Constructorul, decembrie 1957 (Anul 9, nr. 412-415)

1957-12-07 / nr. 412

9 Depozite de macerare, depozite goale... Priveliștea unei construcții goale, nefolosite, este în sine dezolantă. Dar dacă mai adăugăm și consecințele eco­nomice... Citeva picioare de beton și un a­­coperiș — dau de la depărtare im­presia unui partenon atenian. De două ori aceeași imagine tristă ți se înfă­țișează la fabrica „Mondial” din Lu­goj. Eîte o clădire, cu zidărie, cu șine, cu posibilități de mecanizare a des­cărcării și încărcării argilei, ba chiar și a frămîntării eventual — asta se poate vedea la fabricile noastre de produse ceramice de la Sighișoara și Mureșeni. Clădiri la fel de goale ca și cele de la Lugoj, de unde impresia aceasta tristă... Se știe ci­ă impor­tan­t ă prezintă în industria ceramică și in special în aceea a țiglelor, macerarea materiei prime, adică depozitarea argilei afina­te, care asigură obținerea unor produse de bună calitate. Din păcate, majo­ritatea întreprinderilor din acest sec­tor au renunțat la această operație în­semnată, ce n-ar trebui să lipsească din procesul tehnologic. Cu intenția de a remedia această situație, de a ușura întreprinderilor executarea ma­cerării, forul tutelar a dispus cons­truirea în fabricile menționate a unor depozite afectate acestui scop. I.S.P.I.M.C. le-a proiectat, cum știut mai bine, fabricile le-au cons­a­truit, banii s-au cheltuit (circa 100.000 lei bucata), iar depozitele — precum s-a văzut — stau dezolant de goale, nefolosite... Urmările: calitatea cărămizilor și ți­glelor nu se îmbunătățește; clădirile încurcă locul degeaba; fondurile ră­mân pierdute fără speranțe de recu­perare. Ce spun la toate acestea cei în drept? " Fabricile — antrenate în ritmul producției — se burzuluiesc: „nu sînt bune", „nu avem nevoie de ele”, sau în cel mai bun caz: „nu avem timp să le folosim, ne-ar în­curca prea mult”. Uită visa să a­­mintească, numitele fabrici, că tot ele sînt cele care au primit ,să fie dotate cu asemenea instalații. ” Direcția generală tutelară (D.G.I.M.Z.) susține cu tărie punc­tul de vedere tehnic după care în fabricile de țigle asemenea depozite sînt absolut nece­sare, ceea ce jus­tifică și ea făcută comun­pentru proiectarea lor. Dar — miraculos nu a găsit auto­­­ritatea necesară pentru a impune fabricilor folosirea lor! ® Proiectantul (I.S.P.I.M.C.) nu are o poziție mai solidă. Le spune, ce mi s-a comandat am executat. Și­ apoi, dacă nu-s bune ca depozite de macerare, folosiți-le ca depozite de vreme rea, sau ca depozite de „odihnire” pentru argilă... Nimic mai mult. Ca și cum răspunderea morală (dacă nu cea de drept) a proiectantului s-ar opri la semnă­tura pe proiect și el nu ar fi obli­gat (tot moralmente) să urmărească realizarea operei sale. Socotim că este necesară interven­ția Direcției tehnice a Departamentu­lui Materialelor de Construcții, care poate da o soluție rațională și defi­nitivă, făcînd nu numai operă de me­­diație între cei doi factori împricinați, ci luînd hotărîri cu caracter obliga­toriu­­ I. MITESCU Uscătoria - tunel funcționează! De la 21 octombrie uscatoria-tunel a fabricii de produse refractare .Pro­letarul“­Turda a intrat în funcțiune la capacitatea maximă. Proiectat inițial de I.S.P.I.M.C. la o capacitate de cca 40 tone în 24 ore, el avea să înlăture neajunsurile pe care le prezentau uscătoriile vechi. După confruntarea la fața locului, pro­iectul a suferit anul trecut radicale transformări. Modificările aduse au a­­vut ca urmare terminarea mai grab­nică a lucrării, economii de construc­ții în valoare de 339.000 lei și mări­rea capacității de producție. Care sînt avantajele uscătoriei-tunci? După sistemul vechi uscarea dura 3-5 zile. Ciclul de uscare în uscăto­­ria-tunci este doar de 12 ore. Capa­citatea actuală de producție, în ca­zul alimentării continue, este de peste 82 de tone de cărămizi refractare fors­­teritice și de șamotă pe zi. Procentul cărămizilor crăpate la uscare și al defecțiunilor provocate prin manipulare a scăzut la cca 1%, ceea ce înseam­nă anual vreo 240.000 de lei econo­misiți. Cea mai importantă realizare este însă reducerea ciclului de ardere la cuptoare cu 24 ore pe