Constructorul, octombrie 1957 (Anul 9, nr. 403-404)

1957-10-05 / nr. 403

2 mai Început p­lătirile de iarnă a venit pe nesim­ite toamna. Zi­lele răcoroase, ploile reci și dese vestesc că nu e departe nici iarna. Și pentru că cimentiștii din turda au de­dat in toamna asta un serios examen — lichidarea rămînerii in urmă la clincher și var, recuperarea pierderilor din primul semestru dar mai ales din luna august — ei au început pregătirile de iarnă din timp. S-a prevăzut ca in lunile noiem­brie și decombrie producția nu nu­mai să nu-și încetinească ritmul, ci chiar să­ fie intensificat. In acest scop a fost întocmit un plan de acțiune cuprinzind 110 măsuri teh­­nico-organizatorice. Dintre acestea au și fost realizate 13, iar 36 sunt în curs de realizare. Celorlalte li s-au creat condiții pentru a putea fi înde­plinite. Până în prezent s-au luat măsuri pentru înlocuirea geamurilor sparte și repararea ușilor din secții. Ceea ce este mai important însă, a început bătălia pentru crearea stocului de calcar. Hala cea mare de lîngă cup­toarele rotative are de pe acum un adevărat munte de piatră concasată. Harnicul colectiv de la concasoare, în frunte cu echipa comunistului Ioan Leluț, numai în prima jumătate a lunii septembrie a concasat aproape 1000­ de tone de piatră peste plan.­­ In prezent fiecare șef de secție, îm­preună cu responsabilul cu protecția muncii din cadrul întreprinderii, re­vizuiește toate locurile de muncă și ia măsuri pentru înlăturarea oricărei posibilități de accidentare­­ în timpul iernii. Cantina Întreprinderii a fost apro­vizionată cu legume și zarzavaturi. Pregătirile de iarnă la „Victoria so­cialistă“ sunt în toi. MARIA PUSTAI corespondent I IN PRAGUL CELUI MAI GREU SEZON Se poate afirma, fără teamă de a exagera, că în privința pregătirilor de iarnă fabrica de ciment „Stînca” din Brăila se prezintă în acest an ceva mai bine decit în oricare alt an, la această dată. Afirmația poate fi întărită prin exemple concrete. E su­ficient să arătăm că stocul de calcar existent în prezent în fabrică este de 21.500 tone, cel de material argilos se ridică la 3900 de tone, cel de zgura — la 1500 de tone, iar cel de ghips — la 1600 de tone. Trebuie să men­ționăm că la zgură și ghips stocurile existente depășesc prevederile. Trăgind învățăminte­a din anii pre­cedenți, conducerea fabricii (director Gh. Comșa, ing. șef G. Onofrenco) și-a asigurat materiile prime necesare pentru fabricația în timpul iernii, ast­fel că în eventualitatea unor calami­tăți naturale să nu trebuiască între­ruptă funcționarea agregatelor. Dar (există totuși și un „dar”) stocurile­­tampon nu trebuie consumate astfel ca tocmai cînd va începe să se strice vremea fabrica să nu mai aibe re­zerve ! In această situație e necesar ca aprovizionarea cu materii prime să continue în condiții normale, stocurile devenind „intangibile”. Nici cu celelalte măsuri privind lucrul în timp de iarnă fabrica din Brăila nu stă prea prost. Pentru reparațiile prevăzute a se executa în această perioadă s-au comandat pie­sele necesare, întocmindu-se desenele și documentația respectivă. La acest capitol trebuie făcută o remarcă. In­­trucît uzinele metalurgice „Progre­sul” sunt „vecine”, problema pieselor de schimb, atît din punct de vedere al termenelor contractuale cit și al calității, nu mai prezintă nici o ne­cunoscută. In schimb va trebui acor­dată mai multă atenție felului în care se vor executa reparațiile. S­e știe că utilajele și agregatele acestei fabrici au mulți ani de funcționare în urmă, randamentul lor fiind de­terminat de calitatea reparațiilor și de felul în care sunt întreținute­ și exploatate. Or, în ultima perioadă s-au produs cam multe defecțiuni me­canice în fabrică... La aceasta se adaugă — din păcate —­ autoliniștirea care a cuprins co­lectivul în urma realizării lună de lună a planului, din primăvară și pînă în august. Dar — cum era de așteptat în asemenea situație — și­rul succeselor s-a terminat în această lună, fiind problematică chiar și în­deplinirea planului pe septembrie. Trebuie deci ca echipele de reparații să fie judicios organizate, încadrate cu meseriași cu o calificare profesio­nală ridicată, fiind urmărit indea­­proape felul în care se execută repa­rațiile. Cu­ despre ridicarea califi­cării celor care întrețin și exploatează utilajele și agregatele