Constructorul, iulie 1957 (Anul 9, nr. 390-393)
1957-07-06 / nr. 390
2 .............................................................. - ----------------------------------- Pînă ni de mult la Fabrica de ciment din Comarnic toate transporturile — de la materiile prime și pînă la produsul finit — se făceau cu vagonete tractate de locotractoare. 51 de muncitori lucrau la încărcare și transport și cu toate acestea, deseori se mimau morarii că alimentarea nu se face continuu. Astăzi, curtea fabricii e de nerecunoscut. După cum ne informează își corespondentul nostru voluntar NICOLAE STANESCU, întregul sistem de transport a fost mecanizat, iln acest scop, s-au confecționat o serie de buncăre la concasorul de tras și silozul de clincher, s-a introdus un sistem de benzi transportoare la punctele de alimentare ale morii de ciment nr. 1, precum și transportul cu autobasculante.Cu excepția unor materiale procurate cu ajutorul creditelor acordate de B.R.P.R., majoritatea instalațiilor au fost confecționate din resurse interne. Primele calcule făcute arată că, prin aplicarea acestor măsuri, S-au îmbunătățit considerabil condițiile de lucru, productivitatea muncii va crește cu 8,20% și se vor obține economii în valoare de 498.000 lei anual. Meritul pentru executarea acestor lucrări se răsfrînge asupra întregului colectiv. Amintim pe cîțiva din cei mai harnici: maiștrii mecanici Ion și Gh. Piciorea, lăcătușul Gheorghe R. Milu, sudorul Alex. Birlă și mulți alții. Pentru a continua acest prim început, conducerea fabricii a prevăzut ca, în viitoarele două luni, să se instaleze o bandă rulantă pentru transportul clincherului de la răcitoare la siloz, iar pînă la sfîrșitul anului să se monteze un concasor separat pentru marnă, aceasta urmînd să fie transportată pe benzi la uscătoare. Preocuparea celor de la Comarnic pentru mecanizare se face simțită și în alte domenii. Pină acum cîtăva vreme, de exemplu, la depozitul de materii prime încărcarea calcarului se făcea manual, în condiții destul de grele. In prezent, încărcarea în vagonete se face cu ajutorul unui excavator. Prin mecanizare se se mai poate economisi in fabrica noastră? mwm nevina mai ușoara Răspund cîțiva tehnicieni de la „9 Mai” Lupta pentru economii constituie un obiectiv principal în activitatea Atelierelor „9 Mai“. O oglindă fidelă a muncii colectivului în această direcție este faptul că în primele cinci luni ale anului au fost date, peste plan, beneficii în valoare de 854.000 lei. O anchetă făcută în rîndurile unor tehniceni a scos la iveală nenumărate posibilități menite să ducă la creșterea necontenită a economiilor. Iată citeva propuneri : Ing. ION GEORGESCU,șeful controlului tehnic, menționează că în prezent nu se respectă consumurile specifice la elaborarea fontei; la majoritatea șarjelor consumul de cocs metalurgic atinge un procent de 30 la sută, în loc de 20 la sută. Ing. MIHAI MARTEȘ, șeful cabinetului tehnic, arată că prin aplicarea maselotelor termice la sectorul metalurgic s-ar putea realiza din maselotaj o economie de cca 70 la sută oțel lichid. Tot în cadrul acestui sector înlocuirea muncii manuale cu mijloace mecanizate ar duce la creșterea considerabilă a productivității și la serioase economii.. Printre altele, iov., Marteș mai propune: încărcarea automată sau semiautomată a cubiourilor și a cuptorului electric, dezbaterea mecanică a formelor la turnătorie, transportarea mecanizată a pământurilor pentru turnarea și executarea operațiunilor de formare cu mașini pneumatice. Trebuie amintit, de asemenea, că un colectiv condus de tovarășul GHEORGHE POPA și VIRGIL DESVALDI, a luat inițiativa valorificării pieselor și materialelor aruncate la fier vechi; pînă acum s-a sortat circa 3000 de mufe, țevi de fontă, radiatoare de calorifer, precum și alte materiale ce pot fi întrebuințate în procesul de producție. Această acțune, începută de curînd, va permite economisirea a peste 500.000 lei. GH. A, POPA corespondent Folosind seînduri subțiri importante economii am putea realiza la confecționarea lăzilor pentru ambalatul geamurilor. Noi avem nevoie pentru confecționarea lăzilor de scînduri ,la diferite