Constructorul, iulie 1957 (Anul 9, nr. 390-393)

1957-07-06 / nr. 390

2 ....................­.......................................... - -----------------------------------­ Pînă ni de mult la Fabrica de ci­ment din Comarnic toate transpor­turile — de la materiile prime și pînă la produsul finit — se făceau cu vagonete tractate de locotrac­­­toare. 51 de muncitori lucrau la în­cărcare și transport și cu toate a­­cestea, deseori se mimau morarii că alimentarea nu se face continuu. Astăzi, curtea fabricii e de nere­­cunoscut. După cum ne informează își coresponden­tul nostru voluntar NICOLAE STANESCU, întregul sis­tem de transport a fost mecanizat, iln acest scop, s-au confecționat o serie de buncăre la concasorul de tras și silozul de clincher, s-a intro­dus un sistem de benzi transpor­toare la punctele de alimentare ale morii de ciment nr. 1, precum și transportul cu autobasculante.­­Cu excepția unor materiale procurate cu ajutorul creditelor acordate de B.R.P.R., majoritatea instalațiilor au fost confecționate din resurse in­terne. Primele calcule făcute arată că, prin aplicarea acestor măsuri, S-au îmbunătățit considerabil condi­țiile de lucru, productivitatea muncii va crește cu 8,20% și se vor obține economii în valoare de 498.000 lei anual. Meritul pentru executarea acestor­­ lucrări se răsfrînge asupra întregu­lui colectiv. Amintim pe cîțiva din cei mai harnici: maiștrii mecanici Ion și Gh. Piciorea, lăcătușul Gheor­­ghe R. Mi­lu,­ sudorul Alex. Birlă și mulți alții. Pentru a continua acest prim­ în­ceput, conducerea fabricii a prevăzut ca, în viitoarele două luni, să se in­staleze o bandă rulantă pentru tran­sportul clincherului de la răcitoare la siloz, iar pînă la sfîrșitul anului să se monteze un concasor separat pentru marnă, aceasta urmînd să fie transportată pe benzi la uscătoa­­re. Preocuparea celor de la Comarnic pentru mecanizare se face simțită și în alte domenii. Pină acum cîtăva vreme, de exemplu, la depozitul de materii prime încărcarea calcarului se făcea manual, în condiții destul de grele. In prezent, încărcarea în vagonete se face cu ajutorul unui excavator. Prin mecanizare­­ se se m­ai poate economisi in fabrica noastră? mwm nevina mai ușoara Răspund cîțiva tehnicieni de la „9 Mai” Lupta pentru economii constituie un obiectiv principal în activitatea Atelierelor „9 Mai“. O oglindă fidelă a muncii colectivului în această di­recție este faptul că în primele cinci luni ale anului au fost date, peste plan, beneficii în valoare de 854.000 lei. O anchetă făcută în rîndurile u­­nor tehniceni a scos la iveală nenu­mărate posibilități menite să ducă la creșterea neconte­nită a economiilor. Iată citeva propu­neri : Ing. ION GEOR­­GESCU,șeful con­trolului tehnic, menționează că în prezent nu se res­pectă consumurile specifice la elaborarea fontei; la ma­joritatea șarjelor consumul de cocs metalurgic atinge­­ un procent de 30 la­ sută, în loc de 20 la sută. Ing. MI­HAI MARTEȘ, șeful cabi­netului tehnic, arată că prin aplicarea maselotelor termice la sectorul meta­lurgic s-ar putea realiza­ din maselo­­taj o economie de cca 70 la sută oțel lichid. Tot în cadrul acestui sector în­locuirea muncii manuale cu mijloace mecanizate ar duce la creșterea con­siderabilă a productivității și la se­rioase economii.. Printre­­ altele, iov., Marteș mai propune: încărcarea auto­mată sau semiautomată a cubi­ouri­­lor și a cuptorului electric, dezba­terea mecanică a formelor­ la turnăto­rie, transportarea mecanizată a pă­mânturilor pentru turnarea și execu­tarea operațiunilor de formare cu mașini pneumatice. Trebuie amintit, de asemenea, că un colectiv con­dus de tovarășul GHEORGHE PO­PA și VIRGIL DESVALDI, a luat inițiativa valorificării pieselor și ma­terialelor aruncate la fier vechi; pînă acum s-a sortat circa 3000­ de mufe, țevi de fontă, radiatoare de calorifer, precum și alte materiale ce pot fi în­trebuințate în procesul de producție. Această acțune, începută de curînd,­ va permite economisirea a peste 500.000 lei. GH. A, POPA corespondent Folosind seîn­duri subțiri importante economii am putea rea­liza la confecționarea lăzilor pentru ambalatul geamurilor. Noi avem nevoie pentru confecționarea lăzilor de scîn­­duri ,la diferite dimensiuni , între 1,5 cm și 2,5 cm. Cum însă U.R.S.