Constructorul, octombrie 1956 (Anul 8, nr. 351-354)

1956-10-06 / nr. 351

Astazi, colectivul de la Scăeni se omära printre fruntașele sectorului înă a ajuns însă pe treptele de ii în ierarhia fabricilor de geamuri, muncit cu multă rîvnă. E un me­­t al întregului colectiv, iar răspla­­t­e b'nemeritată. Cum e și firesc­isă, nu toate lucrurile sunt încă pu­­i la punct. Pe lingă realizări mai ai și lipsuri, precum și greutăți. • La unitatea Blejei cuptorul Four­­ault a fost modificat, instalîndu-i­­: regeneratoare. Prin­ funcționarea .i oui regeneratoare se realizează e­­norm­­ de circa 6000 m3 gaz metan, forarea a fost executată în regie aprie de echipa de șampturi condu­de Sara Efrim, după proiectul ing. îf Nicolae Petrescu. Pe lingă mem­­rii echipei: Gh. Roșca, Traian Roș­­i, Gh. Diaconu și Nicolae Macallăd, a mai lucrat și Petre Soare și Man­­a Riegler. • Cuptorul Fourcault de la Sed­ii era planificat să intre în repa­­tiie la 1 aprilie. Cel puțin așa preve­­ea planul. Dar printr-o atentă întreți­­ere și exploatare rațională s-a reti­­t prelungirea perioadei lui de func­­onare. Acum cuptorul e în a 18-a mă de funcționare, iar pentru re­­arație va fi oprit abia în decemb­rie. • Despre dezvoltarea unității B­e- i se discuta de anul trecut, dar­roiectele au venit abia la 22 sep­­­mbri­e a.c. Din această cauză e ■oblematic dacă lucrările de dez­­oltare vor mai putea fi începute î acest an. Dacă proiectele ar fi­osit avizate m­ai devreme în fa­­rm­ă — și acest lucru era po­­sbil — lucrările s-ar fi putut ar­­enta și termina înainte de preve­­derile planului, realizîndu-se astfel­­ produse mai multe. • Hala secției de apaxțt e impro­­prie lucrului, înălțimea nu e ce­­s­punzătoare, acoperișul e boltit, crmele sunt din lemn putred în­­r-o hală unde se degajă tem­pe­­aturi înalte. De asemenea hala c­omună cu cea a secției de sti­­lărie din care cauză se formează trenți care dăunează producției de >pax­t. Pentru remedierea acestei stuații fabrica are nevoie de spri­­jiul direcției generale tutelare. Și cu atât mai necesar acest sprijin u cit fabrica a prevăzut în pla­nul de investiții construirea unei­­ ale noi, dar D.G­LG.M.I. a respins «ferea. • Atelierul mecanic al fabricii e­nzestrat doar cu un strung ve­­eran, așa că pentru orice lucrare ,ît de măruntă fabrica trebuie să speleze la „vecini“. Ideal ar fi ca atelierul să fie dotat cu strung, abateză, frezmașină, bormașină etc. ș­ cum în jur sînt întreprinderi care au turnătorii, avînd mașini incite și oameni cu calificare co­respunzătoare (care există și în prezent în fabrică), s-ar putea executa la Scăeni multe piese ta­ la fabricile de geamuri x. ăS liKilifflii.S .-iSi lIISilâSlIIIIBIÎiSSiiiiSlIilIffllIIIHIiillP ® 480 mc de cherestea s-au econo­misit în semestrul ambalarea geamurilor. I în fabrică Ia Această im­portantă economie a fost realizată datorită unei propuneri de inovații care constă în ambalarea unei cantități mai mari de geam decît se împache­ta înainte cu acelaș material lemnos. • Francisc Kadar este autorul unei inovații la locotractorul Diesel. Cînd locotractorul rămîne fără pre­­siune de ulei la ambreiaj, printr-un dispozitiv construit de inovator se poate obține presiunea necesară, fă­­cîndu-se totodată economii importante de ulei. • Carol Rus a transformat un com­presor în compresor și pompă vacuum. In loc să aspire din atmosferă, aerul necesar pentru a-l comprima compre­sorul îl trage din țevile mașinii semi­automate pentru fabricat sticlărie de ambalaj, creînd vacuum. • In mediul în care lucrează sticla­rii e necesară ca antidot apa gazoasă. Pînă de curînd aici în fabrică munci­torilor li se dădea apă minerală. In prezent a fost montată în fabrică o sta­ție de apă gazoasă astfel că muncitorii au acum apă gazoasă la discreție, per­manent rece și proaspătă.