dimensiuni , între 1,5 cm și 2,5 cm. Cum însă U.R.S.Piatra Neamț, Nehoiu și Cîmpulunug- Moldovenesc ne expediază, în primul rînd, toată cantitatea de cherestea de dimensiunile mari (2—2,5 cm) la sfîrșitul trimestrului ne rămîn datori cu diferența de cherestea de 1,5 cm. Avînd în vedere nevoile urgente ce lăzi pentru ambalaj, suntem puși în situația să folosim scîndurile groase de 2 sau de 2,5 cm în locul celor indicate în STAS, consumînd mai multă cherestea decît este necesar și în plus să confecționăm lăzi grele la mînuit. Lăzile de ambalaj primite de la U.I.L.Brezoi ne costă 85 de lei bucata, în timp ce noi le-am putea confecționa în fabrică la prețul de 25 de lei bucata, in acest fel am putea realiza și aici economii dacă am renunța la repartițiile pentru lăzi de la această întreprindere căreia îi plătim în plus cîte 60 de lei de fiecare ladă. De cîtva timp am organizat o echipă cu 6 muncitori care lucrează la recuperaaea lăzilor rambursate de beneficiari. Numai în 2 luni de zile s-au recuperat în acest fel aproape 10.000 de lăzi care bineînțeles reprezintă o serioasă economie pentru fabrică. N. PETRESCiu inginer șef al Fabricii de geamuri- Scăieni NICI CN LEE LOCAȚII“ 9. La rampa fabricii de țigle și cărămizi „Ghiriș Arieș" din Cîmipia Turzii s-au încărcat 20 de vagoane cu produse ceramice în mai puțin de 10 ore, de către 20 de munciori. Poate că cifrele pe care le-am arătat nu impresionează la prima vedere. Analizați-le însă puțin și veți vedea că spun multe. Datorită bunei organizări a muncii la secția rampă, întreprinderea noastră nu mai are greutăți financiare provocate de intrarea în locație a vagoanelor ; de mult timp, fabrica nu a mai plătit nici un fel de penalizări C.F.R.-ului. Exemplul celor ce lucrează la rampa de încărcare trebuie urmat de toți muncitorii noștri. Acum nu mai este nevoie să se scoată oameni din celelalte secții pentru încărcarea vagoanelor. Iată cum înțeleg muncitorii de la rampă să lupte pentru ca fabrica să nu mai plătească nici un leu pentru locații. SEBASTIAN IONESCU * corespondent însemnările corespondentului voluntar Cucătorul Nicolae Șuțu — un părinte fericit Să fii corespondent voluntar nu este un lucru chiar atit de ușor. Sunt multe probleme intr-o fabrică mare cum e „Ilie Pintile"-Fieni. Iau carnețelul, ascut creionul bine și iau drumul către cuptoarele de clincher. Am găsit subiectul! Adică ce ..am găsit“ ? că de mult pusesem ochii pe el... — Noroc, nene Nicolae! (așa-i zicem nai cocătorului fruntaș Nicolae Șuțu). — Să trăești! Stai puțin să potrivesc focul. L-am lăsat nu de altceva dar nu voiam să-i fac vreo încurcătură acum, cînd Intrecerea-i în toi iar el deține de trei luni flamura de fruntaș In întrecere pe profesie. Intre timp tov. Șuțu a terminat treaba și vine spre mine cu mina întinsă, cu zimbetul pe buze. — El, ce vint te aduce ? — mă iscodi el. Ne-am așezat pe o bancă și din discuție — întreruptă doar, cînd și cînd pentru reglarea jocului ■— am putut afla o mulțime de lucruri. Am aflat cum și-a crescut Nicolae Șuțu copii, cut a suferit pe timpul capitaliștilor în lupta pentru plinea cea de toate zilele și multe altele. — Uite, stau citeodată și mă gîndesc — îmi spune el — ce m-aș fi făcut dacă nu ar fi fost partidul să mă pot bucura acum, la bătrinețe, de o viață omenească, demnă? Copiii mei n-au grija zilei de mîine. Nicolae e maistru electrician, Ion e ofițer, Petre este sticlar, fruntaș în producție la Fabrica de becuri de aici din Fieni, Gheorghe e electrician, Vasile e tractorist. Floarea este soție de aviator, Maria soție de inginer. Ei, dar cu asta n-am terminat cu... circul. Am mai rămas cu Mihai, care-i și el in „pornire“, este elev in clasa 7-a elementară. După cum vezi am zece să fiu mulțumit. Mi-a povestit bătrinul cocălor și intîmplari din copilăria sa chinuită, cind la 12 ani muncea spertit de bătăile stăpinilor. Am pornit amindoi de-alungul cuptoarelor, urcindu-ne apoi la alimentare unde maistrul cocător dădu cîteva îndrumări alimentatorului. Din înălțimea turnului de la alimentarea cuptoarelor rotative „23 August" am privit amindoi măreția și frumusețea sitetei cilindrilor metalici și