Constructorul, octombrie 1957 (Anul 9, nr. 403-404)
1957-10-05 / nr. 403
2 mai Început plătirile de iarnă a venit pe nesimite toamna. Zilele răcoroase, ploile reci și dese vestesc că nu e departe nici iarna. Și pentru că cimentiștii din turda au dedat in toamna asta un serios examen — lichidarea rămînerii in urmă la clincher și var, recuperarea pierderilor din primul semestru dar mai ales din luna august — ei au început pregătirile de iarnă din timp. S-a prevăzut ca in lunile noiembrie și decombrie producția nu numai să nu-și încetinească ritmul, ci chiar să fie intensificat. In acest scop a fost întocmit un plan de acțiune cuprinzind 110 măsuri tehnico-organizatorice. Dintre acestea au și fost realizate 13, iar 36 sunt în curs de realizare. Celorlalte li s-au creat condiții pentru a putea fi îndeplinite. Până în prezent s-au luat măsuri pentru înlocuirea geamurilor sparte și repararea ușilor din secții. Ceea ce este mai important însă, a început bătălia pentru crearea stocului de calcar. Hala cea mare de lîngă cuptoarele rotative are de pe acum un adevărat munte de piatră concasată. Harnicul colectiv de la concasoare, în frunte cu echipa comunistului Ioan Leluț, numai în prima jumătate a lunii septembrie a concasat aproape 1000 de tone de piatră peste plan. In prezent fiecare șef de secție, împreună cu responsabilul cu protecția muncii din cadrul întreprinderii, revizuiește toate locurile de muncă și ia măsuri pentru înlăturarea oricărei posibilități de accidentare în timpul iernii. Cantina Întreprinderii a fost aprovizionată cu legume și zarzavaturi. Pregătirile de iarnă la „Victoria socialistă“ sunt în toi. MARIA PUSTAI corespondent I IN PRAGUL CELUI MAI GREU SEZON Se poate afirma, fără teamă de a exagera, că în privința pregătirilor de iarnă fabrica de ciment „Stînca” din Brăila se prezintă în acest an ceva mai bine decit în oricare alt an, la această dată. Afirmația poate fi întărită prin exemple concrete. E suficient să arătăm că stocul de calcar existent în prezent în fabrică este de 21.500 tone, cel de material argilos se ridică la 3900 de tone, cel de zgura — la 1500 de tone, iar cel de ghips — la 1600 de tone. Trebuie să menționăm că la zgură și ghips stocurile existente depășesc prevederile. Trăgind învățămintea din anii precedenți, conducerea fabricii (director Gh. Comșa, ing. șef G. Onofrenco) și-a asigurat materiile prime necesare pentru fabricația în timpul iernii, astfel că în eventualitatea unor calamități naturale să nu trebuiască întreruptă funcționarea agregatelor. Dar (există totuși și un „dar”) stocuriletampon nu trebuie consumate astfel ca tocmai cînd va începe să se strice vremea fabrica să nu mai aibe rezerve ! In această situație e necesar ca aprovizionarea cu materii prime să continue în condiții normale, stocurile devenind „intangibile”. Nici cu celelalte măsuri privind lucrul în timp de iarnă fabrica din Brăila nu stă prea prost. Pentru reparațiile prevăzute a se executa în această perioadă s-au comandat piesele necesare, întocmindu-se desenele și documentația respectivă. La acest capitol trebuie făcută o remarcă. Intrucît uzinele metalurgice „Progresul” sunt „vecine”, problema pieselor de schimb, atît din punct de vedere al termenelor contractuale cit și al calității, nu mai prezintă nici o necunoscută. In schimb va trebui acordată mai multă atenție felului în care se vor executa reparațiile. Se știe că utilajele și agregatele acestei fabrici au mulți ani de funcționare în urmă, randamentul lor fiind determinat de calitatea reparațiilor și de felul în care sunt întreținute și exploatate. Or, în ultima perioadă s-au produs cam multe defecțiuni mecanice în fabrică... La aceasta se adaugă — din păcate — autoliniștirea care a cuprins colectivul în urma realizării lună de lună a planului, din primăvară și pînă în august. Dar — cum era de așteptat în asemenea situație — șirul succeselor s-a terminat în această lună, fiind problematică chiar și îndeplinirea planului pe septembrie. Trebuie deci ca echipele de reparații să fie judicios organizate, încadrate cu meseriași cu o calificare profesională ridicată, fiind urmărit indeaproape felul în care se execută reparațiile. Cu despre ridicarea calificării celor care întrețin și exploatează utilajele