Constructorul, februarie 1956 (Anul 8, nr. 316-319)

1956-02-04 / nr. 316

m am desfășurat planul de producție in fabrică ui pe anul 1956, pe care l-am încă de la sfîrșitul lunii decem- 55, prevede ca în fabrica noas­tă de anul trecut, producția să 1 cu 12% și productivitatea cu 16%, iar prețul de cost să cu 5%. A dat seama că planul nu este ușor și că pentru îndeplinirea suie făcută în prealabil o ana­­inuțioasă. Prima măsură luată de a doua zi după primirea pla­­a fost convocarea tuturor facto­­e răspundere din fabrică. Am de asemenea pe secretarul or­­iiei de bază și pe președintele ului de întreprindere. In aceas­­e­ aim făcut cunoscute sarcinile­­ ce ne stau în față. Am­ana­­n colectiv ce avem de făcut,­­ secție trebuie să ne îndreptăm în primul rîn­d, în ce măsură ,e îndeplini planul. Cunoscînd vele celui de al II-lea Con­ 1 partidului și măsurile ce se a fi luate pentru îndeplinirea lor sporite ale celui de al doi­cinal, fiecare membru al colec­­nostru a ajuns la concluzia și irat că planul pe 1956 se poate mai realiza ei și depăși, iar, chiar a doua zi după ce­­acest colectiv a trecut la dhetal­­­l anului. S-a desfășurat pe sec­­mașini și agregate, pe brigăzi fiecare om în parte. S-a ținut atît de capacitatea de muncă viilor și a mașinilor, cît și de­le atmosferice din cursul anu­­nu am lăsat problemele de sal­­ariului numai pe seama planiri­­rî, ci am antrenat la aceasta colectivul. pînă aci treaba nu era făcută jumătate. Știam că din partea viilor o să avem un sprijin cît de de prețios. Și l-am avut. not ședințe de analiză a pla­­e producție la fiecare secție în A participat și cîte un­delegat rtea colectivului pe care l-am în prealabil. Eu am partici­­ședința de la secția preselor, o brigadă a expus sarcinile de muncitorii au făcut unele s­­­au propuneri. Unii au cerut să se revizuiască presa de calupuri care îngreunează munca alimentatorilor, câmpurile ieșind prea mari. Tot așa, să se asigure materia primă, argila necesară. Desigur că în cea mai mare parte, atît maistrul secției cît și șeful de brigadă au răspuns la mai toate întrebările și au justificat necesita­tea traducerii în fapte a propunerilor făcute. Dar nu era suficient. Unii muncitori nu erau convinși pe deplin că planul se poate îndeplini. Se obiec­ta : „Cum să putem face planul pe ge­rul ăsta și­ apoi nu sunt nici destule rame“. Atun­ci am înțeles că trebuie să intervin. Nu vroiam ca cineva să ră­­mînă cu vreo urmă de îndoială mai ales față de posibilitatea îndeplinirii planului Am încercat să le arăt mij­loacele — rezervele interne —­ pe care le avem. Am demonstrat că ger nu va fi... în secție pentru că s-au pregătit sobițe cu motorină, iar ramele nu vor lipsi căci în ianuarie și la începutul lui februarie se vor recondiționa 50.000 de rame. Desigur că toate acestea au ajutat pe organizatorii de grupe sindicale și pe președintele comitetului de secție, care au vorbit și ei la fel, nu numai în timpul ședinței ci și multe zile. după aceea. Toate consfătuirile au scos la iveală însuflețirea muncitorilor și numeroa­sele lor propuneri. Acestea au stat la baza planului de măsuri tehnice, orga­nizatorice și sociale, pe care l-am în­­­n­tocmit. Rezultatele s-au văzut chiar din­­ prima lună : productivitatea muncii la prese a crescut cu 10% față de anul trecut. Am stat din nou de vorbă zilele acestea cu întregul colectiv format pentru desfășurarea planului de pro­ducție și în special cu tov. Iuriu De­­neș, președintele comitetului d­e între­prindere. Le-am atras atenția în mod deosebit că garanția îndeplinirii pla­nului stă tocmai în cunoașterea de către fiecare membru al colectivului nostru a sarcinilor de plan și că asu­pra acestui lucru trebuie insistat mereu. ÁRPÁD LACZKO directorul fabricii de cărămizi „Reconstrucția“­Pe’cioara ui sportiv regional „Constructo­­urești a organizat de curînd o șe­­tivă, la care au participat spor­­­tiviști sindicali. Cu această a­­u arătat rezultatele obținute în lului 1955 de colectivele și secțiile și a fost scos în evidență numă­­de purtători ai insignei G.M.A. și gradul N­ ote de aplauze au fost răsplătiți echipei de rugbi care s-a clasat I în campionatul republican. Re­­rumoase au mai obținut echipa de baschet din categoria A și e volei (fete) care s-au menținut funtașe în clasament. De aseme­­subliniat rezultatele obținute de­­­ colectivele sportive la care au fi și antrenori, instructori și ap­­ortivi ca : Ștefan Iordache, Gh. u. I. Zilbermann, E. Borza, M­i­­urghiu, E. Rolich, Iosif