am surprins in ochii maistrului o unduire de duioșie. Poate că în clipa aceea se gîndea la dragii lui copii, la viața frumoasă pe care o trăiește in anii atîtor înfăptuiri minunate. M-am despărțit de maistrul cocător Nicolae Șuțu și în suflet am simțit tulburarea plăcută pe care ți-o dă discuția cu un om sfătos care nu și-ar descărca traista cu amintiri chiar de ar povesti zile și nopți în șir. GH. BURCEL de Tar Sinaia • Mecanizarea tuturor locurilor de muncă și, în special, în cariere este una din preocupările de seamă ale colectivului de la Sinaia. La cariera Piatra Arsă este în curs organizarea transporturilor pe linii decovil (pînă acum transportul materialului se făcea cu cai). In acest scop, se va introduce un troliu acționat electric. De asemenea, la cariera Furnica va intra in funcție un troliu fară sfîrșit în vederea măririi capacității de transport a carierei-tunel, care e în plină dezvoltare.Vechiul troliu transporta cca 180 tone de piatră în 16 ore, acum această cantitate va fi transportată în numai 8 ore). • De curînd s-au folosit, expertimental, cărămizi forsteritice la rnzidirea zonei de ardere a cuptorului nr. 1, urmînd să se extindă acest lucru și la celelate cuptoare.8 De la 1 iunie a început fabricarea țiglelor de ciment, cu o presă manuală tip „9 Mai“. Cu cîteva luni în urmă a început producerea prafului de calcar de o granulație corespunzătoare pentru cuptoarele „Fourcault" din industria geamurilor. Jigiarii de la Lugoj in impas Fabua de țigle și cărămizi din Lugoj se numară printre cele mai mari și mai vechi fabrici ceramice din țară. Aici sunt oameni care lucrează de zeci de ani la același loc de muncă, la aceeași mașină, oameni cu înaltă calificare, care au făcut ca produsele fabricii să fie cunoscute și apreciate. Vizitînd această fabrică cu o asemenea tradiție in producția ceramică, te-ai aștepta să găsești un proces tehnologic pus la punct unde totul să meargă „ca ceasul“. Din păcate însă, faptele dovedesc contrariul deși în ultimii ani nu s-au produs prea mari schimbări în procesul tehnologic, se lucrează cu aceleași prese, cu aceeași argilă și, în mare majoritate, aceeași oameni cu calificare ridicată. Care este totuși explicația acestui „fenomen“? Prima explicație, de mai mult timp colectivul de conducere de la Lugoj, nu mai este un colectiv sudat, care să muncească cu trageri de inimă. In ultima vreme au fost schimbați mai mulți directori și ingineri-șefi, lucru care în mod normal are repercursiuni asupra activității fabricii; s-a ales calea schimbării conducătorilor în loc ca aceștia să fie ajutați pentru a pune fabrica pe picioare. La prima vedere constați că cel mai mult muncește inginerul-șef al fabricii, tov. Tiberiu Polacsek. Intradevăr el depune mult suflet, se preocupă de procesul de producție. Dar ce să facă singur? Ceilalți factori de răspundere muncesc... mai mult în birou. Or soarta producției nu se hotărăște între pereții birourilor, ci în carieră, în sala preselor, la cuptoare. Astfel că toate eforturile unui singur om, nu pot da roade. Procesul tehnologic, după cum am arătat mai sus nu a suferit în ultimul timp modificări, deși sunt o serie de lipsuri împotriva cărora ar trebui luptat cu hotărîre. Iată un singur exemplu: sortatoarea Eva Binder sortează după un nou „principiu“: cantitate iu calitate. S-ar putea să aibă și ea dreptate în felul ei, deoarece țigla pleacă cu defecte încă de la prese și pînă la scoaterea din cuptor nimeni nu se mai preocupă de calitatea produselor. Astfel, nu e de mirare că la rampa de depozitare se pot găsi în stive și cite 10 țigle la rînd defecte; pentru aceste țigle s-a cheltuit forță de muncă, spațiu de uscare, combustibil etc. De ce nu se face sortarea țiglelor pe parcurs? Unde este prestigiul celor ce conduc fabrica, cînd primesc numeroase reclamații cu privire la calitatea produselor? Se spune că necazurile pleacă de la prese întrucît multe presare nu cunosc bine mînuirea ramelor și dau drumul la țigle cu defecte. ★ In procesul de producție se face simțită și lipsa de disciplină. Unii șefi de echipă nu conduc cum trebuie oamenii în subordine. Șeful de echipă Valentin Nsnasi, un