Constructorul, august 1956 (Anul 8, nr. 342-345)

1956-08-04 / nr. 342

PROBLEME CE TREBUIE REZOLVATE DE CONDUCEREA FABRICI­ i că ar fi să judeci realizările Fa­de jigle și cărăm­zi Urziceni capacitatea de producție a W* •inderii, ele ar reieși și mai mici sunt în realitate. E de ajuns să vin că printr-o funcționare noi­­fabrica ar putea să-și îndepli­­nă planul cu multă ușurință, ba să obțină depășiri importante și colectivul de la Urziceni se ără de mult timp printre codașe os pare faptul că în lumile de Í și primăvară, de bine de rău, zările sînt mai bune, în schimb cînd ar trebui obținută o prc­­e de vîrf, atunci realizările sînt mai mici. Am spus că pare cu­­faptul, fiindcă cei care au cu­­bine fabrica de la Urziceni n-au înde să știe că în timpul cam-­i agricole aici nu s-a reușit de­i ani să se asigure planul lor­­de muncă. Este de altfel una lipsurile principale ale conduce­­care s-au perindat la cîrma în­­tinderii și în mai mare măsură rivalei conduceri (director M. a, conducător tehnic M. Petro­­,­­deoarece n-a tras învățăminte experiența predecesorilor și n-a măsuri să asigure cadre stabile­ragoste de fabrică, ci s-a mulțit­­să lucreze cu rmunc­tori sezonieri. "Mă măsură este vinovat și co­­-1 de întreprindere (președinte­le Alexandru). această situație e firesc ca nici rezent planul forțelor de muncă n fie realizat decit în proporție 0 la sută. Poate conducerea o să faie că ... a încercat și n-a reușit, rtam să credem acest lucru, însă­­ convingerea, și rezultatele ne-o esc, că a făcut-o fără a pune­­, fără a lua măsurile necesare, ru a atașa muncitorii de fabrică ,fie să le asiguri un cîștig corel­­ător, o hrană consistentă și ies­condiții de muncă bune și ca­­corespunzătoare celor care nu localnic. Aceste condiții nu au îndeplinite. Cîștigul mediu rea­­depășește intr-adevăr, cu puțin, planificat, dar se putea asigura mult. Aplicarea acordului pro­tv în condițiile fabricii de la U.v­­ar fi dat posibilitatea să se­teze un cîștig de două ori mar­e decît cel planificat. Organiză­­defectuoasă a muncii în fabrica cut ca planul să nu poată fi rea­­deci, de avantajele acordului ieșiv muncitorii să nu poată che­­ia. Masa e ieftină, însă, din punct vedere al calității lasă încă de De asemenea, din punct de ve­al curățeniei, sala de mese nu­­respunzătoare. Nerealizarea acei­­condiții numai și e suficient ca citorii să nu se simtă atrași de că. Dar, cînd nici condiții bune muncă nu sînt create, atunci nu poate fi vorba de asigurarea unor­­ stabile și este firească fluctua­­mate a forțelor de muncă. Rî­nd la condițiile de muncă vom : numai unul din aspectele ob­­imMM pisa de cărămizi nr. 2 altfel nu lucrează decît cîte o ( pe schimb) calupul ieșea cu ii de balaur“. Presatele nu au însă presa decît la Insistențele tre. Despre acest lucru vom vorbi mai tîrziu. Atunci cînd s-a oprit­­, a trecut timp îndelungat pînă decis mecanicul de serviciu să ande presa și să dea mai multa calupului, „Reparația“ fiind însă să superficial, pasta continua să CU „dinți“. A urmat altă desfun­­și apoi altai iar pîfts la urmă >st necesară Schimbarea „mușta­­presei, deoarece nu i s-a dat ost... Și pîrtă a reînceput să func­­eze presa normal, au trecut aproape Í ore, timp în care s-au pierdut de cărămizi. Presără Georgeta Is­­ne­ a spus că defecțiunile la prese foarte frecvente și din cau­ză că ele nu sînt puse la punct brigada , își poate realiza placfl­­area proastă a utilajului e cau­zată de felul în care își duce munca mecanicul-șef Ion I. Petre care s« preocupă foarte puțin de utilaje, stînd mai mult un birou. Dacă, așa cum e normal, mecanicul-șef și-ar petrece mai mult timpul prin fabrici, ar ve­dea utilajele care trebuie revizuite, fe­lul în care sînt întreținute $1 cum își duc munca mecanicii de serviciu. In acest fel ar putea fi evitate și unele lipsuri în privința calității produse­lor. Fiindcă pe lângă defectele de fa­bricație („dinți de balaur“ etc), proa­sta funcționare a utilajului duce la munca „în asalturi“ pentru recupera­rea rämtoerii în urmă, ceea ce im­plicit duce la neglijarea calității. Și e grăitor exemplul, citat mai sus cu produsele care intrau în