Constructorul, iunie 1957 (Anul 9, nr. 385-389)

1957-06-01 / nr. 385

In luptă pentru un regim de stricte economii j ICE E *ori la fabrica de ciment Ce se mai poate economisi în fabrica noastră? Privire în viitor In calitatea pe Care o dețin, de­­sigur că sînt permanent preocupat de problema rentabilității întreprinderii noastre. Așa­dar, problema econo­miilor nu îmi este străină. De alt­fel muncitorii noștri se pot lăuda că ei produc una din cele mai ieftine țigle din țară. Ceea ce nu însemnea­ză că noi am făcut totul. Răspunzind întrebării dv. aș vrea să mă opresc însă la câteva obiective de perspecti­vă care nu trebuiesc neglijate, pen­tru că problema economiilor nu este numai o chestiune imediată, aflătoa­re în ochii noștri, ci este și o im­portantă chestiune de viitor. Din a­­cest punct de vedere aș vrea sa fie judecat răspunsul meu. Cred că ar fi bine dacă uscătoriile fabricii noastre ar fi amenajate în așa fel nncit uscarea produsele­ să se facă cu aer cald (de la ventila­toare), tntruck­ uscarea cu gazele­ de ardere din cuptor provoacă distruge­rea înainte de vreme a ramelor. Nu­mai din prezervarea ramelor ar re­­zulta anual economii de peste 300.000 de T<­i­ l și truck­ noi iarna suntem­ puși în situația de a arde țiglele alături de cărămizi pe care le folosim de 3—4 ori pînă la distrugere, mă gîndesc Că dacă am amenaja o secție cu o producție mai mică de cărămizi, In spațiul din spatele fabricii am a­­vea în permanență cărămizile nece­sare la­­ așezarea, și arderea țiglelor in cuptor. Dintr-un calcul sumar ri­ce asta ar reprezenta economii lunare de peste 70.000 de lei. Altă sursă de economii pentru fa­brica noastră ar fi folosirea unui ex­­camtor-blindă, care pe­­ngă că ar înlătura efortul fizic al muncitorilor din carieră, ar ridica simțitor și pro­ductivitatea muncii. Și la efectuarea transporturilor de nisip am obține destule economii dacă am folosi­ un autocamion în locul căruțelor. Aceasta ne-ar aduce un plus de 2000 de lei lunar la capitolul beneficii. De câtva timp ne confecționăm sin­guri în fabrică aproape toate ra­mele m­iei de care avem nevoie. Este lesne de calculat ce economia ne aduce acest lucru: cumpărată gata confecționată o ramă mică costă 3 lei, pe când făcută de muncitorii noștri ne costă doar 1,10 lei. La fel se intimplă și cu ramele mari, unde diferența de preț este de aproape 5 lei la bu­cată. Cu titlu informativ arăt că noi avem nevoie anual de peste 200.000 de rame mici și de peste 53.000 de ra­me mari, deci ar re­zulta o economie destul de frumoasă dacă le-am confec­ționa pe toate in fa­brică. Ca o ultimă problemă, cred că ar trebui studiată și sistematizarea căi­lor de transport din fabrică. IOAN BOTEANU Contabil-șef al fabricii de ț ț­gle și cărămizi „Ghiriș-Arieș“-­ Cîmpia T­urzii Pe maistrul secției de geamuri l-am întîlnit intîmplător. Era doar în trecere prin curtea fabricii, căci e în concediu și totuși nu-și mai vedea capul de treabă... Iși construiește omul casă în mar­ginea Mediașului. Ma­aistrul Oprea Spi­­reanu mi-a fost re­comandat drept un salariat destoinic, fruntaș in produc­ție. Mi-am permis deci să-i răpesc citeva clipe, punîn­­du-i întrebarea ca­re intitulează an­cheta noastră. Omul oacheș, cu ochii negri mari și cu privirea blinda, s-a dovedit bun gospodar nu numai In ograda lui, ci și in treburile pro­ducției. Nu a avut nevoie de răgaz ca să răspundă, ceea ce dovedește că problemele secției sale îl frămîntă permanent. Chiar și cînd e în con­cediu... iată răspunsul său: „S-o luăm așa, pe fând. Ce economii am putea de pildă face la materii prime ? Pro­pun ca la grosimile de geam să luăm întotdeauna limita de jos, minimă, a prevederilor standardului. De ce să producem noi geam de 3,2 mm ctnd ni se îngăduie să-l facem de 2,8 mm? De ce să lucrăm la 6,4 mm ctnd se poate și 6,6 și 5,7 și 5,8 mm. ba chiar pînă la 6 mm? Cred că nu e necesar să mai arat ce economie re­iese de aici. Asta. Ați văzut în drep bine, dacă această sticlă va fi spă­­­­lată și dată in folosința la secția de­­ vi le spună insă toate deodată? Dar pentru că tot veni vorba, aș m­ai pro­pune ca lucrările de reparații să fie și la noi (ca în alte părți) luate în primire cu proces-verbal. Atunci poate nu am mai avea atîtea opriri neprevăzute care înseamnă risipă de timp și de muncă, înseamnă eforturi zadarnice. Din cauza aceasta am avut dese greutăți la camera de a­­mestec, din cauza aceasta împingă­­torul automat­­ se strică prea des. In­lăturînd toate acestea, se cheamă că tot am făcut ceva economii­..