Constructorul, iulie 1967 (Anul 19, nr. 27-30)

1967-07-08 / nr. 27

27 (913) anul XIX Simbătă S iulie 1967 ® 4 pagini 25 bani În ziua de 14 septembrie 1895 s-au încheiat lucrările podului de Cernavodă, iar la ospățul inauguralia - relatau ziarele timpului - s-au servit 100 de berbeci și 50 de viței „fripți haiducește" și 800 vedre de vin. Întîmplarea face ca, după 71 de ani, tot în septembrie, bătrîna noastră Dunăre să fie martoră la deschiderea șantierului noii punți de legătură dintre Dobrogea și Bără­gan. Deși mai puțin festiv, evenimentul n-a trecut neobservat. Puterea de atracție a unei asemenea lucrări — concepută cu numeroase elemente de premieră tehnologică - a strîns la Gium­eni-Vadul Oii, într-un timp record, sute de constructori de prin toate regiunile țării. Unii dintre ei­­ podari încercați, cu tîmple încă­runțite și biografii profesionale pli­ne de performanțe ; alții, cu studiile abia încheiate, fac abia ucenicia șantierului. Pentru toți, deopotrivă, realizarea, pe teritoriul României, a primei legături rutiere peste Dună­re constituie un examen. Cu acest prilej susțin probe de competență tehnică autorii proiectului - un co­lectiv condus de ing. Gheorghe Bu­­zuloiu, de la Institutul d­e proiectări pentru transporturi, furnizorii de ma­teriale — în rîndul cărora se­ înscrie și uzina din Bocșa Română, care confecționează tablierele metalice, și, bineînțeles, conducerea grupului de șantiere, încredințată inginerilor Constantin Țintea și Boris Poenaru. Acum, aici lucrează vreo șase sute de construtori. „Sîntem, totuși, la în­ceput de drum­­ încearcă să se «scuze» șeful de lot de pe malul stîng, ing. Gheorghe Șincai ; treptat, treptat efectivele noastre se vor dubla, se vor tripla. După nevoi , volumul lucrărilor și termenul de punere în funcțiune impun o deo­sebită concentrare de eforturi." La­­ vîrsta Cernavodei", excavatoa­rele șantierului erau tîrnăcopul și lo­pata ; la fundațiile picioarelor po­dului s-a lucrat trei ani, în chesoane luminate cu luminări, iar transpor­tul materialelor, pe distanțe de circa 15 km, se făceau cu căruțe. La ni­velul tehnicii actuale, instalațiile „Benoto", care sapă în păm­întul mustind de apă și toarnă piloți de beton de 20 de metri, apar ca niște utilaje absolut indispensabile. De la celălalt mare șantier de pe malul Dunării românești - Porțile de Fier - a fost adusă o platformă pluti­toare , insula noastră — o numesc în glumă constructorii. De pe ea se vor fora și betona piloții de doi metri diametru ai pilelor din albia fluviului ; două din cele 16 fundații ale viaductelor au și fost isprăvite. La cărăușia materialelor ,­ o ade­vărată flotă , două șalupe, un re­morcher, cinci leacuri. Se tîrăsc ca niște lebede pîntecoase, gemînd sub povara zecilor de tone de ciment, de balast, de piatră. P.D.­48, „Bu­­cegi" și „Lacul Roșu" - sînt cele trei vase-dormitor, aranjate cu dichis marinăresc. Pe malul Dunării viața este aspră. Li­s chipurile pîrlite de vînt și de soare, dar oamenii nu se plîng. Stă­pînește șantierul un optimism robust, bărbătesc, contagios.