Constructorul, decembrie 1957 (Anul 9, nr. 412-415)
1957-12-07 / nr. 412
9 Depozite de macerare, depozite goale... Priveliștea unei construcții goale, nefolosite, este în sine dezolantă. Dar dacă mai adăugăm și consecințele economice... Citeva picioare de beton și un acoperiș — dau de la depărtare impresia unui partenon atenian. De două ori aceeași imagine tristă ți se înfățișează la fabrica „Mondial” din Lugoj. Eîte o clădire, cu zidărie, cu șine, cu posibilități de mecanizare a descărcării și încărcării argilei, ba chiar și a frămîntării eventual — asta se poate vedea la fabricile noastre de produse ceramice de la Sighișoara și Mureșeni. Clădiri la fel de goale ca și cele de la Lugoj, de unde impresia aceasta tristă... Se știe ciă important ă prezintă în industria ceramică și in special în aceea a țiglelor, macerarea materiei prime, adică depozitarea argilei afinate, care asigură obținerea unor produse de bună calitate. Din păcate, majoritatea întreprinderilor din acest sector au renunțat la această operație însemnată, ce n-ar trebui să lipsească din procesul tehnologic. Cu intenția de a remedia această situație, de a ușura întreprinderilor executarea macerării, forul tutelar a dispus construirea în fabricile menționate a unor depozite afectate acestui scop. I.S.P.I.M.C. le-a proiectat, cum știut mai bine, fabricile le-au consatruit, banii s-au cheltuit (circa 100.000 lei bucata), iar depozitele — precum s-a văzut — stau dezolant de goale, nefolosite... Urmările: calitatea cărămizilor și țiglelor nu se îmbunătățește; clădirile încurcă locul degeaba; fondurile rămân pierdute fără speranțe de recuperare. Ce spun la toate acestea cei în drept? " Fabricile — antrenate în ritmul producției — se burzuluiesc: „nu sînt bune", „nu avem nevoie de ele”, sau în cel mai bun caz: „nu avem timp să le folosim, ne-ar încurca prea mult”. Uită visa să amintească, numitele fabrici, că tot ele sînt cele care au primit ,să fie dotate cu asemenea instalații. ” Direcția generală tutelară (D.G.I.M.Z.) susține cu tărie punctul de vedere tehnic după care în fabricile de țigle asemenea depozite sînt absolut necesare, ceea ce justifică și ea făcută comunpentru proiectarea lor. Dar — miraculos nu a găsit autoritatea necesară pentru a impune fabricilor folosirea lor! ® Proiectantul (I.S.P.I.M.C.) nu are o poziție mai solidă. Le spune, ce mi s-a comandat am executat. Și apoi, dacă nu-s bune ca depozite de macerare, folosiți-le ca depozite de vreme rea, sau ca depozite de „odihnire” pentru argilă... Nimic mai mult. Ca și cum răspunderea morală (dacă nu cea de drept) a proiectantului s-ar opri la semnătura pe proiect și el nu ar fi obligat (tot moralmente) să urmărească realizarea operei sale. Socotim că este necesară intervenția Direcției tehnice a Departamentului Materialelor de Construcții, care poate da o soluție rațională și definitivă, făcînd nu numai operă de mediație între cei doi factori împricinați, ci luînd hotărîri cu caracter obligatoriu I. MITESCU Uscătoria - tunel funcționează! De la 21 octombrie uscatoria-tunel a fabricii de produse refractare .Proletarul“Turda a intrat în funcțiune la capacitatea maximă. Proiectat inițial de I.S.P.I.M.C. la o capacitate de cca 40 tone în 24 ore, el avea să înlăture neajunsurile pe care le prezentau uscătoriile vechi. După confruntarea la fața locului, proiectul a suferit anul trecut radicale transformări. Modificările aduse au avut ca urmare terminarea mai grabnică a lucrării, economii de construcții în valoare de 339.000 lei și mărirea capacității de producție. Care sînt avantajele uscătoriei-tunci? După sistemul vechi uscarea dura 3-5 zile. Ciclul de uscare în uscătoria-tunci este doar de 12 ore. Capacitatea actuală de producție, în cazul alimentării continue, este de peste 82 de tone de cărămizi refractare forsteritice și de șamotă pe zi. Procentul cărămizilor crăpate la uscare și al defecțiunilor provocate prin manipulare a scăzut la cca 1%, ceea ce înseamnă anual vreo 240.000 de lei economisiți. Cea mai importantă realizare este însă reducerea ciclului de ardere la cuptoare cu 24 ore pe