“ (v. b.) „Plenara C.C. al P.M.R. consideră necesar să se aplice un regim de stricte economii, este o datorie a tuturor organelor de stat și economice să lupte cu perseverență pentru economii de materii prime, combustibil, energie electrică și alte materiale, pentru mai mult simț gospodăresc în conducerea activității economice și administrative. (din Rezoluția Plenarei C.C. al P.M.R. din decembrie 1956). REPARAȚII BUNE ECONOMIE 0 ÎNTREBARE * 0 ÎNTREBARE ★ ♦ 0 ÎNTREBARE* 0 ÎNTREBARE­* I PROPUNERI VALOROASE Ing. Ovidiu Rațiu, necesară înlocuirea de­ 3. Prin folosirea In șeful serviciului pro­­finctivă a injectoarelor cuptor a unor cărămizi duc fie la fabrica­­ de vechi de gaz metan din subțiri (în locul celor țigle și cărămizi „Her- interiorul cuptorului cu normale ca pînă acum) cules‘‘-Tîrnăveni: „Vă alte injectoare, ca acelea la separarea rindurilor rog să-mi permiteți să folosite de noi acum la de țigle, se poate rea­­numerotez modestele-mi exterior­­ și pe care noi liza un spor de circa propuneri, le-am numit „sistem 80 de țigle la fiecare 1. In jurul cripto- Nago“). Adaptind toto­­rind și de 960 de bucăți tului Hoffman din fa­ dată la ele, în cuptor, pe cameră, mărind asta brica noastră există si­ o cameră de combustie, fel capacitatea de ti­­nii de covil. Dacă a­ s-ar putea obține țigle cărcate și obținînd în a­­cestea ar înconjura cap­ de calitate mai bună, cest fel o producție su­nt intrerupte,* line* atunci re­izîndu-se astfel o e­­plimentară de circa s-ar putea reduce cu mai eonomie de 8—8000 de 80.000 de țigle profilate bine de 90 la sută de­ lei pe an, ' trase pe an“,­șeurile care se produc astăzi din cauza trept-­­N. R. Socotim auto sub aprecierea tov­­ing­ra­dațiilor pe care le su­­țin drept... nepotrivită întrucît din răspunsurile portă vagonetele ce trag­ de mai sus propunerile sale nu numai că nu sportă­m b­rlele, sunt modeste, dar prezintă — în special ultima — 2. Tot la cuptorul un deosebit interes și merită atenția forurilor Hoffman cred că ar fi tutelare). Răspunzind inițiativei metalurgiști­­lor de la uzinele „I. C. Frimu”-Si­­naia, muncitorii de la fabrica de car­ton asfaltat „Horia, Cloșca și Grișîh” din Turda au pornit cu hotărîre la înfăptuirea unui regim sever de eco­nomii. "Prin creșterea productivității muncii, introducerea unui control ri­guros în ceea ce privește folosirea materiei prime și a agregatelor, s-a reușit să se obțină o serioasă redu­cere a prețului de cost la produsele fabricii. Pina la sfîrșitul lunii, economiile realizate de harnicul colectiv turdean depășesc suma de 110.000 lei. La obținerea acestei economii și-au dat contribuția colectivele de muncitori conduse de Alexandru Komaromi, Andrei Dudaș, Gheorghe Cimpoieru și Andrei Szerepi care prin mai buna gospodărire a materiilor prime au redus cu mult consumurile specffice. Numai la bitum s-au obținut econo­mii de 5500 de lei, la nisip — de 8000 de lei, iar la pînza folosită pen­tru fabricarea pînzei asfaltate — fie peste 17000 de lei. In lunile ianuarie și februarie fa­brica de azbociment din Oradea nu a reușit să-și realizeze planul pe sortimente, iar prețul de cost plani­ficat a fost depășit. Analizînd această stare de lucruri, conducerea fabricii, sprijinindu-se pe capacitatea și dragostea de munca a salariaților, a întocmit un plan de măsuri care să ducă la sporirea pro­ducției, la valorificarea deșeurilor, la înlăturarea tuturor cauzelor care au determinat rămînerea în urmă. In acest plan a fost prevăzută înlocui­rea sistemului vechi de tăiere a foii de azbociment. Operația se face cu ajutorul unor foarfeci automate adap­tate la papmașina nr. 2. Această modificare va pretinde o cheltuială minimă, dar va aduce o sporire cu peste 40"/h a producției, iar econo­miile antecalculate se ridică la 800.000 de lei anual. Deoarece la secția de tuburi de be­ton, stropirea tuburilor se făcea în condiții grele, din care cauza și ca­litatea avea de suferit, s-a introdus un sistem de stropire automată, înlo­cuind prin acest procedeu 3 munci­tori care vor fi repartizați la alte­ locuri de muncă. Tot la această sec­­­­ție se va introduce o bandă transpor­­­­toare cu care tuburile vor fi cărate în hala de depozitare. 