­­ La mașina semiautomată pentru fabricat sticlărie de ambalaj, materia primă („picătura" cum îi spun în mod curent sticlarii) este adusa la formă manual. Acest lucru are mai multe dezavantaje : forțe de muncă în plus, productivitatea redusă, condiții grele de lucru (căldură mare) pentru mun­citorii care execută această operație. La Mediaș s-a construit u­n dispozitiv care va automatiza această operație. Prin montarea acestui dispozitiv (care a funcționat pînă acum experimental și a dat rezultate) muncitorii de la acea­stă operație vor putea fi folosiți la alte munci, fără să mai vorbim de celelalte avantaje. MEDIAȘ Fabrica de geamuri din Mediaș e în plină dezvoltare. Dar nu numai fabrica. Cresc in acelaș timp și oamenii, din punct de vedere profesional. Metodele le muncă vechi nu îi m­­ai satisfac. Me­­eui­se aduc îmbunătățiri în procesul le producție, mereu noi propuneri duc­a perfecționări în funcționarea utila­­elor. Peste tot se vede preocuparea pentru descoperirea și aplicarea noului, redăm mai jos cîteva din noutățile picuite prin fabrică și trecute în fugă de carnetul de reporter. 9 Pînă nu de mult cînd se uza o for­ia de la mașina semiautomată pentru abb­est sticlărie de ambalaj, trebuia­urnată o formă nouă. Acum, dato­­ită unei inovații, la fiecare formă se ace o cămașă subțire din metal, iar­tunci cînd aceasta se uzează se în­ocuiește cu o cămașă nouă. Se înlă­­ură astfel turnarea d­e forme noi, ealizînd­u-se economii și de timp și de bani. Studiind la cabinetul tehnic Cabinetul teh­nic al fabricii de ciment ,,Ile Pin­­tilie“-Fieni e unul din­ cele mai bine organizate din in­­­­dustria materiale­lor de construcții. Numai in pri­mul semestru al a­­cestui an au fost înregistrate 59 de propuneri de ino­vații. Din acestea 44 sunt acceptate iar restul in stu­diu. Din cele 44 acceptate — 18 au și fost aplicate cu rezultate bune. Cli­șeul nostru infăți­­­­șează un aspect al activității cabine­­­­tului tehnic, iată muncitori și tehni­­­­cieni care, in sala­­ de studiu, cerce­­­­tează cărți tehnice­­ de specialitate pen­­tru ridicarea nive­­­­lului profesional, i pen­tru rezolvarea­­ anumitor probleme J ivite In procesul de producție sau a­­­re unei inovații | Numărul cititori [UNK]­­­tor bibliotecii tc­ ' ui ce crește sherea. r.e unde in . ,1954 numărul acestora l­­ra de 230, iar In­­ 1953 de 288, in a­­­rest an peste 400, crește ta j Risipă-sub toate formele Școala nr. 1 mixtă-Colentina se ■” află din întîmple­re,­­în­ imediata­­ vecinătate a fabricii „Ceramica“­­, București. Cum, s-ar spune, gard în gard. Ceea­ ce însă» nu­ e întîm­­­­p­lător este faptul că pentru lu­crările de dezvoltare ale școlii, cărămizile au fost­ primite tocmai de la fabrica „Arg la roșie“, a­­dică de la cîțiva kilometri de­părtare. VasSzică, în l cc sa luăm cărămizile de peste gard, de la „Ceramica“, le încărcăm în Du­­dești Cioplea, le carăm­ _cu camio­nul, le descărcăm etc., făcînd chel­tuieli inutile de care nu știm cine răspunde. Și,apoi, fie vorba între noi, așa cum au fost aruncate și prăvălite cărămizile pe șantierul școlii (du­pă cum se vede din fotografie), puteau să o facă... mai bine tova­rășii noștri din Colentina decît cei de la „­Argila roșie“! Ei, cel puțin, erau... între vecini. Durata de serviciu a căptușelilor refractare poate fi mărită Colectivul fabricii de ciment „te­melia" din Orașul Stailin se strădu­iește