și agregatele noi, am mai propus organizarea de cursuri teoretice și practice. E adevărat că în această privință există și o greutate obiectivă: lipsa de fonduri. Dar cu sprijinul direcției generale tutelare și cu mai multă preocupare din partea conducerii și a comitetului de întreprindere, problema va putea fi rezolvată. Conducerea fabricii a dat dovadă că știe, în general, să se descurce. Problema uscării zgurii care acum produce multe greutăți colectivului, iar în perioada de iarnă va deveni și mai dificilă, va fi în curînd rezolvată. Fabrica a primit două uscătoare de pirită pe care le transformă pentru a putea da rezultate bune la uscarea zgurii. De asemenea, se pregătește preîncălzitorul de aburi pentru descărcarea cisternelor, s-a amenajat un garaj pentru locomotiva „23 August” etc. Nici pregătirile sociale și gospodărești nu sunt neglijate. A început curățirea prafului de pe acoperiș și reparația acestuia. In general pregătirile pentru lucrul pe timp de iarnă sunt privite cu destulă seriozitate în acest an și dacă lucrurile vor merge pe făgașul început, iar lipsurile existente vor fi înlăturate, atunci rezultatele vor putea fi la iarnă la fel de frumoase ca și în timpul verii. E. TUTOVEANU in atenții a fabricilor de produse ceramice Pentru îmbunătățirea calității mărfurilor Creșterea simțitoare a puterii de cerere sporită de materiale necesare atît cumpărarea țărănimii duce la a construcțiilor legate de producția agricolă cit și construcției de locuințe individuale. Odată cu creșterea cererilor de materiale de construcții a crescut și exigența cumpărătorilor în privința calității acestora și în special a țiglelor care sunt solicitate în cantități foarte mari în cadrul comerțului de întîmpinare. Cu toate acestea mai sunt unele fabrici ca „Mondial“ — Lugoj, Roman și altele, care nu acordă atenția necesară problemei calității manifestînd încă lipsuri destul de grave și livrînd țigle de calitate cu totul necorespunzătoare. In lunile trecute fabrica „Mondial“-Lugoj a livrat întreprinderii comerciale raionale Lehliu 14 vagoane de țigle. Cele 113.900 de țigle erau însoțite de certificate de calitate în care se menționa că țiglele îndeplinesc condițiile calității I și erau facturate în consecință. Realitatea însă se prezenta cu totul altfel, căci la primirea vagoanelor s-a constatat că din țiglele livrate 11% erau de calitatea a II-a, iar 20% erau declasate (țigle de calitatea a 111-a) fiind crăpate, ondulate, cu sunet dogit etc. și deci numai 69% corespundeau calității facturate. Lipsa conducerii fabricii „Mondial“-Lugoj este cu atît mai gravă cu cit a tratat cu indiferență cele reclamate și aproape 4 luni de zile întreaga cantitate a stat blocată în depozite și pe rampele gărilor fără a putea fi desfăcută, în timp ce consumatorii asaltau unitatea în dorința de a-și procura țiglele necesare pentru acoperirea caselor noi construite sau pentru reparații. Această situație a împiedicat totodată achizițiile prin comerțul de întîmpinare și îndeplinirea planului de desfacere al Întreprinderii comerciale raionale Lehliu. De asemenea, fabrica din Roman livrează marfă de proastă calitate. Deși delegatul întreprinderii comerciale raionale Vaslui, trimis special la recepție, a refuzat primirea două vagoane de țigle de proastă cantitate (crăpate, rupte pe margini, ondulate etc.), totuși furnizorul le-a livrat. De asemenea fabrica nu respectă repartițiile și livrează întreprinderii comerciale raionale Negrești un vagon de țigle de ciment, deși comanda beneficiarului prevedea a se livra numai țigle profilate din argilă. Așadar fabricile „Mondial“-Lugoj și Roman încarcă și expediază țigle de proastă calitate, ceea ce duce la ocuparea cheltuielilor vagoanelor și suportarea de transport pentru marfă nevandabilă, ceea ce provoacă pagube mari prin spărturile ce urmează, precum și blocări de fonduri. Ne punem întrebarea: cum justifică, controlul tehnic de calitate și conducerile acestor fabrici deficiențele grave care, deși semnalate în repetate rînduri, totuși nu sînt urmate de măsuri de îmbunătățire ? Considerăm că aceste deficiențe trebuie și pot să fie înlăturate total prin depunerea unor eforturi în direcția îmbunătățirii calității produselor și a sortării lor, ceea ce va contribui la