­­Piatra Neamț, Nehoi­u și Cîmpulunug- Moldovenesc ne expediază, în primul rînd, toată cantitatea de cherestea de dimensiunile mari (2—2,5 cm) la sfîrși­tul trimestrului ne rămîn datori cu diferența de cherestea de 1,5 cm. A­­vînd în vedere nevoile urgente ce lăzi pentru ambalaj, suntem­ puși în situația să folosim scîndurile groase de 2 sau de 2,5 cm în locul celor indi­cate în STAS, consumînd mai multă cherestea decît este necesar și în plus să confecționăm lăzi grele la mînuit. Lăzile de ambalaj primite de la U.I.L.­Brezoi ne costă 85 de lei buca­ta, în timp ce noi le-am putea con­fecționa în fabrică la prețul de 25 de lei bucata, in acest fel am putea rea­liza și aici economii dacă am renun­ța la repartițiile pentru lăzi de la a­­ceastă întreprindere căreia îi plătim în plus cîte 60 de lei de fiecare ladă. De cîtva timp am organizat o echi­pă cu 6 muncitori care lucrează la recuperaa­ea lăzilor rambursate de be­neficiari. Numai în 2 luni de zile s-au recuperat în acest fel aproape 10.000 de lăzi care bineînțeles reprezintă o serioasă economie pentru fabrică. N. PETRESCiu inginer șef al Fabricii de geamuri- Scăieni NICI CN LEE LOCAȚII“ 9. La rampa fabricii de țigle și că­rămizi „Ghiriș Arieș" din Cîm­ipia Turzii s-au încărcat 20 de vagoane cu produse ceramice în mai­ puțin de 10 ore, de către 20 de munci­ori. Poate că cifrele pe care le-am ară­tat nu impresionează la prima ve­dere. Analizați-le însă puțin și veți vedea că spun multe. Datorită bunei organizări a muncii la secția rampă, întreprinderea noastră nu mai are greutăți financiare provocate de in­trarea în locație a vagoanelor ; de mult timp, fabrica nu a mai plătit nici un fel de penalizări C.F.R.-ului. Exemplul celor ce lucrează la rampa de încărcare trebuie urmat de toți muncitorii noștri. Acum nu mai este nevoie să se scoată oameni din cele­lalte secții pentru încărcarea vagoa­nelor. Iată cum înțeleg muncitorii de la rampă să lupte pentru ca fabrica să nu mai plătească nici un leu pentru locații. SEBASTIAN IONESCU * corespondent însemnările corespondentului voluntar Cucătorul Nicolae Șuțu — un părinte fericit Să fii corespondent voluntar nu este un lucru chiar atit de ușor. Sunt multe probleme intr-o fabrică mare cum e „Ilie Pintile"-Fieni. Iau carnețelul, ascut creionul bine și iau drumul către cuptoarele de clincher. Am găsit subiectul! Adică ce ..am găsit“ ? că de mult pusesem ochii pe el... — Noroc, nene Nicolae! (așa-i zi­cem nai cocătorului fruntaș Nicolae Șuțu). — Să trăești! Stai puțin să potri­vesc focul. L-am lăsat nu de altceva dar nu voiam să-i fac vreo în­curcătură acum, cînd Intre­­cerea-i în toi iar el deține de trei luni flamura de fruntaș In întrecere pe pro­fesie. Intre timp tov. Șuțu a terminat treaba și vine spre mine cu mina întinsă, cu zimbetul pe buze. — El, ce vint te aduce ? — mă iscodi el. Ne-am așezat pe o bancă și din discuție — întreruptă doar, cînd și cînd pentru reglarea jocului ■— am putut afla o mulțime de lu­cruri. Am aflat cum și-a crescut Nicolae Șuțu copii, cut a suferit pe timpul capitaliștilor în lupta pentru plinea cea de toate zilele și multe altele. — Uite, stau citeodată și mă gîn­­desc — îmi spune el — ce m­-aș fi făcut dacă nu ar fi fost partidul să mă pot bucura acum, la bătrinețe, de o viață omenească, demnă? Copiii mei n-au grija zilei de mîine. Nico­lae e maistru electrician, Ion e ofi­țer, Petre este sticlar, fruntaș în pro­ducție la Fabrica de becuri de aici din Fieni, Gheorghe e electrician, Vasile e tractorist. Floarea este so­ție de aviator, Maria soție de ingi­ner. Ei, dar cu asta n-am terminat cu... circul. Am mai rămas cu Mihai, care-i și el in „pornire“, este elev in clasa 7-a elementară. După cum vezi am zece să fiu mulțumit. Mi-a povestit bătrinul cocălor și intîmplari din copilăria sa chinuită, cind la 12 ani muncea spe­­r­­­tit de bătăile stăpinilor. Am pornit amindoi de-a­lungul­­ cuptoarelor, urcin­­du-ne apoi la alimentare unde maistrul cocător dădu cîteva îndrumări alimenta­torului. Din înălțimea tur­nului de la alimentarea cuptoarelor rotative „23 August" am privit amin­doi măreția­­ și frumusețea sit­etei cilindrilor