­­ Cum ați „iernat" aici ? Răspunde la întrebare maistrul principal Victor Neumann, cu zeci Adrian CIMPEANU (Continuare In pag. a 3-a) PUNTE NOUĂ PESTE DUNĂRE SE pregătesc fundațiile pilei IN LOCUL METALULUI—MASELE PLASTICE. La fabrica de ciment „Victoria socialistă“ din Turda, valoarea pie­selor de schimb reprezintă 10% din prețul de cost al produselor. Pentru reducerea consumului de metal, co­lectivul tehnic din întreprinderea noastră a luat inițiativa de a în­locui o serie de piese metalice, cu PVC. Se experimentează folosirea rolelor din material plastic la ben­zile pentru transportul calcarului și argilei, ca și al zgurei granulate de la uscătoare in depozite (în mediu foarte abraziv, la temperaturi re­lativ ridicate). Din constatările de pînă acum rezultă că piesele din PVC se comportă bine. Dintr-un calcul estimativ a reieșit că prin întrebuințarea rolelor din material plastic, fabricate la „Chimica“-Cluj (al căror preț de cost este de a­­proape trei ori mai redus în com­parație cu al celor din metal) se vor obține o însemnată economie bănească (peste 1 milion de lei la cele 7000 de role montate în pre­zent) și, totodată, o importantă re­ducere a consumului de metal. Acțiunea de înlocuire a pieselor de schimb din metal continuă: se experimentează în prezent folosirea tuburilor din PVC în locul țevilor 0 75 mm din oțel la scurgerea apei industriale de la răcirea rolelor de antrenare ale unui cuptor CR-800 (economie valorică: 44%), ca și la conductele de aerisire de la filtrele cu saci ale morilor de ciment. (ing. Alexandru BUDA, corespondent) Ședință de lucru Marți dimineață a avut loc o ședință lărgită a colegiului Minis­terului Construcțiilor pentru In­dustria Chimică și Rafinării. Au fost analizate realizările din pri­mul semestru al anului și per­spectivele îndeplinirii planului pe trimestrul III. LA TRUSTUL DE CONSTRUCȚII­MONTAJE MINIERE PROLETARI DIN TOATE TARILE. UNITIVÁ! BILANȚ SEMESTRIAL întreprinderile producătoare de materiale de construcții ale Ministe­rului Industriei Construcțiilor au în­registrat în primul semestru urmă­toarele realizări, privind valoarea producției globale : Direcția generală a prefabricate­lor: Turda — 119%, Roman — 118,4%, Doicești — 117,6%­, Brașov — 107,9%, Galați — 10,5,9%, „Pro­­gresul“­Bucu­rești — 94,1%, Craiova — 90,3%, Militari-București — 89,4%, pe total D.G.P. — 101,1%. Direcția generală a industriei cera­mice, materiale de finisaj și izolații : Satu Mare — 136,7%, Jimbolia — 116,3%, „7 Noiembrie“-Sighișoara — 112,70­%, „Arieșul“-Cîmpia Turzii — 105,8%, „Zorile noi“-P. Neamț — 105,7%, ,,Hercu­les“-Tirnăveni — 104,4%­, Roman — 104,4%, Urziceni — 101,1%, „Record“-Sibiu — 100,8%, „Mureșeni“-Tg. Mureș — 100,8%, „Mondial“-Lugoj — 95,4%, „Recon­­strucția“-Feldioara — 92,2%, „1 Mai“­­Bucov — 99,4%, Bistrița — 92,6%, Țăndărei — 89,2% ; pe totalul indus­triei ceramice — 103,9% ; întreprin­derile de materiale de finisaj și izo­latoare : „Marmura“ — București — 101%, „Marmura“-Simeria — 100,9%, Bîrcea — 108,7,% Berceni — 105,3%, Turda — 106,3%, „Izolatorii”-Bucu­­rești — 106,8% , pe total D.G.I.C.M.F.I. — 104,8%. Direcția generală a industriei ma­terialelor de instalații : I.C.M.A.­Bucure­ști — 102,4%, I.A.E.C.-Bucu­­rești — 102,3%, „9 Mai“-București — 100,3%, „6 Martie“-Timișoara — 101%, I.P.C.F.C.