noi, am mai propus organizarea de cursuri teo­retice și practice. E adevărat că în această privință există și o greutate obiectivă: lipsa de fonduri. Dar cu sprijinul direcției generale tutelare și cu mai multă preocupare din par­tea conducerii și a comitetului de întreprindere, problema va putea fi rezolvată. Conducerea fabricii a dat dovadă că știe, în general, să se des­curce. Problema uscării zgurii care acum produce multe greutăți colectivului, iar în perioada de iarnă va deveni și mai dificilă, va fi în curînd rezol­vată. Fabrica a primit două uscă­­toare de pirită pe care le transformă pentru a putea da rezultate bune la uscarea zgurii. De asemenea, se pre­gătește preîncălzitorul de aburi pen­tru descărcarea cisternelor, s-a ame­najat un garaj pentru locomotiva „23 August” etc. Nici pregătirile sociale și gospodă­rești nu sunt neglijate. A început cu­rățirea prafului de pe acoperiș și re­parația acestuia. In general pregăti­rile pentru lucrul pe timp de iarnă sunt privite cu destulă seriozitate în acest an și dacă lucrurile vor merge pe făgașul început, iar lipsurile exis­tente vor fi înlăturate, atunci rezul­tatele vor putea fi la iarnă la fel de frumoase ca și în timpul verii. E. TUTOVEANU in a­ten­ții a fabricilor de produse ceramice Pentru îmbunătățirea calității mărfurilor Creșterea simțitoare a puterii de cerere sporită de materiale necesare atît cumpărare­a țărănimii duce la a construcțiilor legate de producția agricolă cit și construcției de locuințe individuale. Odată cu creșterea cererilor de materiale de construcții a crescut și exigența cumpărătorilor în privința calității acestora și în special a țiglelor care sunt solicitate în cantități foarte mari în cadrul comerțului de întîmpinare. Cu toate acestea mai sunt unele fabrici ca „Mondial“ — Lugoj, Ro­man și altele, care nu acordă aten­ția necesară problemei calității ma­­nifestînd încă lipsuri destul de gra­ve și livrînd țigle de calitate cu to­tul necorespunzătoare. In lunile tre­cute fabrica „Mondial“-Lugoj a li­vrat întreprinderii comerciale raio­nale Lehliu 14 vagoane de țigle. Cele 113.900 de țigle erau însoțite de certificate de calitate în care se menționa că țiglele îndeplinesc con­­dițiile calității I și erau facturate în consecință. Realitatea însă se pre­zenta cu totul altfel, căci la primi­rea vagoanelor s-a constatat că din țiglele­ livrate 11% erau de calitatea a II-a, iar 20% erau declasate (ți­gle de calitatea a 111-a) fiind cră­pate, ondulate, cu sunet dogit etc. și deci numai 69% corespundeau ca­lității facturate. Lipsa conducerii fa­bricii „Mondial“-Lugoj este cu atît mai gravă cu cit a tratat cu indi­ferență cele reclamate și aproape 4 luni de zile întreaga cantitate a stat blocată în depozite și pe rampele gărilor fără a putea fi desfăcută, în timp ce consumatorii asaltau unita­tea în dorința de a-și procura ți­glele necesare pentru acoperirea ca­selor noi construite sau pentru re­parații. Această situație a împiedi­cat totodată achizițiile prin comer­țul de întîmpinare și îndeplinirea planului de desfacere al Întreprin­derii comerciale raionale Lehliu. De asemenea, fabrica din Roman livrează marfă de proastă calitate. Deși delegatul întreprinderii comer­ciale raionale Vaslui, trimis special la recepție, a refuzat primirea două vagoane de țigle de proastă ca­n­titate (crăpate, rupte pe margini, on­dulate etc.), totuși furnizorul le-a livrat. De asemenea fabrica nu res­pectă repartițiile și livrează între­prinderii comerciale raionale Ne­grești un vagon de țigle de ciment, deși­ comanda­­ beneficiarului prevedea a se livra numai țigle profilate din argilă. Așadar fabricile „Mondial“-Lugoj și Roman încarcă și expediază țigle de proastă calitate, ceea ce duce la ocuparea cheltuielilor vagoanelor și suportarea de transport pentru marfă nevandabilă, ceea ce provoa­că pagube mari prin spărturile ce urmează, precum și blocări de fon­duri. Ne punem întrebarea: cum justifică, controlul tehnic de calitate și conducerile acestor fabrici defi­ciențele grave care, deși semnalate în repetate rînduri, totuși nu sînt urmate de măsuri de îmbunătățire ? Considerăm că aceste deficiențe trebuie și pot să fie înlăturate to­tal prin depunerea unor eforturi în­­ direcția îmbunătățirii calității produselor și a sortării lor, ceea ce va contribui la evitarea