procesul de producție deși aveau „dinți de ba­laur“. Problema calității produselor nu se rezumă numai la aceste aspec­te. Ea îmbracă la Urziceni diferite forme. Toate însă ca urmare a negli­jenței conducerii și a comitetului de întreprindere față de ridicarea califi­cării profesionale a muncitorilor. Lip­sa de exigență față de calitate face ca majoritatea țiglelor să n-aibe „urechi", ca la sortare țigle de cali­tatea a II-a și a III-a să fie trecute în rîndul celor de calitatea întîia (mai ales că datorită cerințelor mari, beneficiarii sunt mulțumiți că se pri­mesc și nu mai reclamă calitatea), ca procentul de rebuturi să se ridice la 19% la țigle și 9% la cărămizi etc. Procentul mare de rebuturi este de­terminat și de faptul că se lucrează cu argilă vie, deși există un stoc de argilă macerată. Toate acestea trebuie să dea de gîndit conducerii și comitetului de ■întreprindere. Chiar dacă D.G.I.C. a luat măsuri pentru completarea mo­mentană a forțelor de muncă, acea­sta e o măsură provizorie și nu de durată. Factorii de răspundere din fabrică au datoria să gîndească te­meinic la măsurile ce au de luat pen­tru asigurarea unor cadre stabile, cu o calificare corespunzătoare și cu dra­goste față de fabrică. Chiar daca nu se vor obține rezultate bune dintr-o dată, cu răbdare și perseverență roa­dele nu vor întîrzia să se arate. E. IOV • • ■ * • * • **•­­ ^ Doi morari buni - rezultate deosebite Am­ cercetat felul în care muncesc doi morari frun­tași din fabrica noastră: Zoltán Petrán și Eremia Daczo. Ei au reușit de la o vreme să se situeze în fruntea întrecerii. Petrán, primul în întreprindere, a realizat în schimbul de noap­te rezultate tot atît de bune ca și în schimburile de zi. Daczo a cîștigat pentru a treia oară consecutiv titlul de „cel mai bun morar“. Amîndoi sînt comuniști. Daczo — membru de par­tid, Petrán, mai tînă­r, — candidat de partid. Amî­n­­doi se întrec în luptă des­chisă, cinstită, urmărind a­­celași scop : ciment mai mult, de calitate superioară și mai ieftin. In ultima săptămână am urmărit cu mult interes în­trecerea celor două schim­buri fruntașe care lucrează în același loc de muncă, cu aceleași mijloace, la a­­celeași agregate. La fiecare echipă am descoperit însă lucruri asupra cărora me­riți să ne oprim. Schimbul lui Petrán era „de noapte". Dacia lucra îmtr-un schimb de zi. Ziua schimbului de tură este una din cele mai grele. Din 72 de ore posibile sunt pla­nificate pentru lucrul mari­lor 62 de ore- Celelalte sînt rezervate diferitelor o­­priri accidentale, reviziilor etc. Dacă reușești să pre­lungești înseamnă durata de lucru, că ai cîștigat. Dar ca să reușești, trebuie să muncești bine, să con­trolezi la timp, să coordo­nezi munca. Prelungind du­­rata de funcționare peste orele planificate, se măreș­te indicele extensiv. De a­­ceea lozinca echipei condu­să de Petrán este: „cu­ maii puține opriri“. In ziua schimbului de tură și în noapte­a respectivă, sub su­pravegherea echipei lui Pe­trán morile au lucrat cu trei ore mai mult decît pre­vedea planul. La sfîrșitu­l turei, calculele au arătat 264 de tone de ciment pes­te plan. In a doua noapte morile au funcționat 48 de ore față de 41 planificate. in ziua a treia indicele ex­tensiv s-a micșorat, lucrîn­­du-se în schimbul de noap­te doar 25 de ore, însă din motive obiective. Aceasta a adus o pierdere de 183 de tone. In­­ următoarele două nopți morile au mai lucrat 9 ore peste durata de func­ționare planificată. In cele cinci nopți, echipa lui Pe­trán a dat peste plan 314 tone, din care scăzîndu-se cele 183 de tone, rezultă o depășire de plan de 131 de tone. Metoda lui Dacio constă in mărirea indicelui Men­­siv. Prin aceasta reușește să mărească productivita­tea, care este însă str­ps legată și de producție. Pro­ductivitatea rezultă din pro­ducția ce se obține într-o oră de funcționare cu în­treaga capacitate de pro­ducție a morilor. Dar, spre deosebire de Petra­n, care a reușit să lucreze 229 de ore față de 226 planificate. Daczo a lucrat cu morile în același număr de schim­buri (dar de zi) numai 227 de ore. Tocmai acest lucru a făcut ca la sfîrșitul celor cinci zile, echipa lui