să prelungească cît mai mult durata de serviciu a căptușelilor re­­fractare din zona de ardere a cup­toarelor de clincher. La aceste cup­toare se punea,, în mod permanent problem­a duratei de serviciu a căp­tușelii, deoarece în condițiile de ob­ținere­­a clinchetului din materia pri­mă, de care dispune întreprinderea, cărămizile refractare obișnuite din șamotă nu rezistau decât o perioadă foarte scurtă (mai puțin de o lună), iar cărămida de magnezită din im­port rezistă o perioadă variind intre 3­ și 6 luni,­­după care era nevoie de sch­­im­ber­ea parțială sau totală a căp­tușelii în zona­ de ardere. Necazurile cauzate de aceste în­­zjdiri­­ duceau la diminuarea indice­lui extensiv al cuptoarelor. De aceea fotorîj­ Mi a ranjat să­sea­scă și să aplice cele mai indicate măsuri pentru înlăturarea deficiențe­lor care duc la scurtarea duratei de­­ utilizare a căptușelii între două re­parații. Astfel, la înzidire, printr-o manipulare atentă a cărămizilor­­ CARE ÎNAINTE DE UTILIZARE AU FOST BINE­ CONSERVATE IN DEPOZIT), prin menținerea unor rosturi normale de dilatare și utiliza­rea unui mortar bine pregătit, colec­tivul a reușit să elimine greutățile legate de înzidirea cuptoarelor. De asemenea, lipitura care prote­jează căptușeala în timpul funcționă­rii cuptorului s-a păstrat cu foarte mu­ltă grijă, eviti­ndu-se șocurile pro­vocate de variația regimului de ar­dere; s-au evitat pe cît posibil opri­rile prea lungi care dăunează căptu­șelii cuptorului. Un factor deosebit de important îl constituie eliminarea inelelor ce se formau extrem de des la aceste cup­toare în zona de ardere și care pe lîngă că reduceau productivitatea­, su­puneau căptușeala la puternice soli­citări atunci cînd aceste inele se distrugeau direct cu flacăra. Ani de-a rîndul, aproape zilnic, se ar­deau inelele reducîndu-se alimentarea cuptorului și mărindu-se mult tem­peratura pînă ce materialul se înrouia și se desprindea de pe cuptor, pînă la dispariție. Colectivul fabricii, ana­­lzînd greutățile în legătură cu ob­ținerea materiei primei (calcar, mar­nă, și argilă), a trecut la utilizarea unei materii prime mai silicioase care a avut ca efect imediat formarea mai rară a inelelor. Acum, adeseori, a­­cestea cădeau singure în momentul în care ajungeau la o anumită mă­rime de formare. Acest lucru se în­­t­împla fără ca productivitatea cup­­toarelor sau calitatea clincherului să fie cîtuși de puțin diminuate. Din s­a contră, calitatea cond­enului s-a îmbunătățit simțitor. In urma acestor rezultate, durata de serviciu a cărămizilor din zona de ardere a crescut forte mult față de anii trecuți, astfel încît colectivul a­ rezolvat în mare măsură una din greutățile pe care le avea în exploa­tarea cuptoarelor Lepei. Căptușeala de cărămizi cromo-magnez­itice din im­port a durat în 1956 cu cca. 50 la sută mai mult decît în anii 1952-55, adică în jurul a 120 de zile. In aceste condiții de funcționare a cuptoarelor s-a creat posibilitatea utilizării căp­tușelilor din cărămizi forsteritice, al căror regim de funcționare, adică de durabilitate, a crescut de la 67 de zile (cît s-a obținut în anul 1955 la cuptorul nr. 2) la 145 de zile (du­rata obținută în cursul acestui an la acelaș cuptor). Aceste cifre sunt recorduri pe care a reușit să le atin­gă fabrica de ciment „Temelia” în ciuda faptului că la cuptoarele sale se întrebuințează un regim de ardere foarte dur, cunoscut în întregul sec­tor al industriei lianților. Pentru această .,performanță” deo­­seobită meritul îl au deopotrivă ar­zătorii fruntași Aurel Moldovan (dis­tins cu insigna de muncitor fran­­taș