cameră, da­torită faptului că produsele uscate în uscătoria-tunel au o umiditate mai mică de 0,5%, ceea ce permite aprin­derea focului imediat după încărcare. Uscătoriile vechi lăsau cărămida cu o umiditate de peste 1,5%, iar pentru a evita crăpăturile focul se putea aprin­de numai după 24 ore de la încăr­care. De aici marele avantaj, o pro­ducție cu peste 60 de tone pe lună mai mare decît în trecut. De asemenea, lucrul în prezent este mult mai ușor, au dispărut rafturile cocoțate la 3 metri înălțime, locul lor fiind luat de vagonete. Un alt avan­taj : întreaga uscătorie-tunel este de­servită de trei injecto­are de gaz me­tan, în loc de 18 cire presupunea pro­iectul inițial. In acest fel consumul de combustibil la uscare s-a redus, per­­mițînd o economie de cca 20.000­ lei lunar. AUREL LISSEANU corespondent Se cere o soluție echitabilă... In paginile gazetei noastre con­structorii de la șantierul Pătîr­lagele al grupului nr. 6-Valea Că­lugărească au fost adesea criti­cați pentru întîrz­ierea lucrărilor. Nici în prezent nu se pot spune cuvinte de laudă despre constructori, dar pot fi criticați în aceeași măsură proiectantul și beneficiarul. Deși valoarea lucrări­lor nu e prea mare, obiectivele nu vor putea fi date în folosință conform în­țelegerii și angajamentului constructo­rului (e al treilea termen fixat pînă acum). Vinovați de acest lucru se fac și proiectantul care nu a trimis o serie de detalii la proiecte (monta­rea buncărului de la prese, acoperiș la garaj) și beneficiarul care a ocupat gru­purile sociale ale șantierului dînd po­sibilitatea constructorului să justifice neîndeplinirea obligațiunilor contrac­tuale prin lipsa mijloacelor de cazare pentru forțele de muncă. Principalul responsabil de nerespectarea termenu­lui de predare rămîne bineînțeles con­structorul, care a condus lucrările in­tr-un ritm extrem de scăzut. E sufi­cient să arătăm că au fost perioade cînd pe șantier se „învîrteau“ doar 4—5 oameni. Ce realizări se puteau ob­ține în asemenea condiții e lesne de înțeles. Nu mai e de mirare deci că alimentarea cu apă începută încă din 1956 nu e terminată. Aici mai apare și un alt aspect, acela al executării ex­clusive a lucrărilor cu valoare mare (îngroparea conductei), rămînînd în suspensie cele de finisaj care nu au o pondere prea mare la constituirea va­lorii producției globale. filai multe semne de întrebare Toată această situație a lucrărilor de la Pătîrlagele pune mai multe semne de întrebare. Aici s-a creat o între­prindere specială pentru producția de blocuri din beton cu agregate de dia­­tomită (cu ajutorul preselor „Ulrich“) și pentru exploatarea carierei de dia­­lasmită inclusiv pentru livrări. Or, daca termenele de dare în folosință sînt mereu amînate, întreprinderea, care are plan de producție, e nevoită să lucreze cu prese R. L. 2. mai rudi­mentare. In această situație, (cum nici linia de garaj nu e încă terminată), cheltuielile devin extrem de mari depă­șind prevederile bugetare și încărcînd costul producției. După părerea noastră e aici și o greșeală de concepție. Pentru ce a fost necesar să se investească atîția bani într-o construcție care, oricum, nu asigura funcționarea preselor „Ul­rich“ pe timp nefavorabil? Exemplul fabricii vecine „30 Decembrie“-Sim­i­­leasca ce lucrează pînă în toamnă cu o linie tehnologică „Ulrich“ în aer renunțat deoarece... tot nu se poate lucra pe timp nefavorabil ! Nu e de iertat nici faptul că sistemul de manipulare a fundurilor cu blocuri a fost stabilit... abia acum, trebuind ca stîlpii construiți să fie sparți pen­tru fixarea consolelor de metal pe care va fi fixată calea de rulare ! De asemenea, nu e normală nici atitudinea beneficiarului care, deși nu a luat oficial în primire nici un obiect, a și început să facă modificări la construcții, astfel că la recepție lucră­rile nu vor mai corespunde proiectului . Ce a de făcut Această Stare de lucruri nu mai poate continua. Pînă la sfârșitul anului mai sînt doar câteva săptămîni. Con­structorul trebuie să intensifice munca, să încheie lucrări de bună calitate, să facă remedierile cerute de dirigintele de șantier (revizuirea învelitorilor, în­­trucît plouă