evitarea reclamațiilor și a pagubelor ce se produc în acest sector. Prin livrarea de mărfuri de bună calitate unitățile cooperației de consum își vor duce la îndeplinire în mai bune condițiuni sarcinile ce le au în legătură cu schimbul de mărfuri între oraș și sat. GH. STAICU director general adjunct în Centrocoop Făgăduială dată— datorie curată După cum se știe, fabrica „Cimentul păcii“ e situată destul de departe de orașul Medgidia. In lipsa unui număr suficient de mijloace de transport in comun, muncitorii și-au propus să-și procure biciclete cu care să facă zilnic drumul pînă la fabrică și înapoi. Mergind în trumpinarea acestei dorinți, conducerea întreprinderii și comitetul sindical au hotărit să acorde din fondul întreprinderii, drept premii, un număr de biciclete. In acest scop au intervenit la minister pentru obținerea vehicolelor dorite, primind ,făgăduieli ferme. La 17 iulie D.G.A.D. din M.C.M.C. pune la dispoziție departamentului nostru 100 de biciclete. Dar la 3 august, sub semnătura directorului tehnic ing. Lucian Todirașcu, Direcția generală a industriei lianților, uitind de toate promisiunile, un cerc de cU‘.1, 15 biciclete dintre care doar 5 pentru Medgidia t) renunțind la restul. Crede conducerea D.G.I.L. că a făcut bine tratind cu neglijență o doleanță justă a muncitorilor de la ‘Medgidia ? Crede conducerea D.G.I.L. că a întărit prestigiul autorității tutelare prin acest act de dispreț față de cererile oamenilor ? Socotim că greșeala trebuie grabnic îndreptată ! Produsele trebuie vândute Eforturile depuse dle muncitorii fabricii „Victoria muncii“ din București s-au concretizat în depășirea planului producției globale pe trimestrul III cu 7.850/m. Cele mai frumoase realizări au fost obținute la secția de blocuri din beton (care a produs peste plan 104.000 de blocuri) și la secția de țigle de ciment (care a fabricat, în plus, față de plan, 160.000 de țigle). Cu toate că fabrica a trecut printr-o perioadă de grea încercare, victoria a fost totuși de partea colectivului. Maistrul Dumitru Mihai de la secția cărămizi crude, Jean Haimovici și Gheorghe Ilinca de la secția de blocuri de beton, așezătorul Constantin Andreica, prelarele Ioana Turița și Ioana Călin, ca și Gheorghe Baran, Stan Mirea, Florea Marchidan, Nicolae Cotarcea și alții și-au dovedit dragostea față de fabrică, luptînd din răsputeri pentru recuperarea rămînerii în urmă. In scopul măririi producției de cărămizi s-a amenajat o linie tehnologică în aer liber. Cărămizile de la presă se banchetează în aer liber iar după uscare se ard în cuptoare de cîmp. Deoarece întîmpină greutăți în aprovizionarea cu diatomită, conducerea fabricii a luat masuri de dezvoltare a carierei proprii de argilă de la unitatea din Bucureștii-Noi montînd o linie decovil, un troliu și organized producția pe baza posibilităților locale. Fabrica a reușit să se redreseze și să-și organizeze producția în așa fel ca pînă la sfîrșitul anului să achite toate datoriile din trecut față de plan. Nu va putea echilibra însă situația financiară atîta vreme ci produsele sale nu se vînd. In primul rînd necesită rezolvare urgentă stocurile mari de produse finite care i-au blocat nu numai curtea (peste un milom de cărămizi de diatomită, 640.000 de țigle de ciment), ci și, bineînțeles, fondurile. D.G.I.M.Z. și Direcția de desfacere trebuie să dea o mină de ajutor acestei fabrici pentru a trece la producție cu capacitatea planificată și a-și putea desface produsele. De asemenea, trebuie analizată rentabilitatea producției de cărămizi de diatomită — care pînă acum par a nu fi dat rezultatele scontate din punct de vedere economic. N. NEGOIȚA Placajul romînesc — placaj superior La începutul săptămînii și-a încheiat vizita în țara noastră delegația de specialiști în industria lemnului din R.P. Bulgaria. După ce au vizitat o serie de fabrici de cherestea și placaje oaspeții, în frunte cu adjunctul ministrului construcțiilor din R.P. Bulgaria, Petco Kancev, au avut un prietenesc schimb de păreri și impresii cu specialiști români. Luînd cuvîntul, din partea oaspeților, ing. Ivan Vîlcev, inginer șef al unei fabrici de placaje s-a asociat părerii întregii delegații scoțînd în evidență superioritatea calitativă a placajului romînesc și a condițiilor