1 . Studiind cu atenție problema valo­­­­rificării deșeurilor de azbociment, ca­­­­binetul tehnic a propus trecerea la, producția de blocuri de zidărie. Dacă­­ înainte fabrica plătea pentru e­v­a­­­cu­area acestor deșeuri 15—20.000 de­­ lei lunar, odată cu începerea produc­­­­ției de blocuri, fabrica încasează prin­ vînzarea lor peste 60.000 de lei lu­­­­nar. O grijă deosebită se acordă în fa­­­­brică și economisirii materiilor pri­­­me. Dacă în procesul de producției s-ar mai face economii de numai 2"/­ 1 la unele materii prime, s-ar puteai obțin­e economii anuale de cca. 6 va­­­­goane de azbest și 10 vagoane de­ ciment. Iar dacă la producția de­ plăci de azbociment se va reuși re­­­­ducerea rebuturilor cu 3­/», înseamnă­­ că fabrica ar putea livra în plus ] material de invelitoare necesar la 120i de locuințe Rezerve în această fa­­­­brică s-au mai găsit și valorificat­e prin refolosirea materiilor prime ră­­­­mase de la prelucrare și care se in­­­troduc din nou în procesul de pro­­­­ducție. Aceasta înseamnă scăderea­­ rebuturilor cu încă ?•/* a Ca urmare a unei propuneri făcute] de către ing. Iuliu Andrassy și Ion­a Vasile de la uzina electrică a ora­­­­șului și de către Eduard Weisz, di­­­­rectorul fabricii și ing. șef Traian­ Gîrlea, a fost îmbunătățit factorul de­­ putere electrică prin montarea unui­­ generator electric. Pînă la montarea­­ acestui generator fabrica plătea Iu­­­ nar amenzi de peste 12.000 de lei, iar­­ în prezent această sumă reprezintă o­­ economie.­­ Muncitorii din fabrică și-au insu­­­­șit cerințele luptei pentru economii.] Ei se străduiesc să folosească rațio­­­­nal materia primă și să contribuie­­ la reducerea prețului de cost. Printre­ cei mai buni în această acțiune pot­­ fi citați șeful de echipă Ianoș Bod­­a­nar, prefără Estera Olasz care de 9 ] ani de zile dă în fiecare zi cite două­­ norme, și maistru! Simion Costa care , împreună cu brigada sa folosesc cu [ 2,5"­» mai puțin material decît cele­ ' ialte brigăzi. I SCUMP LA TĂRITE Profitînd de întrebarea pe care i-a adresat-o gazeta noastră, directorul fabricii de cărămizi „Aradul“ Andrei Naray ,a ținut să treacă tov­ revistă unele din lipsurile subalterni­îți­lor săi și să le reamintească și pe această cale unele mijloace de a rea­liza economii. „Voi începe cu mecanicul nostru șef care nu urmărește deloc consu­mul de ulei și unsori. Acestea se scot din magazie fără nici un fel de con­trol. Ungerea agregatelor se face „FIECARE PRODUS CU UN PREȚ DE COST CÂT MAI REDUS” Ia voia întîmplării și nu e de mi­rare că după aceea uleiul începe să curgă pe jos, adică se prelinge de la transmisii pe podea. Oare nu ar fi mai bine să punem o tăință în locul unde curge uleiul (pentru a-l recupera) sau sa luăm vreo altă măsură care să ne permită realiza­rea unor importante economii? A­­cum, cîteva cuvinte despre contabili­tatea noastră, care urmărește cu multă sîrguință consumul de... hîr­­tie de scris și de rechizite, dar a ui­tat să se preocupe de risipirea altor obiecte și în special de consumul e­­xagerat de becuri. Așa se face că în timp ce la rechizite avem econo­mii, „consumăm“ 200—300 de becuri pe lună! Dacă împreună cu tehni­cienii s-ar lua măsuri m­ai severe, fa­brica ar putea înregistra un consum lunar de numai 100 becuri. Unul din mijloacele de a evita risipa incon­știentă de materiale este analiza cel puțin la 15 zile a prețului de cost pe elemente." IN LOC DE CHELTUIELI - BENEFICII ••• Au înțeles valoarea „lucrurilor mărunte" După ce masivul a fost sfredelit cu ajutorul perforatoarelor și s-a in­trodus astralita în găuri, vocea lui Iosif Szűcs sau a lui Ștefan Kere­­keș — artificieri de frunte — face să răsune valea: „foci". Curînd, ecoul se repetă strigătul. Ceilalți mineri s-au adăpostit la locuri ferite și după cîteva minute liniștea munților este despicată de răbufnitul sec al exploziei. Una, două, trei, detunătu­rile dovedesc că toate găurile au fost spulberate de