Constructorul, august 1970 (Anul 22, nr. 35)

1970-08-29 / nr. 35

f Anul XXII ? iintbófá 29 august mo VWW&âiMIlfflH Redacția și administra­ția : București 46, str. Grădina cu cal nr. 7, sectorul 6, telefon 15.19.21-15.10.92 De curînd au început lucrările pe șantierul viitoarei fabrici de mate­riale izolatoare din Vaslui. Cu a­­ceastă unitate a industriei materia­lelor de construcții, care se va ală­tura fabricilor de mobilă și de confecții construite în ultimii ani, începe să se contureze o platformă industrială a orașului din apropie­rea luncii Bîrladului. Fabrica va avea, în principal, trei secții productive : de dialit, de vată minerală și de carton asfaltat. Pri­ma va intra în funcțiune în 1972, iar celelalte — în trimestrele I și H 1973. Dotată cu utilaje la nivelul tehnicii actuale pe plan mondial (cea mai mare parte din ele urmind a fi realizate în țară) și prevăzută cu un înalt grad de mecanizare și automatizare, fabrica va produce a­­nual 7 milioane cărămizi de dialit format normal, 12 mii de tone de vată minerală și produse din vată minerală și 50 milioane m.p. de carton asfaltat. Proiectanții de la I.P.I.M.C. au prevăzut fluxuri raționale de pro- In 1972, materiale izolatoare de la Vaslui IMMMHi­ ducție, amplasate în hale comasate funcțional. Prin aceasta, întreaga fabrică va ocupa o suprafață de numai 13 ha, avind un grad de ocupare a terenului de 70—75 la sută. Soluțiile constructive moderne — clădiri aproape în întregime pre­fabricate — vor permite executan­tului să realizeze ritmuri rapide și productivități ridicate. Evident, indicatorii tehnico-eco­­nomici ce se vor realiza la viitoa­rea fabrică vor fi superiori celor obținuți în actualele întreprinderi. La fabricarea vatei minerale și a cartonului asfaltat, productivitatea va fi mai mare cu 30 la sută, res­pectiv cu 20 la sută față de cea de la întreprinderea din Berceni, iar la dialit o va întrece cu 25 la sută pe cea a fabricii de la Bîrcea. De asemenea, prețul de cost al fiecăruia din produse va fi mai scăzut. Pe lîngă însemnătatea socială pe care o are amplasarea fabricii la Vaslui (vor lucra în întreprindere cca. 1 000 de oameni, dintr-un oraș cu o populație de 20 000 de locui­tori), merită a fi reținută și efi­ciența economică. Date fiind volu­mul mare și greutatea relativ redu­să a materialelor izolatoare (din­tr-un vagon de materii prime re­zultă 15—20 vagoane de vată mine­rală), este rațional ca fabricile pro­ducătoare să fie situate cît mai aproape de marii consumatori — în cazul de față șantierele din Moldo­va — pentru a se scurta distanța de transport. Gazetă editată de Ministerul Construcțiilor Industriale ți de Comitetul Uniunii sindicatelor din construcții și industria materialelor de construcții I CincinaM 1971-1975 I Pregătiri pe șantierele industriale din Tîrgoviște La 20 august, Grupul de șantiere pentru construcția platformei in­­dustriale­ tîrgoviște realizase 72 de procente din sarcina valorică anua­lă, situîndu-se astfel pe un loc de invidiat în ierarhia unităților de execuție ale Ministerului Construc­țiilor Industriale. Scepticii vor zîmbi, propunînd imediat un co­rectiv : da, dar la ce plan ? la 112 milioane forțe proprii ? se poate compara cu trustul sau cu între­prinderea cutare, care au de trei și de cinci ori mai mult ? Le vom mai aminti, deci, că și la produc­tivitatea muncii — stabilită la o medie lunară de aproape 5600 de lei — grupul tîrgoviștean stă pe vîrf de piramidă , u­șy0 la zi. Sînt parametri obiectivi de apre­ciere, cărora prin forța­­ lucrurilor trebuie să le mai adăugăm un ele­ment de esență : vîrsta unității. La 1 septembrie, grupul împlinește un an de la înființare. Cîte întreprin­deri se pot mîndri cu o asemenea evoluție rapidă, care a contopit treptele de formare, adaptare și maturizare într-un șuvoi compact de energie ? Hotărînd constituirea grupului, cu un statut provizoriu special, mi­nisterul a avut