de conservare a lui. Cu multă căldură a vorbit el despre conducerea fabricii de placaje din Rîmnicul-Vîlcea pe care a vizitat-o. Grija conducerii fabricii pentru realizarea producției, preocuparea pentru calitate, măsurile luate pentru protecția muncii — toate au trezit admirația oaspeților bulgari. Aceleași aprecieri favorabile le-a făcut vorbitorul și despre utilajele fabricii care sînt bine întreținute și din care multe sînt noi răspunzînd celor mai recente per(!)imumSo »a. fi<i«/** *l* a'*la ^*»«ia O, „4 u'6OA 4 ß Cfm—X*UAIWU.ACțiune«: jp&SoZSpM Jp. • i Unija^v.» pec* vu* vie u eia fVÎaja vie l4xw 4 viecweiâo ea In numele delegației bulgare fericit, prin gazeta „Constructorul", pe inginerii, tehnicienii și muncitorii din industria lemnului din R.P.R. și se doresc mari succese in construirea socialismului PETCO KANCEV secționări tehnice. Referindu-se laabrica de placaje în care lucrează ing. Ivan Vîlcev a arătat că productivitatea muncii este superioară și a dat ca exemplu timpul necesar pentru producerea unui metru cub de placaj care s-a redus, în 1957, pînă la 32 de ore, una din fazele procesului de producție la care timpul de lucru este redus la jumătate, față de fabricile noastre, este aceea de încărcare și descărcare a presei pentru care este nevoie doar de cite un minut. In ceea ce privește randamentul la placaj s-a atins procentul de 43 la sută dintr-un metru cub de buștean. Vorbitorii și-au exprimat mulțumirea pentru vizita fructuoasă pe care au făcut-o la institutul de cercetări din București de unde au cules un bogat material informativ, manifestînd interes deosebit pentru aparatele folosite la Încercări și în special pentru aparatul romînesc de ceaprăzuire prin turtire. Dintre lucrările rezolvate de institutul de cercetări de specialitate din Sofia oaspeții au amintit de folosirea pînzelor subțiri. Prin întrebuințarea pînzelor de 1,4 mm la rășinoase s-a redus cu o treime cantitatea de rumeguș provocat prin tăiere și a crescut randamentul cu 1 la sută. Din cuvîntul tuturor delegaților și cu precădere din cele spuse de tov. Petco Kancev a reieșit dorința fierbinte a oaspeților de a lărgi pe viitor schimburile de specialiști între țările noastre. In încheiere conducătorul delegației a mulțumit gazdelor pentru primirea cordială. Wme fa». La propunerea tehnicianului șef Gavrilâ Merlă, a fost construit și dat in folosință la U.i.L.tăriceni un pod transbordor cu ajutorul căruia s-a mărit considerabil productivitatea muncii la operațiunile de transportare și minuire a materialului lemnos la și de la aburitoare. Este suficient să amintim că prin darea in folosință a podului transborder - muncitori au fost scutiți de efortul fizic al transportului manual, ei fiind astăzi folosiți în alte locuri de muncă. Clișeul nostru reprezintă podul transborder cu mecanismul de conectare la rampa verde și rampa de expediție. MICHITOVICI corespondent Am cunoscut de curînd, la IPROFIL „Alex. Tamaș" din tsighet, oameni minunați, artiști în meseria lor, pe care aș dori oricînd să-i revăd mai stau de vorbă cu ei. Ca să înșir numele tuturor mi-ar trebui prea mult spațiu așa că, de data aceasta am să scriu despre mai puțini iar, pe viitor, și despre ceilalți... Nu-i de loc ușoară meseria de curbator. Se cere multă pricepere, îndemânare și simț al frumosului, mai ales cînd mobila pe care o lucrezi devine un fel de ambasador care ne reprezintă țara peste hotare. Petre Iliciuc și Gh. Csizar sînt neîntrecuți în această operație și păstrează cu cinste renumele fabricii. La panoul de onoare din centrul orașului — unde sunt vecini cu hanzeghistul Adalbert Roman — sub pozele lor stă scris, depășesc norma cu 603/c. La secția de grunduire plutește un miros dulceag care are ceva asemănător cu mirosul dintr-o cramă. Printre mormanele de scaune, cuiere, mese, unele grunduite — gata pentru a lua drumul secției de lustruit — altele abia aduse, întîlnești multe fete. Dintre toate, două îți rețin atenția de cum le privești. In mîinile lor pensulele se mișcă cu atîta indemînare că nici nu reușești să te urmărești, nici nu bagi de seamă cînd un scaun a și fost grunduit și altul i-a luat locul. Cu despre calitate, nu mai încape vorbă. De altfel acesta este obiectivul principal al întrecerii în această