recla­­mațiilor și a pagubelor ce se pro­duc în acest sector. Prin livrarea de mărfuri de bună calitate uni­tățile cooperației de consum își vor duce la îndeplinire în mai bune condițiuni sarcinile ce le au în legătură cu schimbul de măr­furi între oraș și sat. GH. STAICU director general adjunct în Centrocoop Făgăduială dată— datorie curată După cum se știe, fabrica „Cimen­tul păcii“ e situată destul de depar­te de orașul Medgidia. In lipsa unui număr suficient de mijloace de transport in comun, muncitorii și-au propus să-și procure biciclete cu­ care să facă zilnic drumul pînă la fabri­că și înapoi. Mergind în tru­­mpina­­rea acestei dorinți, conducerea între­prinderii și comitetul sindical au ho­­tărit să acorde din fondul întreprin­derii­,­ drept premii, un număr de bi­ciclete. In acest scop au intervenit la minister pentru obținerea vehico­­lelor dorite, primind ,făgăduieli ferme. La 17 iulie D.G.A.D. din M.C.M.C. pune la dispoziție departamentului nostru 100 de biciclete. Dar la 3 august, sub semnătura directorului tehnic ing. Lucian Todirașcu, Direc­ția generală­ a industriei lianților, uitind de toate promisiunile, un cerc de cU‘.1, 15 biciclete dintre care doar­­ 5 pentru Medgidia t) renunțind la restul. Crede conducerea D.G.I.L. că a făcut bine tratind cu neglijență o doleanță justă a muncitorilor de la ‘Medgidia ? Crede conducerea D.G.I.L. că a întărit prestigiul autorității tutelare prin acest act de dispreț față de cererile oamenilor ? Socotim că greșeala trebuie grabnic îndrep­tată ! Produsele trebuie vândute Eforturile depuse dle muncitorii fa­bricii „Victoria muncii“ din Bucu­rești s-au concretizat în depășirea planului producției globale pe tri­mestrul III cu 7.850/m. Cele mai fru­moase realizări au fost obținute la secția de blocuri din beton (care a produs peste plan 104.000 de blocuri) și la secția de țigle de ciment (care a fabricat, în plus, față de plan, 160.000 de țigle). Cu toate că fabrica a trecut prin­­tr-o perioadă de grea încercare, vic­toria a fost totuși de partea colec­tivului. Maistrul Dumitru Mihai de la secția cărămizi crude, Jean Haimo­­vici și Gheorghe Ilinca de la secția de blocuri de beton, așezătorul Con­stantin Andreica, prelarele Ioana Tu­­rița și Ioana Călin, ca și Gheorghe Baran, Stan Mirea, Florea Marchi­dan, Nicolae Cotarcea și alții și-au dovedit dragostea față de fabrică, luptînd din răsputeri pentru recupe­rarea rămînerii în urmă. In scopul măririi producției de că­rămizi s-a amenajat o linie tehnolo­gică în aer liber. Cărămizile de la presă se banchetează în aer liber iar după uscare se ard în cuptoare de cîm­p. Deoarece întîmpină greutăți în a­­provizionarea cu diatomită, conduce­rea fabricii a luat masuri de dezvol­tare a carierei proprii de argilă de la unitatea din Bucureștii-Noi mon­­tînd o linie decovil, un troliu și orga­nized producția pe baza posibilită­ților locale. Fabrica a reușit să se redreseze și să-și organizeze producția în așa fel ca pînă la sfîrșitul anului să a­­chite toate datoriile din trecut față de plan. Nu va putea echilibra însă situația financiară atîta vreme ci­ produsele sale nu se vînd. In primul rînd necesită rezolvare urgentă sto­curile mari de produse finite care i-au blocat nu numai curtea (peste un milom de cărămizi de diatomită, 640.000 de țigle de ciment), ci și, bineînțeles, fondurile. D.G.I.M.Z. și Direcția de desface­re trebuie să dea o mină de ajutor acestei fabrici pentru a trece la pro­ducție cu capacitatea planificată și a-și putea desface produsele. De a­­semenea, trebuie analizată rentabili­tatea producției de cărămizi de diato­mită — care pînă acum par a nu fi dat rezultatele scontate din punct de vedere economic. N. NEGOIȚA Placajul romînesc — placaj superior La începutul săptămînii și-a înche­iat vizita în țara noastră delegația de specialiști în industria lemnului din R.P. Bulgaria. După ce au vizi­tat o serie de fabrici de cherestea și placaje oaspeții, în frunte cu ad­junctul­ ministrului construcțiilor din R.P. Bulgaria, Petco Kancev, au avut un prietenesc schimb de păreri și impresii cu specialiști români. Luînd cuvîntul, din partea oaspeți­lor, ing. Ivan Vîlcev, inginer șef al unei fabrici de placaje s-a asociat părerii întregii delegații scoțînd în evidență superioritatea calitativă a placajului romînesc și a condițiilor de