Constructorul, aprilie 1967 (Anul 19, nr. 14-17)

1967-04-08 / nr. 14

FOLOSIREA JUDICIOASĂ A METALULUI ÎN CONSTRUCȚII UNDE E RĂSPUNDEREA PROIECTANTULUI? Este oare justificata neîn­crederea în capacitatea exe­cutantului ? • Ce se economi­sește printr-o soluțier se pierde prin alta*Pardoselile armate: risipă oficializată • 100 t de oțel pierdute pentru o îm­prejmuire . Specificul întreprinderii noastre — lucrări de construcții-montaj cu caracter industrial — determină consumarea unor cantități impor­tante de metal (în anul 1966 — peste 7 000 de tone). Analiza posi­bilităților de reducere a consumului acestui material ne-a dus la concluzia că nu întotdeauna metalul a fost folosit rațional. Introducerea tehnicii noi in con­strucții, crearea și lărgirea posi­bilităților de asigurare cu utilaje, materiale de bună calitate și cadre au necesitat o perioadă de aprofun­dare, cunoaștere și pregătire, astfel că in unele cazuri calitatea lucrărilor de construcții a lăsat de dorit, rezul­tatele scontate de proiectant prin elaborarea unor soluții avansate ne­­fiind întotdeauna realizate cu ocazia traducerii acestora în practică. Această stare de fapt a putut crea, in institutele de proiectări, o atmo­sferă de neîncredere în executant. Ca o consecință, pentru a acoperi eventuale erori de execuție, proiec­ Fundații pe coloane și poluri de beton armat întreprinderea de construcții spe­ciale, pentru transporturi, M.T.A.N.A., a acumulat o experien­a­ță de 5 ani în realizarea fundațiilor pe coloane și pe puțuri pentru po­duri și diverse lucrări de artă, cu ajutorul mașinii de forat „Benoto“. Aceste soluții au înlocuit executarea incintelor de palplanșe din lemn cu săpătură manuală și epuismente (pentru fundații de 4—6 m adîn­­cime), a chesoanelor deschise din beton armat (6—10 m) și a chesoa­nelor cu aer comprimat sau a pilo­ților din beton armat (peste 10 m), reducînd considerabil consumul de material lemnos, manoperă și nece­sarul de utilaje. O coloană de beton armat cu dia­metrul de 1100 mm, la o adîncime de 12 m, se realizează — în medie — în 6 schimburi de 8 ore (inclu­siv instalarea pe amplasament). La un pod de cale ferată pe linia Bucu­rești—Craiova, fundarea fiecăreia din cele două pile pe cîte 12 co­loane 0 1000 mm, cu o fișă de 13 m, în loc de 36 piloți forați verticali 0 35 și 8 piloți forați oblici, tip Franki, a adus o economie valori­că (la prețul de deviz) de 36 lei pe tonă de capacitate portantă de cal­cul, consumul de oțel-beton s-a mic­șorat cu circa 58»­C, consumul de manoperă s-a redus la o treime; totodată, se apreciază că durata de execuție — 35 de zile — a repre­zentat doar ceva mai mult de un sfert din cea pe care ar fi necesi­tat-o soluția cu piloți Franki lanții recurg la supradimensionarea elementelor de rezistență și, in mod special, la mărirea cantității de oțel­­beton din elementele de beton ar­mat. In prezent, cînd o serie de unități de construcții au la dispoziție stații de betoane moderne — total me­canizate și alimentate cu produse de balastieră spălate și sortate, cind cimenturile fabricate sunt de Cea mai bună calitate, cind cadrele de ur­mărire a execuției lucrărilor au in spate o bogată experiență, neîncre­derea arătată nu-și mai găsește lo­cul. Calitatea lucrărilor de construcții a devenit pentru noi, executanții, o chestiune de onoare. In aceste condiții, consider că institutele de proiectări pot trece — cu ocazia dimensionării elementelor de construcții — la urmarea la li­mită a elementelor de rezistență, la adoptarea unor mărci superioare de beton, in cazul cind acestea ar con­duce la reducerea consumului de ar­mătură — și să renunțe la acele „margini" de siguranță. Dimensionarea