Lupu, D. IPi*eaiaÍ € íi,Offt­cotecii Telep Spuntașe Brăgău, N. Nedelea și N. Pielea. Pentru comportarea deosebită în întîlni­­rile susținute, sportivi ca : Grigore Anti­­monian, Sorin Niculescu, Dumitru Segal, din echipa de rugbi­ juniori, Vicki Anto­­nescu, Xenia Nistor, din echipa de bas­­chet­ feminin, Nicolae Ichim, Marius Io­­nescu, din secția de box și alții au fost felicitați pentru dîrzenia cu care au apă­rat culorile asociației. A urmat premierea colectivelor frun­tașe pe anul 1955. Premiul I a revenit colectivului sportiv I.P.C., locul II — co­lectivului sportiv al Trustului de instalații nr. 18, iar locul III — Trustului de con­­­strucții nr. 1. Colectivele sportive au pri­mit fanioane, cupe, plachete și diplome. Au mai fost premiați antrenorii D. Iones­­cu, I. Zilbem­an și Cornel Zotter. R. NANDOR corespondent­ ­......... .. Cei ce produc șamote forsteritice La Fabrica de ciment din Dej s-au realizat anul trecut, pentru prima oară în țară, șamota forsteritică și șamota aluminiană care se folosesc la producerea cărămizilor refractare pentru căptușirea cuptoarelor din Industria cimentului. Noile produse (realizate la fabrica ,,Proletarul"’-Turd­a) Înlocuiesc cu succes cărămizile magnezitice, care se aduceau din import. , Anul acesta, șamotele forsteritice și­­ luminoase vor fi principalele pro­duse fabricate la Dej. In acest scop, se va începe în curînd construcția unei noi hale moderne de granu­lare a șamotelor, care va fi înzestra­tă cu mașini de mare productivitate. Colectivul Fabricii de ciment din Dej va produce, de asemenea, lig­nit măcinat și „tras-gel", produse necesare în tehnologia exploatărilor petrolifere și o serie de produse uti­lizate în industria farmaceutică cum sunt: oxid de magneziu, carbonat de magneziu, sulfat de magneziu și al­tele. In numai trei zile de la începutul acestui an muncitorii Fabricii de el­ment din Dej au produs peste plan 23 de tone de șamotă forsteritică și 35 de tone de „tras­gel”. Echipele conduse de Alexandru Balázs și Ște­fan Fülek­ și-au depășit norma zil­nică cu 12-20 la sută, iar muncitorii Alexandru Mare, Ștefan Vaida, Lu­dovic Megyesi, Viorel Danciu, Ioan Szabó și J. Andrei și-au depășit nor­ma cu 20-30 la sută. CU 13 ZILE ÎNAINTE DE TERMEN Sarcinii de a produce în acest an, com­parativ cu anul trecut, cu 165 la sută mai multe plăci de mozaic, cu 100 la sută mai multe tuburi de beton și 10 la sută mai multe plăci de azbociment, munci­torii de la Fabrica de azbociment din Oradea i-au răspuns printr-un prim și în­semnat succes: îndeplinirea planului pro­ducției globale pe luna ianuarie cu 13 zile Înainte de termen! La loc de frunte în întrecerea socia­listă­ se situează muncitorii din secțiile de fabricare a plăcilor de mozaic și o­­glinzi, care au depășit cu peste 68 la sută planul producției globale pe întrea­ga lună. Fruntașele în producție Juliana Kiss și Estera Glasz au dat peste planul lunar 200 de plăci de mozaic. ­k ★ Visul directorului Stoica ? de producție pe luna i~r­ ua­­lcau directorului Mihalache e dinaintea ochilor. Planul pe ■te­­ realizat și chiar după­­primele două decade! Ridică la calendar. Ultima filă din muarte flutura gata să cadă. O pie de gra­jdul de producție, roșii urcaseră de parcă ar fi argint viu. Planul lunar pe­ste­l depășit de asemenea­­­­ mulțumit manile, își luă șap­­cuier și­ o porni prin fabrică. ‘iva „23 August" intră pu­ Tomolos în curtea fabricii, tra­că d'­nsa 9 vagonete cu argilă. 3 materii prime era plină cu mcerată, iar acum se depunea Intră la prese„ Dădu binețe fier și bine dispus schimbă cu­­teva cuvinte. Ritmul regulat­­e desfășura aici munca și u­n­­ia de bucurie. Dădu o raită cuptor. Transportorii scoteau­­ și țigle pe care le stivuiau n curte. Luă o țiglă, o privi aminte, apoi o ciocăni cu de­­s­ercă și o cărămidă. Pe față un zimbet plin de satisfacție­ le fabricii erau doar mînaria si ! Aștepta chiar o vizită a di direcției generale din. mi­ni siguranță că va fi felicitat succesele obținute I se păru , aude o mașină claxonînd. t că au și venit. Claxonul suna tență. Buimăcit, sări in sus, la ochi și privi in jur. Era vi­i. Abia acum se dumini ce se Toată noaptea stătuse in conducînd lucrările de des­­a pompelor de păcură. Spre a intrase in birou și scosese producției pe ultimele zile, ca cum stau cu planul, dar, obo­­îi furase somnul. •— așa­dar totul nu fusese .. Ar fi fost prea frumos să­­rat. Și claxonul ăla bleste­­de cu­ soneria telefonului. Ci­­­ar