conservare a lui. Cu multă căl­dură a vorbit el despre conducerea fabricii de placaje din Rîmnicul-Vîl­­cea pe care a vizitat-o. Grija condu­cerii­ fabricii pentru realizarea pro­ducției, preocuparea pentru calitate, măsurile luate pentru protecția muncii — toate au trezit admirația oaspeților bulgari. Aceleași aprecieri favorabile le-a făcut vorbitorul și despre utilajele fabricii care sînt bine întreținute și din care multe sînt noi răspunzînd celor mai recente per­(!)im­umSo »a. fi<i«/** *l­* a'*la ^*»«­ia O, „4 u'6OA 4 ß­ Cfm—X*­­UAIWU.ACțiune«:­­ jp&SoZSpM Jp. • i Unija^v.» pec­­* vu* vie u eia fVÎaja vie­­­ l4xw 4 viecweiâo ea In numele delegației bulgare fericit, prin gazeta „Constructo­rul", pe inginerii, tehnicienii și muncitorii din industria lemnului din R.P.R. și se doresc mari succese in construirea socialis­mului PETCO KANCEV secționări tehnice. Referindu-se la­abrica de placaje în care lucrează ing. Ivan Vîlcev a arătat că produc­tivitatea muncii este superioară și a dat ca exemplu timpul necesar pen­tru producerea unui metru cub de placaj care s-a redus, în 1957, pînă la 32 de ore, una din fazele proce­sului de producție la care timpul de lucru este redus la jumătate, față de fabricile noastre, este aceea de în­cărcare și descărcare a presei pentru care este nevoie doar de cite un mi­nut. In ceea ce privește randamentul la placaj s-a atins procentul de 43 la sută dintr-un metru cub de buș­tean. Vorbitorii și-au exprimat mulțumi­rea pentru vizita fructuoasă pe care au făcut-o la institutul de cercetări din București de unde au cules un bogat material informativ, manifes­­tînd interes deosebit pentru aparatele folosite la Încercări și în special pentru aparatul romînesc de ceapră­­zuire prin turtire. Dintre lucrările rezolvate de insti­tutul de cercetări de specialitate din Sofia oaspeții au amintit de folosirea pînzelor subțiri. Prin întrebuințarea pînzelor de 1,4 mm la rășinoase s-a redus cu o treime cantitatea de rume­guș provocat prin tăiere și a crescut randamentul cu 1 la sută. Din cuvîntul tuturor delegaților și cu precădere din cele spuse de tov. Petco Kancev a reieșit dorința fier­binte a oaspeților de a lărgi pe vii­tor schimburile de specialiști între țările noastre. In încheiere condu­cătorul delegației a mulțumit gazde­lor pentru primirea cordială. Wme fa». La propunerea tehnicianului șef Gavrilâ­ Merlă, a fost construit și dat in folosință­ la U.i.L.­t­ăriceni un pod transbordor cu ajutorul căruia s-a mărit considerabil productivitatea muncii la operațiunile de transportare și minuire a materialului lemnos la și de la aburitoare. Este suficient să amin­tim că prin darea in folosință a podului transborder - muncitori au fost scu­tiți de efortul fizic al transportului manual, ei fiind astăzi folosiți în alte locuri de muncă. Clișeul nostru reprezintă podul transborder cu mecanismul de conectare la rampa verde și rampa de expediție. MICHITOVICI corespondent Am cunoscut de curînd, la IPROFIL „Alex. Tamaș" din tsighet, oameni mi­nunați, artiști în meseria lor, pe care aș dori ori­cînd să-i revăd mai stau de vorbă cu­ ei. Ca să înșir numele tuturor mi-ar trebui prea mult spațiu așa că, de data aceasta am să scriu despre mai puțini iar, pe viitor, și despre ceilalți... Nu-i de loc ușoară meseria de curbator. Se cere multă pricepere, în­demânare și simț al frumosului, mai ales cînd mobila pe care o lucrezi de­vine un fel de ambasador care ne reprezintă țara peste hotare. Petre Iliciuc și Gh. Csizar sînt neîntrecuți în această operație și păstrează cu cinste renumele fabricii. La panoul de onoare din centrul orașului — unde sunt vecini cu hanzeghistul Adalbert Roman — sub pozele lor stă scris, depășesc norma cu 603/c. La secția de grunduire plutește un miros dulceag care are ceva asemă­nător cu mirosul dintr-o cramă. Prin­tre mormanele de scaune, cuiere, mese, unele grunduite — gata pentru a lua drumul secției de lustruit — al­tele abia aduse, întîlnești multe fete. Dintre toate, două îți rețin atenția de cum le privești. In mîinile lor pensu­lele se mișcă cu atîta indemînare că nici nu reușești să te urmărești, nici nu bagi de seamă cînd un scaun a și fost grunduit și altul i-a luat locul. Cu­ despre calitate, nu mai încape vorbă. De altfel acesta este obiectivul principal al întrecerii în această fa­brică. Și pe