în hală, înlocuirea ferme­lor fisurate). Proiectantul trebuie să-l ajute pe constructor urgentînd trimite­rea detaliilor lipsă, iar beneficiarul să respecte munca constructorilor și să întrețină în bune condiții clădirile pe care constructorul... nici măcar nu le-a predat încă. Nu trebuie uitat un lucr­u extrem de important. Întârzierea lucrărilor pune întreprinderea într-o situație financia­ră extrem de grea. In momentul de față fondul de salarii ce se consumă reprezintă cca 40% din valoarea pro­ducției globale ! iar personalul din schemă reprezintă aproape 30% din planul forțelor de muncă al întreprin­derii (adică la 3 muncitori — 1 func­ționar). Experiența e destul de tristă și trebuie să constituie prilej de învă­țăminte pentru viitor. Polul tutelar (D.G.I.M.I.F.) are datoria să ia mă­suri pentru reglementarea situației eco­nomice a întreprinderii și să găsească soluția cea mai echitabilă — tehnică și economică­­— pentru activitatea vii­toare a unității noastre de la Pătîr­lagele. E. IOV liber, obținînd rezultate foarte bune, putea să fie urmat. De altfel măsura luată ulterior de a se monta la Pătîr­lagele și o presă în aer liber arată destul de elocvent eroarea comisa. Aceasta nu scuză însă lipsurile pro­iectantului care a proiectat hala des­chisă de depozitare a blocurilor ... mai scurtă decît lungimea cablului transportorului! S-a prevăzut la în­ceput să se taie cablul, dar apoi s-a ...ia pătîrlagele Perspectiva nu trebuie pierdută din vedere Producția de țigle ceramice, trase a început la „Zorile noi” din Piatra Neamț în condițiile fabricării unui nou sortiment. Din păcate însă, după ce greutățile începutului au fost în­vinse, nu s-a perseverat și toate re­zultatele bune obținute între timp sînt întunecate de faptul că în ultima vre­me întreprinderea nu-și mai realizează pianul la acest produs. Fabrica este în restanță cu peste 1 milion de țigle! Și totuși la Piatra Neamț sînt con­diții pentru producerea unor țigle bune în cantitățile cerute. Cu deosebire s a evidențiat lunile trecute calitatea ex­celentă a țiglei livrate de la „Zorile noi". Modul cum s-a ajuns la o ase­menea calitate dovedește posibilitățile fabricii. Aici se lucrează cu pământ macerat; pasta trece prin valțuri la o deschidere de 2 mm ca să se sfărîme gresia; pasta stă apoi 24 de ore la dospire. O asemenea tratare a mate­riei prime poate stîrni invidia multor fabrici de țigle. Foarte bine ni s-a părut confecționat tiparul presei și aici e desigur meritul mecanicului-șef Ion Schuster și al lăcătușului Petru Filip. Echipa de la presă nu este dintre cele mai slabe. Ha­­tăietoarea Aurica Borș ne-a plăcut chiar pentru grija pe care o acordă, la fiecare oprire, cură­țeniei. Se remarcă aici și prinzătoarea Elena Ifrim, încărcâtoarea pe elevator Qu­tia Ioneasa, Maria Băluț, Emil Catană, Constantin Lungu, mecanicul de întreținere, Victor Crăciun și mais­trul de schimb Constantin Șendrea. Dar lipsa de experiență este evidentă.­­S-a procedat desigur greșit cînd muncitori ce lucrează la o presă țigle trase au fost trimiși să se per de­fecționeze la­­ Jimba­ia, unde se lucrea­ză cu prese de țigle tipărite. Nu e încă prea tîrziu pentru a repara gre­­șala). Slab ni s-a părut organizată de pildă aducerea și depozitarea rame­lor în dreptul prinzătoarei de la presă. Faptul ne miră cu atît mai mult cu cit­ing. șef Virgil Mărmureanu a lu­crat înainte, la Feldioara, într-o mare fabrică de țigle, a cărei experiență pu­tea s-o transplanteze aici cu mai multă rîvnă. Uscarea produselor se face la o tem­peratură constantă de 80—90 °, d­eci după grafic, ceea ce permite­­ obține­­rea unui ciclu de uscare (inclusiv în­cărcarea și descărcarea) de 48 de ore. Aci se evidențiază vechiul maistru us­­cător Constan­tin Pocovnicu și kelleris­­tul Alexandru Călin. Arderii produse­lor i se acordă de asemenea grijă multă. In cuptor se observă o ardere uniformă pe secțiune. Cu plăcere ur­mărești pe arzătorii Elena Nucă și Radu Mie cum cercetează pe platfor­ma lor aparatele Krell pentru măsu­rarea depresiunii. In această ordine de idei trebuie amintită și strădania labo­rantei Maria Giugaru. La partea inte­rioară a cuptorului se luptă