Constructorul, august 1966 (Anul 18, nr. 865-868)

1966-08-06 / nr. 865

Redacția București 46, ți administrația : str. Grădina cu cai nr. 7, raionul V. I. Lenin Telefon : 15.19.21-15.10.92 Un grupa] care trebuie citit de toți constructorii SCULE (pag. a 4-a) PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VAI C­I­T­I­T­I Simbătă 6 august 1966 • Din viața organizațiilor sindicale • Pe teme de protecția muncii • Cîteva amănunte trecute cu vederea (pag. a 2-a) GAZETA EDITATA DE MINISTERUL INDUS­TRIEI CONSTRUCȚIILOR, COMITETUL DE STAT PENTRU CONSTRUCȚII, ARHITECTURA ȘI SISTEMATIZARE SI COMITETUL UNIUNII SINDICATELOR DIN ÎNTREPRINDERILE IN­DUSTRIEI MATERIALELOR DE CONSTRUC­ȚII ȘI DIN ÎNTREPRINDERILE DE CONSTRUCȚII Anul XVIII — Nr. 865­4 pagini 25 bani 9 în valorificarea practicii industriale • Producția de granulit — în impas? (pag. a 3-a) ■ PRODUCȚIA DE CĂRĂMIZI Ș1 NEVOILE ȘANTIERELOR Soluțiile tehnice moderne, care cîș­­tigă tot mai mult teren în executarea noilor investiții au deschis drum larg folosirii betonului-armat monolit -și prefabricat, betonului ușor sau semi­greu — în blocuri mici, pline ori cu goluri. Cu toate acestea, cărămida, străvechea cărămidă își păstrează încă locul de cinste în rîndul materiale­lor de construcții. Ba, mai mult, con­sumul specific de materiale de zi­dărie la 1 milion de lei lucrări con­­strucții-montaj, în scădere în cursul desenalului, marchează anul acesta o creștere oarecum neașteptată. Cerințele mai mari decît cele pre­supuse, stocul de cărămizi la 1 ianua­rie a.c. mai mic decît cel existent la­­ începutul anului trecut, condițiile­­ atmosferice improprii începerii cam­paniei de fabricație la datele preconi­­zate, au făcut ca, pe cele mai multe bandere, să se simtă acut lipsa ma­terialelor de zidărie. In ultima vre­me,­­accelerarea ritmului de muncă, desfășurarea activității constructorilor pe un front larg — impuse și de ne­cesitatea recuperării rămînerilor în urmă din prima parte a anului — sau atras după sine creșterea conside­rabilă a consumului de cărămizi, în­deosebi a sortimentelor eficiente. Dar acum și ceramiștii lucrează din plin. Măsurile întreprinse în fabricile din cadrul Ministerului Industriei Con­strucțiilor, ca și eforturile depuse de unitățile industriei locale lasă să se întrevadă perspectivele satisfacerii în linii mari a cerințelor la nivelul în­tregului an. Sectorul ceramic al Ministerului In­dustriei Construcțiilor, cu o activitate în mare parte sezonieră, a „demarat“ greu; în această primăvară ploile abundente și zilele friguroase s-au ți­nut lanț. De aceea și dinamica reali­zărilor a avut de suferit. Acum toate forțele sunt mobilizate pentru folosi­rea intensivă a capacităților de pro­ducție,­­ se folosesc poligoane în aer liber, iar pentru ardere, pe alocuri,­­s-a recurs chiar la cuptoare de cîmp. La capătul primului semestru, cu toate că Unele fabrici nu și-au îndeplinit integral sarcinile („Mondial“-Lugoj, „7 Noiembrie“-Sighișoara, Satu Mare, Urziceni și Țăndărei) au fost reali­zate peste prevederi aproape 3 000 000 de cărămizi. Secțiile de blocuri ceramice, aflate pînă de curînd „în conservare“, au fost repuse în funcțiune, urmînd ca pînă la sfîrșitul anului să producă 70 de milioane de cărămizi (în echiva­lent). Dar greutățile n-au fost com­plet biruite. La unitățile din Sighișoa­ra și Roman, unde recent au fost efec­tuate noi investiții, instalațiile, proce­sul tehnologic nu sunt încă puse la punct, ceea ce face