cele două grunduitoare — Viorica Kamer și Nastasia Drazd — le recunoști ușor la panou după zîmbetul lor ștrengăresc. Sunt departe de a epuiza lista frun­tașilor. Maria Kovács, Anton Haltzer, Adalbert Flamandy, Nicolae Ona, Ma­ria Fenici, Ștefan Bachsai, Ludovic Samay și mulți alții sunt și ei frun­tași, îi afli și pe ei la panoul de onoare. Prin priceperea și sîrguința între­gului colectiv fabrica a reușit să dea numai mobilă de bună calitate; pe luna august, în dreptul realizărilor s-au înscris următoarele cifre: pro­ducție — 102,6Vn, fond salarii 102’'*, productivitatea muncii 108,U/o, cîștig mediu 105 °/o, plan forțe de muncă 96,6%, pneț de cost redus cu 18,1%. Iată o carte de vizită convingătoare: Lemnarii de la IPROFIL „Alexan­dru Tamaș“ sunt și buni gospodari, încă nu începuse să îngălbenească frunza pe pomi, cînd pe masa de lucru a tov. Ion Gyarg, directorul fabricii, a apărut planul pregătirilor pentru iarnă. Și cele scrise pe hîrtie au și început să prindă viață. Re­vizuirea instalației de încălzir­e ter­minată (mai e de reparat un cazan și căldura va fi asigurată) ; o echipă de tîmplari lucrează de zor la revi­zuirea ușilor și ferestrelor; electrici­enii nu mai au nici ei mult și sînt gata cu transformarea instalației elec­trice de la 110 v. la 220 v, asigurîn­­du-se o mai bună iluminare a fabricii. Cu­ despre aprovi­zionarea cu mate­rial lemnos, con­ducerea fabricii­ se străduiește să-și facă stocul necesar dar n-ar strica să-i vină în ajutor și U.I.L. Baia Mare care pînă acum nu prea s-a achitat de sarcinile con­tractuale rămînînd dator cu 221 mc. Și acum, în loc de încheiere, rog pe cei despre care nu am scris să nu se supere. Le promit că voi scrie și despre ei cu prima ocazie, pentru că, trebuie să fiu drept, o merită... I. PREDA In biruic colectiv să un PARTICIPANT LA CONSFĂTUIRE !­ ­ Nu-i frumos să-ți vorbești de urît gazdele. Dar la asemenea consfă­tuiri ți-e dat să auzi de toate. Și vorbe frumoase, de laudă și de o clacă (din păcate !). Așa e la consfătuiri și la urma urmei pentru asta ,am fost poftiți, să ascultăm, să aflăm, să judecăm și să tragem conclu­ziile. Deci me va ierta gazda — Direcția generală a industriei materia­­­lelor de zidărie — dacă vom spune de data aceasta și unele lucruri ne­î î­plăcute. A atrage Intr-o consfătuire unică conducerile administrative și sindicale­­ ale fabricilor dintr-un sector întreg, e o treabă utilă. Măcar să ne cu­noaștem mai bine cu acest prilej, să ne aflăm păsurile, necazurile. Dar­­ aceste consfătuiri — de obicei trimes­triale — nu pot și nu trebuie să în­locuiască informarea curentă, cunoașterea permanentă a situației de pe­­ teren. Iată o pildă edificatoare. A tre­buit să ajungem la această consfă­tuire pentru a afla că directorului Traian Bogza de la Ciurea i se ri­dică părul măciucă de câte ori e convocat la direcția generală, că ne­­înțălegerile sale cu ing. șef Panteli­­mon Lorbă au ajuns la apogeu (sau „la... cuțite“ cum s-ar spune), că sarcina de dezvol­tare a secției de teracotă este departe de a fi îndeplinită, că pla­nul de producție nu a fost reali­zat din cauza lipsei de forțe de muncă (în Moldova­) etc. etc. O seamă de nou­tăți... mai vechi, ce se cereau curmate mai din vreme dacă bine­înțeles ar fi existat sezisări temeini­ce. Dispecerul fabricii, ing. Hurmu­­zache, s-a mulțumit să confirme cu seninătate, în consfătuire, aceste vești care ar fi trebuit mai curînd să-l tul­bure. Aici ne vom permite să spunem cî­­teva cuvinte, mai puțin oficiale, dar din inimă, despre misiunea și dato­riile dispecerului. Dacă activitatea se reduce la ace­ea de... agent con­statator­­ ca la apă, gaz și electrici­tate), atunci degeaba ne batem gura. După concepția noastră dispecerul trebuie să fie prietenul, sprijinul fa­bricii pe care­ o asistă, dar nicidecum duhovnicul confident sau avocatul ei, așa cum se întîmplă încă adesea. Și atunci vom fi totdeauna bine infor­mați și se vor putea lua măsuri la timp. Dispecerul este purtătorul, agentul celei mai înaintate experiențe, căci, în afară de cunoștințele sale bogate,­­ parcurgînd mai multe fabrici cu spe­cific asemănător, el va putea transmi­te într-un loc ceea ce a văzut mai bun într-alt loc. În această perioadă săracă în schimburi de experiență (de ce?), dispecerul poate face (fără nici o cheltuială) acest oficiu. Și atunci