cheamă oare la ora asta? C­erul. Adio felicitări, vin iar în­­referitoare la pian și iar i­elile. La telefon era chiar generală: da, Stoica la telefon... Cine spsesc ca să realizăm planul? • cărămizi, arse, 42 000 de fi­ți 15.000 de țigle crude. A­­i întreagă de lucru. Credem izbindi până la urmă. Munci­­ț astăzi un iureș puternic... Ce frumos sună, muncitorii dau as­tăzi un iureș puternic. Pentru cine nu cunoaște situaț­ii de la Fabrica de ți­gle și cărămizi Urziceni, aceste­ cu­vinte ar putea suna plăcut. Conduce­rea s-a mobilizat, iar muncitorii con­știenți dau bătălia pentru realizarea planului. Insă realitatea e alta. Chiar situația producției de pe biroul direc­torului Stoica o arată: cărămizi arse — In prima decadă 14,1%. In decada a doua —217,2%, țigle arse — in am­bele decade, cste 23,5% din planul lu­nar. In aceste condiții e firesc ca în ultima decadă a lunii să fie nevoit să înceapă munca „în asalt“ pentru realizarea sarcinilor de plan. Acum ctnd rezultatele iureșului sunt cunoscute, cuvintele care înain­te păreau mărețe devin fade­­ și con­damnă chiar conducerea fabricii. Să mobilizezi muncitorii, să recurgi la însuflețirea lor pentru a reuși abia să termini planul „în asalt“ și nu ca să dai patriei produse tot mai multe, în­seamnă că n-ai știut să-ți organizezi munca. Procentele realizate pe deca­de confirmă acest lucru și reflectă în­treaga activitate pe l una ianuarie. Muncitorii de la fabrica din Urzi­ceni n-au cunoscut ce sarcini­le revin în cursul lunii și nici realizările ob­ținute. Ceea ce e mai trist e că nici chiar directorul n-a cunoscut realiză­rile, astfel că producția se desfășu­ra în virtutea inerției, adică după o­­biceiul: „cu­ a ieși". Și nu­ se poate spune că la Urziceni nu sunt munci­tori vrednici. Așezătorul Pavel Doi­bani, așezătoarea utemistă Elena An­drei, presără de țigle utemistă Ma­ria Stoian, scoțătorul C. Anghelache, alimentatorul cu cărbuni, comunistul Petre Pinzaru, sunt numai cițiva din fruntașii fabricii, care depășesc cu regularitate normele. E elocvent chiar și „asaltul“ din ultima decadă cind colectivul a reușit să recupereze pro­cente însemnate din pierderea înregis­trată în primele­ două decade. Dar faptul că, incepind de la cond­ucere și pînă la ultimul muncitor, nimeni­ nu cunoștea sarcinile și nici realizările a dus la situația existentă. Avea dreptate directorul Stoica să regrete că visul s-a spulberat. Ar fi fost frumos, chiar prea frumos , ca planurile decadate să fi fost depășite și calitatea produselor foarte bună. Mai ales cind știi­ că neindepHnirea planului și calitatea proas­ă a produ­selor sunt răcite vechi la Urziceni. Cu ide­mul de muncă actual insă, aceste lipsuri nu pot fi lichidate. Numai in vis se poate intimpla ca hala de argi­lă să fie plină și să se lucreze cu ar­gilă macerată. Nu fiindcă ar fi impo­sibil, insă cînd munca e organizată și condusă defectuos, nu pot fi altele rezultatele. Hala de materie primă e construită ca argila să poată fi ma­cerată. Pentru aceasta insă ar trebui să fie plină ca să existe timpul nece­sar macerării. In momentul de față hala nu e nici pe jumătate plină, așa că se lucrează cu argilă vie. Posi­bilități sunt, dar nu-s folosite. Exca­vatorul din carieră e utilizat abia la 46% din capacitatea sa. Aceasta și din cauză că transportul argilei nu e bine organizat. Din 4 locomotive cire are in inventar fabrica, doar 2 sunt în stare de funcționare. Iar din 42 de vagonete abia 27 circulă. Și nici acestea nu sunt bine întreținute, neunse, fără siguranțe. Ar putea fi oare altfel cind mecanicul-șef Ion I. Petre nu se duce cu săptăminile in carieră? Bineînțeles că din cauza argilei ne­macerate suferă și calitatea produse­lor. Controlorul de calitate loader Dumitru nu-și duce sarcinile la bun sfirșit, șeful serviciului tehnic Petre Gh. Ioan nu-l trage la răspundere și ca urmare calitatea e slabă. De altfel acesta e­­ sistemul" la Ur­­ziceni. Conducerea (director M. Stoi­ca, ing. șef M. Petrovici) nu trage la răspundere pe maiștri și șefii de schimb, aceștia ducă-i lăsați in pace lasă și ei producția să se desfășoare la voia întimplării și toată lumea e împăcată. Dar in condițiile acestea suferă planul. Și nu numai planul. Ci și problemele de gospodărie. Gardul care nici pînă acum nu e terminat, ramele care sînt aruncat prin toate părțile, baia care e intr-o stare de nedescris, și în general dezordinea totală care demonstrează lipsa simțului de gospodărie. Nu­ ar vrea oare