Ere­mia Daczo să realizeze doar o depășire de 18 tone. Calculele sunt ca­l­cule. Ele nu greșesc niciodată. Petrán a înțeles just pro­blema. De aceea, el, pe lângă mărirea indicelui ex­tensiv, n-a uitat că trebuie să fie atent și la indicele intensiv. Echipa lui Daczo însă s-a preocupat în mai puțină măsură de extensiv. Or, aceasta indicele este una din cauzele care duc la depășiri mai mici decît posibilitățile reale, si­­ Indici intensivi și exten­s realizați, producție mare și productivitate spo­rită, calitate superioară, iată ce trebui­e să urmă­rească cele două echipe. Cu siguranță rezultatele ar pu­tea fi mai bune dacă între ele s-ar organiza schimburi de experiență. Morarii de la „Victoria soc­ia­listă" -Turda, oameni care îndreptățesc încredere, ce li s-a acordat, sînt de­­țînători de mn­ai multe­ ori ai drapelului de secție frunta­­, a 4 - ne­întreprindere­ . h A.­PUSTA! 1 corespon­dent ZOLTÁN PETRAN EREMIA DACZO ORGANIZAREA MUNCII LA BANCUL VIBRATOR Alimentarea tiparelor bancului vi­brator cu funduri se face de către ajutorul operatorului. Fundurile tipa­rului se recuperează fie în momentul depozitării, fiind necesare atunci cca 20—30 de bucăți, fie după maturi­zare cînd sînt necesare cca. 2.500 de bucăți. Cele două cazuri de mai sus prezintă fiecare avantaje și dezavan­taje. Astfel, în primul caz se cere un număr mic de funduri de tipar, însă descărcarea de pe banda trans­portoare trebuie să fie efectuată de 2 muncitori care așează blocul prin răsturnare pe un fund de lemn, des­­prinzînd totodată și fundul metalic al tiparului bancului vib­ator pe care-l trimit înapoi la bancul vibrator. In­ cel de al doilea caz este necesar un număr mai mare d­e­ funduri (cel puțin egal cu productivitatea maximă a bancului vibrator), însă la capătul benzii descărcarea se face de cătr­e un singur muncitor. După o zi de maturizare fondurile se scot și se înapoiază la bancul vibrator unde s­e reîn­trebuințtează. Un alt dezavantaj al primului caz, atunci cînd se pro­duc MoCUri cu golu­ri, este faptul că aceste blocuri răsturnîndu-se proas­păt pe o coastă, peretele lateral care­­­­ vine prin răsturnare deasupra golului, uneori nu rezistă la încovoiere și se deformează sau chiar se năruie, dînd loc la rebuturi. Adoptarea uneia sau a celeilalte soluții se va face după posibilitățile de fabricație și după un calcul tehnico-economic exact, luîndu-se în considerație atît avanta­jele cît și dezavantajele fiecăruia Operațiile de mai sus pot fi com­plet mecanizate, acolo unde există o astfel de posibilitate, necesitînd atunci un singur operator și un ajutor. Astfel, prin dispozitive comandate și acționate pneumatic sau electric, se pot umple automat din buncăr că­­rucioare se­ dezoltoare cu cantitatea de material necesară. Se deplasează prin comandă peste golurile tiparelor și se declanșează fundul automat. Prin comandă se vibrează, în același timp se închid fundurile și se întorc că­­rucioarele­ dozatoare în poziția inițială după care procesul de lucru reîncepe. Prin comandă se ridică blocurile din tipar și se preiau de către transpor­tori sau printr-un dispozitiv special, se depun automat pe o barldă trans­portoare care le duce pînă la locul de depozitare INOVATORII SUNT RECOMPENSAȚI In institutul nostru, I.C.I.M.C., miș­carea inovatorilor a luat o mare dez­voltare. încă din anul 1955 această activitate a fost recompensată prin „mențiunea“ primită la concursul in­stituit de minister. In primul semestru al anului 1956 s-au înregistrat 75 de propuneri de inovații, ceea ce reprezintă un real progres față din întreg anul 1955 cînd s-au înregistrat 66 de pro­puneri. Analizîndu-se și experimen­­tîndu-se propunerile primite, au fost acceptate și aplicate pînă la această dată 15 inovații ce provin de la 18 ingineri, 1 tehnician și 8 muncitori. Pentru aceste inovații acceptate s-au stabilit recompense­loi valoare de 23.700 de lei. In general propunerile primite au caracterul celor din anii precedenți, adică cele mai importante sînt ale cercetătorilor, ceea ce este explica­­bilr țintînd seama de Caracterul insti­tutului nostru. Progresul este evi­dent însă și în numărul propuneri­lor