fabrică. Și pe cele două grunduitoare — Viorica Kamer și Nastasia Drazd — le recunoști ușor la panou după zîmbetul lor ștrengăresc. Sunt departe de a epuiza lista fruntașilor. Maria Kovács, Anton Haltzer, Adalbert Flamandy, Nicolae Ona, Maria Fenici, Ștefan Bachsai, Ludovic Samay și mulți alții sunt și ei fruntași, îi afli și pe ei la panoul de onoare. Prin priceperea și sîrguința întregului colectiv fabrica a reușit să dea numai mobilă de bună calitate; pe luna august, în dreptul realizărilor s-au înscris următoarele cifre: producție — 102,6Vn, fond salarii 102’'*, productivitatea muncii 108,U/o, cîștig mediu 105 °/o, plan forțe de muncă 96,6%, pneț de cost redus cu 18,1%. Iată o carte de vizită convingătoare: Lemnarii de la IPROFIL „Alexandru Tamaș“ sunt și buni gospodari, încă nu începuse să îngălbenească frunza pe pomi, cînd pe masa de lucru a tov. Ion Gyarg, directorul fabricii, a apărut planul pregătirilor pentru iarnă. Și cele scrise pe hîrtie au și început să prindă viață. Revizuirea instalației de încălzire terminată (mai e de reparat un cazan și căldura va fi asigurată) ; o echipă de tîmplari lucrează de zor la revizuirea ușilor și ferestrelor; electricienii nu mai au nici ei mult și sînt gata cu transformarea instalației electrice de la 110 v. la 220 v, asigurîndu-se o mai bună iluminare a fabricii. Cu despre aprovizionarea cu material lemnos, conducerea fabricii se străduiește să-și facă stocul necesar dar n-ar strica să-i vină în ajutor și U.I.L. Baia Mare care pînă acum nu prea s-a achitat de sarcinile contractuale rămînînd dator cu 221 mc. Și acum, în loc de încheiere, rog pe cei despre care nu am scris să nu se supere. Le promit că voi scrie și despre ei cu prima ocazie, pentru că, trebuie să fiu drept, o merită... I. PREDA In biruic colectiv să un PARTICIPANT LA CONSFĂTUIRE ! Nu-i frumos să-ți vorbești de urît gazdele. Dar la asemenea consfătuiri ți-e dat să auzi de toate. Și vorbe frumoase, de laudă și de o clacă (din păcate !). Așa e la consfătuiri și la urma urmei pentru asta ,am fost poftiți, să ascultăm, să aflăm, să judecăm și să tragem concluziile. Deci me va ierta gazda — Direcția generală a industriei materialelor de zidărie — dacă vom spune de data aceasta și unele lucruri neî îplăcute. A atrage Intr-o consfătuire unică conducerile administrative și sindicale ale fabricilor dintr-un sector întreg, e o treabă utilă. Măcar să ne cunoaștem mai bine cu acest prilej, să ne aflăm păsurile, necazurile. Dar aceste consfătuiri — de obicei trimestriale — nu pot și nu trebuie să înlocuiască informarea curentă, cunoașterea permanentă a situației de pe teren. Iată o pildă edificatoare. A trebuit să ajungem la această consfătuire pentru a afla că directorului Traian Bogza de la Ciurea i se ridică părul măciucă de câte ori e convocat la direcția generală, că neînțălegerile sale cu ing. șef Pantelimon Lorbă au ajuns la apogeu (sau „la... cuțite“ cum s-ar spune), că sarcina de dezvoltare a secției de teracotă este departe de a fi îndeplinită, că planul de producție nu a fost realizat din cauza lipsei de forțe de muncă (în Moldova) etc. etc. O seamă de noutăți... mai vechi, ce se cereau curmate mai din vreme dacă bineînțeles ar fi existat sezisări temeinice. Dispecerul fabricii, ing. Hurmuzache, s-a mulțumit să confirme cu seninătate, în consfătuire, aceste vești care ar fi trebuit mai curînd să-l tulbure. Aici ne vom permite să spunem cîteva cuvinte, mai puțin oficiale, dar din inimă, despre misiunea și datoriile dispecerului. Dacă activitatea se reduce la aceea de... agent constatator ca la apă, gaz și electricitate), atunci degeaba ne batem gura. După concepția noastră dispecerul trebuie să fie prietenul, sprijinul fabricii pe care o asistă, dar nicidecum duhovnicul confident sau avocatul ei, așa cum se întîmplă încă adesea. Și atunci vom fi totdeauna bine informați și se vor putea lua măsuri la timp. Dispecerul este purtătorul, agentul celei mai înaintate experiențe, căci, în afară de cunoștințele sale bogate, parcurgînd mai multe fabrici cu specific asemănător, el va putea transmite într-un loc ceea ce a văzut mai bun într-alt loc. În această perioadă săracă în schimburi de experiență (de ce?), dispecerul poate face (fără nici o cheltuială) acest oficiu. Și