în industria materialelor de construcții) și Martin Karosa, care, conduși de maistrul Gheorghe Bartes și­­ de șeful secției cuptoare Petru Szennyesi, au depus o grijă deose­bită atît la dirijarea focului cît și la întreaga exploatare a cuptoarelor, străduindu-se să prelungească . Cu­ mai mult durata de serviciu a căp­tușelii refractare. Aceste realizări, obținute în cursul acestui an, fac posibilă utilizarea cu succes a cărămizii forsteritice la fa­brica de ciment „Temelia“ din Ora­șul Stalin. S. MAXIMILIAN corespondentul „Constructorului“ pentru regiunea Stalin din LEMNARII DE LA TURDA Intr-o fabrică mare, ca cea de ci­ment „Victoria socialistă” din Turda, în care reparațiile sînt eșalonate de-a lungul întregului an, e bine să ne amintim și d­e o­amenii de care s-a vor­bit mai puțin pînă acum. De pildă despre membrii secției de dulghe­­rie a fabricii, cei care sînt foarte solicitați peste tot, mai ales acum în pragul iernii. Dulgheri, tîmplari (sau lemnari cum își spun ei), vopsitori — despre ei vrem să spunem cîteva cuvinte. La cariera de calcar , piatra în­cărcată manual sau cu excavatoarele scoate din circulație zeci și zeci de vagonete. Parcul iele rulare se îm­puținează, planul de livrare a pietrei este adeseori aimenințat. Duăgherii sînt însă la datorie. Pe ploaie sau pe vînt meșterii lemnului cioplesc, taie cu firezul, bat în cuie. Treaba aceasta se face sub un șopron. Dar iarna munca lor nu e delloc ușoară. Și tocmai iarna au de reparat mai mult. Ușile îngheață. Se rup, trebuie reparate. Dar sub conducerea mais­trului Ambrozie Bereș secția a reali­zat încă în primele două trimistre toate reparațiile prevăzute anul curent. Multe ceasuri au pentru stat aplecați asupra ușilor de vagonete sau­ harnicul lemnar Iosif Lörincz, Pașciu și echipele lor. Pîlni­a de vărsare a argilei la ma­laxorul nr. 1 r.u este o lucrare oa­recare. Ea cere largi cunoștințe pro­fesionale și îndemînare. De aceea multă vreme lucrarea a fost amînată. După punerea la punct a mașinilor și mecanismelor din atelier, se putea însfîrșit începe lucrarea de la măîn­­îtor. Planificată pentru 38 de zile, în prezent lucrarea este aproape ter­minată, numai după 31 de zile. Bine au muncit lemnarul Ștefan Szilagy și echipa sa, dulgherul Farkas Lö­rincz II, tîmplarul Gheorghe Pop și alții. Doi oameni care se bucură de încredere și dragoste sunt tîmplarii Augustin Mic și Carol Gomboși. Fie că e vorba de uși, de rame de feres­tre, de înlocuirea parchetului, fie că e vorba de o lucrare mai artistică, cum ar fi ramele gazetelor de perete, ale panoului de onoare și ale graficului întreprinderii, îi vei întîlni oricînd pe acești dai. De ani de zile cu pensula în mină maistrul Mihai Andreica scrie pa­nouri, vopsește locomotive, uși, gea­­muri. Bătrînețea nu l-a putut îndu­pleca să părăsească fabrica. Mais­trul Andreica este pensionar. Dar cît mai poate, nu vrea să se lase. Toc­mai de aceea bătrînul este socotit printre cei mai constanți fruntași ai secției. Lemnarii au hotărît să nu irosească nimic. Au început să strîngă toate rămășițele și spre sfîrșitul lunii iu­lie întreprinderea a putut vinde vagoane de deșeuri. De atunci s-au 4 mai adunat din nou 2 vagoane de deșeuri. Lemnarii sunt obișnuiți cu un regim de­ economii just și îmbucu­rător. S-ar putea spune multe munca lor, încheiem însă aici, despre eu convingerea că lemnarii de la „Vic­toria socialistă” își vor îndeplini și pe viitor sarcinile, contribuind la noi victorii ale cimentiștlor din Turcia. AUREL PUSTAI corespondent REZERVELE PENTRU IARNĂ VOR FI ASIGURATE De ani de zile la Fabrica de ci­­ment