metalici și am sur­prins in ochii maistrului o unduire de duioșie. Poate că în clipa aceea se gîndea la dragii lui copii, la viața frumoasă pe care o trăiește in anii atîtor înfăptuiri minunate. M-am despărțit de maistrul cocă­tor Nicolae Șuțu și în suflet am sim­țit tulburarea plăcută pe care ți-o dă discuția cu un om sfătos care nu și-ar descărca traista cu amintiri chiar de ar povesti zile și nopți în șir. GH. BURCEL de Tar Sinaia • Mecanizarea tuturor locurilor de muncă și, în special, în cariere este una din preocupările de seamă ale colectivului de la Sinaia. La cariera Piatra Arsă este în curs organiza­rea transporturilor pe linii decovil (pînă acum transportul materialului se făcea cu cai). In acest scop, se va introduce un troliu acționat electric. De asemenea, la cariera Furnica va intra in funcție un troliu fară sfîrșit în vederea măririi capacității de transport a carierei-tunel, care e în plină dezvoltare.­­Vechiul troliu transporta cca 180 tone de piatră în 16 ore, acum această cantitate va fi transportată în numai 8 ore). • De curînd s-au folosit, experti­mental, cărămizi forsteritice la rnzidi­­rea zonei de ardere a cuptorului nr. 1, urmînd să se extindă acest lucru și la celelate cuptoare.­8 De la 1 iunie a început fabrica­rea țiglelor de ciment, cu o presă manuală tip „9 Mai“.­­ Cu cîteva luni în urmă a început producerea prafului de calcar de o granulație corespunzătoare­­ pentru cuptoarele „Fourcault" din industria geamurilor. Jigiarii de la Lugoj in impas Fabu­a de țigle și cărămizi din Lugoj se numară printre cele m­ai mari și mai vechi fabrici ceramice din ța­ră. Aici sunt oameni care lu­crează d­e zeci de ani la același loc de muncă, la aceeași mașină, oa­meni cu înaltă calificare, care au făcut ca produsele fabricii să fie cu­noscute și apreciate. Vizitînd această fabrică cu o asemenea tradiție in producția ceramică, te-ai aștepta să găsești un­ proces tehnologic pus la punct unde totul să meargă „ca cea­sul“. Din păcate însă, faptele dove­desc contrariul deși în ultimii ani nu s-au produs prea mari schimbări în procesul tehnologic, se lucrează cu aceleași prese, cu aceeași argilă și, în mare majoritate, aceeași oameni cu calificare ridicată. Care este to­tuși explicația acestui „fenomen“? Prima explicație, de mai mult timp colectivul de conducere de la Lugoj, nu mai este un colectiv sudat, care să muncească cu trageri de inimă. In ultima vreme au fost schimbați mai mulți directori și ingineri-șefi, lucru care în mod normal are reper­­cursiuni asupra activității fabricii; s-a ales calea schimbării conducăto­rilor în loc ca aceștia să fie ajutați pentru a pune fabrica pe picioare. La prima vedere constați că cel mai mult muncește inginerul-șef al fabricii, tov. Tiberiu Polacsek. Intr­­adevăr el depune mult suflet, se pre­ocupă de procesul de producție. Dar ce să facă singur? Ceilalți factori de răspundere muncesc... mai mult în birou. Or soarta producției nu se ho­tărăște între pereții birourilor, ci în carieră, în sala preselor, la cuptoare. Astfel că toate eforturile unui singur om, nu­ pot da roade. Procesul tehnologic, după cum am arătat mai sus nu a suferit în ulti­mul timp modificări, deși sunt o se­rie de lipsuri împotriva cărora ar trebui luptat cu hotărîre. Iată un singur exemplu: sortatoarea Eva Bin­der sortează după un nou „princi­piu“: cantitate iu calitate. S-ar pu­tea să aibă și ea dreptate în felul ei, deoarece țigla pleacă cu defecte încă d­e la prese și pînă la scoaterea din cuptor nimeni nu se mai preocupă de calitatea produselor. Astfel, nu e de mirare că la rampa de depozit­are se pot găsi în stive și cite 10 țigle la rînd defecte; pentru aceste țigle s-a cheltuit forță de muncă, spațiu de uscare, combustibil etc. De ce nu se face sort­area țiglelor pe parcurs? Unde este prestigiul celor ce conduc fabrica, cînd primesc numeroase re­clamații cu privire la calitatea pro­duselor? Se spune că necazurile pleacă de la prese întrucît multe presare nu cunosc bine mînuirea ra­melor și dau drumul la țigle cu de­fecte. ★ In procesul de producție se face simțită și lipsa de disciplină. Unii­­ șefi de echipă nu conduc cum trebuie oamenii în subordine. Șeful de echipă Valentin Nsnasi, un