cameră, datorită faptului că produsele uscate în uscătoria-tunel au o umiditate mai mică de 0,5%, ceea ce permite aprinderea focului imediat după încărcare. Uscătoriile vechi lăsau cărămida cu o umiditate de peste 1,5%, iar pentru a evita crăpăturile focul se putea aprinde numai după 24 ore de la încărcare. De aici marele avantaj, o producție cu peste 60 de tone pe lună mai mare decît în trecut. De asemenea, lucrul în prezent este mult mai ușor, au dispărut rafturile cocoțate la 3 metri înălțime, locul lor fiind luat de vagonete. Un alt avantaj : întreaga uscătorie-tunel este deservită de trei injectoare de gaz metan, în loc de 18 cire presupunea proiectul inițial. In acest fel consumul de combustibil la uscare s-a redus, permițînd o economie de cca 20.000 lei lunar. AUREL LISSEANU corespondent Se cere o soluție echitabilă... In paginile gazetei noastre constructorii de la șantierul Pătîrlagele al grupului nr. 6-Valea Călugărească au fost adesea criticați pentru întîrzierea lucrărilor. Nici în prezent nu se pot spune cuvinte de laudă despre constructori, dar pot fi criticați în aceeași măsură proiectantul și beneficiarul. Deși valoarea lucrărilor nu e prea mare, obiectivele nu vor putea fi date în folosință conform înțelegerii și angajamentului constructorului (e al treilea termen fixat pînă acum). Vinovați de acest lucru se fac și proiectantul care nu a trimis o serie de detalii la proiecte (montarea buncărului de la prese, acoperiș la garaj) și beneficiarul care a ocupat grupurile sociale ale șantierului dînd posibilitatea constructorului să justifice neîndeplinirea obligațiunilor contractuale prin lipsa mijloacelor de cazare pentru forțele de muncă. Principalul responsabil de nerespectarea termenului de predare rămîne bineînțeles constructorul, care a condus lucrările intr-un ritm extrem de scăzut. E suficient să arătăm că au fost perioade cînd pe șantier se „învîrteau“ doar 4—5 oameni. Ce realizări se puteau obține în asemenea condiții e lesne de înțeles. Nu mai e de mirare deci că alimentarea cu apă începută încă din 1956 nu e terminată. Aici mai apare și un alt aspect, acela al executării exclusive a lucrărilor cu valoare mare (îngroparea conductei), rămînînd în suspensie cele de finisaj care nu au o pondere prea mare la constituirea valorii producției globale. filai multe semne de întrebare Toată această situație a lucrărilor de la Pătîrlagele pune mai multe semne de întrebare. Aici s-a creat o întreprindere specială pentru producția de blocuri din beton cu agregate de diatomită (cu ajutorul preselor „Ulrich“) și pentru exploatarea carierei de dialasmită inclusiv pentru livrări. Or, daca termenele de dare în folosință sînt mereu amînate, întreprinderea, care are plan de producție, e nevoită să lucreze cu prese R. L. 2. mai rudimentare. In această situație, (cum nici linia de garaj nu e încă terminată), cheltuielile devin extrem de mari depășind prevederile bugetare și încărcînd costul producției. După părerea noastră e aici și o greșeală de concepție. Pentru ce a fost necesar să se investească atîția bani într-o construcție care, oricum, nu asigura funcționarea preselor „Ulrich“ pe timp nefavorabil? Exemplul fabricii vecine „30 Decembrie“-Simileasca ce lucrează pînă în toamnă cu o linie tehnologică „Ulrich“ în aer renunțat deoarece... tot nu se poate lucra pe timp nefavorabil ! Nu e de iertat nici faptul că sistemul de manipulare a fundurilor cu blocuri a fost stabilit... abia acum, trebuind ca stîlpii construiți să fie sparți pentru fixarea consolelor de metal pe care va fi fixată calea de rulare ! De asemenea, nu e normală nici atitudinea beneficiarului care, deși nu a luat oficial în primire nici un obiect, a și început să facă modificări la construcții, astfel că la recepție lucrările nu vor mai corespunde proiectului . Ce a de făcut Această Stare de lucruri nu mai poate continua. Pînă la sfârșitul anului mai sînt doar câteva săptămîni. Constructorul trebuie să intensifice munca, să încheie lucrări de bună calitate, să facă remedierile cerute de dirigintele de șantier (revizuirea învelitorilor, întrucît