cisternelor de beton armat de la Complexul de vinificație Cotnari constituie un caz tipic cînd proiectantul (Institutul de studii și proiectări agricole), pornind probabil de la premiza greșită că pe șantier nu se pot asigura betoane de marcă mare (B 250), a prevăzut betoane ceva mai puțin rezistente, dar cu creș­terea consumului de oțel-beton. Redi­­mensionarea cisternelor în cadrul în­treprinderii noastre a dus la conclu­zia că prin creșterea mărcii betonului se asigură economisirea a 13 tone de armătură (cca. 10%­ din cantitatea to­tală prevăzută în soluția inițială). Analiza atentă a tehnologiei de execuție, a posibilităților practice de realizare a celor concepute poa­te conduce la reducerea substan­țială a cantităților de oțel, încă­­rin faza de proiectare. Pentru complexul de la Cotnari, tot I.S.P.A. a proiectat și hrubele sub­ ing. Fabian SHARRISTH șeful serviciului tehnic din în­treprinderea nr. 4 construcții­­montaj­e Iași (Continuare in pag. a 3-a) Instalația „Benoto“, în lucru pe unul din șantierele I.C.S.T. (Foto : Florin STEFANESCU) Activitatea economică­­ pe o treaptă superioară Analizînd stadiul de dezvoltare a țârii noastre pe calea desâ­­vîrșirii construcției socialiste, Plenara C.C. al P.C.R. din de­cembrie 1966 a trasat sarcina ridicării calitative a întregii acti­vități economice: înfăptuirea acestui deziderat, care condiționează mersul nostru înainte, impune orientarea efor­turilor spre creșterea eficienței economice în toate ramurile in­dustriale. Printre obiectivele de cea mai mare actualitate se nu­mără realizarea ritmică a planu­lui de investiții, diminuarea chel­tuielilor de producție, reducerea substanțială a consumului de me­tal în construcții, rentabilizarea tuturor produselor, organizarea producției și a muncii pe baze științifice. Materialele publicate în pag. a 3-a a gazetei noastre pre­zintă diferite aspecte ale pre­ocupării lucrătorilor din con­strucții și industria materiale­lor de construcții, pentru în­făptuirea sarcinilor trasate de partid. GAZETĂ EDITATA DE MINISTERUL INDUSTRIEI CONSTRUCȚIILOR, COMITETUL DE STAT PENTRU CONSTRUCȚII, ARHITECTURĂ ȘI SIS­TEMATIZARE ȘI COMITETUL UNIUNII SINDI­CATELOR DIN CONSTRUCȚII ȘI INDUSTRIA MATERIALELOR DE CONSTRUCȚII Abonamentele se fac la oficiile poștale, factorii poștali și difuzorii voluntari din întreprinderi și instituții. Costul abonamentului : 3 luni — 3,25 lei, 6 luni — 6,50 lei, un an — 13 lei. Redacția și administrația : București 46, str. Grădina cu cai nr. 7, raionul V. I. Lenin Telefon : 15.19.21 - 15.10.92 Anul aceasta, planul de investiții este cu aproape 8 miliarde mai mare decît în 1966, iar realizarea lui în bune condiții este hotărîtoare pentru întregul cincinal. Aceste elemente ridică răspunderi deosebite in fața tuturor ministerelor, organizațiilor economice și de construcții, activitate intensă. Cifrele operative privind realizările obținute în trimestrul I atestă, in general, executarea unui MN­RITM lucrări, restanțele nemaiputînd fi recuperate în tot cursul anului, în prezent situația s-a îmbunătățit, în ciuda condi­țiilor atmosferice nefavorabile din anotimpul friguros, șantierele care au fost temeinic pregătite au desfășurat o volum sporit de lucrări, față de cele înregistrate în peri­oadele corespunzătoare din alți ani. Dar cum unele investiții nu s-au bucurat de su­ficientă atenție din partea beneficiarilor și a proiectan­ților, iar iarna i-a surprins pe unii constructori nepre­­­ gătiți, multe organizații de execuție nu și-au îndeplinit integral prevederile de plan. Necesitatea recuperării rămînerilor în urmă, aducerea obiectivelor în stadiile fizice stabilite prin grafice sporesc