Constructorul, octombrie 1969 (Anul 21, nr. 40-43)

1969-10-04 / nr. 40

întruniți intr-um schimb de experiență la Reșița, 111 ran"1 HB——MWva»n—apa*—ga——i mimii mi wn»'mi . •.­xxmn­delegații mai multor întreprinderi de construcții­­montaj au ajuns la concluzia că PROIECȚIA MUNCII ESTE IN PRIMUL RÂND O PROBLEMĂ DE ORGANIZARE La întreprinderea de construcții și montaje metalurgice — Reșița a avut loc săptămîna trecută un schimb de experiență pe probleme de protecția muncii, organizat în colaborare cu Ministerul Muncii și Consiliul județean al sindicatelor Caraș-Severin. Au participat delegați de la I.GM.S. — Ga­lați, I.C.S. — Hunedoara, I.C.M. nr. 13 și Trustul de construcții — Timiș, întreprinderea județeană de construcții-montaj Caraș-Severin, precum și de la Direcția generală pentru lucrări de construcții-montaj din Ministerul Industriei Metalurgice. Tematica referatelor prezentate a reușit să contureze cele mai esențiale aspecte ale muncii de prevenire a accidentelor de muncă și îmbolnăvirilor profesionale pe șantiere, punînd în dezbatere numeroase metode eficace aplicate în acest domeniul muncii. Compartimentul ajutător, 1 special constituit în acest scop în ■ cadrul întreprinderii de construcții • și montaje siderurgice — Galați, 1 controlează săptămînal toate locu­­­­rile de muncă. în primii doi ani — ■ a menționat ing. Alexandru Coteț­­ — tehnicienii de protecția muncii * erau repartizați teritorial. Acest ■ sistem organizatoric s-a dovedit de­­­­fectuos, deoarece tehnicienii nu pot­­ avea o pregătire atît de multilate­ .­rata, nicit să cunoască întreaga ga­­­­mă de meserii, prevederile tuturor ■ N.T.S.-urilor pentru lucrările de ■ construcții-montaj. Ca atare, s-a­­ trecut la organizarea controlului pe­­ șantiere în echipă alcătuită din mai­­ mulți tehnicieni, fiecare din ei ur­­­­mărind un domeniu specific de ac­­­­tivitate: electro-securitate, instala­­­­ții, utilaje de ridicat, lucrări de­­ construcții etc. Rezultatele obținute în prevenirea accidentelor pe acea­stă cale se oglindesc în numărul scăzut al acestora, față de anii pre­cedenți. Echipa de control ia pe loc mă­suri pentru remedierea deficiențe­lor constatate, pentru înlăturarea abaterilor de la normele de tehnica securității muncii. în cazurile cînd pericolul de accidente este iminent, întocmește procesul-verbal de opri­re a lucrării; în acest fel, întregul colectiv este pus în gardă; aproape întotdeauna, deficiențele sunt înlă­turate în numai cîteva ore. Tehni­cienii de protecția muncii de la I.C.M.S.­­ Galați nu se sfiesc să propună imediat sancționarea celor vinovați de neaplicarea N.T.S. Neîngăduința față de abateri duce, M. NEGREANU (Continuare în pag. a 4-a) Controlul in echipa e mai eficace La întreprinderea de confecții metalice și aparataj din Capitală se produce o gamă largă de produse, destinate șantierelor de construcții. In fotografie, se montează rotoarele între palete la ventilatoarele axiale cu ax prelungit Amploarea lucrărilor pe șantie­rele marelui combinat din Galați oferă o largă siderurgic sferă de activitate și pe linia protecției C­ele patru puncte cardinale și subdiviziunile lor constituie, pentru multe — prea mul­te — șantiere, tot ,atîtea porți­ de intrare. Și, din păcate, tot atîtea porți de ieșire. Printre construc­țiile în lucru, trecătorii se plimbă ca la ei acasă, copiii își fac potecă mai scurtă spre școală, maidan de bătut mingea, fructarii ambu­lanți își amenajează tarabe. Iese din șantier un om cu o scîndură, cu o țeava de la schela metalică, bună pentru antena de televizor sub braț, cine-l întreabă unde și de ce le duce ? Cine controlează încărcătura camioanelor ? Noroc cu pierderile admisibile, că dacă am cerceta puțin pe unde ajung o bună parte din materiale... Incintele de șantier deschise tu­turor vunturilor și tuturor vizita­torilor sunt o tentație și o invita­ție pentru pungașii din afară și dinăuntru. „Ce naiba, ești la con­strucții, nu poți să-mi faci rost de doi saci de ciment ? Te cinstesc bine...