nu vom mai avea fabrici de țigle vecine în care una taie calupul de pastă cu un tăietor automat de con­strucție simplă, iar cealaltă cu... mina pentru că nu a descoperit „oul lui Columb“ și pentru că dispecerul care a trecut pe acolo a fost orb și mut. Dar despre treburile astea noi am mai scris. Nu vom obosi să le re­petăm atîta vreme cu­ pe agenda Direcției generale a industriei ma­terialelor de zidărie vor sta încă o seamă de probleme ce-și așteaptă rezolvarea. Ne vom lua îngăduința să le reamintim din cînd în cînd, soco­tim că nu e dezonorant să faci func­ția de „aide-mémoire“ la o institu­ție atît de importantă ca o direcție generală. Așadar să ne aducem a­­minte pe ziua de azi, de; — nefolosirea scoțătoarelor meca­nice B.I.T.K., pentru a căror confec­ționare s-au cheltuit o groază de parale; — părăsirea tacită dar și semnifi­­­­cativa a unor­ metode recunoscut ex­celente ca metodele Duvanov și Kar­tavț­­ — lăsarea­­ în părăsire (fără nă­dejde de valorificare) a depozitelor de argilă și macerare de la Sighi­șoara și Mureșeni, în timp ce aflăm... „cu surprindere“ că în unele fabrici se lucrează țigle din argilă vie; — nefolosirea creditelor bancare pentru mica mecanizare, tocmai în cel mai înapoiat sector din acest punct de vedere. Pentru­ azi ajunge. Dar agenda ră­­mîne deschisă- Tot e bine să se mai țină cite o consfătuire. Probabil însă că data viitoare nu vom mai fi invitați... I. MITESCU ★ Sîmbătă 5 octombrie 1957 — nir. 403 După două luni Rezultatele obținute la întreprin­­derea IPROFIL „Răsăritul“ din Rin­­cota în a doua lună de experiment­­are a sistemului îmbunătățit de sa­larizare demonstrează elocvent că salariile s-au îmbunătățit simțitor la toate categoriile de meserii. In primul semestru salariul mediu lunar pe cap de muncitor a fost de 609 lei. In schimb in luna iulie, priz­ma lună de experimentare, cind s-au stabilit norme cu motivare tehnica, s-a realizat un salar mediu de 662 lei, iar in luna august salariul me­diu a crescut la 700 lei. Muncitorii cu o temeinică­ califi­care și care au desfășurat o activi­tate susținută in producție au înre­gistrat câștiguri considerabil mai mari ca in lunile precedente expe­rimentării. Astfel, circularistul Mihai Szikcs a ciștigat 871 lei față de 780 lei, lustruitoarea Maria Budiu 970 lei față de 713, incheietorul Iosif Kotzka 986 față de 811 lei, etc. O comisie verifică permanent și minuțios cauzele nerealizării nor­melor de către unii muncitori, eli­mină aceste cauze și urmărește in­troducerea măsurilor tehnico-organi­­zatorice planificate, pentru a asigu­ra in cea de-a 3-a lună de experi­mentare un ciștig sporit pe baza utilizării la maximum a timpului de lucru, asigurarea locului de muncă și întreținerea mașinilor in bune condițiuni­ ­. HALMAGEAN corespondent Daruri în secția morilor de ciment . Salariații secției mori de ciment a fabricii „Congresul al XlX-lea“ de la Bicaz au avut într-una din zilele tre­cute o surpriză plăcută. De dimineață a apărut șeful secției, tov. Raffael Năstase, cu cîteva pachete mari, iar după el alți tovarăși, tot cu pachete. Ce s-a întîmplat? Secția mori de ciment, secție fruntașă pe fabrică, a primit ca recompensă, în afară de drapelul de secție fruntașă pe fabrică, și suma de 2400 de lei. Oamenii care prin munca lor au contribuit la a­­ceastă realizare frumoasă au primit cite un cadou. Morarul Mihai Zlă­­daru a primit un portmoneu, o pe­reche de ciorapi, un caiet și un creion. Morarii Mihai Oprea, Stoica Ion, șe­ful de tură Ghiriac Constantin, ma­­nipulantul de poduri rulante Gh. Lun­­gu, sudorul Ion Orlovschi, toți oa­menii din secție au primit frumoase daruri. IVAN KASSOVICI corespondent ZECI DE MII LEI lu­l P­UI MICA MECANIZARE Auzisem de mult despne vrednicia oamenilor de prin părțile locului și totuși nu-mi venise să cred. Mi se părea oarecum neverosimil faptul că montatorii de la U.R.S.