-București — 101,1%, Uzinele ceramice­ Ploiești — 103,6% ; pe total D.G.I.M.I. — 101,5%. Direcția generală a industriei sili­­caților : „Victoria socialistă“-Turda —­ 103,7%, Bicaz — 100,6%, Medgi­dia — 102,2%, Fieni — 102%, „Te­­melia“-Brașov — 103%, „Ideal“-Cer­­navodă — 107%, Comarnic — 110,2%, „Stînca“-Brăila — 99,78%, Tg. Jiu — 86,27%­ ,,Azbociment“-Oradea — 105,2%, „Rapid“-Aghireș — 103,9%, Aleșd — 92,8%, Văleni de Munte — 101,06%, Dej — 106,7%; pe total industria lianților — 100,4% ; fabri­cile de geamuri de la Scăieni — 104%, Timăveni — 104,2%, Mediaș — 100,1% , pe total industria geamuri­lor — 103,2%. LOCUINȚE PROPRIETATE PERSONALA Pini. In prezent, la oficiul pentru construirea locuințelor proprietate personală din Pi­tești au fost primite circa 500 de cereri. La Pitești sunt in lu­cru 98 de locuințe — in blocuri sau vile, la Cimpulung — 22, iar la Rm. Vilcea și Curtea de Argeș — cite 16. Proprietarii noilor locuințe vizitează adesea șantierele, și se declară mulțumiți de execuție. (Gr. VARABIESCU, corespon­dent) im Redacția și administrația , București 46, str. Grădina cu cai nr. 7, raionul V. I. Lenin Telefon, 15.19.21 - 15.10.92 GAZETA EDITATA DE MINISTERUL INDUSTRIEI CONSTRUCȚIILOR, COMITETUL DE STAT PENTRU CONSTRUCȚII, ARHITECTURĂ ȘI SIS­TEMATIZARE ȘI COMITETUL UNIUNII SINDI­CATELOR DIN CONSTRUCȚII ȘI INDUSTRIA MATERIALELOR DE CONSTRUCȚII Abonamentele se fac la oficiile poștale, factorii poștali și difuzorii voluntari din întreprinderi și Instituții. Costul abonamentului: 3 luni — 3,25 lei, 6 luni — 6,50 lei, un an — 13 lei. PE URMELE „EXPERIMENTĂRILOR In 1966, într-un articol publicat în presa de specialitate, ing. O. Bîrsan, director tehnic în Direcția generală de construcții-montaj a Sfatului popular al orașului București arăta că, pe șantierele întreprinderilor aparținînd D.G.C.M.B., anual trebuie să se realizeze aproximativ 4 000 000 mp de ten­cuieli, aceste operații necesitind 1500 de muncitori. Calculele demonstrează că prin mecanizarea tencuielilor, cu 66 de mașini s-ar putea înlocui munca manuală a 942 muncitori. Și, într-adevăr, în acest sens direcția generală a făcut unele eforturi­­ de peste hotare au fost aduse pentru experimentare, cîteva mașini, printre care și cele numite turboșor. Referitor la acestea din urmă, a fost oare intenția forului tutelar pe deplin înțeleasă de către unele întreprinderi și șantiere ? Iată o serie de aspecte înregistrate pe cîteva șan­tiere din Capitală. Zilele trecute, maistrului Eugen Io­­nescu II, șeful lotului școala de 16 clase, din cadrul șantierului 3 al I.C.M. nr. 2, i s-a luat o piatră de pe inimă. Dis-de-dimineață, mecanicii de la I.U.T și-au strîns bagajele, au încărcat turboșorul (mașina de tencuit) într-un autocamion. Și deși au fost , la atelier — se spunea. Utilajul­­ nu l-a regretat maistrul. Of­tează însă după forța de muncă și materialele irosite pentru instalare : baracă de protecție, cutii pentru var, ciment și mortare, material în plus pentru fluidificarea mortarului. Oa­menii au ajuns la concluzia că ma­șina nu e bună. Așa că pînă ce s-au terminat lucrările de organizare, pînă cînd turboșorul a fost pus în func­țiune, zidarii Gh. R. Constantin și Costică Badea au terminat tot ma­nual o mare parte din tencuieli.