“. Miliția, tribunalele nu mai pri­didesc cu cei ce se pretează la astfel de „cinste". Căci pe un ast­fel de teren propice, fenomenul in­fracțional crește ca ciupercile in gunoi. Ministerul Construcțiilor Indus­triale a luat problema pieptiș. O dispoziție elaborată și difuzată la Ieșirea­ numai pe poartă toate unitățile de execuție acum cîteva zile glăsuiește : „In cel mai scurt timp, pe toate șantierele se va executa împrejmuirea definiti­vă. In cazul cînd acest lucru nu este posibil, se va executa împrej­muire în soluție provizorie. La în­ceperea lucrărilor noi se va exe­cuta de la început împrejmuirea în soluție definitivă“. Pentru­­ a­­ceasta, se va­­ cere beneficiarilor și proiectanților să predea pro­iectele necesare. Cu luni în urmă, am văzut ase­menea treabă cu cap la șantierul uzinei de vane de la Bacău. Lu­crările începuseră abia de cîteva zile. Cu ce ? Cu montarea unor magazii și ateliere, cu săpături și cu... gardul din prefabricate. „Să știe oricine — îmi spunea șeful de lot — că aici nu-i sat fără cîini. Se intră și se iese pe o singură poartă, păzită în regulă. In rest, nici n-avem nevoie de paznici cu post fix, doar de un control, de un om care să facă rondul“. Dispoziția de care aminteam mai prevede să se reanalizeze mo­dul de organizare a descărcării și depozitării materialelor de masă, pentru ca descărcarea, stivuirea și sortarea acestora să se facă în cel mai scurt timp și fără pierderi. De asemenea — lucru foarte impor­tant — eliberarea materialelor să se facă numai pe baza bonurilor de materiale întocmite de maiștri și vizate de șefii de lot (secție), apli­­cînd cu strictețe regulile privind controlul preventiv. Bine ar fi ca și constructorii din afara M.C.I. să procedeze cit mai curînd la fel. Hoțul n-are stea în frunte, să-l poți ști de la dis­­tanță. Dar el să știe că pe șantie­re nu-i mai curg izvoare de lapte și miere. Năravul are, totuși, le­cuire. Adrian RUSU var» I ! $! TOTUȘI, ÎNCĂ MAI SÎNT MULTE DE FĂCUI Fabrica de produse ceramice de la Urziceni poate demara mai devreme Pînă la sorocul premierei la noua fabrică de produse ceramice de la Urziceni au mai rămas aproape două luni de zile. Părerea unanimă este însă că termenul de 30 noiem­brie poate fi devansat. Dacă nu cu o lună, cel puțin cu 15 zile. Dezidera­tul acesta, formulat în cadrul an­gajamentelor asumate de construc­tori montori (de la Trustul nr. 1 și, respectiv, întreprinderea de instala­ții și motaje nr. 11) continuă însă să stea sub semnul incertitudinii. De ce ? Fiindcă, după ce multă vreme a „mers“ tare, acum șantierul con­dus de ing. Nicolae Nicuț pare-se că nu are suficiente resurse pentru finiș. Oricum, colectivul de construc­tori și montori de la Urziceni, ca și ceilalți factori care concură la reali­zarea investiției, și-au dovedit hăr­nicia, priceperea și sunt perspec­tive ca această frumoasă carte de vizită să nu fie întinată. Cu unele excepții, (uscătoria, de exemplu), o­­biectivele fabricii se înscriu în sta­diile fizice prevăzute în graficele coordonatoare. La secțiile omogeni­zare, fasonare, uscare, ardere