vechi muncitor din fabrică, nu reușește să țină în mină oamenii cu care lucrează la rampa de încărcare și în loc să orga­nizeze cum trebuie echipa, o lasă în voia ei. E firesc ca în asemenea con­diții oamenii să lucreze fără sunț de răspundere, neștiindu-se contro­lați de nimeni, iar fabrica primește reclamații... La actuala stare de lucruri din fa­brica de la Lugoj contribuie în mare măsură și organizația sindicală, care acordă prea puțină atenție muncii de mobilizare și educare a oamenilor. In general, organele sindicale nu-și bizuie activitatea pe ajutorul mase­lor. In perioada de­ consultare a infi­­ci­terilor cu privire­­ la sistemul îm­bunătățit de salarizare, de­­ pildă, la un număr de aproape 1500 de sala­riați ș­i au făcut.. 18 propuneri pentru îmbunătățirea procesului de produc­ție. Mai e nevoie de comentarii? Cî­te nu ar avea de spus presarele Elisabeta Dippert sau Luiza Horvath, așezătorii Petre Schmadell sau Adal­bert Hasz, scuțătorii Rudolf Borghei­­ner sau Ferdinand Kovács în privința îmbunătățirii procesului de producție. Dar consfătuirile de producție se transformă de cele mai mmulte țori în... consilii de judecată tovără­șească, discutîndu-se exclusiv cazurile de indisciplină.­­Brigadierul Mo­se Csákány și presarul Aurel Grancea vin beți la lucru, alții lipsesc nemo­tivat etc. Oare pentru asemenea oa­meni nu se găsesc metode care să-i treze­ască la realitate?) Pentru recîștigarea prestigiului de fabrică fruntașe colectivul de la „Mondial“-Lugoj este chemat să-și strîngă rîndurile în jurul conducerii. In frunte cu directorul N. Comloșan" toți factorii de răspundere din fa­brică să părăsească birourile, să vină in mijlocul muncitorilor, să-i ajute efectiv la înlăturarea greutăților. Co­mitetul de întreprindere (președinte Dușan Iovicin) are datoria să lupte cu perseverență pentru educarea ni­­șelor, pentru atragerea lor la rezol­varea celor mai de seamă probleme ale producției. Lipsurile de la Lugoj sînt bine cunoscute și de D.G.I.­M.Z. și se simte mai mult c­a oricînd nevoia ca fabrica să fie ajutată pentru a ieși din impasul în care se află. N. NEGOIȚA ★ In plină transformare La întreprinde­­­­­rea „Granitul“ din Capitală s-a in­staurat în ultimul timp simțul gos­podăririi. Nu mai recunoști vechiul aspect al ateliere­lor. Hala preselor (fotografia de sus) complet renovată, oferă condiții muncitorilor bune de lucru. Conducerea­­ întreprinderii do­vedește o deose­bită grijă față de oameni: s-au mă­rit spațiile de mun­că, cantina a fost reamenajată s­ au dat in folo­si­­ință vestiare. Ca urmare a utilizării totale a spațiilor de lucru, întreprinderea a început fabricarea unor noi sortimen­te , plăci de mo­zaic in culori, plăci din beton, pardo­seli și bart­ă pen­tru protecție in cam­erile de radio­logie. In hale se lu­crează altfel decit in trecut. Un „stop“ rus lumini in cu­lori arată dacă presele pot fi folosite uncie pentru a produce cit mai multe sau nu, prevenindu-se astfel acciden­­dale de beton, fete de muncă. Asigurați cu astfel de m­năluri pentru protecția muncii presa- Text: FLOREA MARIN fris ■ [UNK] Cristea Dragomir și Nicolae Vin corespondent (fotografia de jos) muncesc cu hăr- Fotografii: C. MIERLESCU Nu e oare necesar un cerc A.S.I.T.? La o fabrică de ciment, de talia celei din Bicaz, se nasc in procesul de producție o seamă de­ probleme tehnice ce se cer rezolvate cu opera­tivitate pe parcurs. Firesc ar fi aici, ca tehnicienii să desfășoare in ca­drul organizației lor profesionale — A.S.I.T. — o activitate concretă care să contribuie la ridicarea nive­lului tehnic al întreprinderii. Dar, oricît ar părea de curios, la fabrica „Congresul al XlX-lea" nu există un cerc A.S.I.T., care să sti­muleze și să coordoneze creatoare­a cadrelor de activitatea tehnicieni. E suficient să arătăm că de 4 ani nu s-a ținut nici o conferință cu ca­racter tehnic. Socotim că este timpul să ia ființă și în fabrica noastră mult discutatul cerc A.S.I.T.