venite din masa tehnicienilor și muncitorilor. Dintre cele mai importante propu­neri de inovație cităm cîteva. ..Fabri­carea cărămizilor de construcție prin procedeul uscat și semiuscat", lucrare experimentată cu rezultate bune de către ing. M­. Bărbulescu, A. Topsa­­calian, C. Zervadis și V. Petrescu, prezintă un mare interes pentru eco­nomia națională. Ing. O. Th­eo expe­­rimentează la Fabrica de ciment București „folosirea ghipsului ca mi­­neralizator in procesul de formare a clincherului de ciment". Ing. C. Popescu și V. Ailat pregătesc expe­rimentarea „automatizării reglajului cuptoarelor rotative de clincher", iar ing. A. Gross și ing. G. Tsicura „un­ nou tip de blocuri mari pentru zidă­ria exterioară". Un colectiv de ana­liști în frunte cu dr. A. Cioară a desăvîrșit o „metodă rapidă de ana­liză chimică a clinchetului". Propu­nerea a fost experimentată și accep­tată pentru generalizare; s-a reușit să se reducă durata unei analize de la 3—4 zile la 8 ore, asigurîndu-se în același timp și precizia rezulta­telor. „Aparatul pentru încercări sub sa­cine repetate", propus de ing. Șt. Enescu, G. Șerbănescu și O. Bu­­geac, a fost construit și servește curent la Încercări. I.C.S.C. a cerut și i s-a pus la dispoziție documenta­ția pentru a-și construi un­ aparat asemănător. Pentru stimularea mișcării inova­torilor s-a luat inițiativa ținerii unui concurs intern pe trimestrul III, al­­cătuindu-se în acest scop un plan tematic special. Colectivul nostru de inovații, în afară de rezolvarea propunerilor ve­nite din rândurile salariaților institu­tului, mai este solicitat cu o serie întreagă de lucrări pentru avizarea și­ experimentarea inovațiilor în do­meniul materialelor de construcții, propuse de salariații altor întreprin­deri. La avizarea inovațiilor sunt in­vitați și inovatorii respectivi pentru a susține inovația propusă. Se recomandă înființarea unui afi­­șier pe care să se anunțe din timp ședințele colectivului de inovații, re­zolvarea dată inovațiilor propuse, precum și recompensele plătite inova­torilor. La toate realizările menționate un aport important l-a dat atît colecti­vul de inovații cît și responsabilul cu inovațiile din cadrul cercului A.S.I.T. al institutului, ing. Mircea Dumitrescu. N. MATASARU corespondent Patru mii de cărămizi pe mc de cuptor­ „­n“î­­n fabrica noastră de ch­irigi din Nart­kino s-a înregis­trat o producție lunară nemaivăzută pînă acum: patru mii de cărămizi pe mc de cuptor. Acest spor de pro­ducție se datorește unei mai bune folosiri a utilajului. Cuptorul nostru are 16 camere, un volum de 264 mc. și folosim venti­latorul nr. 12. Facem așezătură dreaptă, fără grătare și fără rînduri transversale. Cărămizile se așează față în față, cu intervale de cite 65 mm. Așezătură însăși (pe care o facem în formă de „brad") servește de grătar. O trăsătură caracteristică a regi­mului de ardere este zona scurtă de ardere. Pentru a crea condiții mai bune de scoatere a produselor finite, la 10—12 rînduri de la zona de ardere, se deschid ușile. Preuscarea cărămizilor se efectuea­ză într-o zonă lungă, încălzim cără­mizile treptat și atunci etnd­ele a­­jung în zona de ardere, sunt bine pregătite. Datorită acestui fapt, ele ard repede și uniform. Așezarea ur­mează scoaterea, efectuîndu-se în ca­mera încă nerăcită. Cărămizile crude proaspăt așezate sunt tratate cu o Căldură „blîndă". Evghenia Tiftiofeevna Fomina — arzătoare la fabrica noastră — a dat dovadă de multă inițiativă în a­­plicarea metodei de ardere rapidă. Scoțătorii A. Komiakov și N. Ego­­rușkin realizează depășiri de normă de 30—40»­.. In septembrie, cind uscarea in șo­­proane era mai dificilă am început să ardem cărămizi cu umiditate mare. La început, am așezat în cuptor 10 rînduri de cărămizi uscate și 10 de cărămizi crude. Lingă pereți și in partea de sus, cărămizile ardeau bine­ dar la mijloc, multe cărăm­iii nu re­­sistau la prisiline, ele se turteau și căpătau fisuri. De aceea, am­­ început să așezăm in primele opt rinduri de­­ os, cărămizi uscate, în rîndul al nouălea — cite o cărămidă crudă lingă pereții fierbinții un al zecelea — cite două, șh al unsprezecelea — cite trei etc., iar de ,la ,al­ta.