mai este încă destul de lucru, mai ales în ceea ce privește montajele. In a­­­ceastă ordine de idei, trebuie re­marcată inițiativa beneficiarului, de a monta cu propriile forțe echipa­­­­mentul de la secția de fasonare; dacă la fabrica similară de la Iași opera­ția aceasta au efectuat-o montoriii furnizorului străin, aici ing. Mihai Marin și echipa lui Nicolae Drăgan au făcut singuri aceeași treabă, ur­­­mînd ca tehnicienii străini să fie invitați doar la probele meca­nice. 4 din cele 5 cuptoare su­nt gata 1 300 care vor fi utilizate in procesul de fabricație; în stadii avansate se pregătite, urmînd ca la 20 octom­brie să înceapă temperare;­ ; se în­­zidesc ultimele vagonete, din cele1 află, de asemenea, depozitele, plat­forma de produse finite. în ceea ce-l privește, beneficiarul se pregătește intens pentru start, în depozitul de materii prime există încă de pe a­­cum circa 18 000 mc de argilă, iar cadrele trimise spre calificare la fa­bricile de produse ceramice de la Țăndărei, Piatra Neamț și Tg. Mu­reș abia așteaptă semnalul adunării. în aceste zile la Urziceni se în­­tîlnesc, într-un­ efort comun, repre­zentanții proiectantului (I.P.I.M.P.C.), Direcției de lucrări capitale, Direc­ției generale tutelare din Ministerul Industriei Materialelor de Construc­ții. Intr-un fel sau altul, fiecare din­tre aceștia se străduiesc să apropie festivitatea scoaterii din cuptor a primelor produse. Dar, iată, că toc­mai în problemele-cheie se dove­desc cu toții neputincioși. Alimenta­rea cu energie electrică (care ar fi permis efectuarea unor rodaje) nu poate fi încă rezolvată. Releele VLP, pe care D.L.C. trebuie să le asigure din import, intîrzie să so­sească, fapt pentru care întreprin­derea „Electromontaj“ nu poate defi­nitiva postul de transformare. Sta­ția de reglare a gazelor nu poate fi nici ea isprăvită, din lipsa separa­torului cu inele Rasching, așteptat cam de multișor de la Uzina meca­nică din Mediaș. Dacă socotim că mai sunt și alți furnizori cu datorii neonorate, putem conchide că există încă suficient teren pentru sporirea și intensificarea eforturilor, ca in­vestiția să poată intra în funcțiune înainte de termenul planificat. Adrian CÂMPEANU Aspect de la montarea ultimelor utilaje tehnologice Hala cuptoarelor O dată cu noul an universi­tar, transpunînd in viață planuri­le institutului „Proiect-București**, constructorii de la Trustul nr. 1 (șantierul Institutului politehnic din Capitală) au dat în folosință primul obiectiv — corpul de în­­vățămînt general. Aici funcțio­nează noile laboratoare de lu­crări practice pentru studenții a­­nilor I și II, sălile de desen, ca­binetele de lucru pentru corpul profesoral, amfiteatrele de fizi­că, laboratoarele de mecanică, de organizarea și planificarea între­prinderilor și sălile de seminar. Pe șantier, constructorii gră­besc ritmul la viitoarele corpuri de clădiri. In fotograf­ie: vedere de an­samblu a corpului de învățămînt general de la noul Institut poli­tehnic. 1 • Mașini de ridicat de mare capacitate. Noile tipuri de maca­rale turn, macarale pe pne­uri ș. a., prezentate la Tîr­­gul de la Viena, se caracte­rizează prin înălțimi și deschi­­­­deri foarte mari, prin creșterea importantă a capacității de ridi­care. Firma austriacă Liebherr, de pildă, a realizat: o macara­­tura cu braț orizontal, avînd capacitatea de ridicare de 5 t la 61 m deschidere și 67 m înălțime (20 t la deschidere mai mică de 17­60 m) ; o macara­­tura cu braț ce se înclină, pu­tind ridica pînă la 90 m o greu­­­tate de 12 t ; o automacara cu