directorul AS Stoi­­ca să-și vadă visul aevea? Visele se pot împlini. Insă pentru ca ele să de­vină realitate e nevoie la Urziceni de o muncă bine organizată și de schimbarea menta­ității. E. TUTOVEANU Dedicată tov director Mihalache Stoica și ing șef M. Petrovici de la Fabrica de țigle și cărămizi Urziceni De-auut asalt in ultima decadă ei s-au specializat ca birocrați Incit, plutind în timp — nu pot să vadă c-ajuns­au îngerași... „nevinovați" Utilaje noi pentru produse noi La sectorul III (construcții și montaj) al Atelierelor „9 Mai“ se lucrează prese vi­bratoare pentru blocuri de ciment. Șeful de echipă Ion Vescă (drepata) și montorul Constantin Chiță fac parte din brigada „23 Decembrie“. O nouă metodă de ardere rapidă a țiglelor încă din septembrie 1955, la cuptorul nr. 1 al Fabricii de țigle și cărămizi Mureșeni se folosește o nouă metodă de ardere rapidă, elaborată de directo­rul întreprinderii, tov. Iosif Javorski. Rezultatele bune ce s-ar putea obține datorită noii metode, ne îndreptățesc să o propunem spre studiere tuturor fabricilor de țigle din țara noastră. Noua metodă de ardere rapidă a ți­glelor privește: «modul de așezare, re­gimul de ardere și organizarea muncii la cuptor. Așezarea produselor se va face în mod deosebit față de metoda practicată înainte. S-a avut în vedere egalizarea temperaturii și tirajului pe secțiunea cuptorului, ceea ce nu se poate obține cu vechea metodă, la care temperatura variază pe secțiunea canalului de ardere. Astfel, la mijlocul secțiunii temperatu­ra este mai mare, iar îngă pereții ex­teriori ai canalului de ardere ca și la ușă temperatura este cea mai scăzută. Aceasta pentru motivul că alimentarea cu gaze de ardere nu se face în canti­tăți egale, la care se mai adaugă dife­rite pierderi de căldură (prin pereții interiori, exteriori, bolți, vatră etc.). Din această cauză se produc dese to­­pituri la mijloc și se obțin produse in­suficient arse în special lîngă pereții exteriori și uși. Noua metodă îmbunătățește această situație prin: crearea unui canal format din 12 rînduri de cărămizi și a unui canal de 4 rîn­duri de cărămizi paralel cu peretele interior al canalului de ar­dere, crearea la jumătatea înălțimii încărcăturii a 4 nișe din cărămizi avînd înălțimea de 12 cm și lățimea de 24 cm. Aceste nișe sînt astfel așezate ca să sprijine rîndurile de țigle fără ca ele să se răstoarne. Prin această așe­zare, gazele de ardere sînt forțate să treacă prin porțiunile unde pierderea de căldură este cea mai mare, făcîn­­du-­se o alimentare mai abundentă cu gaze de ardere. In același timp se ega­lează și depresiunea mai bine. Restul așezării se face după metoda cunoscută. Regimul de ardere, pentru 16 camere, prevede, după noua metodă, următoa­rele zone: zona de preîncălzire­­— 5 camere, zona de foc — 2,5 camere, zona de coacere — 2 camere, zona de răcire — 3 camere, zona de încărcare, descăr­care și goală — 3,5 camere. Conducerea clopotelor se face astfel: primul clopot din zona de preîncălzire este deschis pe sfert, al doilea clopot este deschis de tot, al treilea clopot — pe trei sferturi, al patrulea clopot — ,pe jumătate, al cincilea clopot — pe sfert. Celelalte clopote sunt închise. La fie­care cameră se aplică registrul de hîr­­tie (șubăr). Depresiunea la rindul 6 înaintea focului trebuie să fie de 9—11 mm coloana de a­pă. Cu asemenea con­ducere a clopotelor se obține o încălzire treptată a materialului din zona de preîncălzire și se asigură focului o vi­teză mare de înaintare. Organizarea mu­ncii la cuptor. Pen­tru a se putea realiza respectarea zone­lor stabilite, este necesar ca și munca la cuptoare să se schimbe. Astfel, în­cărcarea și descărcarea cuptorului tre­buie să se facă în 3 schimburi, iar în fiecare schimb să se încarce și să se descarce cantități egale de produse. Lucrînd ritmic se poate asigura focu­lui o înaintare constantă, o preîncăl­zire bună produselor din zona de preîncălzire și așa mai departe. Pentru ca metoda să dea rezultate bune, tre­buie ținut seama de următoarele: 1. Ca­nalul de ardere după descărcare trebuie bine curățat. 2. Canalele de tiraj vor fi întreținute curat pentru a asigura ti­­rajul necesar. 3. La așezarea picioa­relor să se formeze canale continui. 4. Canalele de lângă pereți trebuie să fie așezate drept și să aibă continuitate, iar­­ nișele din centrul încărcăturii tre­buie să formeze canale drepte,neîntre­rupte. 5. Tirajul trebuie urmărit în mod regulat și menținut prin reglarea clo­potelor. 