ÎnPreze­­celea ‘rit­d — numai cărâmizi cru­de. Cuptorul se îngustează în partea de sus și rindurile de cărămizi din vîrf­ul­ așezătorii apasă asupra cărămizilor uscate din care executăm mijlocul așe­zăturii. Circa 40% din cărămizile din așezătură aveau umiditate mare. Așezătoarele M. N. Șalimova și M. A. Șalimova, respecind Întocmai noul regim, au realizat depășiri de 40— 60%. Se înțelege că o productivitate în­altă cere ca cuptorul circular să fie în perfectă stare. Ușile camerelor sunt de obicei lovite de roabe și dacă nu le reparăm la timp, un cuptor pătrunde inevitabil aerul rece și re­gimul de ardere se tulbură. De a­­ceea dăm o deosebită atenție stării ușilor. Iată unele particularități privind organizarea muncii, datorită cărora am reușit să dăm lunar cite 4000 de cărămizi pe loc de cuptor cir­cular. In viitor, vom reuși, fără în­doială, să obținem rezultate și mai bune. P. BIBOCIKIN șeful secției de ardere a Fabricii de cărămizi din Narîșkina, regiunea Orlov VIITORII MAIȘTRI PE BĂNCILE ȘCOLII Vasile Horvath termină exercițiul și, curios, se uită in ochii posesoru­­lui, să citească in ei dacă erau bune calcule­­le făcute. Pe tabla nea­gră înșirase o serie de date și socoteli prin care, cu ajutorul teoremei lui Variation, aflase mări­mea rezultantei, punctul de aplicație a rezultan­tei, reacția din punctele de sprijin A și B, etc. Astfel, a rezolvat exerci­țiul ce-l primise la oral, la mecanică. Pe chipul profesorului înflori un zimbet de mulțumire. Se simțea Cu conștiința Îm­păcată că elevii lui răs­pundeau bine. Horvath răsuflă ușurat și se în­­toarse către clasă. Din bănci, colegii săi Gheor­­ghe Ciobariu, A­icolae, Matei, Gheorghe Neagu, Aurel David și ceilalți, ii făceau semne încuraja­toare și-l felicitau „pe mutește". Erau munori că și colegul lor răspunsese bine la examen. Se pre­zentaseră cu toții temei­nic pregătiți pentru sesi­unea actuală. Doar nu mai erau copii, sa „tragă la fii" sau să vină nepre­gătiți. Sînt cursanți ai școlii de maiștri a M.I.M.C., secția meca­nici, cursurile fără frec­vență. Ei își ridică aci calificarea profesională în vederea atestării calității de maistru. Abia sînt în anul­­ Mii- Mai au de Străbătut cale de doi ani, examene multe și nu tocmai ușoare, dar pre­­gătindu-se cu perseve­rență și conștiinciozitate , vor reuși. Calificativele obținute pînă nu prezint stau mărturie. Au mai dat examene la tehnolo­gie și matematică, tre­­cute tot cu „foarte bine“. Vasile Horvath se a­­șează în bancă. Pe chi­­pu­l bălai se citește mul­țumirea datoriei împlini­­te . Venise doar tocmai de la Câmpia Turzii pen­­tru examene. La fabrica de țigle și cărămizi de acolo îndeplinește în pre­zent funcția de­­ șef al unei echipe de lăcătuși. Se pregătise acasă cît a putut. iar la 1 mm­e se prezentase la școală, unde timp de 20 de zile, împreună cu Nicolae Cio­­banu și Matei Nicolae, recapitulaseră materia. Acolo unde mai întîmpi­­nau greutăți și nu pu­teau rezolva singuri anu­­mite probleme, profesorii de la­­ catedra respectivă îi ajutau. Primul, N. Cio­­banu, e mecanic la Fa­brica de ciment Bucu­rești. In perioada recapi­tulării materiei și a exa­menelor, a lucrat „de noapte", ca să nu lip­sească nici o zi și să se poată pregăti cit mai bine. Al doilea,­ Matei Nicolae,­­lucrează la exca­vatoarele fabricii de ci­ment „Victoria socialis­­tă“-Turda. Ii poți vedea in fiecare zi la ora 8 in­­trînd in clasă și înce­pînd să se pregătească pentru examenul cel mai­­ apropiat. Pentru a se veni în ajutorul elevilor, s-a a­­menajat la școală și o expoziție documentară a­­supra istoricului materia. Mor de construcții. Ex­poziția servește totodată și drept sală de lectură, iar elevii­ găsesc aici material documentar care ii ajută la pregătirea examenelor. Tot in aceas­­­tă sală se proiectează și drafiting in Sprijinul in­­sușirii materiilor. Toate acestea candidații se fo­­losesc la pregătirea lor teoretică. Au de altfel un angajament: „să ia toa­te examenele cu foarte bine" p vor să-l respec­­te. Pînă în prezent au reușit. Iar examenele ce urmează... Un singur lucru um­­brește activitatea acestei școli: număr­ul