plouă în hală, înlocuirea fermelor fisurate). Proiectantul trebuie să-l ajute pe constructor urgentînd trimiterea detaliilor lipsă, iar beneficiarul să respecte munca constructorilor și să întrețină în bune condiții clădirile pe care constructorul... nici măcar nu le-a predat încă. Nu trebuie uitat un lucru extrem de important. Întârzierea lucrărilor pune întreprinderea într-o situație financiară extrem de grea. In momentul de față fondul de salarii ce se consumă reprezintă cca 40% din valoarea producției globale ! iar personalul din schemă reprezintă aproape 30% din planul forțelor de muncă al întreprinderii (adică la 3 muncitori — 1 funcționar). Experiența e destul de tristă și trebuie să constituie prilej de învățăminte pentru viitor. Polul tutelar (D.G.I.M.I.F.) are datoria să ia măsuri pentru reglementarea situației economice a întreprinderii și să găsească soluția cea mai echitabilă — tehnică și economică— pentru activitatea viitoare a unității noastre de la Pătîrlagele. E. IOV liber, obținînd rezultate foarte bune, putea să fie urmat. De altfel măsura luată ulterior de a se monta la Pătîrlagele și o presă în aer liber arată destul de elocvent eroarea comisa. Aceasta nu scuză însă lipsurile proiectantului care a proiectat hala deschisă de depozitare a blocurilor ... mai scurtă decît lungimea cablului transportorului! S-a prevăzut la început să se taie cablul, dar apoi s-a ...ia pătîrlagele Perspectiva nu trebuie pierdută din vedere Producția de țigle ceramice, trase a început la „Zorile noi” din Piatra Neamț în condițiile fabricării unui nou sortiment. Din păcate însă, după ce greutățile începutului au fost învinse, nu s-a perseverat și toate rezultatele bune obținute între timp sînt întunecate de faptul că în ultima vreme întreprinderea nu-și mai realizează pianul la acest produs. Fabrica este în restanță cu peste 1 milion de țigle! Și totuși la Piatra Neamț sînt condiții pentru producerea unor țigle bune în cantitățile cerute. Cu deosebire s a evidențiat lunile trecute calitatea excelentă a țiglei livrate de la „Zorile noi". Modul cum s-a ajuns la o asemenea calitate dovedește posibilitățile fabricii. Aici se lucrează cu pământ macerat; pasta trece prin valțuri la o deschidere de 2 mm ca să se sfărîme gresia; pasta stă apoi 24 de ore la dospire. O asemenea tratare a materiei prime poate stîrni invidia multor fabrici de țigle. Foarte bine ni s-a părut confecționat tiparul presei și aici e desigur meritul mecanicului-șef Ion Schuster și al lăcătușului Petru Filip. Echipa de la presă nu este dintre cele mai slabe. Hatăietoarea Aurica Borș ne-a plăcut chiar pentru grija pe care o acordă, la fiecare oprire, curățeniei. Se remarcă aici și prinzătoarea Elena Ifrim, încărcâtoarea pe elevator Qutia Ioneasa, Maria Băluț, Emil Catană, Constantin Lungu, mecanicul de întreținere, Victor Crăciun și maistrul de schimb Constantin Șendrea. Dar lipsa de experiență este evidentă.S-a procedat desigur greșit cînd muncitori ce lucrează la o presă țigle trase au fost trimiși să se per defecționeze la Jimbaia, unde se lucrează cu prese de țigle tipărite. Nu e încă prea tîrziu pentru a repara greșala). Slab ni s-a părut organizată de pildă aducerea și depozitarea ramelor în dreptul prinzătoarei de la presă. Faptul ne miră cu atît mai mult cu citing. șef Virgil Mărmureanu a lucrat înainte, la Feldioara, într-o mare fabrică de țigle, a cărei experiență putea s-o transplanteze aici cu mai multă rîvnă. Uscarea produselor se face la o temperatură constantă de 80—90 °, deci după grafic, ceea ce permite obținerea unui ciclu de uscare (inclusiv încărcarea și descărcarea) de 48 de ore. Aci se evidențiază vechiul maistru uscător Constantin Pocovnicu și kelleristul Alexandru Călin. Arderii produselor i se acordă de asemenea grijă multă. In cuptor se observă o ardere uniformă pe secțiune. Cu plăcere urmărești pe arzătorii Elena Nucă și Radu Mie cum cercetează pe platforma lor aparatele Krell pentru măsurarea depresiunii. In această ordine de idei trebuie amintită și strădania laborantei Maria Giugaru. La partea interioară a cuptorului