București nisipul necesar pro­­esului de fabricație se transporta cu­jutorul autocamioanelor. Din această cauză, deși distanța de la carieră a fabrică nu e prea mare, abia cu tren se adunau mici rezerve de ni­­sip pentru timpul nefavorabil trans­­portului. Tovarășii Alexandru Ghițu­­escu, șeful producției și Tudor Vlad a studiat problema construirii unei m­ii de copil care să facă legătura ntre carieră și fabrică. La început hlanul a fost privit cu neîncredere:­­viia trebuia să treacă prin unele­­ ateliere ale fabricii, iar terenul pre­zenta unele asperități. Pina la urmă linia a fost însă realizată. Acum nisipul necesar producției este transportat cu ajutorul vagone­­telor. Munca oamenilor care lucrau la încărcatul și descărcatul auto­­diduioanelor o face ,un excavator. Acum se transportă numai în două schimburi 120 de­ torțe de nisip față de 50 de tone cît, se transportau în trecut. Rezervele de nisip necesare fabricii pe timpul iernii vor fi astfel asigu­rate. Sporesc producția de ciment La fabrica „Stînca“ din orașul Brăila se desfășoară alegerile organe­lor conducătoare sindicale. In cinstea acestui eveniment, muncitorii de aici desfășoară larg întrecerea socialistă, obținînd realizări de seamă în pro­ducție. Numai în primele două decade ale lunii septembrie sarcinile de plan la producția de ciment au fost depă­șite cu 175 tone. Un aport deosebit la obținerea a­­cestor realizări l-au adus comuniștii :Victor Trușcă, Mihai Belău, munci­torii Niță Mircea, Nae Antam și alții, care își depășesc zilnic sarcinile de pro­ducție între 45—60 la sută. Mulți dintre fruntașii în producție, au fost aleși în noile organe sindicale din fabrică. Printre muncitorii fruntași care s-au bucurat de încrederea tova­rășilor lor, fiind aleși organizatori de grupă, sunt tov. Constantin Ion, Ion Piroșcă, Marin Buzea, Constantin Lefter și alții. D.G.I.L TREBUIE SĂ INTERVINĂ! Muncitorii și tehnicienii Fabricii de ciment Comarnic ne-au exprimat printr-o scrisoare nemulțumirea față de­ faptul că fabrica „Templ­a“-Orașul Stalin nu livrează la timp și conform contractelor materia primă necesară întreprinderii. Cimantiștii de la poa­lele Bucegilor vorbesc de o restanță de 9727 tone de calcar, cu care ar fi în urmă fabrica „Temelia“, și amin­tesc că timpul iernii care se apropie îi găsește fără nici un fel de stoc de materie primă, riscînd astfel să rămînă cu producția neasigurată în lunile de iarnă. Nu e necesar, credem, să mai sub­liniem toate consecințele ce decurg dintr-o asemenea situație. Intrucît problema livrărilor de cal­car de la cariera Bartolomeu a fa­bricii „Temelia“ a mai fost ridicată însă și în legătură cu penuria de calcar de la Fabrica de ciment Bucu­rești, credem că este necesară inter­venția urgentă a Direcției generale a industriei lianților. Sâmbătă 6 octombrie 1956 - Nr. 351 )V „Cheramzit” din deșeuri industriei ceramice sp va trece mult și producția agregatelor de cheramzit in cuptoa­re rotative se va răspîndi larg și va deține un rol important în tehni­ca betoanelor ușoare. In acelaș timp, pentru satisfacerea nevoilor imediate ale constructorilor, ar tre­bui folosite și alte izvoare pentru obținerea agregatelor ușoare, în spe­cial pentru producția agregatelor de cherramzit din deșeurile fabricilor de cărămizi, care prin concasare măruntă pot fi transformate în agre­gate de cheramzit. La fiecare fabrică de cărămizi se string cantități mari de deșeuri de cărămizi uscate care de regula nu sunt folosite în producție, deși reprezintă cel puțin 5% față de pro­ducția globală. Așadar, la fiecare fabrică cu o productivitate