vechi muncitor din fabrică, nu reușește să țină în mină oamenii cu care lucrează la rampa de încărcare și în loc să organizeze cum trebuie echipa, o lasă în voia ei. E firesc ca în asemenea condiții oamenii să lucreze fără sunț de răspundere, neștiindu-se controlați de nimeni, iar fabrica primește reclamații... La actuala stare de lucruri din fabrica de la Lugoj contribuie în mare măsură și organizația sindicală, care acordă prea puțină atenție muncii de mobilizare și educare a oamenilor. In general, organele sindicale nu-și bizuie activitatea pe ajutorul maselor. In perioada de consultare a inficiterilor cu privire la sistemul îmbunătățit de salarizare, de pildă, la un număr de aproape 1500 de salariați și au făcut.. 18 propuneri pentru îmbunătățirea procesului de producție. Mai e nevoie de comentarii? Cîte nu ar avea de spus presarele Elisabeta Dippert sau Luiza Horvath, așezătorii Petre Schmadell sau Adalbert Hasz, scuțătorii Rudolf Borgheiner sau Ferdinand Kovács în privința îmbunătățirii procesului de producție. Dar consfătuirile de producție se transformă de cele mai mmulte țori în... consilii de judecată tovărășească, discutîndu-se exclusiv cazurile de indisciplină.Brigadierul Mose Csákány și presarul Aurel Grancea vin beți la lucru, alții lipsesc nemotivat etc. Oare pentru asemenea oameni nu se găsesc metode care să-i trezească la realitate?) Pentru recîștigarea prestigiului de fabrică fruntașe colectivul de la „Mondial“-Lugoj este chemat să-și strîngă rîndurile în jurul conducerii. In frunte cu directorul N. Comloșan" toți factorii de răspundere din fabrică să părăsească birourile, să vină in mijlocul muncitorilor, să-i ajute efectiv la înlăturarea greutăților. Comitetul de întreprindere (președinte Dușan Iovicin) are datoria să lupte cu perseverență pentru educarea nișelor, pentru atragerea lor la rezolvarea celor mai de seamă probleme ale producției. Lipsurile de la Lugoj sînt bine cunoscute și de D.G.I.M.Z. și se simte mai mult ca oricînd nevoia ca fabrica să fie ajutată pentru a ieși din impasul în care se află. N. NEGOIȚA ★ In plină transformare La întreprinderea „Granitul“ din Capitală s-a instaurat în ultimul timp simțul gospodăririi. Nu mai recunoști vechiul aspect al atelierelor. Hala preselor (fotografia de sus) complet renovată, oferă condiții muncitorilor bune de lucru. Conducerea întreprinderii dovedește o deosebită grijă față de oameni: s-au mărit spațiile de muncă, cantina a fost reamenajată s au dat in folosiință vestiare. Ca urmare a utilizării totale a spațiilor de lucru, întreprinderea a început fabricarea unor noi sortimente , plăci de mozaic in culori, plăci din beton, pardoseli și bartă pentru protecție in camerile de radiologie. In hale se lucrează altfel decit in trecut. Un „stop“ rus lumini in culori arată dacă presele pot fi folosite uncie pentru a produce cit mai multe sau nu, prevenindu-se astfel accidendale de beton, fete de muncă. Asigurați cu astfel de mnăluri pentru protecția muncii presa- Text: FLOREA MARIN fris ■ [UNK] Cristea Dragomir și Nicolae Vin corespondent (fotografia de jos) muncesc cu hăr- Fotografii: C. MIERLESCU Nu e oare necesar un cerc A.S.I.T.? La o fabrică de ciment, de talia celei din Bicaz, se nasc in procesul de producție o seamă de probleme tehnice ce se cer rezolvate cu operativitate pe parcurs. Firesc ar fi aici, ca tehnicienii să desfășoare in cadrul organizației lor profesionale — A.S.I.T. — o activitate concretă care să contribuie la ridicarea nivelului tehnic al întreprinderii. Dar, oricît ar părea de curios, la fabrica „Congresul al XlX-lea" nu există un cerc A.S.I.T., care să stimuleze și să coordoneze creatoarea cadrelor de activitatea tehnicieni. E suficient să arătăm că de 4 ani nu s-a ținut nici o conferință cu caracter tehnic. Socotim că este timpul să ia ființă și în fabrica noastră mult discutatul cerc A.S.I.T. ZAMFIR SIMIONESCU corespondent Vești din întreprinderile industriei lemnului . La UIL Zăvoi a avut loc acum cîtva timp un schimb de experiență organizat de TIL Lugoj în urma aplicării inițiativei muncitorilor de la UIL Putna. In afara delegaților fabricilor de cherestea