările, ca apoi să nu mai urmărească îndeplinirea lor. Mai grav este faptul că unii dispe­ceri tăinuiesc adevărata stare de lu­cruri din fabrici. Nu scriu nimic în condica de inspecții și nu raportează situația reală a lipsurilor din fabrica respectivă, ca nu cumva să se spună că ei au lucrat prost. Așa procedează uneori și dispecerul D.G.I.C., ing. E Anastasiu. Controlul asigurării producției cu materia primă necesară, combustibil și materiale în legătură directă cu procesul tehnologic și controlul asu­pra funcționării exploatării utilajului și al justei repartizări a forțelor de muncă, — sunt de asemenea sarcini principale ale dispecerilor. Dispecerul trebuie să se intereseze îndeaproape de nevoile fabricilor, să le acorde la timp ajutor în ceea ce privește asigurarea cu materii prime combustibil, piese de schimb și să manifeste totodată o înaltă exigență în toate problemele care privesc înde­plinirea sarcinilor de plan, respecta­rea unei stricte discipline în exploa­tarea mașinilor și utilajelor. Un bun exemplu îl constituie în această pri­vință ing. C. Mănescu din D.G.I.G.M.I cu sprijinul căruia s-au realizat la Fabrica de geamuri ,Mediaș,­­10 modi­ficări la cuptorul de tras geam. A­­ceste modificări au avut ca urmare creșterea producției de geam tras cu 12—15%. E în curs de generalizare folosirea cărămizilor de silică la în­­zidirea bolților cuptoarelor de tras geam — o propunere de raționalizare care în mare parte îi revine tot dis­pecerului ing. C. Mănescu. El se pre­ocupă de asemenea de aprovizionarea fabricilor de geam de care răspunde, cu sodă, nisip și materiale pentru am­balaj ; intervine cu succes, atunci cînd este nevoie, în îmbunătățirea procesului de producție, datorită cu­noașterii precise a fiecărui cuptor, a fiecărei mașini, a tuturor necesităților fabricilor. O altă importan­tă sarcină a dispe­cerilor este controlul și îndrumarea cu privire la realizarea calității pro­duselor. Reclamațiile primite de unele fabrici, în legătură cu calitatea neco­­respunzătoare a materialelor de con­strucții, trebuie imputate în parte și dispecerilor. Unii dintre ei tolerează in mod nepermis fabricilor să urm­­rească numai realizarea cantitativă a planului și „închid ochii“ cînd e vor­ba de calitate. Tipic este modul cum lucrează ing. E. Anastasiu din D.G.I.C. Așa se explică de ce în primele trei trimestre ale acestui an numai 6 fa­brici de cărămizi și-au îndeplinit sar­cina de plan la calitate. Cu multă ascuțime se pune una din cele mai importante sarcini ale dispe­cerilor : aplicarea și generalizarea ex­perienței înaintate. Dintre dispecerii din cadrul M.I.M.C tovarășii ing. Ion Duicu și ing. C. Mănescu se poate spune că au făcut față acestei sarcini prin perseverența cu care au muncit, primul la introducerea metodelor de uscare și ardere rapidă a cărămizilor la unele fabrici și cel de al doilea la introducerea metodelor de temperare rapidă și de prelungire a duratei de funcționare a cuptoarelor. Dar de ce numai aceștia ? Pentru că unii dintre dispecerii direcțiilor generale subesti­mează aceste probleme, au o atitudine formală în studiul metodelor noi. Fabrica de cărămizi „Argila roșie“, de pildă, avea toate condițiile ca în acest an să folosească în mod curent metoda de uscare rapidă — Kartavțev, dar tov. ing. Vasile Hurmuzache n-a ajutat-o cu nimic în această direcție. Dispecerii n-au găsit nici măcar tim­pul necesar pentru a face cunoscute și în celelalte fabrici unele dispozitive de înaltă productivitate cum sînt tăie­toarele automate de calupuri, inovate la fabricile de cărămizi și țigle „30 Decembrie“-Simileasca și Cluj, meto­da de răcire cu apă a cuptoarelor de clincher, metoda de încărcare auto­mată a cuptoarelor de sticlă etc. Unii din dispeceri ajunși în fabrici iau alură de „voiajori“. Trec fără să observe ceea ce este nou și înaintat, ce se naște în munca de zi cu zi, sau ceea ce a fost bun și s-a abandonat fără temei. Dispecerul trebuie să as­culte cu atenție propunerile venite de jos, să întărească permanent legătura cu masele. El trebuie însă să se fe­rească a nu cădea în cealaltă extre­mă , s­ă creeze familiarism, ceea ce slăbește din autoritate. Trebuie să mai spunem că unii dispeceri ai di­recțiilor generale au de multe ori „preferințe“ în deplasările ce le fac: fabricile de la munte... iarna și cele de la mare... vara. In vara aceasta tov. ing. Lucian Negulescu (D.G.I.C.) a ținut morțiș să se deplaseze și la unitatea de tuburi de bazalt de la Constanța a fabricii „Speranța“-Med­­gidia. El a stat aici 2 zile fără să in­tervină în producție sau să noteze ceva în­ condica de inspecție cu toate că unitatea mergea destul de prost. Muncitorii și tehnicienii din fabrici acordă multă încredere dispecerilor. O activitate coordonată a acestora, conștiinciozitatea în executarea sarci­nilor încredințate, vor determina în mare măsură eficacitatea în scopul urmărit. Mai sunt factori de răspundere, chiar în cadrul direcțiilor generale, care subapreciază sau supraapreciază rolul și importanța dispecerilor. Tre­buie să se țină seama că dispecerii au nevoie de toată încrederea și spriji­nul directorilor generali și directori­lor tehnici. Dispecerii, aceste „antene" ale or­­ganelor industriale centrale, au fost numiți nu numai să constate și să ra­porteze ci să pătrundă adînc în pro­blemele unităților, să le cunoască și să le rezolve. De aceea totdeauna îndepli­nirea sarcinilor de plan ale unităților noastre — va fi cea mai bună „carte de vizită“ a dispecerilor. N. BRUJAN Pentru îmbunătățirea muncii 9 dispecerilor pe teren

Next