în între­cerea socialistă echipele de așezători ale lui Gh. Frunză (cu soția sa Dom­­nica) și Elenei Apostoaie, echipele de scoțători ale lui Ion Ionescu și Gh. Tătaru­. Adăugind o sortare cu grijă, vom avea imaginea și „secretul” bunei ca­lități. Dar nu vom înțelege încă de ce nu se îndeplinește planul, de ce core­lația indicilor de bază nu este cores­punzătoare la Piatra Neamț. După părerea noastră conducerea fabricii (director Iosif Bișoc) manifestă prea puțină lărgime în înfățișarea proble­melor și este preocupată de chestiuni minore sc­ăpînd din vedere cele impor­tante. Obiecțiunea privind presupusa lipsă de capacitate a uscătoriilor pen­tru țigle dovedește tot lipsă de pers­pectiva. Un exemplu asemănător este ■electrificarea transportului argilei din carieră în fabrică, lucrare începută din 1956 dar care — deși s-au investit 800.000 de tei — nu a dat pînă acuma nici un rezultat. Socotim c­ă D.G.I.M.Z. s-a lăsat în­cântată de reușita producției de țigle de la Piatra Neamț și nu a intervenit cu suficientă hotărîre acolo unde se simțea nevoie, manifestînd și ea lipsă de prevedere în acest caz. B. VLADESCU Din experiența celor ce au îndeplinit planul anual Săptămîna trecută, corespondentul nostru voluntar GH GUGIU ne-a a­­nunțat că Trustul de industrializare a lemnului­ Pitești și-a îndeplinit planul anual la producția globală și marfă în ziua de 12 noiembrie, reușind totodată să realizeze și o corelație justă a in­dicilor de bază. In cele ce urmează împărtășim cititorilor gazetei noastre experiența obținută de colectivul de la Pitești. ★ Colectivul de conducere al trustului din Pitești a tras învățăminte din lip­surile manifestate anul trecut în ce pri­vește întocmirea planului anual de pro­ducție și al defalcării sale pe unități. S-a ținut seama în acest an, îndeosebi, de posibilitățile reale de aprovizionare cu materie primă, de capacitatea de prelucrare și de reparațiile capitale ale utilajelor. Îndeplinirea sarcinilor de plan la unități a fost urmărită perma­nent de către organele de îndrumare și control ale trustului iar evidența zil­nică a realizărilor de plan a dat po­sibilitatea să se cunoască în orice mo­ment, cu exactitate, situația producției unităților noastre, și atunci cînd s-au ivit unele dificultăți neprevăzute s-au putut lua de îndată măsuri pentru înlă­turarea lor. O astfel de măsură a fost introducerea planului intern pentru s­­nele unități. De pildă, câteva luni, fa­brica „Dragoslavele" a fost lipsită de materie primă; atunci sarcinile de plan lunare ale acestei unități au fost de­falcate și repartizate fabricilor cu o capacitate mai mare (Rucăr, Domnești etc). Este cunoscut că trustul întîmpină uneori serioase greutăți în aprovizio­narea cu materie primă. Pentru a asi­gura o aprovizionare ritmică a fabri­cilor noastre s-a constituit în acest an, la trust, o brigadă sub conducerea șe­fului serviciului aprovizionării, care a urmărit obținerea la timp a repartiții­lor, încheierea imediată a contractelor cu furnizorii și trimiterea de delegați pentru impulsionarea livrărilor. Ba mai mult, brigada a trecut și la recepțio­­narea cantitativă și calitativă a buște­nilor înainte de expediere, însemnîn­­du-i, pentru a se evita greșelile de des­tinație. Acționînd astfel, aprovizionarea cu materia primă a fost în cursul a­­cestui an mult mai bună față de anul trecut. Trustul s-a preocupat, de asemenea, să creeze condiții cît mai bune de lucru punînd în practică numeroase propu­neri de mică mecanizare și raționali­zări. Cele 57 de propuneri de mică me­canizare care au fost aplicate au ușu­rat cu mult efortul fizic al oamenilor, contribuind în același timp la sporirea productivității muncii. La U.N­.­Bă­­­beni, de exemplu, s-au confecționat transportoare cu bandă de cauciuc la gaterele 3 și 4 eliberîndu-se pentru alte munci mai productive doi lucră­tori. De asemenea, a fost mecanizat și trasul cherestelei la rampa de ex­pediție prin instalarea unui troliu. Cu mult a fost redus efortul fizic al mun­citorilor la U.I.L.­Cotmeana prin ins­talarea podului transborder pentru a­­burituri și depozitul de cherestea. La sporirea productivității muncii a adus o prețioasă contribuție și aplicarea ini­țiativei de la U.I.L.