­­ E mai sigur cu mistria — și-au zis ei. Așa să fie ? La I.C.M. nr. I, ma­șina a funcționat cât timp s-a aflat pe mina cunoscutului șef de brigadă Cunoașteți utilajul pe care-l mânuiți? V. Mătăchiță, care realiza, e drept, cu un efectiv cam mare, peste 900 mp de tencuieli pe zi. El a demon­strat și la alt punct de lucru — școala de 16 clase — de ce este în stare mașina, atunci cînd i se cunosc, cit de cit, caracteristicile. Deci s-a do­vedit că e bună, dar trebuie să știi cum s-o folosești. Dacă totuși nu dă randament pe toate șantierele, de vină sunt cei care privesc cu indo­lență problema organizării științifice a producției și a muncii. Pentru că este inadmisibil, de pildă, ca pînă acum să nu se cunoască: — Ce productivitate are mașina ?, — Ci­ți oameni trebuie s-o deser­vească ? — Ce fel de mortar e potrivit pentru ea ? întrebări care n-au primit răspun­­sul așteptat ! Șefii de brigăzi, ca și maistrul, nu cunosc parametrii de funcționare ai turboșorului (și nici nu aveau la în­­­demînă cartea tehnică a mașinii). Au auzit că pompa de tencuit mortar a fost o povară și pentru alte șantiere. Așa că nu i-a entuziasmat faptul ca au primit-o și ei, la punctul de lucru. — Noi am folosit-o mai mult pen­tru transportul mortarului — ne-a mărturisit Ion Todeanu, șeful unei echipe de zidari de la blocul B1, șantierul 1 al I.C.M. nr. 2. — Chiar eu am lucrat cu mașina. Risipește mult mortar, se dereglează cu ușu­­rință, furtunul se îndoaie, trebuie curățată, spălată des... Și noi n-avem timp. Trebuie să cîștigăm bani. Iar cu un astfel de utilaj mai mult pier­dem ! Ultimele cuvinte ne-au lămurit , omul și-a crezut amenințat cîștigul. Mentalitatea că mașina de tencuit tur­boșor n-are randament — și, de a­­ceea, cei din brigadă vor lua bani mai puțini — și-a făcut loc și pe unele șantiere ale întreprinderii de construcții-montaj nr. 3. Am stat de vorbă cu Ion Marmala­­chi, mecanicul turboșorului aflat la blocurile 3 și 4 ale șantierului 3 (I.C.M. nr. 3). — Am avut perioade de stagnare pînă a veni aici, ne-a spus printre altele. — In ansamblul Drumul Ta­berei, echipele conduse de Gh. E­­nache și I. Goldiș au primit mașina cu multă răceală. Pînă la urmă... s-au descotorosit de ea. Atunci, s-a hotărît să executăm cu ea tencuieli la căminele studențești Regie. Una dintre formații a tencuit o zi, două, și,­ pe urmă, a apelat din nou... la misiuie. Două săptămîni a stat tur­boșorul­. Nici o echipă n-a mai avut curaj să folosească acest mijloc me­canizat de lucru. Pînă la urmă, s-a găsit totuși un om, șeful de echipă I. Lupu, care îl folosește, dar nu la capacitatea prevăzută : 18 ziduri de categoria a VII-a, 2 muncitori ne­­calificați și un mecanic realizează, zilnic, circa 400 mp de tencuială. Cunoștințele despre productivitatea turboșorului, despre numărul oame­nilor ce trebuie să-l deservească și gradul lor de calificare, despre re­țeta de preparare a mortarului sînt foarte reduse, neclare, și în rîndul multor zidari și maiștri de la șantie­rul 3. După maistrul Vasile Dinescu, de la blocul 3, turboșorul trebuie de­servit de 60 de muncitori. Alte pă­reri : 10, 20, 30 de muncitori. Faptul că o echipă cu atîția zidari Gh. VOICU (Continuare in pag. a 3-a) CONSTRUCȚII DESTINATE TURIȘTILOR Un număr din ce în ce mai mare de turiști din țară și de peste ho­tare își manifestă dorința de a cu­noaște mai îndeaproape frumusețile patriei noastre. Totodată, inițiativa de a organiza în 1967 un an turis­tic internațional presupune un nou aflux de vizitatori. In contextul preo­cupării generale de a se asigura un cadru modern și adecvat, sarcini deosebite revin constructorilor. „Pînă la începutul acestui sezon — ne-a comunicat ing. Lupu lOINA, șeful serviciului dispeceri urmărite de la O.N.T.