6. Este­­ necesară controlarea temperaturii și în special în­ prima ca­meră din zona de preîncălzire .7. În cazul arderii cu combustibil solid pi­cioarele se recomandă a fi făcute după cum urmează: primele trei picioare de la peretele exterior ca și cele două de Ungă peretele interior se fac de 5 rîn­duri de cărămizi (adică 60 cm înălți­me) , celelalte, din mijlocul canalului de ardere, se vor face la înălțimea de 4 cărămizi (43 cm). Restul așezării ră­­mîne neschimbat. Datorită aplicării acestei metode, ci­clul de ardere se reduce la jumătate față de metoda aplicată în trecut, adică se încheie în loc de 7 zile,­­în 3,5 zile. Noua metodă se folosește la arderea țiglelor concomitent cu cărămizile și se poate aplica la cuptoare de orice mă­rime.­ ­»•«■ [UNK]­wiffrowteiMn Silinti»»» ÎN CONTUL LUNII VIITOARE BACAU (prin telefon de la corespon­dentul nostru Gh. Columb). — Cărămi­darii de la Homan au pornit în noul an cu elan sporit în muncă. Rezultatele ob­ținute în cursul lunii ianuarie fac cinste colectivului. In ziua de 24 ianuarie pla­nul lunar la cărămizi crude a fost înde­plinit, iar la cărămizi arse, pianul la zi — depășit cu l.B­/t. O contribuție de preț la acest succes a adus și șeful centralei termice Carol Simion care a adaptat la cuptorul auxi­liar un dispozitiv de ardere cu păcură pentru îmbunătățirea uscării produselor. S-au mai evidențiat: șeful unei echipe de presari Ion Tiron care a realizat o depășire de 25“/», vagonetara Aneta Cincu cu o depășire de 2B4/» și alții 4 febrtarie 1956. = 915, O importantă acțiune de masă Pregătesc înch­eierea noului contract De cîteva zile, cără­midarii de la „Mondial“­­Lugoj trăiesc un eveni­ment deosebit — a­­ în­ceput acțiunea pregătirii dării de seamă asupra realizării angajamentelor din contractul colectiv pe anul 1955 și redacta­rea noului contract co­lectiv pe 1956.­ Mai mult ca oricînd această ac­țiune a trezit în rîndul cărămidarilor un viu in­teres. La prese, la us­­cătorii, la cariere, pre­tutindeni se înfiripă dis­cuții pe această temă. Unii și-au și formulat de pe acum propunerile pe­ care le vor face pen­tru noul proiect de con­tract. La creșterea interesu­lui pentru acțiunea de încheiere a contractului colectiv a contribuit mai ales comitetul de între­prindere tnv Ștefan Stanică. Comi­tetul și conducerea fa­bricii au întocmit un plan de acțiune, cu date pre­cise și răspunderi per­sonale. Planul a fost su­pus discuției în cadrul unei ședințe lărgite a co­mitetului la care au­ luat parte maiștri, muncitori fruntași, responsabili de unită­ți și de servicii. In cadrul acestei ședințe au fost formate și colecti­vele de redactare pe ca­pitole a dării de seamă și de adaptare a proiec­­tului­ de contract colec­tiv; în aceste colective au fost cuprinși 50 de muncitori fruntași, teh­nicieni, funcționari, oa­meni pricepuți care cu­nosc problemele produc­ției și cele social-cultu­­rale. Prezența în ca­drul colectivelor a unor fruntași în producție ca Ecaterina Amschlinger, Aurel Medeșan, Bit­er, Petru Miron, Hilda unor tehnicieni ca Va­­­­leriu Petrescu, Maximi­lian Juhasz și a nume­roși activiști sindicali, este o garanție că acți­unea de încheiere a con­tractului colectiv va de­curge în condiții bune. Pentru popularizarea acțiunii, tov. Elisabeta Șerbănescu, responsabila comisiei muncii culturale de masă, s-a îngrijit de confecționarea unor lo­zinci, de apariția la ga­zetele de perete a unor articole ce dezbat acea­stă problemă. Și pro­gramul brigăzii artistice a fost axat pe acest eve­niment. uNu este deci de mirare că la „Mondial“-Lugoj acțiunea de încheiere­­a noului contract colectiv a luat un caracter de masă. PIl­LEI DE ÎNVĂȚĂMINTE Consultînd capitolele contractului colectiv pe anul 1955 al șantierul nr. 4 din cadrul Trustului nr. 3, se poate constata că multe din angajamente au fost duse la îndeplinire. Prin rîvna întregului colectiv, multe din lucrările executate au fost predate înainte de termen (șantierele I.P.C. — cu 30 de zile mai de­vreme, I.P.C.L.