­ ZAMFIR SIMIONESCU corespondent Vești din întreprinderile industriei lemnului . La UIL Zăvoi a avut loc acum cîtva timp un schimb de experiență organizat de TIL Lugoj în urma a­­plicării inițiativei muncitorilor de la UIL Putna. In afara delegaților fa­bricilor de cherestea ce aparțin Trus­tului Lugoj au mai participat la a­­cest schimb de experiență și repre­zentanți ai IFIL-ului Craiova și USL-ului Filiași. Cu ocazia acestui schimb de ex­periență au fost reliefate rezultatele bune obținute de unitatea din Zăvoi prin aplicarea metodei Putna. Iată citeva dintre acestea: productivita­tea muncii în depozitul de cherestea a crescut în luna mai cu 128% la rășinoase și 53% la fag, iar cîștigul mediu a crescut cu 23%. De ase­menea în hala de gatere productivi­tatea a crescut cu 12% la rășinoase și 25% la fag, in timp ce cîștigul mediu a înregistrat și el un salt simțitor: 11%.­­ In urma propunerii muncitoarei Maria Angelescu, la USL Piatra Ar­să, a fost schimbat sistemul de re­­cepționare al lucrărilor din secția de celuloză. Datorită acestui fapt ciș­­tigul muncitorilor din această secție a crescut cu 150—200 lei lunar. 9 La IPROFIL Alexandru Tamaș- Sighet a fost aplicat de curînd un nou dispozitiv de șlefuit furnire pen­tru șezut. Cu ajutorul acestui dispo­zitiv un singur muncitor reușește să șlefuiască zilnic 500 furnire, canti­tate pe care înainte o realizau 4—5 muncitori.­­ Lăcătușul mecanic Ludovic So­mai, împreună cu maistrul Al­a­dar Krammer, de la IPROFIL Alexandru Tamas-Sighet, au înlăturat unele stagnări in producție prin modifi­carea lagărelor de la strungul de confecționat ,picioare pentru­ .scaune... Mai precis au înlociui lajțâf'gis 'di­t compoziție, care se topeau foarte des creind stagnări repetate, prin rul­menți a căror rezistență la frecare este mult mai mare. Prețul de cost a fost redus cu 4,8% îndeplinirea planului de producție pe primul semestru încă de la 21 iunie,­ dovedește că întregul colectiv al întreprinderii „Sticloval“ din Vă­lenii de Munte este animat de do­rința de a asigura la timp, materia primă necesară industriei de gea­muri. Prețul de cost a fost redus cu 4,6% față de sarcina planificată. La aceste realizări au contribuit îndeo­sebi: minierul Gh. Popescu­, Maria Enache, Gh. Niculescu, Gh. Moldo­­veanu (de la Gura Vitioarei), Aurica Ioniță, Maria Gheorghe și mecanicul V­asile Dragomir. Propunerile muncitorilor — concre­tizate în măsurile tehnico-organiza­­torice luate de întreprindere în ve­derea aplicării sistemului de salari­zare îmbunătățit — fac posibilă continuarea succeselor de pînă acum. Colectivul întreprinderii s-a anga­jat să dea, peste plan, pînă la 23 Au­gust 1650 de tone de nisip, să spo­rească productivitatea muncii cu 3% și să reducă prețul de cost cu 1,5%. S. MANDAE corespondent A­r fi foarte greu să spun, că trecînd podul de la Giurgiu în R. P. Bulgaria, cuvîntul străin sau străinătate ar avea vreun conținut. Prietenia de care am fost înconjurați de către Sindicatul muncito­rilor din construcții și industria materialelor de construc­ții, de către muncitorii și salariații fabricilor de cără­mizi și țigle și de salariații Direcției Generale­ Ceramice din țara prietenă a făcut să nu observăm că ne aflam in afara hotarelor țării noastre. Este foarte greu de fapt să observi că sînt frontiere între Romînia și Bul­garia din moment ce singurul lucru care le diferenția­ză este limba, restul, modul de a munci, entuziasmul, țelurile pentru care muncesc și întreaga activitate a acestei națiuni fiind îndreptate ca și la noi spre o viață mai bună a oamenilor muncii, spre consolidarea păcii, spre socialism. In R. P. Bulgaria am vizitat orașele Popovo, Gor­­nea Oreahhovița, Tîrnovo, Sofia și Plovdiv și am văzut întreprinderile producătoare de cărămizi „Rodna Industria“ din Popovo, „Mizta“ din­ Gornea Oreahovi­­ța, „Rabotnik“ din Sofia, „Trahia“ din Plovdiv, „Sto­­mana“ din Cerna Gora, „Trud“ din Russe și fabrica nouă de produse refractare din Elin-Pelin. Am mai vi­zitat de asemenea stațiunea balneo-climaterică Dimitrov și barajul „Stalin“ de lîngă Sofia. Delegația noastră a vizitat la început fabrica gazdă „Rodna Industria“ din Popovo. La această întreprin­dere, care are cinci unități am întîlnit specificul fabri­cilor de cărămizi și țigle din R. P. Bulgaria care poate fi caracterizat astfel: Din punct de vedere tehnologic: — o preparare deosebit de îngrijită a materiei prime cuprinzînd macerarea, odihnirea și omogenizarea umi­dității masei