ce aparțin Trustului Lugoj au mai participat la acest schimb de experiență și reprezentanți ai IFIL-ului Craiova și USL-ului Filiași. Cu ocazia acestui schimb de experiență au fost reliefate rezultatele bune obținute de unitatea din Zăvoi prin aplicarea metodei Putna. Iată citeva dintre acestea: productivitatea muncii în depozitul de cherestea a crescut în luna mai cu 128% la rășinoase și 53% la fag, iar cîștigul mediu a crescut cu 23%. De asemenea în hala de gatere productivitatea a crescut cu 12% la rășinoase și 25% la fag, in timp ce cîștigul mediu a înregistrat și el un salt simțitor: 11%. In urma propunerii muncitoarei Maria Angelescu, la USL Piatra Arsă, a fost schimbat sistemul de recepționare al lucrărilor din secția de celuloză. Datorită acestui fapt ciștigul muncitorilor din această secție a crescut cu 150—200 lei lunar. 9 La IPROFIL Alexandru Tamaș- Sighet a fost aplicat de curînd un nou dispozitiv de șlefuit furnire pentru șezut. Cu ajutorul acestui dispozitiv un singur muncitor reușește să șlefuiască zilnic 500 furnire, cantitate pe care înainte o realizau 4—5 muncitori. Lăcătușul mecanic Ludovic Somai, împreună cu maistrul Aladar Krammer, de la IPROFIL Alexandru Tamas-Sighet, au înlăturat unele stagnări in producție prin modificarea lagărelor de la strungul de confecționat ,picioare pentru .scaune... Mai precis au înlociui lajțâf'gis 'dit compoziție, care se topeau foarte des creind stagnări repetate, prin rulmenți a căror rezistență la frecare este mult mai mare. Prețul de cost a fost redus cu 4,8% îndeplinirea planului de producție pe primul semestru încă de la 21 iunie, dovedește că întregul colectiv al întreprinderii „Sticloval“ din Vălenii de Munte este animat de dorința de a asigura la timp, materia primă necesară industriei de geamuri. Prețul de cost a fost redus cu 4,6% față de sarcina planificată. La aceste realizări au contribuit îndeosebi: minierul Gh. Popescu, Maria Enache, Gh. Niculescu, Gh. Moldoveanu (de la Gura Vitioarei), Aurica Ioniță, Maria Gheorghe și mecanicul Vasile Dragomir. Propunerile muncitorilor — concretizate în măsurile tehnico-organizatorice luate de întreprindere în vederea aplicării sistemului de salarizare îmbunătățit — fac posibilă continuarea succeselor de pînă acum. Colectivul întreprinderii s-a angajat să dea, peste plan, pînă la 23 August 1650 de tone de nisip, să sporească productivitatea muncii cu 3% și să reducă prețul de cost cu 1,5%. S. MANDAE corespondent Ar fi foarte greu să spun, că trecînd podul de la Giurgiu în R. P. Bulgaria, cuvîntul străin sau străinătate ar avea vreun conținut. Prietenia de care am fost înconjurați de către Sindicatul muncitorilor din construcții și industria materialelor de construcții, de către muncitorii și salariații fabricilor de cărămizi și țigle și de salariații Direcției Generale Ceramice din țara prietenă a făcut să nu observăm că ne aflam in afara hotarelor țării noastre. Este foarte greu de fapt să observi că sînt frontiere între Romînia și Bulgaria din moment ce singurul lucru care le diferențiază este limba, restul, modul de a munci, entuziasmul, țelurile pentru care muncesc și întreaga activitate a acestei națiuni fiind îndreptate ca și la noi spre o viață mai bună a oamenilor muncii, spre consolidarea păcii, spre socialism. In R. P. Bulgaria am vizitat orașele Popovo, Gornea Oreahhovița, Tîrnovo, Sofia și Plovdiv și am văzut întreprinderile producătoare de cărămizi „Rodna Industria“ din Popovo, „Mizta“ din Gornea Oreahovița, „Rabotnik“ din Sofia, „Trahia“ din Plovdiv, „Stomana“ din Cerna Gora, „Trud“ din Russe și fabrica nouă de produse refractare din Elin-Pelin. Am mai vizitat de asemenea stațiunea balneo-climaterică Dimitrov și barajul „Stalin“ de lîngă Sofia. Delegația noastră a vizitat la început fabrica gazdă „Rodna Industria“ din Popovo. La această întreprindere, care are cinci unități am întîlnit specificul fabricilor de cărămizi și țigle din R. P. Bulgaria care poate fi caracterizat astfel: Din punct de vedere tehnologic: — o preparare deosebit de îngrijită a materiei prime cuprinzînd macerarea, odihnirea și omogenizarea umidității masei argiloase, care ,merge la fasonare, întreținerea deosebit de bună a utilajului tehnologic, manipularea foarte atentă a produselor crude, uscarea cărămizilor în aer liber, mica mecanizare (benzi transportoare) la transportul cărămizilor crude la locul de uscare, sortarea produselor arse, al organizării muncii: — formații mici la locurile de muncă legate de transportul produselor (datorită în mare parte mecanizării), formații mărite la locurile de muncă ce determină calitatea produselor (ex : curățirea barurilor la țigle), seriozitatea deosebită a muncitorilor la locul de muncă și conștiinciozitatea cu care execută operațiunile ce le revin. ... gospodaresc economic — folosirea la maximum a construcțiilor și spațiilor disponibile (uscătorii, arii, încăperi industriale) fără o forțare a procesului tehnologic, curățirea deosebită a locurilor de muncă, folosirea metodelor cele mai ieftine și cu minimum de investiții deși acestea impun un oarecare risc (ex: uscarea în aer liber) buna gospodărire a inventarului existent, rentabilitatea individuală pe întreprindere și secții, eliminarea produselor care nu fac obiectul principal al activității întreprinderii (ex: utilaj, etc.). Acestea au fost elementele noi pe care le-am întîlnit în întreprinderile din R. P. Bulgaria, cu care am făcut cunoștință, prima dată, la Popovo. Producția de bază a fabricii din Popovo este formată din cărămizi pline, cărămizi cu 15 la sută găuri, cărămizi cu zgură de cărbune și țigle profilate de matrițe (formatul vechi cu închidere la capete). Deși argila șistoasă și marnoasă defavoriza prin culoarea galbengalben brună, pe care o dă la ardere, valoarea calitativă a țiglelor totuși produsele sînt de calitate superioară. Trebuie să menționez că deși se făceau trei feluri de cărămizi (pline, găurite și cu zgură) utilizarea lor în construcții nu era diferențiată și acest lucru era considerat ca o îmbunătățire adusă zidăriei la dimensiunile existente. In această situație procesul tehnologic era mai puțin netigizat de parametrii tehnologici și procesul de producție se desfășura foarte ușor.Aceasta spre deosebire de modul cum se lucrează la noi unde cea mai mică ușurare a cărămizii se urmărește a fi speculată în grosimea mai mică a zidăriei). Procesele tehnologice întîlnite sînt: — la cărămizi : carieră-macerare-fasonare-uscare în aer liber-ardere în cuptoare circulare superioare-sortare și expediție; la țigle: cariera-macerare-odihnă și omogenizare în bazine (cuve) speciale:asanarea ca lup-fasonarea țiglă-uscarea naturală în șoproane cu rafturi sau uscătorie deasupra cuptorului-ardere în cuptoare circulare superioare-sortare și livrare. Sezonul de lucru nu depășește niciodată 6 luni (1 aprilie-1 octombrie) arderea continuînd pînă la 1 decembrie, în funcție de stocul de produse uscate. La restul fabricilor — „Mizia“, „Rabotnik“, „Trahia“ și „Stomana“ ~— procesele tehnologice sînt analoage. Diferă într-o măsură oarecare gradul de mecanizare și elementele tehnologice specifice materiei prime. Trebuie să menționez însă că la toate fabricile uscarea cărămizilor se face pe arie, în aer liber și numai cărămizile pentru fațade și pardoseli se usucă în ,șoproanei, cu rafturi Keller. De asemenea este de remarcat faptul, că se fabrică cărămizi cu 15 la sută găuri și cărămizi cu zgură la fabricile care au argilă plastică pentru țigle (plasticitate 25—30 la sută Pfefferkson și 8—10 la sută contracție) că pe măsură ce plasticitatea se micșorează numărul de găuri scade,la o fabrică se făceau cărămizi cu 3 găuri de 2/2 cm care prezintă o importanță neînsemnată în procesul tehnologic). La toate fabricile vizitate (aproape 20 unități) se fabrică țigle numai la prese-revolver nou construite de industria grea din R. P. Bulgaria,încercările de a face țigle profilate trase, deși au dat rezultate bune, n-au fost continuate. La fabrica „Mizia“ se foloseau ventilatoare care suflau aer în șoproanele pentru uscarea țiglei. Ventilatorul intra în funcțiune după ce țiglele trecuseră perioada critică de uscare. Ventilatoarele respective sînt montate pe șasiul unui vagonet și pot fi plimbate de-a lungul șoproanelor. Deosebit de interesant