de 10.000.000 cărămizi anual se string aproximativ 1250 mc de cărămizi us­cate sparte (ceea ce echivalează cu 500.000 de cărămizi întregi). Din a­­ceastă cantitate de deșeuri se pot obține prin prelucrare termică 3000—4000 mc de cheramzit Este ușor să ne închipuim ce can­titate uriașă de agregate ușoare pot căpăta întreprinderile de con­strucții datorită utilizării deșeurilor de cărămizi uscate din industria de cărămizi. Se știe că majoritatea argilelor ușor fuzibile, folosite pentru fa­bricarea cărămizilor, au capacitatea de a se expanda în măsură diferită în procesul unei rapide prelucrări termice (la o anumită temperatură pentru fiecare varietate) obținîndu-se un material ușor, poros. Pe această bază am încercat să obținem che­ramzit din deșeurile producției pro­prii, în care scop, într-un cuptor mic, cu camere, cu flacăra inversă, s-au încărcat spărturi de cărămizi uscate aduse din șoproane. Așezătura înaltă de 950 mm a fost supusă unei rapide prelucrări termice timp de 4 ore (temperatura ultimă, fiind de 1­150 °). La descăr­carea camerei la care materialul a fost supus unei răciri rapide și for­țate, s-a constatat că temperatura finală adoptată nu este suficientă pentru a se obține agregate ușoare din materia noastră primă. A doua, încercare s-a făcut la a­­celeași condiții, însă cu o așeză­­tură mai rărită și o temperatură finală mai ridicată (1210 °). De data aceasta în rîndurile superioare ale așezăturii s-a format un material ușor, gri-negru, de fractură zgu­­roasă iar pe măsură ce ne apropiem de vatra camerei, am­ găsit bulgări clincherizați, denși, de structură spon­­erînoasă Ulterior, am redus așezătura pînă la 700—750 mm, rări­nd-o și am redus pe cît posibili durata procesu­lui. Modificind condițiile de la o în­cercare la alta, am ajuns­­­ pînă la urmă la o prelucrare termică de,­ 3 ore la o temperatură de 1220 °—­ 1240 ° (temperatura maximă fiind men­ținută timp de 25 de minute) cu ardere oxidantă. Am obținut astfel sistematic un material ușor, poros, uniform expandat. Caracteristicile sale: greutatea specifică aparentă 200—­600 kg/m2; rezistența bulgări­lor la compresiune 7X7X7 cm — 20 — 60 kg/cm2; capacitatea de ab­sorbire a apei 12—16%;­ rezistent la ger. Munca pe care am efectuat-o ne îngăduie să facem unele recoman­dări preliminare. Cheramzitul în bu­căți poate fi produs în majoritatea cazurilor din deșeuri de cărămizi us­cate și nu este exclusă posibilita­tea expandării argilelor carbonizate. In aceste scopuri pot fi folosite deșeurile de cărămizi uscate de orice formă și dimensiune (jumătăți, clo­­tărie etc.), exceptîind bucățile de cărămizi arse insuficient. Factorul principal în procesul de utilizare a deșeurilor este prelucrarea termică, care depinde de compoziția și în­sușirile materiei prime, dar întot­deauna procesul termic trebuie să fie scurt ca timp (să nu treacă de trei ore). Creșterea temperaturii trebuie să fie — cît putem deduce din obesrvațiile noastre — cît mai rapidă, pe cît este cu putință după hidraulica instalației. Se pare că fiu este necesar un regim termic în două trepte. Răcirea produsului finit tre­buie și ea să se facă cît mai repede, înălțimea așezăturii în cameră nu trebuie să treacă de 700—750 mr­. Ca materialul să nu se prindă de vatră, înainte de executarea așeză­turii suprafața vetrei trebuie izolată cu un strat subțire de șamotă du granulație măruntă. Intervalele din­tre diferite elemente ale așezăturii trebuie să fie cît mai mari( fără a dăuna stabilității ei) pentru ca să nu fie împiedicată ex­pandarea ma­terialului­. Pentru a se obține cheramzit pe baza