argiloase­, care ,merge la fasonare, între­ținerea deosebit de bună a utilajului tehnologic, manipularea foarte atentă a produselor crude, uscarea cărămizilor în aer liber, mica mecanizare (benzi trans­portoare) la transportul cărămizilor crude la locul de uscare, sortarea produselor arse, al organizării muncii: — formații mici la locurile de muncă legate de transportul produselor (datorită în mare parte meca­nizării), formații mărite la locurile de muncă ce de­termină calitatea produselor (ex : curățirea barurilor la țigle), seriozitatea deosebită a muncitorilor la locul de muncă și conștiinciozitatea cu care execută opera­țiunile ce le revin. ... gospodaresc­ economic­­ — folosirea la maximum a construcțiilor și spațiilor disponibile (uscătorii, arii, încăperi industriale) fără o forțare a procesului tehnologic, curățirea deosebită a locurilor de muncă, folosirea metodelor cele mai ieftine și cu minimum de investiții deși acestea impun un oarecare risc (ex: uscarea în aer li­ber) buna gospodărire a inventarului existent, rentabilitatea individuală pe întreprindere și secții, eliminarea pro­duselor care nu fac obiectul principal al activității întreprinderii (ex: uti­laj, etc.). Acestea au fost elementele noi pe care le-am întîlnit în întreprinderile din R. P. Bulgaria, cu care am făcut cunoștință, prima dată, la Popovo. Producția de bază a fabricii din Popovo este formată din cărămizi pline, cărămizi cu 15 la sută găuri, cără­mizi cu zgură de cărbune și țigle profilate de matrițe (formatul vechi cu închidere la capete). Deși argila șistoasă și marnoasă defavoriza prin culoarea galben­­galben brună, pe care o dă la ardere, valoarea calita­tivă a țiglelor totuși produsele sînt de calitate supe­rioară. Trebuie să­ menționez că deși se făceau trei feluri de cărămizi (pline, găurite și cu zgură) utiliza­rea lor în construcții nu era diferențiată și acest lucru era considerat ca o îmbunătățire adusă zidăriei la di­mensiunile existente. In această situație procesul teh­nologic era mai puțin netigizat de parametrii tehnolo­gici și procesul de producție se desfășura foarte ușor.­­Aceasta spre deosebire de modul cum se lucrează la noi unde cea mai mică ușurare a cărămizii se urmă­rește a fi speculată în grosimea mai mică a zidăriei). Procesele tehnologice întîlnite sînt: — la cărămizi : carieră-macerare-fasonare-uscare în aer liber-ardere în cuptoare circulare superioare-sortare și expediție; la țigle: cariera-macerare-odihnă și omogenizare în ba­zine (cuve) speciale­:asanarea ca lup-fasonarea țiglă-usca­­rea naturală în șoproane cu rafturi sau uscătorie dea­supra cuptorului-ardere în cuptoare circulare superioa­­re-sortare și livrare. Sezonul de lucru nu depășește niciodată 6 luni (1 aprilie-1 octombrie) arderea continuînd pînă la 1 decem­brie, în funcție de stocul de produse uscate. La restul fabricilor — „Mizia“, „Rabotnik“, „Tra­hia“ și „Stomana“ ~— procesele tehnologice sînt ana­­loage. Diferă într-o măsură oarecare gradul de mecani­zare și elementele tehnologice specifice materiei prime. Trebuie să menționez însă că la toate fabricile usc­area cărămizilor se face pe arie, în aer liber și numai cără­mizile pentru fațade și pardoseli se usucă­ în ,șoproan­ei, cu rafturi Keller. De asemenea este de remarcat faptul, că se fabrică cărămizi cu 15 la sută găuri și cărămizi cu zgură la fabricile­­ care au argilă plastică pentru țigle (plasticitate 25—30 la sută Pfefferkson și 8—10 la sută contracție) că pe măsură ce pla­sticitatea se micșorează numărul de găuri scade,­­la o fabrică se făceau cărămizi cu 3 găuri de 2/2 cm care prezintă o importanță neînsemnată în procesul tehnologic). La toate fabricile vizitate (aproape 20 unități) se fabrică țigle numai la prese-revolver nou construite de industria grea din R. P. Bulgaria,încercările de a face țigle profilate trase, deși au dat rezultate bune, n-au fost continuate. La fabrica „Mizia“ se foloseau ventilatoare care suflau aer în șoproanele pentru uscarea țiglei. Ventilatorul intra în funcțiune după ce țiglele trecuseră perioada cri­tică de uscare. Ventilatoarele respective sînt montate pe șasiul unui vagonet și pot fi plimbate de-a lungul șoproanelor. Deosebit de interesant