se luptă în întrecerea socialistă echipele de așezători ale lui Gh. Frunză (cu soția sa Domnica) și Elenei Apostoaie, echipele de scoțători ale lui Ion Ionescu și Gh. Tătaru. Adăugind o sortare cu grijă, vom avea imaginea și „secretul” bunei calități. Dar nu vom înțelege încă de ce nu se îndeplinește planul, de ce corelația indicilor de bază nu este corespunzătoare la Piatra Neamț. După părerea noastră conducerea fabricii (director Iosif Bișoc) manifestă prea puțină lărgime în înfățișarea problemelor și este preocupată de chestiuni minore scăpînd din vedere cele importante. Obiecțiunea privind presupusa lipsă de capacitate a uscătoriilor pentru țigle dovedește tot lipsă de perspectiva. Un exemplu asemănător este ■electrificarea transportului argilei din carieră în fabrică, lucrare începută din 1956 dar care — deși s-au investit 800.000 de tei — nu a dat pînă acuma nici un rezultat. Socotim că D.G.I.M.Z. s-a lăsat încântată de reușita producției de țigle de la Piatra Neamț și nu a intervenit cu suficientă hotărîre acolo unde se simțea nevoie, manifestînd și ea lipsă de prevedere în acest caz. B. VLADESCU Din experiența celor ce au îndeplinit planul anual Săptămîna trecută, corespondentul nostru voluntar GH GUGIU ne-a anunțat că Trustul de industrializare a lemnului Pitești și-a îndeplinit planul anual la producția globală și marfă în ziua de 12 noiembrie, reușind totodată să realizeze și o corelație justă a indicilor de bază. In cele ce urmează împărtășim cititorilor gazetei noastre experiența obținută de colectivul de la Pitești. ★ Colectivul de conducere al trustului din Pitești a tras învățăminte din lipsurile manifestate anul trecut în ce privește întocmirea planului anual de producție și al defalcării sale pe unități. S-a ținut seama în acest an, îndeosebi, de posibilitățile reale de aprovizionare cu materie primă, de capacitatea de prelucrare și de reparațiile capitale ale utilajelor. Îndeplinirea sarcinilor de plan la unități a fost urmărită permanent de către organele de îndrumare și control ale trustului iar evidența zilnică a realizărilor de plan a dat posibilitatea să se cunoască în orice moment, cu exactitate, situația producției unităților noastre, și atunci cînd s-au ivit unele dificultăți neprevăzute s-au putut lua de îndată măsuri pentru înlăturarea lor. O astfel de măsură a fost introducerea planului intern pentru snele unități. De pildă, câteva luni, fabrica „Dragoslavele" a fost lipsită de materie primă; atunci sarcinile de plan lunare ale acestei unități au fost defalcate și repartizate fabricilor cu o capacitate mai mare (Rucăr, Domnești etc). Este cunoscut că trustul întîmpină uneori serioase greutăți în aprovizionarea cu materie primă. Pentru a asigura o aprovizionare ritmică a fabricilor noastre s-a constituit în acest an, la trust, o brigadă sub conducerea șefului serviciului aprovizionării, care a urmărit obținerea la timp a repartițiilor, încheierea imediată a contractelor cu furnizorii și trimiterea de delegați pentru impulsionarea livrărilor. Ba mai mult, brigada a trecut și la recepționarea cantitativă și calitativă a buștenilor înainte de expediere, însemnîndu-i, pentru a se evita greșelile de destinație. Acționînd astfel, aprovizionarea cu materia primă a fost în cursul acestui an mult mai bună față de anul trecut. Trustul s-a preocupat, de asemenea, să creeze condiții cît mai bune de lucru punînd în practică numeroase propuneri de mică mecanizare și raționalizări. Cele 57 de propuneri de mică mecanizare care au fost aplicate au ușurat cu mult efortul fizic al oamenilor, contribuind în același timp la sporirea productivității muncii. La U.N.Băbeni, de exemplu, s-au confecționat transportoare cu bandă de cauciuc la gaterele 3 și 4 eliberîndu-se pentru alte munci mai productive doi lucrători. De asemenea, a fost mecanizat și trasul cherestelei la rampa de expediție prin instalarea unui troliu. Cu mult a fost redus efortul fizic al muncitorilor la U.I.L.Cotmeana prin instalarea podului transborder pentru aburituri și depozitul de cherestea. La sporirea productivității muncii a adus o prețioasă contribuție și aplicarea inițiativei de la U.I.L.Putna. In felul acesta productivitatea a crescut, în unități, de la 0,588 la 0,780 mc cherestea rășinoase pe om în 8 ore.Numărul fruntașilor în producție a crescut și astăzi, bateriști ca Gheorghe Solovistru de la U.I.L.