deșeurilor industriale de cără­mizi, pot fi găsite, firește, și , alte soluții raționale care să permită fo­­losi­rea mai eficientă a acestor de­șeuri ln scopul obținerii unor mate­riale ceramice poroase. N. PALKIN ing. șef al Fabricii de cărămizi din Uhta Blocuri cu miez termoizolator De curînd, la fabrica „Ceramica“-București s­­afi produs experimental blocuri din beton cu miez termoizolator. Noul pro­­dus este inovația ing. Aurel Saxone de­­ la I.C.S.C. Față de blocurile din beton obișnuite, a­­cestea prezintă mai multe avantaje. In primul rînd vor putea fi folosite cu succes la construcțiile de locuințe și cele social­­culturale, zidăria realizată din astfel de blocuri fiind și mai ieftină (cu cca 25 mo) decît cea de cără­mizi. Din punct de ve­­dere ferme au un coefi­cient de conductibilitate mai bun decît cărămizile. Procesul de fabricație e acelaș ca și la blocurile de beton, numai că fun­durile, de pe care se deco­­frează Sunt In formă de vinciu pentru a se putea răsturna blocurile. Go. . . „ tarile blocurilor sunt am­ prezent­. Astfel, dintr-un mai subțiri va trebui sa plute cu o barbotină sub­ metru cub de beton se sa­b acorde o atenție spo­­țire (argila-ciment-spump- vor putea realiza 100 fită procesului de fabri­­gen). Un alt avantaj pe de blocuri (față de 85 cație a blocurilor, pentru care-i oferă noul produs cît se realizează la pre) a nu se deforma. Proiec­­este economia de ciment, zent). De altfel singura fanții trebuie să caute fie Pe baza experienței că, diferență din punct de asemenea să prevadă in­ pătate în fabricarea blocu- vedere al aspectului, e traducerea noului produs zilor de beton, se va faptul că noile blocuri au la construcțiile pe care putea, trece cu noul pro- pereții mai subțiri, iar le va r Proiecta un dus în realizarea de golurile sunt dreptunghiu- Clișeul nostru în fați­­blocuri cu 30 °/h goluri rare și nu ovoidale. Bi­­șează o stivă de blocuri­­ față de 17 °/h cît au în neînțeles că pereții fiind cu miez termoizolator. Este avantajoasă răcirea cu apă a cuptoarelor? Pentru îndeplinirea sarcinilor tra­sate în cel de al II-lea plan cincinal, fabricile de ciment, trebuie să ducă o luptă asiduă pentru ridicarea pro­ducției și productivității cuptoarelor de clincher. In stadiul actual, una din căile importante pentru a se ajunge la scopul dorit este prelungirea dura­tei de funcționare a căptușelilor, la cuptoare. Aceasta ar avea pe de o parte avantajul de a mări producția actualelor agregate, iar pe de altă parte ar duce la economisirea de materiale refractare de calitate; im­plicit s-ar obține o scădere a prețu­lui de cost al produsului și renun­țarea la importul unor materiale re­fractare. Durata de funcționare a unei căp­tușeli este determinată de o serie de factori printre care amintim : cali­tatea materialului de înzidire, con­dițiile de păstrare a materialului îna­inte de a fi înzidit, modul de înzi­­dire, compoziția chimică a materiei prime, uniformitatea în funcționarea cuptorului și în compoziția chimică a materialului de ars, starea me­canică a cuptorului, formarea lipiturii etc. Am făcut această enumerare pen­tru a ne da seama de multiplii fac­tori care determină durata de func­ționare a unei căptușeli. Dintre acestea, nu ne vom ocupa decît de modul de formare a lipi­turii, de cauzele care contribuie la formarea unei bune lipituri, precum și de acțiunea pe care o are asupra formării lipiturii, aplicarea stropirii cu apă a cuptoarelor. Rezistența căptușelii în zona de clineherizare depinde, într-o bună mă­sură, de prezența stratului de lipitură care se formează pe cărămizi