— cu 60 de zile, sala de decoruri a Tea­trului Comedia — cu 30 de zile, B.R.P.R. — cu 60 de zile etc.) ; acest lucru a permis ca planul să fie înde­plinit în proporție de 140%­. Trebuie însă spus că nu toți indicii planului au fost realizați, fondul de salarii a fost depășit cu 4%. In ceea ce privește prevederile con­tractului colectiv asupra creșterii miș­cării inovatorilor, ele... se vor „repor­ta“ pe anul acesta, deoarece comitetul sindical n-a activizat colectivele ob­ștești pentru sprijinirea inovatorilor și creșterea numărului lor. Printre angajamentele prevăzute în contractul colectiv care nu au fost realizate amintim colțul roșu, amena­jarea spălătoriei și uscătoriei, înfiin­țarea unei echipe de volei etc. Examenul pe care-1 constituie apro­piata dare de seamă în fața colecti­vului trebuie să devină un prilej de învățăminte pentru întocmirea proiec­tului noului contract colectiv pe 1956. Să respectăm prep­urtările muncitorilor Aplicînd popularul pro­verb „toamna se numă­ră bobocii“ la situația întreprinderii „Granitul“ din Capitală în ce pri­vește realizarea prevede­rilor contractului colec­tiv pe anul 1955, se poa­te afirma că, în parte, roadele muncii au cores­puns așteptărilor. Sfîrșitul anului a mar­cat traducerea în viață­­ a ultimelor puncte cu­prinse în contractul co­lectiv. Potrivit prevede­rilor contractului și da­torită măsurilor tehnice­­organizatorice luate, vo­lumul producției globale a sporit cu 2,38 °/o față de 1954, iar prețul de cost a fost redus cu 1% față de anul trecut. La acest succes au contribuit, în mare mă­­sură,­ elementele de mică mecanizare introduse în majoritatea unităților de bază ale întreprinderii, precum și crearea condi­țiilor tehnico-materiale necesare, desfășurării nor­male a procesului de producție. Printre multe alte angajamente luate prin contractul colectiv în direcția îmbunătățirii condițiilor de muncă, au fost realizate: 10 căru­cioare cu roți cu bandaje de cauciuc, două maca­rale pentru încărcarea tuburilor, mecanizarea transportului tuburilor și încărcării lor în vagoa­ne, punerea în stare de funcționare a malaxoru­lui tip Cyclon, și mon­tarea a două prese la u­­nitatea I-a, repararea u­­nui malaxor și instalarea unei conducte la unita­tea IV-a etc. Comitetul sindical și conducerea întreprinderii au căutat să elimine ac­cidentele de muncă, luînd­­ măsuri eficace de tehnica securității și protecția muncii. Astfel, toate locurile periculoa­se de muncă au fost marcate, la transmisiile mașinilor de polizat au fost confecționate apă­rători de protecție și s-a organizat un curs cu in­spectorii­­ obștești din grupele sindicale. De a­­semenea, instalațiile de forță au fost dotate cu hebluri și automate de protecție, s-au confec­ționat grătare de lemn pentru șlefuitoare și s-au montat 4 fîntîni artezie­ne în incinta întreprin­derii. Contractul colectiv mai prevede o serie de an­gajamente cu privire la condițiile social-cultura­­le. In această direcție întreprinderea nu poate să se mîndrească. Nu e de ajuns faptul că a fost amenajat un colț roșu, înzestrat cu stație de amplificare, că au fost confecționate panouri pentru fruntași, dacă nu se duce nici o activita­te cultur­al-artistică (în­ființarea brigăzii artistice de agitație a rămas doar un simplu angajament, panourile stau goale, iar cele 23 conferințe cu ca­racter tehnic programate pe tot cursul anului în vederea ridicării califică­rii muncitorilor, n-au a­­vut loc). Propunerea muncitorilor de a fi mă­rită capacitatea sălii de mese de la cantina, a fost trecută ca un anga­jament în contractul co­lectiv, cu toate că între­prinderea nu avea fon­duri de investiții apro­bate de minister, și nici prin resurse interne ni se­ putea soluționa acea­stă cerință. Este de la sine înțe­les că organele sindicale și­ conducerea fabneii „Granitul“ n-au știu sa se orienteze practic în cuprinderea în contrac­tul colectiv numai a an­gajamentelor realizabile. De aceea, la întocmirea noului contract colectiv pe anul 1956 ele trebuie să­ învețe din lipsurile anului trecut și, respec­­tînd propunerile bune iz­­vorîte din mase, să a­­sigure transpunerea în viață a angajamentelor luate. DIN PRICINA ABSENȚELOR ... . Eliminarea pierderilor de timp productiv (datorită absențelor »© motivate și a celor aprobate de conducerea întreprinderi) în cele 3 fabrici din industria geamurilor și a materialelor izolatoare notate mai jos, ar fi permis creșterea suplimentară a producției respective în proporțiile consemnate cu­ graficul de mai jos. De calitatea reparațiilor și buna întreținere depinde viața utilajelor In industria materialelor de cons­trucții sunt folosite o serie întreagă de utilaje tehnologice specifice care tre­buie menținute în perfectă stare de funcționare o perioadă cît mai îndelun­­gată­j realizînd și chiar depășind indicii planificați de utilizare. Menținerea utilajelor în stare de funcționare se impune cu atît mai mult cu cît, din cauza specificului