-Rucăr, Gheorghe Sîrbu de la U.I.L.-Voinești și alții sînt mîndria trustului. In zona octombrie, una dintre unitățile principale, U.I.L.Băbeni a început experimentarea sistemului îmbunătățit de salarizare. Frumoasele rezultate obținute în producție zona trecută dovedesc că această acțiune a fost sprijinită cu entuziasm de către întregul colectiv al fabricii. Producția globală realizată față de luna precedentă a fost depășită în octombrie cu peste 20 la sută, iar cîștigul mediu al salariaților a crescut cu 30—40 la sută. In centrul atenției n-a fost numai îndeplinirea sarcinilor anuale de plan cu orice preț. Colectivul de conducere a trustului a supraveghiat, decadat, consumul fondului de salarii, (anul trecut fondul de salarii pe trust a fost depășit cu peste 2 milioane lei), dînd dispoziții unităților să-l defalce pe faze de lucru și operațiuni. Îndată ce se constată că o fabrică și-a depășit fondul de salarii se analizau cauzele care au dus la acest lucru. Un caz semnificativ s-a întîmplat la fabrica din Brezoi în luna februarie. Fondul de salarii, pe unitate, a fost depășit cu 2 la sută. Căutîndu-se rădăcina lipsurilor, s-a remarcat că la depozitul de cherestea, în calculul câștigurilor muncitorilor, maiștrii au inclus unele faze de lucru care în realitate... n-au fost executate. Au fost și cazuri cînd a fost necesară sancționarea unor maiștri pentru nerespectarea disciplinei în gospodărirea fondului de salarii după cum mulți maiștri au fost premiați pentru modul cum au gospodărit fondul. Toate măsurile luate în cursul anului au influențat pozitiv și reducerea prețului de cost. In 10 luni sarcina planificată de reducere a prețului de cost (2,83) a fost cu mult întrecută, realizîndu-se o scădere de 5,53 ceea ce a adus o economie de 2.418.000 lei. In prezent atenția U.R.S.-ului se îndreaptă spre realizarea unui alt obiectiv și anume: îndeplinirea în întregime a planului pe sortimente. Trustul are restanțe la cheresteaua de fag și la traverse normale. Aceasta se datorește slăbirii supravegherii, în ultimul timp, a livrării buștenilor precum și a consumurilor care, în unele luni, au fost depășite. Pentru remedierea acestor deficiențe s-au luat măsuri ca să se introducă pînze subțiri la gatere, prelucrarea să fie făcută mai atent și sortarea buștenilor să se execute corect. Această acțiune a fost susținută prin debitări demonstrative la U.I.L.Babeni, la care au participat inginerii șefi ai fabricilor din cadrul trustului. Rezultate bune au și început să apară la unitățile din Stoinești și Voinești, ceea ce dovedește că trustul se va putea încadra în consumul planificat M. PRUNDARU SUCCESE GRĂITOARE Un creion ? O nimica toată ! Un fleac! Așa ne-am obișnuit să-l judecăm cu toții. Ba, mai mult, ne supărăm joc atunci cind lama sau ascuțitoarea nu reușește să ne împodobească creionul cu un „cioc" pe placul nostru. Mulți, întîlnind marca fabricii completează cu amărăciune și indignare : .„Ofi și ăștia din Sibiu nu pot face un creion ca lumea“. " Era desigur vorba despre fabrica de creioane „Republica“, și bineînțeles despre produsele ei. F.ra, pentru că acest lucru s-a petrecut cu ani in urmă cind, la Sibiu, se puneau bazele fabricării primului creion românesc. Și ca oricare început au existat și greutăți și lipsuri. Consumatorii care nu cunoșteau greutățile (lipsă de utilaj și specialiști, materie primă necorespunzătoare) înregistrau doar lipsurile calificind în consecință calitatea creioanelor. Celor de la fabrica din Sibiu — așa cum era normal — toate acestea le-a produs multă bătaie de cap. Și de aici au apărut preocupările pentru îmbunătățirea calității, nuscind în urma lor creionul „Luceafărul“. Numai că, dacă acest creion a venit să satisfacă pretențiile consumatorilor, devenind solicitat în librării, pentru fabrică și oamenii ei a