mi s-a părut faptul că fiecare fabrică are un preț de cost și un preț de vînzare al ei, toate fiind rentabile. Cum in R. P. Bulgaria producția de cărămizi este oarecum echilibrată cu necesarul, acest lucru face ca fabricile cu prețuri de vînzare prea mari să ia toate măsurile necesare micșorării acestui preț căci , altfel riscă să rămînă cu produsele nevîndute. Prețul de vînzare al produselor, echivalat în lei, este cam de 180 — 200 lei/1000 cărămizi și 450-- 500 lei/1000 țigle (menționăm însă că țiglele sînt de calitate net superioară). Pe lîngă fabricile de cărămizi și țigle am vizitat și fabrica nouă de produse refractare din șamot, din Elin-Pelin Fabrica este prevăzută cu uscătorii-tunel și cuptoare-tunel. Deosebit de interesant la această fabrică modernă este faptul că s-a prevăzut automatizarea unor procese de lucru ca uscarea și arderea și s-au mecanizat aproape toate procesele de lucru cu excepția încărcării și descărcării vagonetelor pentru uscătoriatunel și cuptorul-tunel precum și o serie de operațiuni de la presele cu fricțiune și la expediția produselor. Fabrica aceasta asigură condițiuni de lucru excepționale, (condiționarea aerului în hala de preparare și măcinare, ridicarea mecanică a greutăților, lumină etc.). Vizita făcută în R. P. Bulgaria a fost deosebit de fructuoasă. Schimbul de păreri, în domeniul tehnic, social, economic și sindical pe care l-am avut a arătat că avantajele sînt reciproce. Astfel, dacă pe noi ne-am interesat în mod deosebit organizarea producției de cărămizi cu minimum de investiții, uscarea în aer liber, calitatea produselor, a combustibilului, indicii economici etc., pe ceramiștii bulgari i-a interesat în mod deosebit intensificarea arderii la țigle, indicii noștri de producție — producția specifică la cuptoare și uscătorii — și metodele prin care îi realizăm, problema permanentizării producției de cărămizi și țigle, orientarea și experiența noastră în dezvoltarea sectorului ceramic și lărgirea sortimentelor ceramice și a produselor noi. In încheiere pot spune că am petrecut 12 zile în R. P. Bulgaria în care utilul cu plăcutul au fost combinate într-o măsură neașteptat de mare, prin atenția deosebită pe care ne-a acordat o gazdele noastre. Am petrecut 12 zile în R. P. Bulgaria, mult prea puțin pentru a cunoaște pe deplin marile realizări ale poporului bulgar însă suficiente pentru a mă convinge că frontierele devin lucruri fără valoare între două popoare care au același țel, aceleași idealuri. ing. V. CHIRIAC din D.G.I.M.Z. 12 zile printre ceramiștii bulgari //////////// NOTEI de DRUM Sâmbătă 6 iulie 1957 — nr. 390 O inițiativă bună Mica mecanizare, se bucură de atenția cuvenită din partea întreprinderilor de industrialiare a lemnului și de produse finite din lemn. Ne vom opri, de astă dată, asupra unei realizări recente care poate servi drept exemplu multor întreprinderi. Este vorba despre atelierul mecanic central care a luat ființă în cadrul T.L.—■vilul Sibiu și care va deservi toate unitățile acestui trust tocmai în scopul introducerii pe scară largă a micii mecanizări.^ Atelierul, a luat ființă pe lângă U.R.L.—Sibiu și, ceea ce este important, pentru nașterea lui s-au folosit numai mijloacele și rezervele interne ale fabricii de cherestea din Sibiu. In prezent, acest atelier dispune de utilajul și personalul necesar care de altfel și-a și început activitatea. Se găsec în lucru 3 elevatoare pentru încărcat cherestea și lemn rotund de mină și de celuloză în vagoane C.F.R. Aceste 1 elevatoare sunt destinate U.I.L.— Iurilor Homorod, Tălmaciu și Orașșul Stalin, unde condițiunile actuale cer mult efort fizic din partea muncitorilor. Costul unui asemenea elevator este de 10.000 lei, iar economiilor ce le aduce pe un an însumează 10.800 lei, ca urmare a eliberării unui număr de încărcători, ce vor putea fi folosiți la alte locuri de muncă. Primul elevator, a și fost terminat iar pînă la note și puse 15 iulie vor fi termis în funcțiune toate cele 3 elevatoare. In continuare se vor executa 4 gatere venețiene. Aceste gatere sînt ușor de construit și instalat, și se folosesc pentru spintecarea buștenilor groși de’ 70 cm. jüamelitru, care nu se pot debita în această formă în gaterele cu deschidere de 30 țoli (cea mai mare deschidere de care dispun fabricile trustului). Pentru ca buștenii groși, cu diametrul de 70 cm., să poată fi debitați în gatere,la majoritatea fabricilor ei sînt ciopliți manual pe 3 sau 4 fețe și în acest fel se reduce diametrul la mărimea corespunzătoare deschiderii gaterului, dar, în același timp, prin cioplire se pierde semnată de materie o cantitate înprimă, din care ar putea rezulta o însemnată cantitate de cherestea. La U.I.L.