­Putna. In felul a­­cesta productivitatea a crescut, în u­­nități, de la 0,588 la 0,780 mc cheres­tea rășinoase pe om în 8 ore.­­Numărul fruntașilor în producție a crescut și astăzi, bateriști ca Gheor­­ghe Solovistru de la U.I.L.-Rucăr, Gheorghe Sîrbu de la U.I.L.-Voinești și alții sînt m­îndria trustului. In zona octombrie, una dintre unitățile principale, U.I.L.­Băbeni a început experimentarea sistemului îmbunătățit de salarizare. Frumoasele rezultate obținute în producție zona trecută dovedesc că această acțiune a fost sprijinită cu entuziasm de către întregul colectiv al fabricii. Producția globală realizată față de luna prece­dentă a fost depășită în octombrie cu peste 20 la sută, iar cîștigul mediu al salariaților a crescut cu 30—40 la sută. In centrul atenției n-a fost nu­mai îndeplinirea sarcinilor anuale de plan cu orice preț. Colectivul de conducere a trustului a supraveghiat, decadat, consumul fondului de salarii, (anul trecut fondul de salarii pe trust a fost depășit cu peste 2 milioane lei), dînd dispoziții unităților să-l defalce pe faze de lucru și operațiuni. Îndată ce se constată că o fabrică și-a depășit fondul de salarii se analizau cauzele care au dus la acest lucru. Un caz semnificativ s-a întîmplat la fabrica din Brezoi în luna februarie. Fondul de salarii, pe unitate, a fost depășit cu 2 la sută. Căutîndu-se rădăcina lip­surilor, s-a remarcat că la depozitul de cherestea, în calculul câștigurilor muncitorilor, maiștrii au inclus unele faze de lucru care în realitate... n-au fost executate. Au fost și cazuri cînd a fost necesară sancționarea unor maiștri pentru nerespectarea discipli­nei în gospodărirea fondului de salarii după cum mulți maiștri au fost pre­miați pentru modul cum au gospodărit fondul. Toate măsurile luate în cursul anu­lui au influențat pozitiv și reducerea prețului de cost. In 10 luni sarcina pla­nificată de reducere a prețului de cost (2,83) a fost cu mult întrecută, reali­­zîndu-se o scădere de 5,53 ceea ce a adus o economie de 2.418.000 lei. In prezent atenția U.R.S.-ului se în­dreaptă spre realizarea unui alt o­­biectiv și anume: îndeplinirea în în­tregime a planului pe sortimente. Trustul are restanțe la cheres­teaua de fag și la traverse nor­male. Aceasta se datorește slăbi­rii supravegherii, în ultimul timp, a livrării buștenilor precum și a con­sumurilor care, în unele luni, au fost depășite. Pentru remedierea acestor deficiențe s-au luat măsuri ca să se in­troducă pînze subțiri la gatere, prelu­crarea să fie făcută mai atent și sor­tarea buștenilor să se execute corect. Această acțiune a fost susținută prin debitări demonstrative la U.I.L.­Ba­ben­i, la care au participat inginerii șefi ai fabricilor din cadrul trustului. Rezultate bune au și început să apară la unitățile din Stoinești și Voinești, ceea ce dovedește că trustul se va putea încadra în consumul planifi­cat M. PRUNDARU SUCCESE GRĂITOARE Un creion ? O nimica toată ! Un fleac! Așa ne-am obișnuit să-l judecăm cu toții. Ba, mai mult, ne supărăm joc atunci cind lama sau ascuțitoarea nu reușește să ne împodobească cre­ionul cu un „cioc" pe placul nostru. Mulți, întîlnind marca fabricii com­pletează cu amărăciune și indignare : .„Of­i și ăștia din­­ Sibiu nu pot face un creion ca lumea“. " Era desigur vorba despre fabrica de creioane „Republica“, și bineînțe­les despre produsele ei. F.ra, pentru că acest lucru s-a petrecut cu ani in urmă cind, la Sibiu, se puneau bazele fabricării primului creion românesc. Și ca oricare început au existat și greu­tăți și lipsuri. Consumatorii care nu cunoșteau greutățile (lipsă de utilaj și specialiști, materie primă necores­punzătoare) înregistrau doar lipsurile calificind în consecință calitatea cre­­ioanelor. Celor de la fabrica din Si­biu — așa cum era normal — toate acestea le-a produs multă bătaie de cap. Și de aici au apărut preocupă­rile pentru îmbunătățirea calității, nuscind în urma lor creionul „Lucea­fărul“. Numai că, dacă acest creion a venit să satisfacă pretențiile consu­matorilor, devenind solicitat în libră­rii, pentru fabrică și oamenii ei a in­­semnat în continuare