ca nici rezultatele să nu fie pe măsura așteptărilor. în aprovizionarea șantierelor, uni­tățile industriei locale ale sfatuiilor populare au un rol hotărîtor ; ele rea­lizează aproape 60% din producția de cărămizi a țării. în ultimii ani, multe dintre ele au fost înzestrate cu utilaje moderne, dispun de uscătorii artificiale, de cuptoare noi, de mare capacitate. Dar activitatea celor mai multe­­ dintre fabricile producătoare de cărămizi se bizuie pe buna organi­zare, pe priceperea și inventivitatea oamenilor, care fac să treacă neob­servate dificultățile pe care le pre­zintă agregatele, tehnologiile învechi­te. Și așa, în ciuda dotării tehnice modeste, reușesc să pună la dispoziția constructorilor, în condiții economice, o gamă variată de produse de bună calitate, în rîndul acestora se numără întreprinderea „7 Noiembrie“ din Ca­pitală, I.R.M.C.­Timișoara, I.M.C.­­Cluj ș.a. Eforturile depuse pe linia folosirii intensive a capacităților de uscare și de ardere au permis ca sar­cinile încredințate sectorului ceramic al industriei locale pe primele 6 luni ale anului să fie depășite cu aproape 9 000 000 de cărămizi. Dacă o seamă de unități aparținînd sfaturilor popu­lare regionale Dobrogea, Maramureș, Suceava, Ploiești ș.a. au înregistrat realizări sub nivelul planului, altele au încheiat bilanțul semestrial cu în­semnate depășiri, în rîndul acestora din urmă se situează întreprinderile din regiunile Brașov, Mureș-Autono­mă Maghiară, Oltenia, din orașul București. Grija atentă pentru satis­facerea la un nivel superior a cerin­țelor a făcut ca șantierele să pri­mească cărămizi de bună calitate. Constructorii au numai cuvinte de laudă pentru ceramiștii din București, de la unitatea Colina a I.M.C.-Cluj ș.a. în fabricile de la Zalău și Aiud (reg. Cluj), Dorohoi (reg. Suceava), ca fi in alte unități la care au fost efec­tuate în ultimii ani investiții, noile ca­pacități sunt folosite cu grijă, cu pri­cepere, în cadrul industriei locale mai sunt însă și furnizori de cărămizi care nu se achită așa cum trebuie de sarci­nile ce le revin. Adeseori, lipsite de sprijinul și îndrumarea tehnică cores­punzătoare, o seamă de unități își des­fășoară activitatea la întîmplare. Se pune prea puțin preț pe respectarea ritmică a sarcinilor de plan, pe cali­tatea produselor, ceea ce are reper­­cursiuni asupra activității șantierelor, în cursul trimestrului II, de pildă, constructorii de la T.B.C.­Argeș au dus mare lipsă de cărămizi. Situația a fost mult agravată de faptul că produsele livrate de I.R.I.L. „Progre­­sul“-Pitești au fost o vreme de nefo­losit. Lipsa unei pregătiri temeinice a sezonului de fabricație șî-și spus cuvîntul. Stocul insuficient de argilă de Budeasa, folosită ca amestec, i-a determinat pe ceramiștii de la unita­tea Mărăcineni să folosească o mate­rie primă cu un procent ridicat de nisip și pietriș. La cealaltă unitate Budeasa, a fost construit recent un uscător-tunel, ceea ce constituie un fapt meritoriu. Dar, cum investiția nu se bazează pe un studiu temeinic, ran­damentul ei este nesatisfăcător. Apelul adresat Direcției tehnice din Ministe­rul Industriei Construcțiilor s-a sol­dat, ce-i drept, cu unele recoman­dări privind rețeta pastei și ciclul de uscare, dar ele nu sunt de natură să curme dintr-o dată și definitiv sur­sele defecțiunilor. Și exemplul a­­cesta nu este izolat. Subapreciind în mod cu totul nejustificat acest sector — adevărat, cu o pondere mică în planul valoric, dar de o