­Tele­ga au reușit să transforme și sa monteze un pater de mare deschidere în mai pu­țin de o lună. Și totuși... Și totuși a fost posibil. O dovedesc nu numai înregistrările scriptice ci însăși gaterul venețian care a pornit încă de la începutul­ lunii tre­cute, să spintece cu lăcomie citamai buș­tenii. Spintecă buștenii cei mari, care nu puteau fi debitați înainte de­cit după o prealabilă cioplire, și asta înseamnă mult pentru fabrică. Intsiipuiți-vă un buștean cu dia­metrul de aproape un metru care nu putea fi debitat. Deschiderea gatere­lor nu permitea acest lucru și­ atunci oamenii nu aveau altă soluție decit cio­plirea. Se pierdea astfel o cantitate însemnată de material lemnos, uneori chiar mai mult de sfertul bușteanu­lui. Acum, însă, cu acest gater Ve­netian lucrurile s-au schimbat și ran­damentul la cherestea înregistrează indici superiori celor din trecut. Transcrisă în cifre, importanța dării în folosință a noului gater re­prezintă o economie anuală de peste 45.000 lei, ca să nu mai vorbim de eliberarea unui număr însemnat de muncitori care, cu eforturi nu toc­mai ușoare, ciopleau zilnic bușteni, ore întregi, muncitori ce astăzi sînt folosiți cu mai mult randament în alte sectoare de muncă. Tehnicianul șef Constantin Popovici și mecanicul Gheorghe Dragom­ir care au pus mult suflet la transformarea și montarea gaterului au încercat un sentiment de mindrie odată cu por­nirea lui, iar acum, debitarea buște­nilor mari direct în gater, este pen­tru ei cea mai de preț mulțumire — mulțumirea datoriei împlinite. Dar­­,a U.S.S.—Telega, ca și în ce­lelalte fabrici de cherestea ale Trus­tului București, sînt multe lucruri noi, fiecare cu „istoria“ și „secretul“ său. In ansamblu, însă, toate nu fac alt­ceva decit să ușureze efortul omului, să sporească randamentul muncii. Iată, de pildă, podurile transbordoare la­u aburitoare date în folosință la Ne­­hoiu, Telega și Mîneciu sau liniile de manipulație sau troliile electrice și manuale sau... drept să spun nu știu ce altă realizare de acest gen să mai înregistrez. Trebuie reținută pe linia preocupă­rii conducerilor fabricilor și a T.I.L.­­ului București pentru mecanizarea muncii, și lucrarea de la U.I.L.-Ne­­m­țu unde se va instala o bandă rulantă pe o lungime de 130 m pen­tru evacuarea și încărcarea deșeuri­lor de foloase în vagoane c.f. De fapt aceasta nu este o simplă bandă ci un complex de instalații Ce cuprinde, printre, altele, și un elevator-încărcă­­tor. Și sînt încă multe altele — toate la fel de interesante și importante. Muncitorii însăși, atît cei de la Tele­­ga cît și ceilalți­ de la Nehoiu, Pia­tra Arsă, Mîneciu sau „Trafag“, s-au convins practic de importanța acestor realizări. Mi. A. A apărut: Revista „Industria lemnului" nr. 9 cu următorul sumar: ing. V. Filip Uși de beton armat pentru camerele de aburire ing. E. Cazacu Uscarea și im­pregnarea cu petrolatum a bu­toaielor de bere din fag ing. E. Hărăstășanu Combaterea zgomotului în industria de pre­lucrare a lemnului DIN EXPERIENȚA ÎNTREPRIN­DERILOR ing. I. Ungurea­nu Din experiența IFROFIL „Placajul“ privind introducerea mirii mecanizări. I. Mikeș. Transportul­­ aerian al produselor de mobilă curbată INVENȚII — INOVAȚII NOTE DOCUMENTARE inimile Inovalii Tn seniorul produselor finite TUNELURI PENTRU USCAREA ARTIFICIALA A FURNIRULUI DECORATIV Pînă în prezent uscarea furnirului decorativ se făcea la unitățile de produse finite din lemn pe cale na­turală, în șoproane sau clădiri spe­cial amenajate. Uscarea naturală prezintă dezavantajul că toamna, iarna și primăvara, cînd temperatura aerului este scăzută iar umiditatea relativ ridicată, procesul de uscare durează un timp foarte îndelungat (3—7 zile față de 6—12 ore crt du­rează în timpul verii) ceea ce pro­voacă dificultăți în producție. Pentru asigurarea ritmică a pro­ducției a fost necesar ca, pe lîngă uscarea naturală, să se treacă și la uscarea artificială a furnirului deco­rativ. In acest scop s-au construit la IPROFIL Gugeș­ti în spațiul ocu­pat de magazia de furnir decorativ, două tunele de uscare. Instalația s-a proiectat astfel ca viteza aerului în tunel să fie de 2,5 m/sec., iar temperatura aerului de 440C. Durata de uscare a furnirului decorativ de fag este, în aceste con­diții ,de două ore jumătate, umidi­tatea furnirelor scăzînd de la 65 la sută la 8—12 la sută. Calitatea us­cării furnirelor este aceiași ca la us­carea naturală. Capacitatea de us­care a tunelurilor este de 12.700 mp de furnir pe zi. Prin punerea în funcțiune a aces­tei instalații, s-a rezolvat problema uscării furnirelor decorative și s-au creat condițiile necesare pentru asi­gurarea îndeplinirii și depășirii pla­nului de producție. Noua instalație de uscat furnir este inovația tovarășilor Ioan Mi­­klosz din D.G.I.P.F.L., arh. E. Nu­­bert, I. Neagu