nemulțumire. Dece ?. Ei nu reușiseră să aducă pe piață un creion bun, complet româ­nesc ; lucrau încă cu mine din im­port. Au urmat alte stadii și încercări, s-a conturat necesitatea unui colectiv care să lucreze special in această problemă, sistematic și pe baze științifice. Ast­fel, alături de inginerul șef Ilie Io­nescu, chimiștii Oprea Vasiloiu și Lu­cia Bogdan, ing. Voina Bucurzan și maiștrii Mircea Moga și Dumitru­ lau­­ra au primit sarcina să se ocupe de desăbrșirea procesului tehnologic pen­tru fabricarea unor mine de bună ca­litate. Ca să înșirăm acum ce și cum a lucrat acest colectiv e de prisos. Simplul fapt că, după un timp înde­lungat de cercetări, a reușit să iasă la liman, este suficient. Primele mine de fabricație românească pentru cre­ioanele „Luceafărul" — produse pe scară industrială in luna octombrie — a căror calitate nu este cu nimic in­ferioară celor de peste hotare, este rezultatul concret al strădaniilor co­lectivului de la „Republica". Trebuie notat că, între timp, întrea­ga fabrică și muncitorii ei au crescut, cum suntem­ obișnuiți să spunem vă­­zind cu ochii. Fabrica dispune acum de utilaje moderne, iar oamenii au devenit stăpini pe meserie. Moara vi­brantă pentru măcinarea grafitului, care înlocuiește nu mai puțin de 60 mori cilindrice, mașinile de tras mine, instalațiile pentru impregnare și multe altele transformă fabricata de altă dată intr-o adevărată fabrică mo­­dernă. Frații Gheorghe și Niculae Brașo­­veanu ca și Elena Salmen, care se numără printre cei mai iscusiți trăgă­tori de mină, sunt hotăriți să-și îmbu­nătățească necontenit calitatea muncii lor și implicit pe cea a produselor rare poartă marca fabricii, la fel gin­­desc și Justina Tatu și Ion Vlaicu — intr-un cuvânt întreaga fabrică. Dovadă: cei 4000 de groși (1 gros — 12 duzini) de creioane fa­bricați in luna ■octombrie, pentru ca apoi, in noiembrie cind oamenii s-au familiarizat­­ cu noul proces tehnologic al minelor și au căpătat și o oarecare dexteritate să producă exact 12.000 de groși. M. A. IMPORTANTE ECONOMII La fabrica de cărămizi „1 Mai"-Bucov s-au înfăptuit o serie de inovații și raționalizări care au dus la îmbunătățirea procesului de producție. Printre acestea se numără inovația, utilizarea amestecului colofoniu-motorină în lo­cul uleiului la ungerea fundurilor folosite la laminorul de țigle din ciment. Această inovație permite o mai ușoară și rapidă decofrare a țiglelor, asi­gură obținerea unui procent mai mare de țigle de calitate superioară și redu­cerea rebuturilor cu 15 la sută. Economiile realizate în urma aplicării acestei inovații se ridică la 263.000 de lei anual. IERI LA UMBRA PALMIERILOR Pe o stradă din Soci, in vilegiatură, astăzi, un grup de muncitori de la fabrica de ciment „Congresul al XlX-lea“-Bicaz, mecanicul de locomotivă G. Butunoiu, funcționarul Gh. Farkaș, ing. A. Bordeianu, ing.­ G. Fotache, maistrul /. Ștefan, activistul sindical G. Matei, lăcătușul Gh. Batea, directorul ing. S. Opriș, cucătorul A. Țirone, lăcătușul Gh. Pastramă, șeful de secție R. Năstase, bobinatorul V. Vi­­șoiu, morarul I. Batea, inlocuito­rul E. Lefter. Fără co­mentarii... AZI In croazieră, in trecut, la Monte Carlo, patronul de fabrică și jumătatea lui, singurei, huzurind din lianii storși pe spinarea oame­­................. ailor muncii. Două baloane umflate, cara­ghioase, in mijlocul vegetației luxuriante pe care n-o în­țeleg și pe care o prigăresc cu prezența lor. Pozează o clipă a fotografului, dar apoi se grăbesc, căci porțile cazi­noului se deschid in curund. Truda de o lună a munci­torilor va fi prăpădită la o singură inviruire de bilă a ru­letei... !;■>-■ SLi!