explozivul care a mai mușcat o bună bucata de ghips din, masivul ce de sute de ani își trăia veacul fără... supărări. De cîțiva ani însă artificieri, mineri, spărgători de piatră s-au așternut cu temei la litera'PDUí dariéra Leghia trebuia să fie exploatat cît mai mult ghips. Nici nu s-a liniștit bine zgomotul unei noi explozii și spărgătorul de piatră Anton Palocsay, înarmat cu barosul, începe fărîmarea blocurilor mai mari. In altă parte, excavatorul îmbucă, cu gura lui de Flăminzilă, din grămada de piatră pe care o mută în vagonetele ce vor duce ghip­sul pînă la stația de încărcare a funicularului. Printre cei mai vred­nici încărcători din stație, trebuie arătat Iosif Tyukodi despre care toată lumea vorbește numai de bine. La panoul de onoare, sub fotogra­fia lui, stă scris: „Este cel mai con­știincios muncitor din carierele de pia­tră, iubește munca, nu refuză nici­odată chemările întreprinderii. Este fruntaș în muncă de mai mulți ani". Corfele încărcate de Tyukodi pleacă legănîndu-se lin pe cablul aerian, suspendat pe­­ stilpii funicularului, pînă la fabrica din Aghireș. In cup­tor ghipsul este supus deshidratării, operație supravegheată cu multă pri­cepere de cucătorul Ion Panczek. Mai departe, piatra se macină, se am­balează in saci. Sacii care poartă marca fabricii „Rapid" din Aghireș sunt expediați cu trenul spre șantiere sau spre alți beneficiari care au ne­voie de ipsos. De câtva timp în această întreprin­dere se dă o adevărată bătălie pen­tru economii. Fiecare secție ține o evidență strictă a consumurilor spe­cifice, a forței de muncă folosite. Se zice că fiecare se gospodărește chib­zuit. In fiecare săptămână în biroul directorului Gavril Deaș, șefii de secții se adună, la o scurtă ședință. Rodul acestor consfătuiri îl oglindesc cifrele de mai jos. Dacă în luna ia­nuarie prețul de cost a fost depășit cu 17,96%, pe luna februarie s-a re­dus sub sarcina planificată cu 5,69%, iar pe martie cu 8,20 °/s. Aceste cifre au devenit realizabile în urma re­ducerii considerabile a consumului de cărbuni, ulei, motorină, explozivi etc. Pînă în prezent, cele mai bune re­­zultate in gospodărirea secțiilor le-a­ obținut maistrul Ludovic Gyorfi care în schimbul său a realizat cea­­ mai mare producție, cu cei mai mici in­dici de consum. La carieră, prin mai buna folosire­­ a explozivilor, s-a reușit să se dea o mai mare cantitate de materie dero­­cată și expediată în fabrică. Economii s-au realizat și la secția desfacere unde prin mai atenta mi­nicire a sacilor de hîrtie (care se­ risipeau sau pur și simplu... dispă­reau), s-au realizat economii lunare de 10.000 de lei. Șefii de schimb Ște­fan Răcășan și Elemer Konrad s-au­ distins în mod deosebit in acțiunea de economisire a­­­ lucrurilor mărunte­, in ultimul timp muncitorii de la Aghireș au primit sarcina să furni­zeze fabricii ,,Victoria socialistă" din Turda ghipsul necesar producerii ip­sosului de modelaj, atit de solicitat in industria ceramică pentru formele de țigle. Se știe că toate fabricile de țigle condamnau calitatea slabă a ip­sosului primit pînă acum. Pentru a se achita de această obligație, ipso­­sarii din Aghireș au găsit in carie­rele lor ghips de calitate superioară, ce necesită curățire și spălare, pe care în curînd vor începe să-l expe­dieze în cantități suficiente la Turda pentru preparare. Ipsosarii de la Aghireș socotesc că și în acest fel — contribuind la îmbunătățirea cali­tății unui sortiment important — ei își fac datoria în lupta, pentru mai multe economii, pentru întronarea spiritului gospodăresc în industria noastră. N. NEGOIȚA ★ Credite bine folosite întreprinderile din industria geamu­rilor și a materialelor izolatoare au folosit cu multă pricepere și înțele­gere justă a problemei — creditele cu largheță acordate de Stat pentru diverse lucrări de îmbunătățire a pro­ducției. Fabrica de geamuri din Tărnăveni oferă un exemplu edificator..Obținând de la Banca de Stat creditele ce se pun la dispoziție pentru lărgirea pro­ducției de bunuri de larg consum, fabrica a construit și amenajat la în­ceputul anului o secție specială de valorificare a deșeurilor de geam armat. (Se știe că în fabrica s-au adunat de citeva decenii mii de tone­­ de deșeuri de geam