sarcinile din noul trimestru, înfăptuirea lor reclamă folosirea cu maximum de eficiență a forțelor și mijloacelor de producție, înlăturarea grabnică a deficiențelor semnalate în primele trei luni ale anului. CU 60% MAI MULT CA IN 1966, DAR NUMAI 17,3% DIN SARCINILE PE 1967 Pe șantierele Ministerului de Construcții pentru Industria Chimică și Rafinării, eforturile orientate spre executarea unui volum cu­ mai mare de producție în primul tri­mestru au fost încununate de unele succese meritorii. Cu toate că pla­nul la construcții­ montaje n-a fost îndeplinit decît în proporție de 85% — ceea ce reprezintă doar 17,3% din sarcinile anuale — realizările dobîndite depășesc cu circa 60% pe cele înregistrate în perioada corespunzătoare din 1966­­, terme­nele de punere în funcțiune — pen­tru fabrica de cartoane de la Brăila și pentru cei 5 500 mp de suprafa­ță locuibilă la Turnu-Măgurele — au fost respectate, întreprinderile de la Brazi, Cluj, orașul Gheorghe Gheorghiu-Dej și Brăila au raportat îndeplinirea integrală a prevederilor stabilite, iar șantierele Uzinei de aluminiu-Slatina, Fabricii de cartoa­ne II din Brăila, Combinatul de în­grășăminte azotoase de la Tîrgu- Mureș, „Policolor" din București s-au remarcat prin ritmul viu asigurat lucrărilor. Ne putem declara mulțumiți cu acest bilanț ? Judecat prin compa­rație, acesta marchează ce-i drept o treaptă superioară în activitatea de investit», dar situează realizările sub nivelul sarcinii trasate de partid — în trimestrul I, peste 20% din planul anual — și al posibilităților reale ale întreprinderilor, în condi­țiile evitării unor lipsuri previzi­bile, s-ar fi putut executa un volum sporit de producție. Dar, surprin­zător, circa 20 de procente din pla­nul trimestrului I au fost accep­tate fără corespondent fizic. Altfel spus, se știa de la bun început că vor lipsi o seamă de utilaje, de con­strucții metalice, că unele documen­tații (cum ar fi cele pentru grupu­rile școlare, de exemplu) nu vor putea fi asigurate. încărcarea pla­nului în mod artificial nu putea avea însă un efect mobilizator. Atacarea unor obiective mari (la Govora, Pitești etc.) abia în ultima parte a anului 1966 a făcut ca iarna să-i găsească pe constructori insuficient pregătiți. Deschis în pripă, frontul de lucru n-a putut fi adus în ase­menea stadii încît să poată fi neu­tralizate efectele intemperiilor din lunile de iarnă. Pe multe șantiere s-a făcut simțită lipsa unor mate­riale de primă necesitate (pavele, calupuri, criblură, traverse de șină, armături sanitare ș.a.), iar pe alocuri (de pildă, șantierul fabricii de poli­­esteri de la Iași) măsurile preco­nizate pentru desfășurarea lucrări­lor pe timp friguros au întîrziat. Toate acestea, într-o măsură mai mare sau mai mică, au afectat bunul mers al activității. Constatările sînt tardive. Ele nu pot decît să spo­rească convingerea că, înlăturate la timpul cuvenit, n-ar fi privat con­structorii din cadrul M.C.I.C.R. de bucuria îndeplinirii integrale a pla­nului pe trimestrul I. CÎND ANUL ARE­ 13 LUNI ȘI JUMĂTATE La capătul primelor trei luni de activitate, situațiile încheiate la Di­recția generală de construcții-mon­taje a Sfatului popular al orașului București, pe baza datelor operative, consemnează realizarea prevederilor de plan în proporție de 73%. Adică 15,6% din sarcinile anuale. Nici una din întreprinderi nu și-a în­deplinit volumul de lucrări stabi­lit, iar în ceea ce privește sarcina de punere în funcțiune se semna­lează o restantă de 1 695 de­ aparta­mente. Avînd în vedere experiența, ca­pacitatea și do­tarea tehnică a ______________ D.G.C.M., bilanțul deficitar din acest început de an tre­zește surprindere și