insemnat în continuare nemulțumire. Dece ?. Ei nu reușiseră să aducă pe piață un creion bun, complet românesc ; lucrau încă cu mine din import. Au urmat alte stadii și încercări, s-a conturat necesitatea unui colectiv care să lucreze special in această problemă, sistematic și pe baze științifice. Astfel, alături de inginerul șef Ilie Ionescu, chimiștii Oprea Vasiloiu și Lucia Bogdan, ing. Voina Bucurzan și maiștrii Mircea Moga și Dumitru laura au primit sarcina să se ocupe de desăbrșirea procesului tehnologic pentru fabricarea unor mine de bună calitate. Ca să înșirăm acum ce și cum a lucrat acest colectiv e de prisos. Simplul fapt că, după un timp îndelungat de cercetări, a reușit să iasă la liman, este suficient. Primele mine de fabricație românească pentru creioanele „Luceafărul" — produse pe scară industrială in luna octombrie — a căror calitate nu este cu nimic inferioară celor de peste hotare, este rezultatul concret al strădaniilor colectivului de la „Republica". Trebuie notat că, între timp, întreaga fabrică și muncitorii ei au crescut, cum suntem obișnuiți să spunem văzind cu ochii. Fabrica dispune acum de utilaje moderne, iar oamenii au devenit stăpini pe meserie. Moara vibrantă pentru măcinarea grafitului, care înlocuiește nu mai puțin de 60 mori cilindrice, mașinile de tras mine, instalațiile pentru impregnare și multe altele transformă fabricata de altă dată intr-o adevărată fabrică modernă. Frații Gheorghe și Niculae Brașoveanu ca și Elena Salmen, care se numără printre cei mai iscusiți trăgători de mină, sunt hotăriți să-și îmbunătățească necontenit calitatea muncii lor și implicit pe cea a produselor rare poartă marca fabricii, la fel gindesc și Justina Tatu și Ion Vlaicu — intr-un cuvânt întreaga fabrică. Dovadă: cei 4000 de groși (1 gros — 12 duzini) de creioane fabricați in luna ■octombrie, pentru ca apoi, in noiembrie cind oamenii s-au familiarizat cu noul proces tehnologic al minelor și au căpătat și o oarecare dexteritate să producă exact 12.000 de groși. M. A. IMPORTANTE ECONOMII La fabrica de cărămizi „1 Mai"-Bucov s-au înfăptuit o serie de inovații și raționalizări care au dus la îmbunătățirea procesului de producție. Printre acestea se numără inovația, utilizarea amestecului colofoniu-motorină în locul uleiului la ungerea fundurilor folosite la laminorul de țigle din ciment. Această inovație permite o mai ușoară și rapidă decofrare a țiglelor, asigură obținerea unui procent mai mare de țigle de calitate superioară și reducerea rebuturilor cu 15 la sută. Economiile realizate în urma aplicării acestei inovații se ridică la 263.000 de lei anual. IERI LA UMBRA PALMIERILOR Pe o stradă din Soci, in vilegiatură, astăzi, un grup de muncitori de la fabrica de ciment „Congresul al XlX-lea“-Bicaz, mecanicul de locomotivă G. Butunoiu, funcționarul Gh. Farkaș, ing. A. Bordeianu, ing. G. Fotache, maistrul /. Ștefan, activistul sindical G. Matei, lăcătușul Gh. Batea, directorul ing. S. Opriș, cucătorul A. Țirone, lăcătușul Gh. Pastramă, șeful de secție R. Năstase, bobinatorul V. Vișoiu, morarul I. Batea, inlocuitorul E. Lefter. Fără comentarii... AZI In croazieră, in trecut, la Monte Carlo, patronul de fabrică și jumătatea lui, singurei, huzurind din lianii storși pe spinarea oame................. ailor muncii. Două baloane umflate, caraghioase, in mijlocul vegetației luxuriante pe care n-o înțeleg și pe care o prigăresc cu prezența lor. Pozează o clipă a fotografului, dar apoi se grăbesc, căci porțile cazinoului se deschid in curund. Truda de o lună a muncitorilor va fi prăpădită la o singură inviruire de bilă a ruletei... !;■>-■ SLi!