armat cărora multă vreme nu li s-a găsit între­buințare). Acum noua secție a fost bine orga­nizată și dotată, toate lucrările cos­­tînd 1.300.000 lei. Aici funcționează­­ o presă automată care produce 40.000­­ de lire. Produsul este foarte cerut și ....... “ ~ astfel fabrica și-a putut creia în scurt timp un cîștig frumușel, care justifică înființarea noii secții. Numai în primele 4 luni ale acestui an secția a dat un beneficiu net de 905.000 lei. Din această sumă 75% sunt alocate pentru dezvoltarea secției, iar 25% pentru nevoile social-culturale ale salariaților și pentru premierea lor. Iată primele roade ale unui cre­dit de Sat bine folosit! t ism. Simbata 1 iunie 1957 — nr. 385 • S-au terminat lucrările de insta­lare a stației de transformare de 0,6 kV. Dacă pînă acuma se ardeau de­seori cabluri și­ motoare provocîndu­­se opriri îndelungi (uneori chiar ne­știute), acum, de cînd a intrat în funcțiune stația. Orice defecțiune de natură electrică este semnalată prin declanșare. • De la o vreme, cuptorul nr. 6 funcționează cu exhaustor î­n regim de experimentare. Datele preliminare permit a se crede că necesitatea e­x­haustoarelor va putea fi demonstrată practic. In acest caz desigur că se prevede extinderea folosirii exhaus­­toa­relor la toate cuptoarele. • Se proiectează instalarea pe platforma cocătorului a unor semnali­zatoare optice și acustice care să permită o permanentă și ușoară mo­dalitate de comunicație intre coc&tor, alimentator și pompagiu. • A­­ fost dată în folosință noua stație a cazanilor cu aburi, care pre­zintă o seamă de avantaje. S-au eli­minat posibilitățile de inundare sau nerea curățeniei. • Ventilația prin filtre se face acum la toate morile de ciment. Astfel s-a ajuns la o creștere a productivității de 1—1,5 t pe oră. Morile de la Bicaz produc acum la medie 11,5— 13 t/oră. • La cuptoare s-a găsit un sistem ingenios de a recupera căldura. In camera de fum s-au instalat 3 re­gistre de țevi (recuperatoare de căl­dură). Temperatura apei industriale care circulă prin aceste țevi crește cu S0 °, fiind folosită­ la alimentarea­­ cazanelor de aburi, la cantină, la­­ consumul casnic etc. Se obține astfel­­ o economie­­ însemnată de combusti­­­­bil (fără a mai aminti că la cazane­­ și solicitarea va fi mai redusă). • Șapte elevi ai Școlii tehnice de maiștri își fac practica în fabrică: 4 tehnologi și 3 mecanici de utilaje. .A­­portul lor în activitatea întreprinderii nu se reduce numai la faptul că ei ajută pe șefii de secții în conducerea secțiilor. Electricianul Vasile Gavril, de pildă, a efectuat curajoal de inter­venții tehnice la morile de ciment, iar împreună cu colegul său Nicolae Stan a perfecționat un injector de păcură (inovație extinsă astăzi și pe șantierul hidrocentralei). Acesta din urmă a pus la punct (sub îndruma­rea ing Bordeianu) unele aparate de măsură și control la laborator. Printre viitorii maiștri, trebuie evi­dențiat și lăcătușul Ilie Fridman. A trecut mai bine de o lună și ju­mătate de la consfătuirea organizată in fabrica noastră de gazeta „Con­structorul”. Obiectivul principal al consfătuirii a fost găsirea și punerea în valoare a mijloacelor de reducere a prețului de cost. Din consfătuire a rezultat că față de toți anii precedenți realizările de preț de cost pe 1957 sunt incompara­bil mai bune, dar că secțiile (și prin ele fabrica Întreagă) mai au posibi­lități de a reduce prețul de cost peste sarcina planificată cu 3­/*, adică e­­fectuînd o economie de cca. 4.000.000 lei pe anul 1957. Consfătuirea și-a însușit chemarea metalurgiștilor, „fie­care produs de secție la un preț de cost cît mai scăzut”, și apoi a reali­zat un plan de măsuri care cuprin­dea un număr de 14 hotărîri. Odată luat angajamentul, s-a tre­cut imediat la traducerea în fapt a hotăririlor, pentru realizarea econo­miilor peste plan. Din cele 14 mă­suri hotărîte, numai 3 nu au fost realizate în întregime. Dintre cele­­lalte 11 măsuri, realizate sau aflate în curs de executare, cităm, crește­cu prilejul unei recente consfătuiri, la fabrica de ciment „Congresul al XlX-lea“ din Bicaz, funcționarul Va­sile Caramangiu, de la serviciul transporturilor, anunța cu multă mîn­­drie că in cursul ultimelor 6 luni, deci a trecutelor