importanță deosebită în realizarea planului de investiții, secțiunile de industrie lo­cală din cadrul unor sfaturi popu­lare nu acordă atenția cuvenită îm­bunătățirii asistenței tehnice în fabri­cile de cărămizi. Ca urmare, unele capacități de producție noi, pentru realizarea cărora s-au investit fonduri importante, nu-și justifică eficiența. Așa se petrec lucrurile cu uscătorul­­tunel de la fabrica din Cobadin (re­giunea Dobrogea), cu cuptorul Hoff­mann și uscătoria-tunel de la Răz­­boieni (regiunea Cluj) unitatea Tă­­tuț din Baia Mare și altele. Cerințele mari de cărămizi nu în­dreptățesc cu nimic pe unii furni­zori să ofere șantierelor produse de calitate necorespunzătoare. Chiar atunci cînd sînt în situația de a în­trerupe temporar lucrările din lipsa materialelor, constructorii nu pot pune în operă orice fel de cărămizi. Bine a făcut întreprinderea de construcții­­montaj-vest a T.R.C.-București atunci cînd a refuzat unele produse expe­diate de întreprinderea „23 August“ din Bacău, de unitatea Moldoveni I.I.L.­Urziceni. Se știe doar că la că­a­rămizi calitatea nu este determinată atît de nivelul tehnic al instalațiilor, cît de stricta respectare a tehnologiei. Dovadă că execută produse cu carac­teristici corespunzătoare și la prețuri reduse tocmai unități dotate modest, cum ar fi cele din regiune Banat, Galați, orașul București. Călăuzite de interese înguste, re­­fuzînd să înțeleagă problema deser­virii cu materiale de zidărie la nive­lul cerințelor economiei naționale, unele secțiuni de planificare ale sfa­turilor populare au adus perturbări în aprovizionarea cu cărămizi. Igno­­rînd repartițiile emise de D.G.A.D. din cadrul Ministerului Industriei Construcțiilor, în trimestrul N­. I.R.M.C. Timișoara a fost obligată să onoreze doar cererile unităților Sfatului popu­lar regional Banat, în dauna celor­lalte șantiere. Mai recent, o practică asemănătoare a făcut ca întreprinde­rea de materiale de construcții „7 Noiembrie“ din Capitală, deși avea stocuri disponibile, să refuze livrarea de cărămizi altor șantiere decît celor aparținînd D.G.C.M. a Sfatului popu­lar al orașului București. S-au gîndit autorii acestor dispoziții ce s-ar în­­tîmpla oare dacă, de exemplu, Mi­nisterul Industriei Construcțiilor n-ar livra ciment și geamuri decît șantie­relor proprii? Activitatea șantierelor este în pli­nă desfășurare. Avînd în vedere că buna lor aprovizionare poate deter­mina durata de execuție a lucrărilor, poate influența respectarea termenelor de punere în funcțiune a noilor obiec­tive, se impune ca unitățile industriei locale să sporească eforturile pentru a asigura o producție de cărămizi rit­mică, la capacitatea instalațiilor și a grefajelor de care dispun.­ Nu peste multă vreme un nou obiectiv va fi dat în exploatare la șantierul hidroenergetic și de navigație Porțile de Fier , viaductul Jidoștița Concretizarea eforturilor Semestrul I a constituit pentru co­lectivul Trustului regional de con­strucții­­ Suceava un pas hotărîtor spre redresare. Măsurile luate au contribuit la înlăturarea deficiențe­lor. Rezultatele obținute s-au concre­tizat în realizarea în întregime a planului de construcții-montaj pe această perioadă. Astfel în orașele regiunii s-au predat 568 de aparta­mente, 3 stații de uscare a cerealelor, 2 magazii, campingul din Vatra Dor­­nei, stadionul sportiv și un complex comercial la Suceava, o școală în comuna Oprișeni și o policlinică mo­dernă în orașul Fălticeni. Numai grupul