---IJgBB De ce nu-și găsesc întrebuințare tuburile de azbociment ? Cine nu știe că la Bicaz, peste drum ,de maiestuoasele clădiri ale fabricii de ciment, s-a dat din folosință încă de anul trecut și o fabrică de elemente din azbociment? Complet mecanizată, dotată cu utilaj de mare productivitate, rivalizînd cu multe unități similare de peste hotare, această întreprindere produce în special plăci de învelitoare și tuburi din azbociment ce diferite dimensiuni. Ceea ce se știe mai puțin (cu excepția poate a tovarășilor noștri din D.G.I.M.I.F.) este că tuburile din azbociment nu prea au căutare, nu se vind. Iată ca dovadă cîteva cifre: aproape 90.000 de tuburi, reprezentind 1.800.000 de i,ei, stau nevîndute blocînd fondurile întreprinderii.Se cuvine să dăm : , . .o explicație acestei stări de lucruri, cînd s-a proiectat fabrica, toată lumea s-a gîndit la avantajele pe care le prezintă produsele ce urmau sa iasă pe poarta întreprinderii noastre. Față de cele din fontă, tuburile din azbociment sunt mai ieftine, mai ușoare, permit un debit mai mare de apă datorită suprafeței interioare netede, au o rezistență mare la îngheț, exclud efectele ruginii constatate la tuburile metalice. Rezultă deci, fără putință de contrazicere, că sînt mult mai avantajoase. De ce nu sînt totuși folosite tuburile de azbociment în construcții? PRIMUL RĂSPUNS: nu sînt incluse în proiecte soluții care să recomande folosirea tuburilor din azbociment. AL DOILEA RĂSPUNS îl dau o seamă de instalatori care, în goană numai după cîșileuri mari cu orice preț, se feresc să folosească tuburile din azbociment care necesită o mai atentă manipulare, mai multă grijă la depozitare și montare. Aici trebuie să intervină organele competente. Proiectanții trebuie îndrumați să recomande folosirea tuburilor din azbociment, iar în ceea ce privește instalarea tuburilor propun ca echipe de muncitori din fabrica noastră să meargă pe șantiere, să demonstreze cum se manipulează propriile lor produse intr-un cuvînt să-și recomande marfa pentru a cărei producere se cheltuiesc destui bani. Și în prima urgență: ce-i de făcut cu stocul de tuburi din azbociment aflător în curtea fabricii? Cui le livrăm spre întrebuințare? GHEORGHE IONIȚA șeful producției la Fabrica de azbociment din Bicaz Sâmbătă 1 decembrie 1957 — nr. 41} înainte de prelucrare3 ■* Alegerea și pregătirea materiei prime pentru fabricarea furnirului și placajului cere, pe lîngă cunoștințele de specialitate, multă atenție și conștiinciozitate. Iată-i în fotografia alăturată pe GH. FILIPOIU, șeful echipei din depozitul de bușteni și Vasile Pasăre de la IPROFIL-„Placajul" București controlînd diametrul bușteanului în vederea pregătirii lui pentru producție. L Aceleași condiții-rezultate diferite La valorificarea cît mai rațională a masei lemnoase, creșterea indicelui cantitativ de rămășiță aptă pentru fabricarea celulozei este de mare importanță. Cercetînd rezultatele obținute în această direcție de către fabricile de cherestea din Pojorîta și Sadova, constatăm o serie de lucruri deosebit de semnificative pentru activitatea secțiilor de valorificare a deșeurilor din cadrul acestor fabrici. In ultimele șase luni, la fabrica de cherestea din Pojorîta indicele de valorificare a rămășițelor apte pentru celuloză a ajuns pînă la 50 kg dintr-un metru cub de buștean. Acest rezultat situează fabrica Pojorîta ca unitate fruntașă printre fabricile trustului de industrializare Câmpulung și chiar printre cele mai bune din întreg sectorul industriei lemnului. El se datorește bunei organizări tehnice și controlului calitativ, eficace din secția de valorificare a deșeurilor. Buna calificare a tuturor muncitorilor, întrecerea socialistă între frezori, îndrumarea permanentă a maiștrilor de fabricație și sprijinul primit din partea conducerii tehnice a U.I.L.-ului au fost de asemenea factori importanți care au contribuit la obținerea unui astfel de succes. Deși aparține aceluiași U. I. E. și este aprovizionată de același LF.E.T., cu totul altfel se prezintă situația la fabrica din Sadova. Aici cel mai mare indice de valorificare a rămășițelor pentru celuloză a fost de 39 kg în zona iulie și de atunci el scade mereu ajungînd pînă la 32 kg în luna octombrie. Din evidența scriptică a intrării materiei prime în cele două fabrici se poate ușor vedea că în aceste luni calitatea și diametrul mediu al buștenilor au fost, în linii mari, aceleași iar materia primă a provenit din aceleași sectoare de exploatare (I.F.E.T.