atunci nu vom mai avea fabrici de țigle vecine în care una taie calupul de pastă cu un tăietor automat de construcție simplă, iar cealaltă cu... mina pentru că nu a descoperit „oul lui Columb“ și pentru că dispecerul care a trecut pe acolo a fost orb și mut. Dar despre treburile astea noi am mai scris. Nu vom obosi să le repetăm atîta vreme cu pe agenda Direcției generale a industriei materialelor de zidărie vor sta încă o seamă de probleme ce-și așteaptă rezolvarea. Ne vom lua îngăduința să le reamintim din cînd în cînd, socotim că nu e dezonorant să faci funcția de „aide-mémoire“ la o instituție atît de importantă ca o direcție generală. Așadar să ne aducem aminte pe ziua de azi, de; — nefolosirea scoțătoarelor mecanice B.I.T.K., pentru a căror confecționare s-au cheltuit o groază de parale; — părăsirea tacită dar și semnificativa a unor metode recunoscut excelente ca metodele Duvanov și Kartavț — lăsarea în părăsire (fără nădejde de valorificare) a depozitelor de argilă și macerare de la Sighișoara și Mureșeni, în timp ce aflăm... „cu surprindere“ că în unele fabrici se lucrează țigle din argilă vie; — nefolosirea creditelor bancare pentru mica mecanizare, tocmai în cel mai înapoiat sector din acest punct de vedere. Pentru azi ajunge. Dar agenda rămîne deschisă- Tot e bine să se mai țină cite o consfătuire. Probabil însă că data viitoare nu vom mai fi invitați... I. MITESCU ★ Sîmbătă 5 octombrie 1957 — nir. 403 După două luni Rezultatele obținute la întreprinderea IPROFIL „Răsăritul“ din Rincota în a doua lună de experimentare a sistemului îmbunătățit de salarizare demonstrează elocvent că salariile s-au îmbunătățit simțitor la toate categoriile de meserii. In primul semestru salariul mediu lunar pe cap de muncitor a fost de 609 lei. In schimb in luna iulie, prizma lună de experimentare, cind s-au stabilit norme cu motivare tehnica, s-a realizat un salar mediu de 662 lei, iar in luna august salariul mediu a crescut la 700 lei. Muncitorii cu o temeinică calificare și care au desfășurat o activitate susținută in producție au înregistrat câștiguri considerabil mai mari ca in lunile precedente experimentării. Astfel, circularistul Mihai Szikcs a ciștigat 871 lei față de 780 lei, lustruitoarea Maria Budiu 970 lei față de 713, incheietorul Iosif Kotzka 986 față de 811 lei, etc. O comisie verifică permanent și minuțios cauzele nerealizării normelor de către unii muncitori, elimină aceste cauze și urmărește introducerea măsurilor tehnico-organizatorice planificate, pentru a asigura in cea de-a 3-a lună de experimentare un ciștig sporit pe baza utilizării la maximum a timpului de lucru, asigurarea locului de muncă și întreținerea mașinilor in bune condițiuni . HALMAGEAN corespondent Daruri în secția morilor de ciment . Salariații secției mori de ciment a fabricii „Congresul al XlX-lea“ de la Bicaz au avut într-una din zilele trecute o surpriză plăcută. De dimineață a apărut șeful secției, tov. Raffael Năstase, cu cîteva pachete mari, iar după el alți tovarăși, tot cu pachete. Ce s-a întîmplat? Secția mori de ciment, secție fruntașă pe fabrică, a primit ca recompensă, în afară de drapelul de secție fruntașă pe fabrică, și suma de 2400 de lei. Oamenii care prin munca lor au contribuit la această realizare frumoasă au primit cite un cadou. Morarul Mihai Zlădaru a primit un portmoneu, o pereche de ciorapi, un caiet și un creion. Morarii Mihai Oprea, Stoica Ion, șeful de tură Ghiriac Constantin, manipulantul de poduri rulante Gh. Lungu, sudorul Ion Orlovschi, toți oamenii din secție au primit frumoase daruri. IVAN KASSOVICI corespondent ZECI DE MII LEI lul PUI MICA MECANIZARE Auzisem de mult despne vrednicia oamenilor de prin părțile locului și totuși nu-mi venise să cred. Mi se părea oarecum neverosimil faptul că montatorii de la U.R.S.Telega au reușit să transforme și sa monteze un pater de mare deschidere în mai puțin de o lună. Și totuși... Și totuși a fost posibil. O dovedesc nu numai înregistrările scriptice ci însăși gaterul venețian care a pornit încă de la începutul lunii trecute, să spintece cu lăcomie citamai buștenii. Spintecă buștenii cei mari, care nu puteau fi debitați înainte decit după o prealabilă cioplire, și asta înseamnă mult pentru fabrică. Intsiipuiți-vă un