de șantiere nr. 2­­ Suceava nu e la înălțimea realizărilor celorlalte unități ale trustului. Lip­surile organizatorice, neaproviziona­­rea ritmică cu materiale au determi­nat o serioasă rămînere în urmă la obiectivul Complexul de morărit, un­de planul de producție pe luna iu­nie a fost realizat numai în propor­ție de 65,7 la sută. Nerealizări de plan se constată și la fabrica de pîine (95,6 la sută), din cauze, de astă dată, obiective: nici pînă acum proiectantul nu a predat unele de­talii pentru executarea tîmplăriei me­talice. Gh. POPA corespondent LA UZINA CHIMICĂ­ PITEȘTI Au început probele mecanice Săptămîna aceasta, la șan­tierul uzinei chimice­ Pitești o parte din utilaje au intrat în probe mecanice. În curînd, constructorii, mon­­torii și instalatorii vor sărbători un eveniment mult așteptat: in­trarea în probe tehnologice a liniei de negru de fum. Mecanizînd lucră­rile la un înalt nivel, prin care a productivitatea sporit mun­cii cu 12%, vul șantierului colecti­elec­­tromontaj-linii din Galați a reușit să depășească cu mult sarcinile de produc­ție și să realizeze de la începutul anului, peste indicele plani­ficat, o economie în valoare de 300 000 lei. Constructorii de li­nii lucrează, în pre­zent, cu însuflețire la realizarea liniei de 400 kilovolți Bucu­­rești-Galați—prin care se va alimenta cu e­­nergie marele Combi­nat siderurgic —, pre­cum și la alte linii; în rodnica lor ac­tivitate, harnicii con­structori de linii în­tâmpină, din serioase greutăți, păcate. Re­dăm, pe scurt, cele intimplate, 26 iunie 1966. Cu oarecare insistență, ing. N. Tudoran, in­­giner-șef al întreprin­derii electromontaj­­linii, a fost primit de ing. Vasilescu, din cadrul întreprinderii regionale de electri­­citate-Galați. „Vom studia problema. Mai treceți pe aici...!“ — Despre ce este vorba? — De porțiunea de la 629—682 stîlpi de pe linia de 400 kilo­volți, unde trebuie e­­fectuată „tragerea să­geții“. Este necesar să ne acordați o pau­ză de tensiune de două zile pe linia 35 kV Brăila-Scorțaru, pentru care propunem să ne folosim de două duminici. — Bine. Vom stu­dia problema. Mai treceți pe aici. Ing. Tudoran trecut de mai multe o ori pe la I.R.E.­Ga­­lați, a dat numeroase telefoane, a trimis a­­drese... La toate de­mersurile a primit a­­celași invariabil răs­puns: „Vom studia problema“. Intre timp, cabluri­le întinse pe pămînt, între stîlpii 629—632, s-au degradat (au trecut camioane, trac­toare peste ele) pro­­vocîndu-se o pagubă de peste 75 000 lei. Aceasta va influența negativ darea în ex­ploatare a liniei de 400 kilovolți. Ne întrebăm : cînd care va fi tras la răs­pundere impasibilul inginer Vasilescu...? Ion V. MARIN corespondent f PE ZIUA MARINEI DIGUL DE NORD— LA 1483 DE METRI In preajma sărbătoririi Zilei marinei, mă aflam pe șantierul di­gului de nord. In acea zi, câțiva dulgheri lucrau la construirea tri­bunei pentru tradiționala paradă maritimă, chiar în apropierea ma­relui dig. Nimerisem, deci, într-o atmosferă de febrilă pregătire pen­tru această sărbătoare. Constructo­rii șantierului erau și ei animați de înalte sentimente. Cine, dacă nu ei, sunt făuritorii transformării și mo­dernizării portului Constanța, unde vor putea acosta în condiții excep­ționale numeroase vase de mare tonaj de peste hotare ? Prin munca lor, in contact direct cu marea (in­­tr-un fel se consideră și ei mari­nari) constructorii digului se simt legați de această sărbătoare. De aceea, ei o și intimpină cu deose­bite