Noutăți la Tirgul de la Viena Avînd prilejul de a vizita Tirgul de toamnă de la Viena (7—14 septembrie 1969), am remarcat, printre exponatele numeroaselor țări și firme participante, produse cu caracteristici moderne pentru sectorul de construcții, care marchează nu numai­­ progrese calita­tive, ci și unele noi concepții funcționale, oferind astfel o imagine de ansamblu asupra stadiului atins și a perspectivelor de dezvol­tare ale tehnicii din ramura noastră. Am reținut ca deosebit de interesante, și îmi permit să înfă­țișez pe scurt cititorilor gazetei, unele domenii în care aceste pro­grese sunt cele mai vădite: capacitatea maximă de ridicare de 3,5 t la 47 m. Dintre varia­tele produse ale firmei Demag- Richter se remarcă o automacara pe pneuri, care poate ridica 4 t la 72 m înălțime. Firma Coles și-a lărgit gama de macarale, cu capacități de 150—120—70 t. • Stații de betoane. 10 ti­puri de Centrale automate pen­(Continuare în pag. a 2-a). tru prepararea betoanelor for­mează gama „Betonat“, a firmei Libhert. Echipate cu betoniere ing. Dumitru RADULESCU din Ministerul Construcțiilor Industriale PROLETARI DI­N TOATE TARILE, ONIțTVAK : 9 Constructorul Gazetă editata de Ministerul Construcțiilor Industriale ți de Comitetul Uniunii sindicatelor din construcții si industria materialelor de construcții Peisajul urbanistic al municipiului Arad se schimbă neîncetat. O parte din noile blocuri ridicate pe Bd. Armata poporului. Dar despre cei ce provoacă indisciplina, de ce nu se vorbește? , Am in față un raport plin cu ta­bele, cifre, situații comparative, adunate dintr-o activitate de 8 luni. I Din el nu lipsesc, bineînțeles, nici obișnuitele justificări — cred că atunci cînd va dispărea aceas­tă îndeletnicire, care consumă inte­ligența atîtor ingineri, economiști, t­ehnicienii se va scufunda pămîntul. O iau de la cap spre coadă și vice­versa, apoi de la mijloc spre am­bele sensuri, privesc filele pe ver­ticală, orizontală, diagonală și nu pricep nici cit mița din calendar. Din planul pe 8 luni, întreprin­derea nr. 12 de construcții-montaj din Constanța a realizat 87,5 la sută ca antreprenor general și 86,4 la sută cu forțe proprii, iar din totalul planului anual — circa 60 la sută. Pînă acu­m e limpede ca lumina zilei. Atît au putut oamenii, atît au făcut! Au și destule argumente pentru ne­­irealizări. Dintre toate am reținut unul, pe care-l voi cita din întregime. „— lipsa forței de muncă­— în spe­cial zidari, dulgheri, betoniști și ne­calificați — la șantierele din zona Ion PREDA (Continuare in pag. a 3-a) RITMUL A CRESCUT SPECTACULOS: SE VA PUTEA MENȚINE? Cu o dotare modestă, Întreprinderea de construcții-montaj a județu­lui Brăila, creată pe nucleul unui grup de șantiere, a început anul in condiții oarecum improprii. S-a dezvoltat și organizat însă „din mers“, iar unele din dificultățile inerente începutului au fost lichidate. — Ca dovadă — ne spunea prin­tre altele, deunăzi, ing. Al. Popescu, directorul întreprinderii — in luni am realizat 74% din sarcinile­­ valorice anuale. Și pornisem de la numai 12 procente în trimestrul I... — Situația predării locuințelor se înscrie în aceeași dinamică ascen­dentă ? — Socotiți, vă rog, singur, din cele 1571 de apartamente înscrise în plan, au fost recepționate pînă acum 530. — Cam puține. — Intr-adevăr, așa este. Ne-a ținut pe loc lipsa unor piese de instalații: fontă și tuburi PVC pen­tru scurgere, robinete ș.a. Dacă le procurăm — iar în această pri­vință avem multe promisiuni fer­me — în cursul lunii octombrie vom mai