buștean cu diametrul de aproape un metru care nu putea fi debitat. Deschiderea gaterelor nu permitea acest lucru și atunci oamenii nu aveau altă soluție decit cioplirea. Se pierdea astfel o cantitate însemnată de material lemnos, uneori chiar mai mult de sfertul bușteanului. Acum, însă, cu acest gater Venetian lucrurile s-au schimbat și randamentul la cherestea înregistrează indici superiori celor din trecut. Transcrisă în cifre, importanța dării în folosință a noului gater reprezintă o economie anuală de peste 45.000 lei, ca să nu mai vorbim de eliberarea unui număr însemnat de muncitori care, cu eforturi nu tocmai ușoare, ciopleau zilnic bușteni, ore întregi, muncitori ce astăzi sînt folosiți cu mai mult randament în alte sectoare de muncă. Tehnicianul șef Constantin Popovici și mecanicul Gheorghe Dragomir care au pus mult suflet la transformarea și montarea gaterului au încercat un sentiment de mindrie odată cu pornirea lui, iar acum, debitarea buștenilor mari direct în gater, este pentru ei cea mai de preț mulțumire — mulțumirea datoriei împlinite. Dar,a U.S.S.—Telega, ca și în celelalte fabrici de cherestea ale Trustului București, sînt multe lucruri noi, fiecare cu „istoria“ și „secretul“ său. In ansamblu, însă, toate nu fac altceva decit să ușureze efortul omului, să sporească randamentul muncii. Iată, de pildă, podurile transbordoare lau aburitoare date în folosință la Nehoiu, Telega și Mîneciu sau liniile de manipulație sau troliile electrice și manuale sau... drept să spun nu știu ce altă realizare de acest gen să mai înregistrez. Trebuie reținută pe linia preocupării conducerilor fabricilor și a T.I.L.ului București pentru mecanizarea muncii, și lucrarea de la U.I.L.-Nemțu unde se va instala o bandă rulantă pe o lungime de 130 m pentru evacuarea și încărcarea deșeurilor de foloase în vagoane c.f. De fapt aceasta nu este o simplă bandă ci un complex de instalații Ce cuprinde, printre, altele, și un elevator-încărcător. Și sînt încă multe altele — toate la fel de interesante și importante. Muncitorii însăși, atît cei de la Telega cît și ceilalți de la Nehoiu, Piatra Arsă, Mîneciu sau „Trafag“, s-au convins practic de importanța acestor realizări. Mi. A. A apărut: Revista „Industria lemnului" nr. 9 cu următorul sumar: ing. V. Filip Uși de beton armat pentru camerele de aburire ing. E. Cazacu Uscarea și impregnarea cu petrolatum a butoaielor de bere din fag ing. E. Hărăstășanu Combaterea zgomotului în industria de prelucrare a lemnului DIN EXPERIENȚA ÎNTREPRINDERILOR ing. I. Ungureanu Din experiența IFROFIL „Placajul“ privind introducerea mirii mecanizări. I. Mikeș. Transportul aerian al produselor de mobilă curbată INVENȚII — INOVAȚII NOTE DOCUMENTARE inimile Inovalii Tn seniorul produselor finite TUNELURI PENTRU USCAREA ARTIFICIALA A FURNIRULUI DECORATIV Pînă în prezent uscarea furnirului decorativ se făcea la unitățile de produse finite din lemn pe cale naturală, în șoproane sau clădiri special amenajate. Uscarea naturală prezintă dezavantajul că toamna, iarna și primăvara, cînd temperatura aerului este scăzută iar umiditatea relativ ridicată, procesul de uscare durează un timp foarte îndelungat (3—7 zile față de 6—12 ore crt durează în timpul verii) ceea ce provoacă dificultăți în producție. Pentru asigurarea ritmică a producției a fost necesar ca, pe lîngă uscarea naturală, să se treacă și la uscarea artificială a furnirului decorativ. In acest scop s-au construit la IPROFIL Gugești în spațiul ocupat de magazia de furnir decorativ, două tunele de uscare. Instalația s-a proiectat astfel ca viteza aerului în tunel să fie de 2,5 m/sec., iar temperatura aerului de 440C. Durata de uscare a furnirului decorativ de fag este, în aceste condiții ,de două ore jumătate, umiditatea furnirelor scăzînd de la 65 la sută la 8—12 la sută. Calitatea uscării furnirelor este aceiași ca la uscarea naturală. Capacitatea de uscare a tunelurilor este de 12.700 mp de furnir pe zi. Prin punerea în funcțiune a acestei instalații, s-a rezolvat problema uscării furnirelor decorative și s-au creat condițiile necesare pentru asigurarea îndeplinirii și depășirii planului de producție. Noua instalație de uscat furnir este inovația tovarășilor Ioan Miklosz din D.G.I.P.F.L., arh. E. Nubert, I. Neagu