succese în muncă. Cițiva pescăruși, zburînd deasu­­pra mării liniștite, se rotesc in ju­rul digului, de parcă ar vrea să treacă in revistă ce au făcut con­structorii pentru Ziua marinei. Pe drumul masiv de piatră, care străpunge marea pe o distanță de aproape 1,5 kilometri, forfota e în toi. Autobasculantele de mare to­naj se încrucișează, unele aduc de la cariera Ovidiu pietre in greu­­tete de zeci de tone; altele, după ce au prăvălit in mare masivele de piatră, se întorc, ușurate de po­vară, din nou spre carieră. — Peste 100 de ne-a declarat tinărul autobasculante, inginer D. Topală de la I.C.H. — șeful lotu­lui, transportă zilnic, in medie, cir­ca 7000 tone de piatră. Ritmul de înaintare a digului e de 4—5 ml pe zi. Un tinăr student, la practică, ține legătura telefonică cu stația meteorologică din Constanța. El află direcția și tăria vintului, pra­dul de ondulare a mării, tempe­ratura. Astfel de relații se iau de două ori pe zi. tn caz de prevestire de furtună se iau măsuri de retra­gere a macaralei pod-pivotante (un uriaș care poate ridica 20 de tone la 40 de metri înălțime, cum am purta noi pe degete o cutie de carton) in spatele zidului de pro­tecție. — Și ați avut, recent, astfel de prevestiri ? — Nu, răspunde maistrul Ema­noil Cojocaru­. — Dar, oamenii noștri sînt pregătiți. Cu ei lucrăm de mulți ani pe litoral, in urmă cu cîteva zile, s-a produs o hulă (va­luri mari fără să fie stirnite de vint, ci de curenții maritimi din adincul mării). Intr-o astfel de si­tuație se cere mult spirit de ini­țiativă. Și șeful de tură Vasile Lică, care era in schimbul de noapte, s-a descurcat, nu pentru prima dată, foarte bine. Cu o age­rime suprinzătoare a luat toate măsurile de protecție, de înălțare pină la cota + 4 a porțiunii de dig. Astfel, a trecut primejdia. Constantin Dicu — șeful brigăzii constructorilor digului — e un om între două vîrste, înalt, cu­ obrajii pîrliți de soare. El sincronizează operațiile macaralei pod­ pivotan­­te, de montare a stabilopozilor (prefabricate în greutate de 20 tone) cu înaintarea digului, prin descărcarea pietrelor cu mijloacele auto. E o muncă de mare răspun­dere și iscusitul constructor rezolvă problemele cu competența unui maistru. Din modestie, ne-a vorbit numai de alții, ocolindu-se pe sine. — Macaragiul pe care-l vedeți acum in cabina giganticei macarale — ne a spus el — se numește Gheorghe Saliu. E un artist în așe­zarea stabilopozilor în apă. Cu astfel de băieți, treaba merge re­pede și bine! Cu toate că aici ai de-a face nu­mai cu pietre de la 2—20 de tone, totuși în această luptă de proporții uriașe, pe care omul a angajat-o cu marea, ochiul poetului poate descoperi sublimul: poezia trium­fului... Digul de nord înaintează mereu, formind o curbă, care tinde să se apropie de digul de sud, care deși a fost atacat în 1965, a ajuns deja la 1200 ml în largul mării. Și aici s-a început montarea stabilopozilor, însă, numai in greutate de 5 tone. — Cu ce succese intimpină Ziua marinei constructorii digului de nord ? — l-am întrebat pe șeful lotului. — Cu un avans de 230 ml, față de graficul de execuție. O participare concludentă și fru­moasă la parada maritimă 1966. M. NEGREANU Construcții pentru mineri includ în adîncile galerii subterane, dau patriei cărbune — izvor de forță și lumină. • Recent, la Ostra, minerii din ca­drul complexului minier Leșul Ursu­lui au primit în folosință 5 blocuri cu peste 100 de apartamente și un cămin pentru nefamiliști; alte 