mic de candidați prezenți la se­­siunea de examene. Unii, din colțuri îndepărtate de patriei, ca Turda, s-au putut prezenta, tn schimb din cele 4 fabrici de că­rămizi din București nu­­­ s-a prezentat nici unul ! Direcția cadrelor din mi­nister are datoria să ia măsuri în această privin­ță. Am­ amintit numai fabricile din București, fiindcă exemplul e mai grăitor, dar nici de la Bucov, Urziceni, Si­mi­leasca, Comarnic etc. nu s-a prezentat nimeni la examene. E. TUTOVEANU Ajuns la jumătatea lucrărilor Vasile Horvath Se u­ită întrebător către profesor să vadă dacă rezolvarea exercițiului e pe calea cea bună. Jt schimbul de păreri inițiat și găz­­da ziarul „Constructorul“ pe tema să aparțină echipele dte repa­a fost bine venit și oportun­. rece a scos la iveală o seamă opinii diferite, care se reflecta at atîtea metode de lucru în în­­tnderile noastre, cu rezultate bune sau mai rele r ăspunsurile primite la această­­ baie se pot clasifică astfel: Păreri care pledează ca toate rațiile să se execute de către atticul-șef și care susțin deci ca e forțele de reparații să apar­­mecanicului-șeif (ing. Silviu iș, in­giner-șef al fabricii de ci­­t „Victoria socialistă“ din Tur- Emeric Bedö, mecanic-șef al fa­­ii de ciment „Temelia“ din Ona- Stalin și alții). Păreri care pledează ca echipele întreținere și reparații curente aparțină dispecerului-șef, iar cele de reparații mijlocii și ca­re să aparțină mecanicului-șef Bogdan Stăndelschi din TMC, ing. Nicolae Căciulă, dispe­­șef și ing. Gh. Iacobiescu, meca­­șef al fabricii „Cimentul păcii“ Medgidia, ing. C. Popescu din I.M.C. și alții)c­onsider că nu se poate răspun­­la întrebare fără a arăta princi­­i care stau la baza sistemului ,un organizatoric și rolul sectaa­­r cheie din întreprinderile mons­arizarea întreprinderilor socia­­are la bază diviziunea muncii eci­lizare­, iar sistemul nostru izatoric (schema­­ de organiza­­întreprinderilor) ca și regula­ți de funcționare respectă întru aceste principii, toatele cheie din întreprinderi­­nastre, care trebuie să concure locit la realizarea producției native și calitative), la reduce­­prețului de cost și la sporirea activității, sînt: distrecerul-șef, micul-șef, energeticul-șef și sef­­tehnic. I aspect organizatoric toate a­­sectoare sînt subordonate di­­nginerului-șef, care este coor­do­ri­tor în vederea realizării soo­ul acestor sectoare-cheie, bine at în regulamentul de funcție­­al întreprinderilor noastre, po a­­rezumat astfel: Serviciul de dispeceri: organi­zează desfășurarea ritmică a produc­ției, repartizează forțele de muncă pe locurile de producție, asigură funcțio­narea agregatelor la capacitatea lor maximă și, împreu­nă cu serviciul teh­nic, ia măsuri pentru dezvoltarea ca­pacității și respectarea procesului teh­nologic în toate fazele de fabricație. Urmărește exploatarea rațională utilajului și evitarea opririlor nepla­­­nificate, semnalînd mecanicului-șef deficiențele constatate. • Serviciul mecanicului-șef, în a­­fară de organizarea reparațiilor sub toate aspectele (plan, documentație, aprovizionare etc.), răspunde de ter­menele de executare a reparațiilor^ ca­­pitale, mijlocii, curentă, și a reviziilor planificate. • Serviciul energetic: pe lângă ex­ploatarea centralelor de forță, stații­lor de transformare, receptorilor și in­stalațiilor electrice, conduce și răs­punde de termenele de executare și de calitatea reparațiilor capitale, mijlocii, curente și a reviziilor plani­ficate în întregul sector producător și consumator de energie electrică. • Serviciul tehnic: întocmește cu sectoarele cheie planul tehnic și ia măsuri pentru aplicarea lui. Ia mă­suri pentru respectarea și perfecționa­rea proceselor tehnologice, precum și alte măsuri tehnico-organizatorice în vederea ridicării nivelului tehnic al organizării și executării procesului de producție. Instrucțiunile pentru organizarea și efectuarea reparațiilor la mijloacele de bază din întreprinderile M.I.M.C., elaborate de oficiul energo-mecanic cu un colectiv de ingineri mecanici­­energetici din M.I.M.C. și de meca­­nici-șefi din întreprinderi, pe baza bo­gatei experiențe sovietice și a expe­rienței