și M. Ciobotă de la IPROFIL Gugești. APARAT PENTRU STUDIUL PROCESULUI TEHNOLOGIC DE ÎNCADRARE In unele secții ale fabricilor de chibrituri rezultau cantități importante de rebuturi (bețe fără gămălie și bețe rupte). La mașinile de tăiat bețe nu se putea face diferențierea după esențele de lemn întrebuințate și după gradul de umiditate relativă a lemnului în diferite anotimpuri. Tăindu-se bețele la aceleași dimensiuni, după uscarea lor se obțineau bețe cu dimensiuni diferite, ceea ce avea o influență negativă asupra procesului de încadrare și procesului de formare a gămăliei chibritului. Cu ajutorul unui aparat pentru încercări mecanice ale chibriturilor, recent realizat, se determină condițiile optime care trebuie respectate la tăierea bețelor, astfel ca pentru fiecare esență și pentru fiecare treaptă de umiditate relativă a lemnului să se cunoască precis dimensiunile inițiale ce trebuie date bețelor, pentru ca procesul de încadrare să se producă în condiții optime și să se realizeze gămălii uniforme, iar rebuturile să se reducă simțitor. Tot cu acest aparat se pot determina diagramele caracteristice ale procesului de încadrare, în funcție de parametrii fundamentali (esența lemnului, umiditatea relativă, secțiunea bățului, adîncimea de pătrundere în barele mașinilor continue și forța necesară pentru asigurarea pătrunderii bețelor în bare). Acest aparat este inovația inginerilor Petre Stănescu și Mircea Siminovici de La IPROFIL Chibrituri-Timișoara. (Pe țnitele matenale se traăîgi lntr-un articol publicat în nr. 396 al ziarului nostru, sub titlul :,Este nevoie de curaj și inițiativă" ne-am ocupat de lucrările de mică mecanizare care la IFIL-Arad se desfășoară într-un ritm lent. Analizat cu atenție de către cei interesați, articolul respectiv a fost binevenit — se spune în răspunsul pe care l-am primit la redacție — întrucît în afara sezisării unor greșeli și lipsuri la lichidarea cărora s-a trecut imediat, a deschis drumul spre descoperirea unor prețioase rezerve interne. Astfel, la U.I.L.Arad a fost găsită o parte însemnată din cei 560 ml de șină necesară construirii liniei de manipulație pentru transportul frizelor, prin desfacerea unor linii existente care nu foloseau la nimic. Și cînd te gîndești că pentru această problemă s-au făcut numeroase intervenții în timp ce chiar în fabrică se putea găsi cu ușurință — așa cum s-a și întîmplat de altfel — rezolvarea... In încheierea răspunsului IFIL-Arad spune : „pentru viitor vom ține seama de sugestiile dv, in vederea rezolvării tuturor problemelor de mică mecanizare, cu mai mult curaj și operativitate“. Pe noi ne-ar bucura, însă, ca nu numai în ceea ce privește mica mecanizare să existe curaj și operativitate ci în oricare altă problemă, indiferemt de natura ei. La un alt articol, „Un avantaj de care putem dispune: creditul bancar", am primit o serie de răspunsuri prin care multe întreprinderi recunosc greșala pe care au făcut-o nefolosind creditele bancare și neajunsurile care au apărut în urma acestui fapt. Mai interesant ni se pare răspunsul primit de la IPROFIL ,,Tehnoîemn“r: Timișoara pe care-l reproducem : ,,Colectivul de conducere, împreună cu colectivul de tehnicieni și-a însușit critica adusă, trecând la o analiză judicioasă a posibilităților de a obține credite bancare pentru lucrările prevăzute în planul de măsuri tehnico-organizatorice. Revizuind acest plan de măsuni tehnico-organizatorice s-a ajuns la concluzia că două poziții și anume: dispozitivul pentru alimentarea automată la mașina de îndreptat și dispozitivul pentru alimentarea automată la mașina de frezat să se realizeze utilizind sursa de finanțare a creditelor bancare. Pentru anul viitor, colectivul de tehnicieni și-a propus să solicite credite bancare in valoare de 400.000 lei pentru lucrări cuprinse în planul de măsuri tehnico-organizatorice, incluzînd materialele necesare in planul de aprovizionare pe anul 1958. Dintre lucrările mai importante cuprinse în planul de măsuri tehnico-organizatorice pe anul 1958 cităm: mecanizarea șlefuirii profilelor, mecanizarea Mindern cleiului pe suprafețele plane, mecanizarea încărcării și descărcării uscătoriei, mecanizarea prelucrării suprafețelor lăcuite, mecanizarea uscării suprafețelor îndeite, etc." ★