procesu­lui de fabricație, orice defecțiune, orice întrerupere in funcționarea unei insta­lații sau a unui utilaj, poate atrage o­­prirea producției în anumite sectoare sau chiar în toată fabrica. Astfel,­­ o fabrică de ciment care nu are depozite suficiente de materie primă, orice de­fecțiune la încărcare sau transportul materiei prime de la carieră la fabrică, poate provoca oprirea concasoarelor și a morilor brute din lipsă de materie primă, cum a fost adesea cazul la fa­bricile de ciment din Medgidia, Bicaz și Fieni. Intr-un singur trimestru din 1955, la fabrica „Cimentul păcii“ — Medgidia morile de ciment au avut opriri nepla­nificate însumînd 978 de ore, iar mo­rile brute — 1626 de ore. La fabrica de cărămizi „Victoria muncii“-Bucu­­rești, datorită defectării unei prese de cărămizi, întreaga linie tehnologică nu a putut lucra mai multe zile, pînă la punerea în funcțiune a presei. Realizarea unor indici superiori de funcționare a utilajelor și instalațiilor se asigură numai dacă acestea sînt în­treținute, reparate și exploatate în bune condiții. Buna funcționare a­­ utilajelor și­ îmbunătățirea calității reparațiilor preventive sînt determinate însă de următorii factori: verificarea și întreți­nerea sistematică a utilajului în timpul funcționării; repararea utilajului con­form planului preveni­v anual; orga­nizarea și dotarea atelierelor de repa­rații. Exploatarea rațională a utilajelor im­plică cunoașterea și respectarea cu stricteță a indicațiilor tehnice stabilite pentru fiecare utilaj. Utilajele nu tre­buie forțate în timpul exploatării, ci folosite la capacitatea lor normală. Concasoarele din fabricile de ciment de exemplu, atunci cînd sînt alimentate cu­ bucăți prea mari de calcar, pe lîngă faptul că sunt suprasolicitate, se și defectează repede. Efectuarea la timp și în mod conști­incios a lucrărilor de întreținere a uti­lajelor in timpul schimburilor și între schimburi, determină durata de funcțio­nare a utilajelor. Operațiile principale de întreținere, atît în timpul schimbu­lui cît și după terminarea acestuia, sînt următoarele: curățirea și ungerea, Strîngerea șuruburilor slăbite, verifica­rea penelor ,cuielor spintecate, garni­turilor, verificarea aparatelor de con­trol. La fabricile de ciment din Fieni și Orașul Stalin, fabricile de cărămizi și țigle de la Jim­bolia, Lugoj, Bucov, Piatra Neamț, Roman fabrica de gea­muri de la Mediaș și fabrica de azbo­ciment de la Oradea, întreținerea se face în bune condiții. La fabrica de ciment de la Bicaz întreținerea liniilor de cale ferată îngustă, a pompelor de ciment, a morilor de ciment și reduc­­toarelor lasă fașă mult de dorit. In in­dustria ceramicii, din cauza întreține­rii insuficiente, unele fabrici au avut dese defecțiuni la presele de cărămizi și excavatoare. Printre acestea se nu­mără fabricile de la Mofleni, Cluj și Timișoara. Pentru mărirea duratei de funcțio­nare a utilajelor și pentru prelungirea vieții lor, reparațiile trebuie executate la timp (conform planului) și de bună calitate. Lucrările de reparații trebuie făcute periodic, într-o ordine strict pla­nificată, avînd un caracter bine deter­minat, pentru a asigura preîntîmpina­­rea defecțiunilor și a opririlor neaștep­tate și neplanificate. Utilajele menți­nute în funcțiune pînă se degradează complet, dau randament nesatisfăcător, iar reparațiile vor costa mult mai mult, durata de imobilizare în reparație va crește și în unele cazuri, cînd degradă­rile sînt foarte mari, nici nu va mai renta executarea reparării lor. Sistemul de reparații preventive­­planificate cuprinde lucrări pentru­ control planificat, reparații curente, mijlocii și capitale, cu un volum anu­mit de lucrări. Aceste reparații e nece­sar să se succeadă la intervale bine de­terminate, în raport cu durata de func­ționare a utilajului între două repa­rații. La fabricile de materiale de cons­trucții, deși în ultimul timp, s-au făcut progrese mari în ceea ce privește res­pectarea planului de reparație și cali­tatea reparațiilor executate, totuși mai sunt încă lipsuri: nu se respectă încă de către toate fabricile termenele pen­tru scoaterea di­n funcțiune a utilaje­lor; uneori se depășește timpul de imo­bilizare planificat; se dau în exploata­re utilaje necontrolate suficient și ne­recepționate. Astfel, la Fabrica de ci­ment București nu se respectă terme­nele de predare a utilajelor pentru re­parații, s-au depășit termenele de re­parații la două mori brute și la cup­torul Lepei. In general, nu