­­ au și fost realizate o se­rie întreagă de lucrări, împreună cu motelurile de la Bucium și Băicoi, căsuțele prefabricate de la Costinești, cu modernizările efectuate la hote­lurile Ambasador și Athenée Palace din București, au fost date în folo­sință mai multe campinguri : în Pă­durea Băneasa, la Giurgiu, Ca­ransebeș șa. Constructorii au con­tribuit ca, astfel, capacitatea de ca­zare a turiștilor să sporească cu aproximativ 2000 de locuri. În cursul lunii iulie această cifră va fi însă modificată, deoarece se vor crea noi posibilități, prin ter­minarea altor obiective : la Mamaia, trei hoteluri­­ cu parter și 10 pînă la 13 etaje, avînd în total cca. 1100 de paturi, un restaurant cu autoser­vire pentru 1000 de persoane, cam­­­pinguri și căsuțe prefabricate, tota­­lizînd aproape 2000 de locuri ; încă 1000 vor fi asigurate în alte cam­pinguri ce vor fi gata la Tg. Mureș, Sovata, Lacul Roșu, Craiova, Pădu­rea Gherăiești etc. în general, se poate spune că proiectanții - printre care se nu­mără institutul „Proiect-București", I S.C.A.S., diferite D.S.A.P.C.-uri - au urmărit ca, prin soluțiile prevăzute, să ofere turiștilor un plus de este­tică și confort. Bunăoară, motelurile (construcții în premieră,­ în țara noastră), situate în locuri pitorești, pe artere de circulație în afara localităților, au trăsături arhitecto­nice care se încadrează în specificul regiunii, îmbinate însă cu cele mai moderne condiții de cazare și par­care a vehiculelor. Campingurile, de asemenea, s-au bucurat de o deose­bită grijă : cel de la Băneasa, de pildă, este dotat cu căsuțe prefa­bricate cu prispă, cu corturi, grup sanitar complet. Cu cîteva excepții - hotelurile de la Tr. Severin (executant, întreprin­derea nr. 6 de construcții-montaje- Craiova) și Poiana Brașov (Trustul nr. 5-Brașov), motelul de la Căciu­­lata (T.B.C.-Argeș), care se află în întîrziere față de graficele stabilite - constructorii au depus, la rîndul lor, eforturi ca lucrările să fie rea­lizate la termen și conform cerin­țelor de calitate, în acest sens, o mențiune specială pentru T.C.E.H.­­Constanta." In contextul dezvoltării generale a economiei naționale, industria minieră ocupă un loc de frunte. Chemată să valorifice bogățiile naturale ale țării, ea își aduce contribuția la sporirea producției de energie electrică, la asi­gurarea de materii prime și auxiliare industriei grele. Ca urmare, anul a­­cesta Ministerului Minelor i-au fost alocate de la bugetul statului fonduri de investiții in valoare de circa 2,5 miliarde de lei. Ele sunt destinate dez­voltării și modernizării unor exploa­tări miniere mai vechi, ca și deschi­derii unor mine, cariere și fronturi noi. Particularitățile industriei miniere dau o notă aparte și investițiilor din acest sector. Ca și în alți ani, o bună parte din lucrările de construcții-mon­­taj se realizează în regie — îndeosebi cele cu specific minier propriu-zis, cum sunt galeriile, planurile înclinate, puțurile etc. ; de lucrările de suprafață se ocupă Trustul de construcții-mon­taje miniere din București și alte cî­teva organizații de execuție republi­cane sau locale. Eforturile susținute depuse de constructori și mineri — mai cu seamă pe șantierele in regie — au permis ca in primele șase luni să se realizeze 50% din sarcinile va­lorice anuale, ceea ce constituie un succes remarcabil. In această perioadă au fost