și M. Ciobotă de la IPROFIL Gugești. APARAT PENTRU STUDIUL PROCESULUI TEHNOLOGIC DE ÎNCADRARE In unele secții ale fabricilor de chibrituri rezultau cantități impor­tante de rebuturi (bețe fără gămă­lie și bețe rupte)­. La mașinile de tăiat bețe nu se putea face diferen­țierea după esențele de lemn între­buințate și după gradul de umiditate relativă a lemnului în diferite ano­timpuri. Tăindu-se bețele la aceleași dimensiuni, după uscarea lor se ob­țineau bețe cu dimensiuni diferite, ceea ce avea o influență negativă asupra procesului de încadrare și procesului de formare a gămăliei chibritului. Cu ajutorul unui aparat pentru încercări mecanice ale chibriturilor­, recent realizat, se determină condi­țiile optime care trebuie respectate la tăierea bețelor, astfel ca pentru fiecare esență și pentru fiecare treaptă de umiditate relativă a lem­nului să se cunoască precis dimen­siunile inițiale ce trebuie date bețe­lor, pentru ca procesul de încadrare să se producă în condiții optime și să se realizeze gămălii uniforme, iar rebuturile să se reducă simțitor. Tot cu acest aparat se pot determina diagramele caracteristice ale proce­sului de încadrare, în funcție de pa­rametrii fundamentali (esența lem­nului, umiditatea relativă, secțiunea bățului, adîncimea de pătrundere în barele mașinilor continue și forța necesară pentru asigurarea pătrun­derii bețelor în bare). Acest aparat este inovația ingine­rilor Petre Stănescu și Mircea Simi­novici de La IPROFIL Chibrituri-Ti­mișoara. (Pe țnitele matenale se­ tr­aăîgi lntr-un articol publicat în nr. 396 al ziarului nostru, sub titlul :,Este nevoie de curaj și inițiativă" ne-am ocupat de lucrările de mică mecani­zare care la IFIL-Arad se desfășoară într-un ritm lent. Analizat cu atenție de către cei interesați, articolul respectiv a fost binevenit — se spune în răspunsul pe care l-am primit la redacție — întrucît în afara sezisării unor gre­șeli și lipsuri la lichidarea cărora s-a trecut imediat, a deschis drumul spre descoperirea unor prețioase rezerve­­ interne. Astfel, la U.I.L.­Arad a fost găsită o parte însemnată din cei 560 ml de șină necesară construirii liniei de manipulație pentru transpor­tul frizelor, prin desfacerea unor linii existente care nu foloseau la nimic. Și cînd te gîndești că pentru această problemă s-au făcut numeroase inter­venții în timp ce chiar în fabrică se putea găsi cu ușurință — așa cum s-a și întîmplat de altfel — rezol­varea... In încheierea răspunsului IFIL-Arad spune : „pentru viitor vom ține seama de sugestiile dv, in vederea rezolvării tuturor problemelor de mică mecani­zare, cu mai mult curaj și operativi­tate“. Pe noi ne-ar bucura, însă, ca nu numai în ceea ce privește mica meca­nizare să existe curaj și operativitate ci în oricare altă problemă, indiferemt de natura ei. La un alt articol, „Un avantaj de care putem dispune: creditul bancar", am primit o serie de răspunsuri prin care multe întreprinderi recunosc gre­­șala pe care au făcut-o nefolosin­d creditele bancare și neajunsurile care au apărut în urma acestui fapt. Mai interesant ni se pare răspunsul pri­mit de la IPROFIL ,,Tehnoîemn“r: Timișoara pe care-l reproducem : ,,Colectivul de conducere, împreună cu colectivul de tehnicieni și-a însu­șit critica adusă, trecând la o analiză judicioasă a posibilităților de a ob­ține credite bancare pentru lucrările prevăzute în planul de măsuri tehni­­co-organizat­orice. Revizuind acest plan de mă­suni tehnico-organizatorice s-a ajuns la concluzia că două poziții și anume: dispozitivul pentru alimentarea auto­mată la mașina de îndreptat și dispo­zitivul pentru alimentarea automată la mașina de frezat să se rea­lizeze utilizind sursa de finanțare a creditelor bancare. Pentru anul viitor, colectivul de tehnicieni și-a propus să solicite cre­dite bancare in valoare de 400.000 lei pentru lucrări cuprinse î­n planul d­e măsuri tehnico-organizatorice, in­­cluzînd materialele necesare in planul de aprovizionare pe anul 1958. Dintre lucrările mai importante cuprinse în planul de măsuri tehnico-organizato­rice pe anul 1958 cităm: mecanizarea șlefuirii profilelor, mecanizarea Min­dern cleiului pe suprafețele plane, mecanizarea încărcării și descărcării uscătoriei, mecanizarea prelucrării suprafețelor lăcuite, mecanizarea us­cării suprafețelor înd­eite, etc." ★

Next