mi s-a părut faptul că fiecare fabrică are un preț de cost și un preț de vînzare al ei, toate fiind rentabile. Cum in R. P. Bulgaria pro­ducția de cărămizi este oarecum echilibrată cu­ necesa­rul, acest lucru face ca fabricile cu prețuri de vînzare prea mari să ia toate măsurile necesare micșorării a­­cestui preț căci , altfel riscă să rămînă cu produsele nevîndute. Prețul de vînzare al produselor, echivalat în lei, este cam de 180 — 200 lei/1000 cărămizi și 450-­- 500 lei/1000 țigle (menționăm însă că țiglele sînt de calitate net superioară). Pe lîngă fabricile de cărămizi și țigle am vizitat și fabrica nouă de produse refractare din șamot, din Elin-Pelin Fabrica este prevăzută cu uscătorii-tunel și cuptoare-tunel. Deosebit de interesant la această fabri­că modernă este faptul că s-a prevăzut automatizarea unor procese de lucru ca uscarea și arderea și s-au mecanizat aproape toate procesele de lucru cu excepția încărcării și descărcării vagonetelor pentru uscătoria­­tunel și cuptorul-tunel precum și o serie de operațiuni de la presele cu fricțiune și la expediția produselor. Fa­brica aceasta asigură condițiuni de lucru excepționale, (condiționarea aerului în hala de preparare și măci­nare, ridicarea mecanică a greutăților, lumină etc.). Vizita făcută în R. P. Bulgaria a fost deosebit de fructuoasă. Schimbul de păreri, în domeniul teh­nic, so­cial, economic și sindical pe care l-am avut a ară­tat că avantajele sînt reciproce. Astfel, dacă pe noi ne-a­m interesat în mod deosebit organizarea producției de cărămizi cu minimum de investiții, uscarea în aer liber, calitatea produselor, a combustibilului, indicii eco­nomici etc., pe ceramiștii bulgari i-a interesat în mod deosebit intensificarea arderii la țigle, indicii noștri de producție — producția specifică la cuptoare și uscătorii — și metodele prin care îi realizăm, problema perma­nentizării producției de cărămizi și țigle, orientarea și experiența noastră în dezvoltarea sectorului ceramic și lărgirea sortimentelor ceramice și a produselor noi. In încheiere pot spune că am petrecut 12 zile în R. P. Bulgaria în care utilul cu plăcutul au fost com­binate într-o măsură neașteptat de mare, prin atenția deosebită pe care ne-a acordat o gazdele noastre. Am petrecut 12 zile în R. P. Bulgaria, mult prea puțin pen­tru a cunoaște pe deplin marile realizări ale poporului bulgar însă suficiente pentru a mă convinge că fron­tierele devin lucruri fără valoare între două popoare care au același țel, aceleași idealuri. ing. V. CHIRIAC din D.G.I.M.Z. 12 zile printre ceramiștii bulgari ////////////­ ­ N­O­T­E­I de DRUM Sâmbătă 6 iulie 1957 — nr. 390 O inițiativă bună Mica mecanizare, se bucură de atenția­ cuvenită din partea între­prinderilor de industrialiare a lem­nului și de produse finite din lemn. Ne vom opri, de astă dată, asu­pra unei realizări recente care poa­te servi drept exemplu multor între­prinderi. Este vorba despre atelie­rul mecanic central care a luat ființă în cadrul T.L­.—■vilul Sibiu și care va deservi toate unitățile acestui trust tocmai în scopul in­­troducerii pe scară largă a micii mecanizări.^ Atelierul, a luat fiin­ță pe lângă U.R.L.—Sibiu și, ceea ce este important, pentru nașterea lui s-au folosit numai mijloacele și rezervele interne ale fabricii de cherestea din Sibiu. In prezent, acest atelier dispune de utilajul și personalul necesar care de altfel și-a și început acti­vitatea. Se găsec în lucru 3 ele­­vatoare pentru încărcat cherestea și lemn rotund de mină și de ce­luloză în vagoane C.F.R. Aceste 1 elevatoare sunt destinate U.I.L.— I­urilor Homorod, Tălm­aciu și Ora­­ș­șul Stalin,­­ unde condițiunile ac­tuale cer mult efort fizic din par­tea muncitorilor. Costul unui ase­menea elevator este de 10.000 lei, iar economiilor ce le aduce pe un an însumează 10.800 lei, ca ur­mare a eliberării unui număr de încărcători, ce vor putea fi folo­siți la alte locuri de muncă. Pri­mul elevator, a și fost terminat iar pînă la note și puse 15 iulie vor fi termi­­s în funcțiune toate cele 3 elevatoare. In continuare se vor executa 4 gatere venețiene. Aceste gatere sînt ușor de construit și instalat, și se folosesc pentru spintecarea­­ buștenilor groși de’ 70­­ cm. jüameli­­­tru, care nu se pot debita în acea­stă formă în gaterele cu deschide­­­­re de 30 țoli (cea mai mare des­­­­chidere de care dispun fabricile trustului). Pentru ca buștenii groși, cu di­ametrul de 70 cm., să poată fi debitați în gatere,­­la majoritatea­­ fabricilor ei sînt ciopliți manual­­ pe 3 sau 4 fețe și în acest fel se­­ reduce diametrul la mărimea co­respunzătoare deschiderii gateru­­­­lui, dar, în același timp, prin­­ cioplire se pierde semnată de materie o cantitate în­primă, din care ar putea rezulta o însemnată cantitate de cherestea. La U.I.L.