7 blocuri, cu 300 de apartamente, vor fi isprăvite pînă la 23 August. La Broșteni, pe Valea Bistriței, constructorii de la T.R.C. — Suceava se pregătesc să atace un nou cartier de locuințe destinat minerilor de la Leșul Ursului. • Constructorii de la Lupeni, apar­­ținînd grupului de șantiere nr. 2 — Va­lea Jiului al T.R.C. Hunedoara, lu­crează de zor la blocul D4 (P + 10) cu 66 de apartamente, ridicat cu aju­torul cofrajelor glisante. în prezent, se execută finisajele, care au ajuns intr-un stadiu avansat; minerii îl vor lua în primire cu 5 zile înainte de termen. Unui alt bloc cu 88 de apartamen­te i s-au turnat primele nivele (V. CÎRSTOIU, corespondent). In anii puterii populare, în centrele miniere s-a executat un volum însem­nat de locuințe și clădiri social-cul­­turale menite să contribuie la ridica­rea nivelului de trai al celor ce, hăr­ Nou obiectiv industrial In inima țării moților, la Gîrda, se construiește un obiectiv indus­trial : fabrica de butoaie și lăzi. Constructorii de la T.R.C.­Cluj, a­­plicînd o tehnologie de execuție mo­dernă, lucrează intens la halele de fabricație, gatere, uscătorie cheres­tea, grupul social etc. Fabrica va fi dotată cu o centrală termică (care va satisface în între­gime Încălzirea, utilizând drept com­bustibil cantitatea de cca. 3550 mc de rumeguș ce vor rezulta anual din fabricație), cu instalații de transport pneumatice, pentru combaterea in­cendiilor, precum și instalații pen­tru protecția muncii. Noua fabrică, care va intra parțial in funcțiune în acest an, va prelucra anual 15 450 mc de bușteni din care se vor confecționa cca. 3880 mc bu­toaie de diferite dimensiuni și 3300 mc lăzi. Gheorghe LAZANU corespondent GH, 9HIA8I? Raftnameftt arhal» Pe marginea unui vernisaj înființat cu patru ani în urmă, cercul foto­ al întreprinderii de construcții-montaj nr. 1 (a D.G.C.M.­­București) a făcut primii pași, prin unghiul fotoreportajului. Ca rezultat, panouri și mici expo­ziții din realizările întreprinderii, popularizarea faptelor frumoase de pe șantiere, iar pe plan artistic, acumularea de temeinice cunoștințe de tehnică și artă fotografică. Entu­ziasmul devine din ce in ce mai mare : participarea la concursul de fotografii artistice al „Scînteii“ și la cel de al 5-lea salon al Asocia­ției artiștilor fotografi. Cinstind ziua de 23 August prin vernisajul primei lor expoziții de fotografii artistice, găzduită la gale­riile A.A.F. din sala N. Cristea, str. Brezoianu nr. 23—25, constructorii impresionează prin înalta ținută artistică a exponatelor. Cea mai nouă dintre arte, aceea de a scrie cu lumina, este arta de a surprinde realitatea cu infinitele-i fațete prin pupila aparatului foto­­il grafic. Stiluri originale, sensibilități re­­marc­abile, tematică variată, un­ghiuri judicios alese — iată, așa­dar, cîteva calități ale fotografiilor prezentate. Deslușim la autori preferințe și interpretări personale. Arh. Gheor­ghe Ghid­anu aduce în prim plan poezia rustică, cu finețe mește­șugită (Cerdac, Portret, Rafinament arhaic); ing. Emilian Iliescu e un îndrăgostit al peisajului alpin de mare întindere (Zvon de primăvară, Granit, Momîia), normatorul Mihai Tomescu e sensibil la variatele nuanțe ale naturii, căreia ii acordă atribute umane (Zbucium, In pra­gul primăverii, Singuraticul, Hi­bernală), Radu Ilie, pe aceeași li­nie (Simfonie, Scrînciobul citadi­nilor). Expoziția constructorilor de la I.C.M. nr. 1 este un evident succes. Doru COVRIG « *

Next