se urmărește îndea­proape executarea reparațiilor, pentru a se asigura calitatea și nu se recepțio­nează lucrările. La fabrica de ciment „Stînca­‘-Brăila din cauza reparațiilor de proastă calitate, la moara de ciment au survenit defecțiuni mecanice și opriri neplanificate. La Fabrica de că­rămizi Satu-Mare reparațiile au fost de slabă calitate, întîrziate, și au dat loc la dese defecțiuni după punerea în funcțiune a utilajului. Sunt însă fabrici, care își planifică judicios reparațiile, își prevăd inițial sumele necesare, atît pentru reparați­ile capitale cît pentru celelalte repa­rații din producție, își organizează din timp aprovizionarea cu piese de schimb execută reparațiile la timp și de bună calitate. Dintre acestea fac parte: fabri­cile de ciment „Temelia“-Orașul Stalin „Victoria socialistă“-Turda și „Ideal“­­Cernavoda, fabricile de cărămizi și ți­gle de la Jimbolia, Feldioara, Lugoj și Bucov, fabricile de geamuri de la Tîr­­năveni și Scăeni, fabricile de prefabri­cate de la Brăila, Tulcea și Oradea. In cursul anului trecut, au fost multe reparații accidentale. La fabrica de ci­ment de la Medgidia s-a rupt axul in­termediar la moara brută nr. 4, s-a rupt coroana redactorului de la moara de ciment nr. 6 și pinionul de atac de la reductorul morii de ciment nr. 1. Printr-o planificare justă a reparației utilajelor și prin executarea lucrărilor de întreținere și de reparații în bune condiții, accidentele trebuie și pot fi reduse și chiar eliminate. Pentru îmbunătățirea calității re­parațiilor în cursul anului trecut s-au luat o serie de măsuri printre care: înființarea la Atelierele ,,9 Mai, a unei secții de reparații exterioare la fabrici, a unei secții pentru repararea utilajelor trimise de fabrici ; crearea­­ sectorului de proiectări pentru întoc­mirea documentației tehnice, a dese­nelor și nomenclatoarelor pentru pie­se de schimb și utilaje; controlul și îndrumarea reparațiilor la fabrici și colaborare cu mecanicii-șefi ai direc­țiilor generale industriale; organiza­rea și dotarea unor ateliere de repa­rații la fabrici, repartizîndu-li-se în cursul anului 1955, 93 de mașini-unel­­te, unele noi, altele obținute prin transfer. Sarcinile de plan mărite ale celui de al doilea cincinal, pun în fața lu­crătorilor din industria materialelor de construcții problema îmbunătățirii lu­crărilor de întreținere și de reparații pentru a prelungi viața utilajelor. De aceea e necesar să fie organi­zată o evidență primară cît mai exac­tă a tuturor mijloacelor de bază, a timpului de funcționare a utilajelor și a executării reparațiilor, întocmi­rea­­ unui tablou cu starea tehnică a fiecărui mijloc de bază și a unui plan anual de reparații, conform ci­clurilor de funcționare, coordonat cu lucrările de întreținere și stabilirea fondurilor necesare, va contribui la o mai bună executare a reparațiilor. Planul de reparații Va trebui coor­donat cu planul de producție al fa­bricii în așa fel încît executarea tutu­ror reparațiilor prevăzute în plan să se execute în condițiile cele mai bune și fără să dăuneze planului de pro­ducție. E bine să se reexamineze din timp documentația tehnică pentru piese de schimb, iar pentru piesele ce nu au­ desenele puse la punct, se recomandă întocmirea lor după un plan bine sta­bilit. Asigurarea unor reparații de bună calitate este determinată și de: urmărirea îndeaproape a aprovizionă­rii din timp cu piese de schimb și de bună calitate; organizarea în bune condiții a locului de muncă pentru re­parații, scurtîndu-se la maximum tim­pul de reparații și timpul de imobili­zare a utilajelor; ridicarea nivelului tehnic al muncitorilor din sectoarele de întreținere și reparație în special cu privire la exploatarea și executa­rea lucrărilor de reparații, prin in­­structaje și cursuri tehnice, organiza­rea în fabrici a unui control siste­matic asupra executării lucrărilor de întreținere (mai ales ungerea) și de reparații în conformitate cu planul de reparații și urmărirea calității lucră­rilor Mecanicii-șefi ai direcțiilor gene­rale au datoria să asigure controalele și asistența tehnică la fabrici. Noi nu vom neglija însă nici acțiunea de în­drumare și organizare a Atelierelor „9 Mai“ pentru ca în anul 1956 ele să execute piese de schimb de calitate mai bună, contribuind astfel direct la îmbunătățirea calității reparațiilor și prelungirea vieții utilajelor în fabri­cile de materiale de construcții. ♦ ing. I. BIRSU șeful Oficiului energo-mecanic din M.I.M.C. *

Next