două trimestre, fa­brica nu a mai plătit nici un leu pentru locații. Realizarea crește în valoare dacă ne gîndim ca în cursul anilor trecuți asemenea penalizări fe­roviare grevau serios cheltuielile în­treprinderii. Locațiile plătite în tre­cut se ridicau citeodată la aproape 100/* din costurile de producție ! Cimentiștii din Bicaz se mindresc deci^ pe bună dreptate cu acest din urmă succes. Mai mult, aflînd că rea capacității de transportare a ci­mentului, prin punerea în funcțiune a pompei de 60 t/oră; s-au pus în funcțiune filtrele la toate morile de ciment, ceea ce a mărit productivi­tatea agregatelor; metoda perdelelor de lanțuri adoptată la cuptorul nr. 1 a fost extinsă și la cuptoarele nr. 2 și 4, ceea ce a sporit productivitatea cuptoarelor și a redus consumul­­ spe­cific de combustibil. In luna aprilie a fost realizat cel mai mic consum specific tehnologic de păcură de cînd există fabrica, adică numai 73,2'/* față de 1955, 82,5*/* față de 1956 și 93,2'/* față de plan. Economia totală realizată peste plan în luna aprilie, în urma traducerii în viață a unei bune părți, din hotă­­rîrile consfătuirii de producție de la 12 aprilie, a fost de 763.000 de lei . Secțiile care și-au depășit angaja­mentul prin reduceri de preț de cost peste plan, au fost secțiile: cuptoare, mori brute și c.f.i. Drapelul de secție fruntașă pe fabrică pe ultima lună a fost decernat secției cuptoare C. A. COVAR corespondent există încă fabrici care păgubesc din cauza intrării vagoanelor in locație, ei cheamă la întrecere ne toate în­treprinderile din industria materia­lelor de construcții sub lozinca: „nici un leu pentru locații“ Făcîndu-se ecoul colectivelor che­mate la întrecere, redacția invită pe tovarășii de la Bicaz să arate în coloanele gazetei noastre mijloacele prin care au reușit să ajungă la fru­mosul rezultat enunțat mai sus. Intre timp suntem­ siguri că vom primi și răspunsurile celor îndemnați să se ia la întrecere cu bicăzenii într-un domeniu în care aceștia se simt tari, dar în care n-ar strica... să se simtă puternice și celelalte fabrici! „Congresul al XIX-lea“-Bicaz Răspundeți la chemare? Primele rezultate ale unei consfătuiri constructive Ne străduim să mărim producția de țigle depășite de 20%. Datorită depășirii Deoarece țiglele sunt tot mai mult solicitate atît de către șantierele de construcții cit și de către unitățile cooperatiste, conducerea fabricii „Re­­constru­cția“­Feldioara a luat din­ timp măsurile necesare pentru realizarea și depășirea planului­ la acest sorti­ment, spre a putea satisface la timp repartițiile primite, latit -citeva ,d­in­ măsurile luate. In permanența este asigurat stocul de argilă de la Si­ghișoara care se udă zilnic in depo­zitul de macerare, pentru omogeniza­rea ei cît mai completă înainte de a fi dată în exploatare. Pasta nece­sară confecționării țiglelor (ames­tec de 75—60% din argilă de la Si­ghișoara și 20—25% din argilă din carierele noastre) se lasă la odihnă 24 de ore pentru completa omogeni­zare, ceea ce duce la îmbunătățirea calității și la reducerea proporției de rebuturi cu 10—12%. In vederea măririi productivității la presare, la masa de tăiat primită de la fabrica „Hercules“-Tirnoveni s-au făcut unele modificări la dispo­zitivul de tăiat ciocul și șanțul, s-a instalat un miner de declanșare. A rezultat de aci și îmbunătățirea cali­tății țiglelor, s-a făcut o economie de un muncitor la presă, iar productivi­tatea utilajului a fost mărită cu 20%. Realizarea se datorește directorului fabricii, Adalbert Gagyi și lăcătușu­lui Gh. Rîșnoveanu care zilnic se în­grijește de buna funcționare a pre­selor de țigle. Cele trei brigăzi de la presarea țiglelor luptă zi de zi pentru depă­șirea normelor de producție. Pe luna mai în fruntea întrecerii s-a situat brigada condusă de Ioan Sebök cu o depășire de 35%, urmată îndeaproape de brigada lui Vasile Dumitru cu 30"/» și a lui Alexandru Nazar cu o depașire de zir­o. Datorita depășirii planului de către toate cele trei bri­găzi, s-a reușit ca pînă la 21 mai să se realizeze în întregime sarcina lunară la țigle crude, astfel că înce­­pînd din ziua de 22 mai producem țigle in contul lunii iunie. Recent, pentru realizările peste plan obținute în