—Zăbrătău buștenii groși care se cioplesc reprezintă, față de totalul buștenilor debitat!, un procent de 10 la sută la răși­noase și de 6 la sută la fag. Prin cioplirea manuală se pierde o cantitate de 30 mc bușteni rășinoa­se și 322 mc bușteni de fag ceea ce însumează 48.660 lei, iar ma­nopera cioplitorilor se ridică la 2.102 lei, deci, în total, o pier­dere de 50.762 lei. Valoarea, inclusiv instalarea, unui gater venețian se ridică la 30.000 lei. Economiile realizate prin folosirea la maximum a buș­teanului se ridică la 55.034 lei ca urmare a creșterii producției de cherestea cu 20 mc la rășinoa­se și­ cu 182 mc la fag. Pe de altă parte se reduce numărul cioplito­rilor. La U.I.S.—Orlat funcționea­­­ză de pe acum un astfel de ga­ter și dă rezultate foarte bune. El­­ este inovația m­ecanicului-șef' Her­, val. I. OPRIȘ corespondent V. D. LEMNARU­ îNLÎ ILIE MISTRIE (Scrisoare deschisă) Dragă Ilie. Pentru ca lucrurile să fie clare de la început, dă-mi voie să-ți prezint, înainte de toate, cartea mea de vizită. V. D. Lemnaru reporter pentru întreprinderile industriei lemnului Eu silit cel cu „șapca în carouri" care trăiam prin bunăvoința unor oa­meni, este drept puțini la număr, că­rora noi le spunem neglijenți sau nepăsători. Dar, ce să-ți mai înșir au­tea. Le cunoști destul de bine că doar și tu la „Constructorul“, nu faci altceva. Și ce se mai feresc oamenii de Și eu la fel păream: Uite, tine. Da­! de pildă, așa mi s-a intimplat în ultima depla­sare. Am fost la Gura Humorului. Este acolo o fabrică de cherestea care are tehnician șef pe I. Goldenberg, despre care se spune că-și are familia la Rădăuți și că vineri pleacă de la fabrică — ca omul, să-și vadă și el copiii și nevasta — și se întoarce abia... marți. Nu știu exact catß am ajuns la Gura Humorului "sîm­bătâ1 "sau *'nlutti, precis insă pe I. Goldenberg nu l-am găsit in fabrică. Era omul plecat la Rădăuți. Dar, vezi ,nici azi nu știu dacă săracul Goldenberg plecase la Rădăuți pentru că-și are familia acolo sau pentru că auzise că vin eu­ prin fabrică și nu vroia să dea ochi cu mine? Asta este o enigmă pe care n-am putut s-o dezleg încă, după cum tot enigmă este și faptul că oamenii de-acolo nu prea apreciază plecările dese ale tehnicianului șef la Rădăuți. Ce-i interesează în fond pe altiil Este oare­­. Goldenberg tehnician șef? Este. Are el familia la Rădăuți? Are. Atunci, spune și tu, dragă ilie, nu sînt oamenii răi? Ge dacă ..pleacă ,o fi, fift, care săptămână? Și știi cine s-au găsit să strimbe din nas că ! Goldenberg lipsește din fabrică? Tocmai muncito­rii. Cu asta nu mai sînt de acord. Cum o să ceară ci socoteală ,,tehni­cianului șef“. Este curată lipsă de res­pect... Tot ia tikhucßHrtk.iHmmhii Miluti și pe Gh. Rusu. El este șeful depozitului de cherestea și atita grijă are de utilajul cu care-i este înzes­trat depozitul, mai precis elevatorul de încărcat, incii preferă să facă ma­nual aceste operații. Sigur că oamenii depun mai mult efort și că este nece­sar un timp mai îndelungat, dar folo­sind și mai puțin elevatorul se strică mai greu, este deci mai bine păstrat. Asta in termeni „tehnici“ s-ar tradu­ce: „grija față de utilaj“. Ei dar uite că mă luai cu vorba, și am uitat să-ți spun principalul motiv care m-a îndemnat să-ți scriu. M-am gîndit, dragă toe,de acum înainte, că cel mai indicat să se ocupe de fabri­cile de cherestea și de mobilă ești tu. Nu-ți cer prea mare lucru. Numai să treci din cind in cînd și prin în­treprinderile industriei lemnului și cînd întVnești pe vre-un Goldenberg sau Rusii să-i trezeșă la realitate. Iți mulțumește și îți dorește mult succes pe viitor. V. D. LEMNARU

Next