în timpul arderii și al cărei rol este de a proteja căptușeala, de acțiunea chimică și fizico-mecanică a materia­lului și de a permite intensificarea procesului de ardere în zona de clin­­cherizare. Formarea lipiturii are loc în momentul cînd viscozitatea fazei lichide devine suficientă pentru a ușurra aderarea particulelor de mate­rial la căptușeala­­ refractară. Cu­­noscînd procesul de formare a lipi­turii, urmează să se găsească căile de a influența favorabil acest pro­ces. O parte din aceste căi sînt de mult cunoscute și folosite în acest scop. Un procedeu nou, introdus de cu- UNSOHine rînd în U.R.S.S., este răcirea cu apă a cuptoarelor rotative în zona de clineherizare. Nu vom descrie în ce constă această metodă, care sunt sis­temele de răcire folosite în prezent și nici scopul aplicării acestui pro­cedeu, întrucît ele sunt cunoscute în cea mai mare parte de tehnicienii noștri și au fost expuse într-un mod foarte clar în articolul ing. A. Nicu­­lescu. Vom reaminti numai că ac­țiunea acestui procedeu la formarea lipiturii constă în faptul că stropirea zonei de clineherizare duce la o ră­cire a căptușelii refractare de la ex­terior la interior, ceea ce dă posibi­litatea formării lipiturii precum și a menținerii ei. Acesta este efectul fa­vorabil al aplicării acestei metode sovietice, efect scos în evidență de datele apărute în literatura de spe­cialitate. Este însă probabil ca pe lângă acest efect favorabil, stropirea cu apă să producă și unele efecte nedorite, cum ar fi acela de a provoca o pier­dere mai mare a căldurii prin man­taua cuptorului, ceea ce ar duce la un consum mai mare de combustibil. Publicațiile apărute nu se ocupă de acest efect nedorit sau îl amintesc foarte vag, fără a se putea trage concluzii. Am arătat mai sus­­ că stropirea cu apă se face în U.R.S.S. pe scară destul de mare. Totuși datele care ne sunt cunoscute, chiar dacă confirmă rezultate satisfăcătoare în ce privește prelungirea duratei de funcționare a căptușelilor și o oarecare mărire a producției, cauzată de posibilitatea intensificării arderii în zona de clin­­cherizare,­­ ele nu aduc o clarifi­care în ce privește factorii care de­termină : alegerea sistemului de­­ stro­pire, alegerea calității materi­alu­lui refractar și a grosimii înzidirii, de­pendența ce există între alegerea mo­dului de răcire și ti­pul d­e cuptor, dacă are sau nu efect defavorabil asupra­­ părții metalice ,a cuptorului etc. Experiențele efectuate la fabricile noastre, din lipsa posibilităților de a aplica metodologia elaborată de I.C.I.M.C., nu au dus nici ele la o clarificare a avantajelor ce se aș­teaptă prin aplicarea acestei metode avansate și nici la stabilirea facto­rilor de care trebuie să se țină seama a­tît la proiectarea instalațiilor de ră­cire cît și la reglementarea modului de aplicare. •In concluzie, metoda stropirii cu apă a cuptoarelor, teoretic, trebuie să ducă la o prelungire ,a duratei de funcționare a căptușelilor, însă rezul­tate practice nu vor fi obținute decit întîmplător, pînă nu se efectuează un studiu amănunțit care, să du­că la stabilirea tuturor elementelor de care trebuie să se țină seama la proiec­tarea instalațiilor și la reglementarea modului de aplicare a acestui pro­cedeu. Pînă la efectuarea acestor studii, care trebuie urgentate și făcute cu colaborarea tuturor factorilor­ com­petenți, trebuie să continuăm a apli­ca în mod mai consecvent și­ exi­gent măsurile deja cunoscute, pentru a obține o exploatare mai îndelun­gată a căptușelilor și deci o­­ sporire a producției de clincher. ing. I IANDRIEȘ din I.C.I.M.C, J >

Next