îngrijorare. Se explică și se „jus­tifică" situația prin dificultățile create de anotim­pul friguros. Dar cine se aștepta ca în lunile ianuarie și februarie să fie cald și frumos ? Și apoi, pe șantiere, cînd există spirit de prevedere, se pot găsi su­ficiente „antidoturi". Deficiențele principale — pe care au fost brodate și altele — se pare însă că-și au originea în activita­tea desfășurată în ultimul semestru din 1966. Cel puțin pentru învăță­tură de minte, se cer cîtuși de pu­țin analizate. Se știe, bunăoară, că aproape o jumătate din trimestrul I, constructorii de locuințe bucureșteni au lucrat ca să pună la punct circa 1 500 de apartamente care, chipurile, au fost predate în trimestrul IV 1966. Cum s-a ajuns la această ano­malie, ce a făcut ca, temporar, o parte din efective să nu-și poată aduce contribuția la realizarea noi­lor sarcini , în primul rînd, dato­rită faptului că în luna decembrie au trebuit să fie predate 3 500 de apartamente, adică mai mult de un sfert din sarcina pe întregul an. Unui asemenea vîrf de producție nu i s-a putut face față. Situația a fost generată de defectuoasa eșa­lonare a lucrărilor, impusă la rîndul ei de lipsa documentațiilor. în pla­nul pe anul 1966 au fost incluse circa 2 500 de apartamente a căror durată normală de execuție expira în... 1967. Așa că, lăsînd la o parte propriile deficiențe, constructorii au fost siliți să „prelungească" anul. S-au semnalat defecțiuni și în mecanismul de recepționare a noilor locuințe. Cu toate că această acti­vitate este reglementată printr-un în Capitală ea se efectuează în trei etape, de către trei comisii de recepție, ale Secțiunii tehnice de investiții, I.R.L. și sectorului I.A.L. respectiv. Fiecare din ele au obiecții, pretind retușări, cer reme­dieri sau... își pasează răspunderile. Pe de altă parte, lipsa unei judi­cioase coordonări a activității între­prinderii „Ascensorul" și face ca recepția să întîrzie­­ I.R.E.B. con­structorii își isprăvesc sarcinile, dar noile locuințe nu-și pot primi lo­catarii, fiindcă nu li s-au montat încă ascensoarele și echipamentul electric. Din această cauză, ca și din imposibilitatea executării ame­najărilor exterioare în condiții de iarnă, circa 2 000 de apartamente n-au putut fi preluate lunii de-a rîndul. Și iată că apare următoarea situație: D.G.C.M. își realizează pla­nul de construcții-montaje, în timp ce Sfatul popular al orașului Bucu­rești nu-și realizează planul de in­vestiții . Atîta vreme cît aceste de­ficiențe nu vor fi curmate, pe șan­tierele de locuințe din Capitală anevoie se va putea asigura un ritm de lucru constant, de-a lungul întregului an. Și acest deziderat se impune. Activitatea desfășurată de unități­le aparținînd M.C.I.C.R. și D.G.C.M. a Sfatului popular al orașului Bucu­rești — cu toate minusurile ei — dovedește că sarcina trasată de partid, de a se executa în trimes­trul a peste 20% din planul anual de investiții, este întru totul realiza­bilă. Și dacă rezultatele înregis­trate în primele trei luni au doar meritul de a fi cu mult superioare celor consemnate în alte începuturi de an, situația se datorește exclu­siv deficiențelor semnalate în pregă­tirea fronturilor de lucru, generate de mentalitatea perimată a invinci­bilității dificultăților din lunile fri­guroase. Neasigurarea condițiilor specifice activității în condițiile de iarnă, defectuoasa utilizare a mij­loacelor și forțelor de muncă au condus la nerespectarea graficelor de execuție. la neîncadrarea în di­namica de plan propusă, în trimestrul II constructorii au intrat cu restanțe, iar necesitatea de a le recupera sporește noile sarcini. Condițiile atmosferice per­mit acum desfășurarea nestingherită