—Zăbrătău buștenii groși care se cioplesc reprezintă, față de totalul buștenilor debitat!, un procent de 10 la sută la rășinoase și de 6 la sută la fag. Prin cioplirea manuală se pierde o cantitate de 30 mc bușteni rășinoase și 322 mc bușteni de fag ceea ce însumează 48.660 lei, iar manopera cioplitorilor se ridică la 2.102 lei, deci, în total, o pierdere de 50.762 lei. Valoarea, inclusiv instalarea, unui gater venețian se ridică la 30.000 lei. Economiile realizate prin folosirea la maximum a bușteanului se ridică la 55.034 lei ca urmare a creșterii producției de cherestea cu 20 mc la rășinoase și cu 182 mc la fag. Pe de altă parte se reduce numărul cioplitorilor. La U.I.S.—Orlat funcționează de pe acum un astfel de gater și dă rezultate foarte bune. El este inovația mecanicului-șef' Her, val. I. OPRIȘ corespondent V. D. LEMNARU îNLÎ ILIE MISTRIE (Scrisoare deschisă) Dragă Ilie. Pentru ca lucrurile să fie clare de la început, dă-mi voie să-ți prezint, înainte de toate, cartea mea de vizită. V. D. Lemnaru reporter pentru întreprinderile industriei lemnului Eu silit cel cu „șapca în carouri" care trăiam prin bunăvoința unor oameni, este drept puțini la număr, cărora noi le spunem neglijenți sau nepăsători. Dar, ce să-ți mai înșir autea. Le cunoști destul de bine că doar și tu la „Constructorul“, nu faci altceva. Și ce se mai feresc oamenii de Și eu la fel păream: Uite, tine. Da! de pildă, așa mi s-a intimplat în ultima deplasare. Am fost la Gura Humorului. Este acolo o fabrică de cherestea care are tehnician șef pe I. Goldenberg, despre care se spune că-și are familia la Rădăuți și că vineri pleacă de la fabrică — ca omul, să-și vadă și el copiii și nevasta — și se întoarce abia... marți. Nu știu exact catß am ajuns la Gura Humorului "sîmbătâ1 "sau *'nlutti, precis insă pe I. Goldenberg nu l-am găsit in fabrică. Era omul plecat la Rădăuți. Dar, vezi ,nici azi nu știu dacă săracul Goldenberg plecase la Rădăuți pentru că-și are familia acolo sau pentru că auzise că vin eu prin fabrică și nu vroia să dea ochi cu mine? Asta este o enigmă pe care n-am putut s-o dezleg încă, după cum tot enigmă este și faptul că oamenii de-acolo nu prea apreciază plecările dese ale tehnicianului șef la Rădăuți. Ce-i interesează în fond pe altiil Este oare. Goldenberg tehnician șef? Este. Are el familia la Rădăuți? Are. Atunci, spune și tu, dragă ilie, nu sînt oamenii răi? Ge dacă ..pleacă ,o fi, fift, care săptămână? Și știi cine s-au găsit să strimbe din nas că ! Goldenberg lipsește din fabrică? Tocmai muncitorii. Cu asta nu mai sînt de acord. Cum o să ceară ci socoteală ,,tehnicianului șef“. Este curată lipsă de respect... Tot ia tikhucßHrtk.iHmmhii Miluti și pe Gh. Rusu. El este șeful depozitului de cherestea și atita grijă are de utilajul cu care-i este înzestrat depozitul, mai precis elevatorul de încărcat, incii preferă să facă manual aceste operații. Sigur că oamenii depun mai mult efort și că este necesar un timp mai îndelungat, dar folosind și mai puțin elevatorul se strică mai greu, este deci mai bine păstrat. Asta in termeni „tehnici“ s-ar traduce: „grija față de utilaj“. Ei dar uite că mă luai cu vorba, și am uitat să-ți spun principalul motiv care m-a îndemnat să-ți scriu. M-am gîndit, dragă toe,de acum înainte, că cel mai indicat să se ocupe de fabricile de cherestea și de mobilă ești tu. Nu-ți cer prea mare lucru. Numai să treci din cind in cînd și prin întreprinderile industriei lemnului și cînd întVnești pe vre-un Goldenberg sau Rusii să-i trezeșă la realitate. Iți mulțumește și îți dorește mult succes pe viitor. V. D. LEMNARU