fabricilor noastre, delimitează precis atribuțiile mecanicului-șef, dis­pecerului-șef și energeticului-șef. A­­cestea se pot rezuma astfel: Dispecerul-șef exploatează utilajele de producție și execută întreținerea în exploatare (curățenie, ungere, strîngeri de șuruburi etc.). Mecanicul-șef și energeticul-șef execută toate reparațiile, începind de la controlul planificat, adică: revizii planificate, reparații curente, mijlocii și capitale. Pe baza principiilor economiei pla­nificate și în special în sectorul nos­tru, producția se execută tot anul, iar reparațiile, începînd cu controlul planificat și terminînd cu reparațiile capitale, se execută eșalonat în tot cursul anului, la termene fixe care stau la baza întocmirii și executării planului de producție. Prin urmare întreg sistemul nostru de organizare prevede că: Serviciul de dispeceri (producție) exploatează și întreține utilajul de bază la capacitatea maximă de pro­ducție, cu respectarea procesului teh­nologic și a calității prevăzute in standarde. Serviciul tehnic ia măsuri pentru perfecționarea proceselor tehnologice și îmbunătățirea calității. Serviciul mecanicului-șef și energe­­ticului-șef execută toate reparațiile, începînd cu controlul planificat și sfîrșind cu reparațiile capitale. Inginerul-șef trebuie să conducă și să coordoneze perfect activitatea a­­cestor sectoare, astfel încît să existe cea mai perfectă colaborare și toate aceste sectoare să acționeze ca un tot organic. In Schemele de organizare pe care Direcția generală le-a aprobat între­prinderilor de gradul I, s-a prevăzut în cadrul serviciului mecanicului-șef un inginer principal i­n reparațiile care trebuie să aibă în Subordictia sa toate echipele de reparații Ing. șef Silviu Opriș a semnalat la fabrica de­ ciment „Congresul al XIX-lea“-Bicaz deficiențe cu privire încercarea de a acorda dispecerului­ șef executarea reparațiilor, are mai multe dezavantaje, printre care cele mai importante sunt­ executarea unor reparații de proastă calitate, prelun­girea timpului de reparații și negli­jarea exploatării raționale a utilajelor în funcțiune. Intrucît această problemă organiza­torică este hotărîtoare prin importanța ei în realizarea planului de producție, la reducerea prețului de cost și creșterea productivității, Direcția ge­­n­nerală va organiza o consfătuire pe Sector pentru a face un schimb de experiență nemijlocit. IN CONCLUZIE, pentru a putea realiza o producție economică se este necesar ca: Serviciul de dispeceri (producție) să se ocupe de exploatare și întreți­nere, ințelegînd prin exploatare realizarea­ prescripțiilor procesului tehnologic, a indicilor intensivi (uti­lizarea agregatelor la capacitatea proiectată) și a indicilor de consum, reducerea prețului de cost și întreți­nerea utilajelor în funcțiune în ter­menele planificate, iar prin întreți­nere: curățenia, ungerea și remedie­­rea defecțiunilor mici ca: strîngeri de șuruburi, înlocuirea uneia sau a reparațiilor. Just observate, aceste de­­­­ficiențe se oglindesc în­ rezultatele ob­ținute de fabrica din Bicaz, care, ne­­ținînd seama de structura organiza­torica aprobată, a aplicat un „sistem­­ propriu“ nerațional La această situa­­­ție au contribuit și serviciile mecani­­ciului-șef, energeticului-șef și dispece­­rului-șef din Direcția generală, care­­ și-au controlat biOciu­l de organizare a Serviciilor respective la fabrica din Bi­­daz și celelalte fabrici, pentru a putea îndrumă" activitatea" Sectoarelor res­pective,­­ . Sistemul de organizare și executare a reparațiilor aplicat la fabrica din Bicaz a dus la indici de utilizare foarte scăzuți. In timp ce la fabricile din­ Turda, Orașul Stalin etc.. S-au obținut indici foarte buni. Spre exem­­­­piu, la cuptoare indicele de utilizare extensiv a fost realizat astfel: două plăci de blindaj. Înlocuirea u­­nei cupe sau unui lanț de elevator, operațiuni care se pot face cu 1—2 oameni tn interval de 6—8 ore de lucru (în schimbul respectiv). Serviciul mecanicului-șef să se ocupe de reparațiile accidentale, controlul planificat, reparațiile cu­rente, mijlocii și capitale. Pentru e­­xecutarea acestor lucrări trebuie să aibă­­h