---IJgBB De ce nu-și găsesc întrebuințare tuburile de azbociment ? Cine nu știe că la Bicaz, peste drum ,de maiestuoasele clă­diri ale fabricii de ciment, s-a dat din folosință încă de anul trecut și o fa­brică de elemente din azbociment? Complet mecanizată, dotată cu utilaj de mare productivitate, rivalizînd cu multe unități similare de peste hotare, aceas­tă întreprindere produce în special plăci de învelitoare și tuburi din azbociment ce diferite dimensiuni. Ceea ce se știe mai puțin (cu excep­ția poate a tova­rășilor noștri din D.G.I.M.I.F.) este că tuburile din azboci­ment nu prea au căutare, nu se vind. Iată ca dovadă cî­­teva cifre: aproape 90.000 de tuburi, re­­prezentind 1.800.000 de i,ei, stau nevîn­­dute blocînd fon­durile întreprinde­­rii.Se cuvine să dăm : , . .o explicație acestei stări de lucruri, cînd s-a proiectat fa­brica, toată lumea s-a gîndit la avan­tajele pe care le prezintă produsele ce urmau sa iasă pe poarta întreprinderii noastre. Față de cele din fontă, tubu­­rile din azbociment sunt mai ieftine, mai ușoare, permit un debit mai mare de apă datorită suprafeței interioare netede, au o rezistență mare la îngheț, exclud efectele ruginii constatate la tuburile metalice. Rezultă deci, fără putință de contrazicere, că sînt mult mai avantajoase. De ce nu sînt totuși folosite tuburile de azbociment în construcții? PRIMUL RĂSPUNS: nu sînt incluse în proiecte soluții care să recomande folosirea tu­burilor din azbociment. AL DOILEA RĂSPUNS îl dau o seamă de instala­tori care, în goană numai după cîșileuri mari cu orice preț, se feresc să folo­sească tuburile din azbociment care necesită o mai atentă manipulare, mai multă grijă la depozitare și montare. Aici trebuie să intervină organele competente. Proiectanții trebuie îndru­mați să recomande folosirea tuburilor din azbociment, iar în ceea ce privește instalarea tuburilor propun ca echipe de muncitori din fabrica noastră să meargă pe șantiere, să demonstreze cum se manipulează propriile lor produse intr-un cuvînt să-și recomande marfa pentru a cărei producere se cheltuiesc destui bani. Și în prim­a urgență: ce-i de făcut cu stocul de tub­uri din azbociment aflător în curtea fabricii? Cui le livrăm spre întrebuințare? GHEORGHE IONIȚA șeful producției la Fabrica de azbo­ciment din Bicaz Sâmb­ătă 1­­ decembrie 1957 — nr. 41} înainte de prelucrare3 ■* Alegerea și pregătirea mate­riei prime pentru fabricarea furnirului și placajului cere, pe lîngă cunoștințele de speciali­tate, multă atenție și conștiin­ciozitate. Iată-i în fotografia a­­lăturată pe GH. FILIPOIU, șeful echipei din depozitul de buș­teni și Vasile Pasăre de la IPROFIL-„Placajul" București controlînd diametrul bușteanu­lui în vederea pregătirii lui pentru producție. L Aceleași condiții-rezultate diferite La valorificarea cît mai rațională a masei lemnoase, creșterea indicelui cantitativ de rămășiță aptă pentru fa­bricarea celulozei este de mare im­portanță. Cercetînd rezultatele obținute în această direcție de către fabricile de cherestea din Pojorîta și Sadova, constatăm o serie de lucruri deosebit de semnificative pentru activitatea secțiilor de valorificare a deșeurilor din cadrul acestor fabrici. In ultimele șase luni, la fabrica de cherestea din Po­­jorîta indicele de valorificare a rămă­șițelor apte pentru celuloză a ajuns pînă la 50 kg dintr-un metru cub de buștean. Acest rezultat situează fa­brica Pojorîta ca unitate fruntașă printre fabricile trustului­­ de industria­lizare Câmpulung și chiar printre cele mai bune din întreg sectorul indus­triei lemnului. El se datorește bunei organizări tehnice și controlului cali­tativ, eficace din secția de valorifi­care a deșeurilor. Buna calificare a tuturor muncitorilor, întrecerea socia­listă între frezori, îndrumarea perma­nentă a maiștrilor de fabricație și sprijinul primit din partea conducerii tehnice a U.I.L.-ului au fost de ase­menea factori importanți care au con­tribuit la obținerea unui astfel de succes. Deși aparține aceluiași U. I. E. și este aprovizionată de același LF.E.T., cu totul altfel se prezintă situația la fabrica din Sadova. Aici cel mai mare indice de valorificare a rămășițelor pentru celuloză a fost de 39 kg în zona iulie și de atunci el scade mereu ajungînd pînă la 32 kg în luna octombrie. Din evidența scriptică a intrării materiei prime în cele două fabrici se poate ușor vedea că în aceste luni calitatea și diametrul mediu al buș­tenilor au fost, în linii mari, aceleași iar materia primă a provenit din a­­celeași sectoare de exploatare (I.F.E.T.-Cîmpulung). Acest lucru ne îndreptățește să spunem că diferența de rezultate nu se datorește deose­birii de calitate la materia primă și în consecință cauzele trebuie căutate în modul diferit de organizare a a­­­celorași secții.