prezenta la recepție alte 450. Așa că pentru ultimele două luni vom rămâne cu 591 de apar­tamente, ceea ce nu-i de speriat. Le vom preda pe toate și, poate, peste prevederi un bloc cu 75 Construcțiile de locuințe din Brăila de garsoniere, din fonduri de or­ganizare de șantier. Va fi totuși un succes, dacă ținem seama că o seamă de blocuri au fost atacate abia în luna iulie,­ că multă vre­me am fost stingheriți de lipsa documentației, a utilajelor, a ba­lastului. — Știm, de pildă, că aț­ început anul 1969 cu un front de lucru ce însuma doar vreo 300 de apar­tamente. Credem că situația aceasta nu se va repeta și în acest an. — Este adevărat că, în prezent, avem atacate 705 apartamente. La prima vedere, situația pare bună. Dar 445 din acestea sunt abia la... săpături, iar proiectele de execu­ție vor sosi abia pe la 3­ 5 octom­brie. De altfel, la 10 septembrie nu se sosise decât 20 °/o din documen­tația acoperitoare pentru sarcinile de plan din 1970.­­ Se întrevede, deci, pericolul ca o parte din dificultățile vechi să se reediteze... — Chiar dacă din planul valoric pe 1970 locuințele reprezintă doar 45%, la anul vom avea totuși de executat aproape 2000 de aparta­mente. E drept, de data aceasta suntem­ mai bine pregătiți. Avem un poligon de prefabricate pe ca­re-l folosim la turnarea planșeelor, ne-au sosit 6 macarale-turn de 300 t, dispunem de două seturi de Aurel ZELINSCHI (Continuare in pag. a 3-a) EEBSSI Anul XXI , simbolu­l 4 octombrie 1969 Redacția fi adminita Itafia: București 46 str. Grădina cu cai nr. 7, sectorul 6, tele­fon 15.19.21—15.10.92 . Drepte și curbe, liniile elegante ale corpului central de comandă de la Aeroportul internațional Otopeni s-au dezbrăcat de schele, în prezent se fixsează panourile de sticlă și se montează elemen­tele decorative ale fațadei. Colacul de salvare... Orice șantier sau întreprindere care se respectă cit de cît, de la un timp încoace, are în dotare și... „lipsa forței de muncă". Un argu­ment modern și eficient, de largă aplicabilitate. Activitatea șan­tierului vibrează la tensiunea ma­ximă. Sus, pe pla­că, cîțiva beto­niști se sprijină in coada lopeților; alături, unii fu­mează, iar alții stau întinși la soare. Mormanul de beton a prins crustă. Pe șeful e­­chipei îl afli la vestiar, nu — Bine, omule, odată mai isprăviți planșeul ăla ? !— Cu cine to­varășe ? Nici pînă acum nu mi s-a completat forma­ția... Ondulațiile zi­dului sînt eviden­te; muchiile sînt strîmbe, iar rostu­rile dintre cără­mizi goale. Mais­trul nu-i de fată. Este undeva, pe­­aproape, și duh­nește o drojdie. — Meștere, du­­mitale îți place zidăria asta ? — Cum sa-mi placă ? răspunde omul nostru ofen­sat. N-avem înco­tro : cu oamenii pe care-i avem altceva nu putem scoate. .— De ce nu funcționează uti­lajele cum tre­buie ? I— N-avem me­canici suficienți. Magazia este plină de scule, mecanisme și dis­pozitive de mare randament, dar indicele de pro­ductivitate se men­ține la cote infe­rioare. — De ce, tova­rășe inginer ? — N-avem des­tui oameni ! Au fost create toate condițiile că prețul de cost al lucrărilor să înre­gistreze saltul ca­litativ de la plus, la minus, însă n-r­ face. — Ehei — cu­getă șeful șantie­rului — dacă am mai avea și vreo cincizeci de zi­dari, vreo treizeci de lăcătuși... Termenul de pu­nere în funcțiune a investiției a tre­cut de mult. — Cauza prin­cipală a acestei situații este „lip­sa forței de mun­că"... Ce ne-am face oare fără acest „colac de salvare" cu care adeseori ne amăgim încercăm să-i a și­măgim și pe alții? Emil STERESCU i

Next