puse în funcțiune o seamă de noi obiective, printre care se numără cariera de lignit de la Cicani, dezvoltarea pre­­parației de la Tarnița, funicularul de la Jugur, sondele de la salinele Oc­nele Mari, dublarea conductei iazului de decantare de la exploatarea Baia Sprie, iazul de decantare de la pre­­parația Slatina, amplificarea decanto­­rului de steril de la Rovinari, baia și lămpăria din grupul social al minei Lonea. Cu toate acestea, ritmul în care se desfășoară lucrările pentru industria minieră lasă încă mult de dorit. In­suficienta pregătire a investițiilor a făcut ca o bună parte din ele să nu poată fi atacate la timp sau să se dezvolte anevoie, fie din lipsa docu­mentației, fie din lipsa amplasamen­telor. Așa s-a prezentat sau se prezin­tă incă situația pe șantierele de la Recea, Teliuc, Leșul Ursului, Mahmu­­dia, Baia Borșa, Reterega, Gîrla, Tis­­mana etc. Carențele acestea se reflec­­­tă pregnant în activitatea Trustului de construcții-montaje miniere (director general, ing. Ștefan Nicolae), în pla­nul căruia figurează obiective de pri­mă importanță pentru economia na­țională. Cu toate că pentru semestrul­­ nu și-a propus decit 45% din sarcina pe 1967, trustul a înregistrat o restan­ță de 16 milioane de lei. Insuccesul constituie oare un accident . După pă­rerea noastră, nu. El era previzibil, cu implicațiile sale economice, cu tot­ înainte de toate, cîteva precizări. Față de anul trecut, planul valoric al T.C.M.M. (420 milioane de lei) a cres­cut cu circa 50% ; planul de punere în funcțiune prevede circa 800 de obiective. Cum lucrările nu prezintă un grad de tehnicitate prea ridicat, dificultățile în îndeplinirea acestor sarcini sunt legate exclusiv de răs­­pîndirea mare a fronturilor de lucru. Așadar, înainte de toate e necesară aici o organizare elastică, adaptabilă operativ, cu verigi bine studiate și în­cadrate. Dar iată că tocmai în acest compartiment-cheie s-au înregistrat, progresele cele mai neînsemnate. Au sporit obligațiile, a sporit complexita­tea activității, dar principiile organi­zatorice au rămas, în linii mari, ace­leași. Dacă nici pînă acum n-au fost atacate o seamă de lucrări înscrise în plan, dacă unele din ele au fost începute cu întîrziere, trustul are — să zicem — circumstanțe atenuante. El poartă însă întreaga răspundere pentru slaba activitate a unor șantiere, generată de propriile deficiențe. In si­tuațiile centralizatoare, consecințele ei capătă proporții îngrijorătoare. Au fost vizate mai cu seamă realizările valorice — și iată că la 30 Iunie, 33 de obiective cu scadență contractuală in 1966 erau incă nepredate ; la șantie­rul Țebea, bunăoară, se realizează planul semestrial, dar rămîn nepre­date vreo 15 obiecte. La 31 mai s-au înregistrat 11 milioane lei pierderi, ceea ce echivalează cu dotația pentru întreg anul. De la Banca de investiții ni se semnalează că pe șantierele de Aurel ZELINSCHI (Continuare în pag. a 3-a) d­in primul semestru s-au realizat cca. 43<to din sarcinile valorice anuale , 33 de obiective cu scadență in 1966, nepredate încă . După 5 luni — 11349 000 de lei pierderi © în centrală inginerii trustului OPTICA DEFORMATA A­­ CENTRALEI" • • • •••*". . •­­v. v .• v • !-•/ ■ [UNK] V--. vi -*­­• i‘ . ■?xr**l*­**>! »­­ • •• • . • *•. . .­­ ..­.. . . • ȘI CERINȚELE ACTUALE ALE PRODUCȚIEI peste 50 ora din Desen de Z. BUZEA

Next