lunile martie și aprilie, o serie de muncitori ce s-au evidențiat la con­fecționarea țiglelor au fost premiați. Pentru desfășurarea în mai bune condițiuni a procesului de producție, rugăm pe muncitorii de la fabrica de țigle „7 Noiembrie“-Sighișoara să a­­corde mai multă atenție exploatării și expedierii argilei pentru țigle de­oarece de multe ori găsim cu ocazia descărcării vagoanelor corpuri străine (rădăcini, ierburi și alte impurități) care ne provoacă greutăți la fabri­cație. T. BALAȘOIU corespondent Un nou sector de producție la întreprinderea „Sticlovar“ Sim­bătă 18 mai 1957 a avut loc inaugurarea noului sector de produc­ție, de la Gura Vitioarei, al întreprin­derii „Sticlovar-Vălenii de Munte. Colectivul tehnic al întreprinderii și-a îndreptat atenția inca din 1955 asupra posibilității de a deschide un nou sector de producție la Gura Vi­­tioarei. Aici straturile de nisip cuar­­țos sunt la suprafață, însă existau două mari greutăți: trecerea jghea­burilor peste râu­l Teleajen pentru a amplasa instalațiile pe malul drept și alimentarea cu apă industrială in­­trucit sectorul Gura Vitioarei fiind amplasat în aval față de celelalte două sectoare ale întreprinderii nu se poate folosi apa rîului Teleajen pentru spălarea nisipului S-a alcătuit un colectiv tehnic de proiectare sub conducerea ing. șef Gavril Ciubucă, compus din ing. Mi­hai Badea, ing. Dumitru Popa, Nico­­lae Brumanu și loan Caloenescu, care lucrînd timp de mai multe luni a reușit să termine proiectul pînă la sfîrșitul lunii mai 1956. Lucrările de execuție, în regie pro­prie, au fost începute la sfîrșitul lunii iunie 1956 și s-au terminat in prima jumătate a lunii aprilie 1957 deci nu mai puțin de 10 luni. Lu­crînd în frigul iernii și pe arșița verii, pe ploaie și pe vint, colectivul de muncitori cari a executat cons­trucțiile acestui sector merită toată prețuirea pentru felul în care a știut să-și îndeplinească sarcinile. Se evi­dențiază in mod deosebit conducăto­rul șantierului Constantin Basso, dub­­lK­sml f.hănuri’.ip Imrir­ violării filipare­ghe Moraru și Anastase Savu, sudo­rul Constantin Dumitrescu, mecani­cii Vasile Dragomir, Constantin Că­­ruțașu, Dița M. Ioan și Ștefan To­­goe, electricienii Constantin Nicoles­­cu și Nicolae Slămnoiu care au efec­tuat lucrări de bună calitate. O men­țiune specială pentru dulgherii Dinu Constantin și Ioan Curuțașu și pen­tru tehnologul mecanic Ilie Micu care înfruntînd cu curaj pericolul au lucrat la montarea traseului de jgheaburi peste rîul Teleajen, execu­tîndu-l într-un timp foarte scurt. Sectorul Gura Vitioarei are o mare importanță intrucît dă 40’/* din pro­ducția de nisip de bună calitate a întreprinderii. Avind în permanență apă limpede datorită sistemului de alimentare cu apă industrială, pro­ducția va fi independentă de Intem­perii, înlăturindu-se totodată uzura pompelor cauzată in alte părți de funcționarea cu apă murdară. NICOLAE BRUMARU corespondent Urmași demni ai celor vîrstnici La morile fabricii „Ilie Pintilie“* Fieni, acolo unde cu cîțiva ani în urmă „supremația“ la conducerea a­­gregatelor era deținută de „bătrîni“, azi — datorită aplicării metodei Ko­­llear, întrecerea, ca și flamura de fruntaș pe ramură, a ajuns să fie cîștigată de­­ către utemistul Avram Dogărel la morile de ciment și tot de un utemist, morarul Constantin Toader, la morile brute nr. 1 și 2. La secția cuptoare bătrî­nul cocător Nicolae Șuțu continuă să dețină fla­mura de fruntaș, cu toate „asalturile“ tinerilor. După 25 de zile, în luna mai situa­ția se prezintă astfel: la ciment s-a realizat 102,1»/» față de plan, eviden­­țiindu-se în mod special morarii Constantin David și Nicolae Dia­­conu de la morile nr. 1—4 și Gh. Simion de la morile de ciment nr. 5—7. Morarul Avram Dogărel a dat peste plan în această perioadă cca. 400 de tone de ciment. La secția cuptoare planul a fost realizat în proporție de 110% evidențiiindu-se cucătorii Ion Neagu și Mihai Iaco­­bescu de la cuptoarele nr. 4—5, pre­cum și cucătorii Constantin Neagu și Nichita Roșea de la cuptoare­le nr. 1—3. Nici morile de pastă nu s-au lăsat mai prejos in întrecere, reușind să realizeze planul în această pe­rioadă în proporție de 102,3%, cu un procent mediu de reducere