­­Intr-adevăr, începând de la sortarea rămășițelor, tivirea che­­­restelei, curățirea rămășițelor cu aju­­­torul frezerelor și pînă la separare completă, în depozit, a stocurilor de rămășiță destinate pentru celuloză de cele pentru foc, se constată o serie de deficiențe serioase. Astfel, în vagone­­­tele cu deșeuri pentru foc care ies din hala gaterelor se află multe pie­se apte de a fi prelucrate pentru ce­luloză. Șeful de fabricație schimbă aproape zilnic muncitorii care lucrea­ză la sortarea deșeurilor, ceea ce fa­­ce ca mulți dintre ei să nu cunoască bine această muncă. Controlul călită­­­tiv în munca frezorilor precum și a­­supra transporturilor deșeurilor pen­­­tru foc este cu totul­ insuficient ceea ce face ca importante cantități de de­­­șeuri să nu fie valorificate.. De toate aceste deficiențe care frî­­nează îmbunătățirea indicelui de va­­­lorificare se face vinovată conducerea U.I.S.-ului Pojorîta care nu a tras la răspundere pe șeful de fabricație Du­­­mitru Chifan. Acesta, la rîndul sau,­­nu s-a preocupat deloc de buna func­­ționare a secției, lipsind-o de contro­­lul unui responsabil cu calificarea ne­­cesară. Pentru a se putea obține și la fa­­­brica din Sadova rezultate mai bune în sectorul de valorificare a deșeuri­­lor pentru celuloză este necesar că în această secție să se introducă munca în brigadă așa cum se lucrea­­­ză la fabrica din Pojorîta. Numai prin aplicarea unor astfel de măsuri și introducerea unui riguros control ca­­­litativ și cantitativ în această secție, fabrica Sadova va putea ajunge la rezultatele superioare obținute de fa­­brica Pojorîta, contribuind astfel la economisirea unor importante cantit­­ați de material lemnos. F. MICHITOVICI corespondent La fabrica •Cimentul păcii“ • Din cau­za unor defecțiuni ivite la stația de transformare, producția era amenințată timp de aproape 20 de zile. Ce ar fi însemnat această pier­dere pentru fabrica noastră este ușor de­ înțeles, îndemnați de un fierbinte patriotism, d­e dragoste față de fa­brica lor, Vasile Radu, Ioan Drăgulin și maistrul Ifrim Banciu au lucrat fără preget pentru înlăturarea stricăciunilor și după 10 zile — în care timp pro­ducția nu a avut de suferit — stația de transformare a intrat din nou în funcțiune normală. 3 Cabinetul tehnic al fabricii noas­tre a participat la concursul de ino­vații organizat de M.C.M.C și C.C. al Sindicatului nostru cu un număr de 51 de inovații, toate aplicate în pro­­cesul de producție. Efectul material al acestor inovații este exemplificat prin economiile de 995.381 lei reali­zate. De altfel, cabinetul tehnic a pri­mit diploma de onoare, fiind declarat cabinet tehnic fruntaș pe regiunea Constanța. • Minerii Tudor Golban, Constantin Niculce, Iosif Sefciuc, Rudolf Müller și Dumitru Ivanov au contribuit prin munca lor la realizarea prevederilor din planul de măsuri pentru iarnă, curățind canalul de scurgere dintre fabrica de var și secția concasoare, ferind­ astfel cele două unități de even­tualele inundații. ALEXANDRU CIORASCU corespondent , MEDGIDIA Un șantier al micii mecanizări La fabrica de cheres­tea din Fili­ași (IFIL-Cra­­iova,) planul măsurilor tehnico-organizatorice fost realizat în cea mai a mare parte. Lucrările de mică mecanizare au fost înfăptuite ținîndu-se sea­ma de fluxul tehnologic, de importanța fiecărui loc de muncă. In depozitul de bușteni s-au amenajat șaibe tur­nante și se construiește o nouă linie de manipu- construirii unui elevator sație în scopul raționali- pentru încărcarea dulapi­­zării deplasării buștenilor lor grei de stejar, grin- In curînd se va instala zilei și traverselor, în hala gaterelor .­ Ritmul acesta al lucră­transportor ca bandă­ zilor de mică mecanizare în depozitul de cherestea a fost asigurat de echipa funcționează troliul elec­ de mică mecanizare, cen­­tric pentru urcarea vago­stituită special în acest notelor încărcate pe ram­ scop de către mecanicul pa de expediție. (Acest șef Daniel Chiriceanu, utilaj aduce economii de­ 30.000 lei anual). Acum ing. BENZ AMZOLIN1 <;<= incihilii­lpn care^invndent

Next