a activității. în cadrul M.C.I.C.R. prevederile de plan au fost reanali­­zate, iar pentru îndeplinirea lor în condiții optime s-a prevăzut ataca­rea de urgență a celor circa 50 de obiective încă neîncepute, în urmă­toarele luni, efectivele pe șantiere vor crește cu încă aproape 10 000 de constructori; se va extinde lu­crul în două schimburi. S-au în­tocmit grafice coordonatoare din care să reiasă frontul de lucru pen­tru subantreprize, deoarece se pre­vede ca în trimestrul III sarcinile de pian ale întreprinderii de mon­­taje-București, întreprinderii de in­­stalații-București și întreprinderii de lucrări speciale să crească de a­­proape trei ori. Hotărîți să recupereze rămânerile în urmă, și-au intensificat eforturile și constructorii de locuințe din Ca­pitală. Din păcate, ei nu-și pot însă desfășura munca pe un front co­respunzător, din lipsa documentații­lor. Institutul „Proiect­ București” se creează încă emoții cu privire la perspectivele îndeplinirii planului pe anul în curs. La 26 martie nu erau predate încă 31,1% din proiectele pentru 1967. Ca urmare, circa 1000 de apartamente care urmează să-și primească locatarii pînă la 31 de­cembrie n-au fost încă atacate. Din frontul pentru 1968 n-au documen­tații aproape 9 000 de apartamente ! Volumul actualului plan de inves­tiții. Importanța deosebită a reali­zării în bune condiții impune mo­bilizarea tuturor forțelor pentru ac­celerarea cadenței de lucru. Realiză­rile din acest trimestru sunt hotă­rîtoare pentru evoluția ulterioară a lucrărilor, pentru respectarea terme­nelor de punere în funcțiune. De aceea, constructorii vor trebui să nu-și cruțe eforturile pentru a do­vedi prin fapte că sunt demni de încrederea acordată de partid. Aurel ZELINSCHI Ținînd seama de importanța pe care o are intrarea în funcțiune la timp a noilor capacități de producție, Plenara C.C. al P.C.R. din decembrie 1966 a trasat con­structorilor sarcina de a desfășura o activitate ritmică, susținută în tot cursul anului. Dacă pînă acum în pri­­mele 2—3 luni nu se executa decit un procent redus de R­A La startul trimestrului II dormitoarele comune ale constructorilor de la I.C.H.­­ Constanța Pentru constructorii de la I.C.H.­­Constanța s-au creat nu numai con­diții bune de muncă, ci și de trai. Cei in sarcina cărora a stat concep­ția de ansamblu a procesului teh­nologic de modernizare și mărire a portului Constanța s-au gindit te­meinic la influența pozitivă a con­dițiilor bune de trai asupra ran­damentului in producție. Noul orășel ridicat pe șos. Man­galiei — lingă abator — adăpos­tește, în apartamente semifinisate și finisate, aproape 2000 de munci­tori, maiștri, ingineri și tehnicieni. La dispoziția lor se află și o can­tină cu o capacitate de 1000 de locuri pe serie, magazine etc. Această puternică bază materială este gospodărită cu multă pricepere și sirguință de către personalul ad­ministrativ al întreprinderii de con­strucții hidrotehnice-Constanța, de înșiși locatari. Cu ocazia raidului nostru la grupurile sociale ale în­treprinderii, am desprins cîteva aspecte interesante ale activității de gospodărire a dormitoarelor, de educare a locatarilor. — Dormitorul din apartament sau din baracă este locul unde muncitorul, maistrul, inginerul sau funcționarul își petrec o bună par­te din timpul lor — îmi spune Ni­­colae Ianovici, șeful serviciului ad­ministrativ de la I.C.H. De aceea, ne străduim să înlăturăm provizo­ratul, atmosfera de cameră de tre­cere, de hotel, să zicem așa. Chiar de la repartizare, ținem seama de specialitatea în meserie, de prie­tenii, afinități etc. Să vizităm câte­va încăperi! Să stăm de vorbă cu oamenii. Am intrat in primul apartament. Pe