-Cîmpulung). Acest lucru ne îndreptățește să spunem că diferența de rezultate nu se datorește deosebirii de calitate la materia primă și în consecință cauzele trebuie căutate în modul diferit de organizare a acelorași secții.Intr-adevăr, începând de la sortarea rămășițelor, tivirea cherestelei, curățirea rămășițelor cu ajutorul frezerelor și pînă la separare completă, în depozit, a stocurilor de rămășiță destinate pentru celuloză de cele pentru foc, se constată o serie de deficiențe serioase. Astfel, în vagonetele cu deșeuri pentru foc care ies din hala gaterelor se află multe piese apte de a fi prelucrate pentru celuloză. Șeful de fabricație schimbă aproape zilnic muncitorii care lucrează la sortarea deșeurilor, ceea ce face ca mulți dintre ei să nu cunoască bine această muncă. Controlul călitătiv în munca frezorilor precum și asupra transporturilor deșeurilor pentru foc este cu totul insuficient ceea ce face ca importante cantități de deșeuri să nu fie valorificate.. De toate aceste deficiențe care frînează îmbunătățirea indicelui de valorificare se face vinovată conducerea U.I.S.-ului Pojorîta care nu a tras la răspundere pe șeful de fabricație Dumitru Chifan. Acesta, la rîndul sau,nu s-a preocupat deloc de buna funcționare a secției, lipsind-o de controlul unui responsabil cu calificarea necesară. Pentru a se putea obține și la fabrica din Sadova rezultate mai bune în sectorul de valorificare a deșeurilor pentru celuloză este necesar că în această secție să se introducă munca în brigadă așa cum se lucrează la fabrica din Pojorîta. Numai prin aplicarea unor astfel de măsuri și introducerea unui riguros control calitativ și cantitativ în această secție, fabrica Sadova va putea ajunge la rezultatele superioare obținute de fabrica Pojorîta, contribuind astfel la economisirea unor importante cantitați de material lemnos. F. MICHITOVICI corespondent La fabrica •Cimentul păcii“ • Din cauza unor defecțiuni ivite la stația de transformare, producția era amenințată timp de aproape 20 de zile. Ce ar fi însemnat această pierdere pentru fabrica noastră este ușor de înțeles, îndemnați de un fierbinte patriotism, de dragoste față de fabrica lor, Vasile Radu, Ioan Drăgulin și maistrul Ifrim Banciu au lucrat fără preget pentru înlăturarea stricăciunilor și după 10 zile — în care timp producția nu a avut de suferit — stația de transformare a intrat din nou în funcțiune normală. 3 Cabinetul tehnic al fabricii noastre a participat la concursul de inovații organizat de M.C.M.C și C.C. al Sindicatului nostru cu un număr de 51 de inovații, toate aplicate în procesul de producție. Efectul material al acestor inovații este exemplificat prin economiile de 995.381 lei realizate. De altfel, cabinetul tehnic a primit diploma de onoare, fiind declarat cabinet tehnic fruntaș pe regiunea Constanța. • Minerii Tudor Golban, Constantin Niculce, Iosif Sefciuc, Rudolf Müller și Dumitru Ivanov au contribuit prin munca lor la realizarea prevederilor din planul de măsuri pentru iarnă, curățind canalul de scurgere dintre fabrica de var și secția concasoare, ferind astfel cele două unități de eventualele inundații. ALEXANDRU CIORASCU corespondent , MEDGIDIA Un șantier al micii mecanizări La fabrica de cherestea din Filiași (IFIL-Craiova,) planul măsurilor tehnico-organizatorice fost realizat în cea mai a mare parte. Lucrările de mică mecanizare au fost înfăptuite ținîndu-se seama de fluxul tehnologic, de importanța fiecărui loc de muncă. In depozitul de bușteni s-au amenajat șaibe turnante și se construiește o nouă linie de manipu- construirii unui elevator sație în scopul raționali- pentru încărcarea dulapizării deplasării buștenilor lor grei de stejar, grin- In curînd se va instala zilei și traverselor, în hala gaterelor . Ritmul acesta al lucrătransportor ca bandă zilor de mică mecanizare în depozitul de cherestea a fost asigurat de echipa funcționează troliul elec de mică mecanizare, centric pentru urcarea vagostituită special în acest notelor încărcate pe ram scop de către mecanicul pa de expediție. (Acest șef Daniel Chiriceanu, utilaj aduce economii de 30.000 lei anual). Acum ing. BENZ AMZOLIN1 <;<= incihiliilpn care^invndent