a apei din pastă de 1,2% la morile brute nr. 1 și 2. Morari fruntași sunt Va­­sile Oncioiu și Ion Ilinca. Merită de asemenea a fi evidențiat pentru mun­ca depusă și morarul Ion Oprea de la morile brute nr. 3 și 4. GEORGE BURCEL corespondent condiții max iii de munci Unul dintre punctele prevăzute in contractul colectiv pe anul 1957 se referea la terminarea instalației de încălzire centrală. Acestei lucrări i-au fost alocate 500.000 de lei. Lucrările­­ au început din toamna anului trecut și au fost executate în regie proprie. Și iată, acum, datorită preocupării conducerii fabricii, care s-a străduit să asigure lucrărilor bune condițiuni de desfășurare, instalațiile sunt a­­proape pe sfîrșite. Au fost întinse conductele și așezate caloriferele, iar în prezent se lucrează la centrala de încălzire. Incepînd cu iarna viitoare munci­torii fabricii „Solomit"-Brăila vor a­­vea condiții mai bune de muncă. In felul acesta s-a găsit și o posibilitate ingenioasă și economică de folosire a deșeurilor de stuf. Ele vor fi arse in locul altor combustibili mai scumpi. FLOREA FRIGIONIJ corespondent Succesele pietrarilor de la Ruschița Pe primele luni ale anului, colecti­vul de pietrari de la Rușchița aa ob­ținut rezultate edificatoare. Planul producției globale a fost depășit cu peste 17% pro­ductivitatea muz­­cii a sporit cu 25%, iar cistinul mediu al muncito­rilor a crescut cu 20%. Față de a­­ceeași perioadă anului trecut pro­­­ductivitatea muncii este mai mare cu 21%, iar la cîști­­gul mediu al mun­citorilor s-a mai adăugat un plus de 11%. Și prețul de cost a fost îm­bunătățit în ulti­mul timp. Pe luna aprilie s-a la o reducere ajuns de 15,5%, față de 11,45% cit era planificat. Succesul muncitorilor de la Rus­­chița se datorește în mare parte an­trenării lor în întrecerea socialistă. De curînd, în adunarea generală pe întreprindere, au fost stabiliți câști­gătorii întrecerii. Pe primul loc s-a situat secția de prelucrare Ruschița căreia i s-a conferit drapelul de sec­ție fruntașă, căci a obținut cei mai buni indici în procesul de producție. Peste 30 de muncitori au fost con­firmați fruntași în producție. Dintre aceștia 12 au fost premiați pentru merite excepționale din fondul între­prinderii, iar 8 au primit flamura de ...fruntaș în producție“. Printre cei confirmați ca fruntași se numără: excavatoristul Ștefan Schier, de la secția de extracție Rușchița, care din proprie inițiativă a calificat 3 mun­citori, fiind unul din elementele de bază ale brigăzii complexe; gale­ristul Ion Georgescu care se ocupă cu multă dibăcie de agregatele la care lucrează ; Ion Vlădulescu, munci­tor la mașina de tăiat, care obține în mod constant depășiri de plan; mecanicul Ion Dalea de la unitatea Vasiova; tractoristul Adam Martin care a parcurs cu tractorul rutier peste 23.000 de km fără reparații; șoferul Constantin Bratu care este cel mai bun con­ducător-auto al în­treprinderii, . m­. j­. ,Dice-Am lăsat la ur­­­mă pe canalizato­­rul Aurel Mătăsă­­reanu (din foto­grafia alăturată) pentru a încheia așa cum se cuvi­ne lista celor mai buni salariați ai întreprinderii „Ruș­­chița“. El este un muncitor de nă­dejde , întreține u­­tilajul ce i s-a în­credințat în bune condițiuni: obține serioase economii de materiale­, de un prețios ajutor­ care vor să învețe celorlalți muncitori cum să scormo­nească adîncurile pămintului pentru a da la iveală mult căutata marmură de Ruschița. ALEXANDRU DIMITRIU corespondent BLOCURILE SE VÎND TOTUȘI Primia veste bună căpătată la Fa­­­­brica de cărămizi din Timișoara a fost aceea că blocurile și-au găsit destui clienți. In de beton Timi­șoara și pe șantierele din comunele Petroasa, Topoloveni etc. construc­torii se declară mulțumiți de acest material de zidărie. Conducerea fabricii se preocupă acum de îmbunătățirea calității și de îmbunătățirea fluxului tehnologic. De m­ai bine de două luni la unita­­tea nr. 2 a fost construită o hală unde s-a mutat secția de blocuri și de țigle de ciment. Noua hală a fost înzestrată cu 3 prese R.L. 2 și 7 pre­se pentru țigle. In prezent, producția fiecărei pre­­­­se este în medie de 800 de blocuri pe schimb, iar comenzile primite pînă a­­cu­m acoperă întreaga producție a fa­­­bricii. (a. z.)

Next