masă am zărit un desen artis­tic. Pe dulap o chitară. Pe perva­zul ferestrei un ghiveci cu o floare. — Aici stau doi tineri zugravi Unul dintre ei, Nicolae Dragu, este elev la Școala populară de artă. Vecinii lor sunt mecanici. Se înțe­leg bine de ani de zile. E plăcut în apartamentul lor. Am intrat și un al doilea apartament, și un al trei­lea, și... — Spuneți-mi! Așa curat este în­totdeauna ? Pardoseala sclipește. — Deși e din PFL o spălăm, mai bine zis o ștergem zilnic cu clipa umedă. Am privit așternuturile, fețele de pernă, păstrat interioarele dulapurilor de îmbrăcămintea. Curățenie, ordine. — Sunt 8 zile de cind s-au schim­bat cearșafurile, încă sunt curate. Și oamenii le păstrează — intervi­ne administratorul. „Aici nu se fumează!“ — o ast­fel de înștiințare e prinsă azi pe ușile și in încăperile multor apar­tamente. — în cinematograf, la teatru, co­fetărie, în diferite instituții, de cît­­va timp și în sălile în care ținem ședințele nu se mai fumează — ne-a relatat Ion Puică, șeful unei brigăzi de asfaltatori, un om intre două vîrste. Iată, deci, că fu­matul este din ce in ce mai îngră­dit. Și nu e rău. 25 de ani am fu­mat, și, drept să spun, m-au în­demnat și articolele publicate în presă să las acest nărav. Pe montorul de diguri Dumitru Munteanu l-am găsit dis-de-dimi­­neață pregătit de plecare. Se îm­brăcase cu ce avea mai curat. — Spre șantier 7 — Nu. Hainele de lucru sunt £n cuier. Mă duc la școala profesio­nală. Am un fecior acolo. — Deci vă echipați astfel numai la zile mari ? — Da. Și nu procedăm bine. Să ne gîndim puțin. Noi, constructorii, umblăm îmbrăcați în hainele de lucru, prăfuite sau unse, pe stradă. De ce să-i facem pe alți pasageri de prin mașini și troleibuze să se ferească de noi? De ce nu am lăsa îmbrăcămintea de lucru în vago­nul nostru, vestiar? Șeful șantieru­lui, ing. I. Terfeleagă, ne-a cerut a­­cest lucru. Insă noi n-am respectat indicațiile. Prăfuim oamenii pe drum, ca și dormitoarele noastre paturile. Așadar, montorul de diguri Munteanu, venit dintr-o comună din preajma Romanului, ridică o proble­mă de etică, de comportare a con­structorului în societatea de azi. Această concepție corespunde vre­murilor noi, igienei colective, ți­nutei generale. Ar trebui însă ca ideea să fie susținută atît de co­mitetul sindicatului, cît și de con­ducerea întreprinderii. Bineînțeles, acolo unde sînt create condiții ma­teriale suficiente. — Caut, dar nu găsesc urme ale neglijenței: obiecte sanitare sparte, întrerupătoare electrice lipsă, uși distruse sau scoase din tocuri. E bine că la dv. nu se mai găsesc urme ale nepăsării față de avutul obștesc. Cum ați reușit să aveți rezultate bune ? — Tabăra de cazare de aici este organizată, din punct de vedere e­­conomic, pe baza principiului gos­podăririi chibzuite. Avem o evidență precisă a veniturilor și cheltuieli­lor pe cap de om, familie. Cheltu­ielile făcute în plus peste prevede­rile legale le suportă locatarul. Dacă intervin pagube, la noi cine strică — plătește. Dar să intrăm in­­ biroul inspectorilor noștri soci­ali. Vom avea exemple suficiente în legătură cu ceea ce vreți să a­­flați. — Scuzați-mă că vă deranjez — spuse noul nosir, betonistul Ion Vi­­eru, responsabil de dormitor. Văd că ne-au fost aduse in dormitoare cuiere-pom. E bine. Dar al nostru are un braț rupt. N-am vrea să se creadă că la noi s-a stricat. — Ați văzut — interveni admi­nistratorul N. Ianovici — omului nu i-a fost indiferent că în dormi­tor a fost adus un obiect defect. Aceasta înseamnă că el are spirit de răspundere. Este rezultatul pe de o parte al educației, dar și al Gheorghe VOICU [Continuare In pag. 4-a) INIȚIATIVE, EXIGENȚE, SATISFACȚII

Next