subordine: toate atelierele cu mașini-unelte și personal pentru pregătirea pieselor și toate echipele de reparații pentru executarea repa­rațiilor menționate mai sus, în ter­menele planificate. Inginerul-șef trebuie să conducă și să coordoneze activitatea acestor sectoare cheie care condiționează realizarea pianului la toți indicii, luâ­nd măsuri ca să nu existe încăl­cări de atribuțiunii și de competențe. Trebuie să se țină seamă că aceste servicii au fost create tocmai ca să împartă răspunderile pe competențe și să se asigure specializarea care duce desigur la creșterea producti­vității și la reducerea prețului de cost. ing. VASILE PREDA director tehn’c al D.G.I.L. din M.I.M.C. CONCLUZII la Cui să aparțină echipele de reparații? reparații trebuie să aparțină Toate echipele de numai mecanicului-șef și energeticului-șef! Turda ti Temelia“ Bicaz Anul 1955 87,3% =319 zile 87,8% =320,5 „ 71,0%-258 .. Sem I 1956 91% -164 zile 88,4% =162 „ 49,3% * 90 „ La Fabrica de azbociment Bicaz prima victorie!­ ­Urinare din pag,­l­a­­ ția stăpinită. Toți așteaptă clipa ie­șirii primei plăci, pentru a izbucni intr-un strigăt de bucurie, de vic­torie. Lingă mașini, inginerul-șef Ion Com­an discută cu specialiștii sovie­tici. Cu genele albe și părul „încă­runțit“ de áment, șeful producției, tânărul comunist ing. Ion Bănescu supraveghează pasta de azbociment pe care a urmărit-o de la început de la buncărele de ciment și schipu­­rile cu azbest, la holendere, coler­­gang și malaxorul de omogenizare. Mecanicul-șef, atemistul ing. Vasile Antohi, aleargă de la o mașină la alta, de la etaj la parter și iarăși sus. S-a oprit o clipă lingă un mo­tor și-l mingise. Zimbește mulțumit. Toți trei au absolvit institutul in Uniunea Sovietică, unde s-au și spe­cializat. De o parte și de alta a mașinii se aude cite o voce ce domină tumultul. Sînt tinerii maiștri Gh. loniță și Oc­­tavian Pirvulescu ce dau ultimele dispoziții înaintea apariției primei plăci. Și ei au urmat cursurile de specializare tot­ in Uniunea Sovie­­tică. Din pîntecele voluminos al malaxo­rului de omogenizare, năvălește prin jgheaburi pasta de azbociment și in­tră în mașina de format plăci. Ci­lindrii reticulari depun pe fileul ce se rotește de la un capăt la altul al mașinii, particulele de azbest și ciment, apoi le depune mai departe pe tamburul mașinii. S-a înfășurat prima peliculă de azbociment. Și una după alta, formează grosimea foii. Mașinistul Ion Florescu și ajutorul său Costin Artenie, vrednici ute­­miști, au atenția încordată. Dezlipesc cu niște cuțite mari marginea foii de pe tambur. Automat, un cuțit taie această foaie de pe tambur care se desfășoară pe o bandă rulantă, ce o transportă la cuțitele rotative. De aci, pe altă bandă rulantă, sunt scoase primele plăci. Prin mișcări îndeminatice, tineri muncitori le iau și, le așează pe matrițele metalice, niște forme vă­­lurite, și cu ajutorul unor vergele metalice le ondulează. Astfel, placă peste placă, se formează primul pa­chet ce este ridicat și transportat cu podul rulant. Lucrul continuă. Muncitorii sînt atenți la plăcile ce vin una după alta. Cei de pe margine aleargă de la un capăt la altul. Specialiștii sovietici rămin mai de­parte lingă mașini. Inginerii A I. Baskakov și A. I. Bondarenko sunt mulțumiți. Zîmbțtul fie pe fața lor e pentru toți muncitorii un îndemn la dragoste de muncă. Sunt zeci de oameni în jurul ma­șinii. Alături de, mașina de plăci, în aceeași hală, a rămas pentru un mo­ment fără nici un om lingă ea, o altă mașină, tot atit de impunătoare. Este mașina de tuburi. Oamenii cu­rioși s-au adunat să vadă prima pla­că. In curînd, în fabrica noastră, vom avea încă o zi Ca aceasta, va ieși­ primul tub de azbotiment I ...De unde stau, ridic privirea peste­­ capetele muncitorilor din jurul ma­­șinii de plăci și urmăresc podul ru­lant, care a mai ridicat și transportă încă un pachet de plăci ondulate. De-a lungul fabricii, poate chiar în tot Bicazul, circulă acum aceeași frază: la fabrica de azbociment a ieșit prima placa! Bag mina in buzunar și scot agenda, să notez a­­cest eveniment. Este 19 iulie 1956. ION VINTILESCU corespondent y

Next