în vedere să orga­nizeze din timp la Tîrgoviște o bază de pornire pentru sarcinile de construcții-montaj legate de apro­piata explozie industrială a jude­țului Dîmbovița, stabilită de Con­gresul al X-lea al partidului. A fost un an de­ pregătire din mers — an în care tînărul colectiv și-a și afirmat seriozitatea și competența, demonstrate nu numai prin cifrele de mai sus, ci și prin punerea în funcțiune în devans a unor obiec­tive (secția de prefabricată de la Găești, balastiera Mătăsaru-Fusea), prin crearea condiților ca fabrica de frigidere din Găești să-și în­ceapă producția cu cîteva luni înainte de termenul prevăzut, prin stadiile fizice avansate în care se află alte obiective. Intre cadrele de bază ale grupului, proporția celor preluate de la vechii executanți este net minoritară, deși con­tinuitatea în funcție a unor pricepuți conducători de șantier sau tot ca ingi­nerul Ion Costel (Găești) ori tehnicianul Ion Rădulescu (Fieni) s-a dovedit cît se poate de utilă. Pe cei mai mulți i-au adunat însă aici, pe deoparte vestea ma­rilor lucrări în pregătire, pe de alta spi­ritul de echipă ce s-a legat de directorul noii unități, inginerul Aurel Micu, în de­cursul bogatei sale cariere profesionale de două decenii la conducerea atîtor lucrări din siderurgie, din construcția de mașini, din domeniul construcțiilor hi­drotehnice — răspindite de la Hunedoara la București, de la Roman la Rovinari sau in Lunca Dunării. Chiar dacă nu se cunoșteau între ei, îl cunoșteau pe di­rector — Iar faptul că inginerii Dragoș Bîlcu (inginer-șef), Nicolae Nagodă, Ghenade M­­edianu, Constantin Popescu, Gavrilă Alverescu, Adrian Simion, mai­ștrii Ion Steriade și Aurel Condrea, nov­oi­atorii Ion Teodorescu și Covaci, pină și echipa de săpători a rădăuțeanului Onofrei Luchian, ori echipe de zidari și de alte meserii au răspuns la apel, ori chiar au venit în intîmpinarea lui, spune multe despre stil de muncă și des­pre altele Încă. Fapt este că prin această integrare, închegarea colectivului și a Dan CONDREA (Continuare în pag a 3-a) Una din lucrările în curs ale Gru­pului de șantiere Tîrgoviște , Secția I de produse din azbociment de la Fabrica de ciment — Fieni Dereglări în angrenajul colaborării Construirea fabricii de ciment a viitorului combinat de materiale de construcții din Aleșd se află într-un stadiu înaintat. într-un an și 4 luni de la atacarea lucrărilor de bază, constructorii de la I.C.M.­Cluj a­u reușit să înalțe „de gri“ majorita­tea obiectivelor de bază ale primei etape. în prezent, aproape toate sub­antreprizele sunt antrenate în exe­cuția unor lucrări hotărîtoare pen­­tru punerea în funcțiune a primei linii tehnologice de fabricare a ci­mentului, planificată, să intre în exploatare în trimestrul I 1971. De­sigur, în actuala perioadă un rol important trebuie să-l joace cola­borarea între toți factorii care concură la realizarea acestui obiec­tiv. Despre modul cum se desfășoa­ră această colaborare, am cerut pă­rerea celor în cauză. BENEFICIARUL (ing. M. Matees­cu, inginer-șef al combinatului) : „în ședințele lunare de comanda­ment se iau hotărîri pentru rezol­varea cu promptitudine a tuturor problemelor. Astfel, prin delegații combinatului au fost impulsionate uzinele furnizoare care, numai cu unele mici excepții, au livrat la timp toate utilajele, în montaj se află și primele tronsoane ale cup­toarelor de clincher nr. 1 și 2. La ultimul din ele se întrevede obți­nerea unui avans la montaj, ceea ce va înlesni concentrarea forțelor de lucru la montarea anexelor a­­cestui agregat. Aș recomanda și pe această cale constructorului să-și îndrepte atenția spre intensificarea ritmului de execuție la turul ci­­cloanelor și la stația de compresoa­­re, pentru ca și aceste obiective să fie aduse la nivelul stabilit în gra­ficul de execuție“. ÎNTREPRINDEREA DE MONTA­­JE-BUCUREȘTI (ing. Gh. Scurtu­, inginer-șef al șantierului de mon­taj) : „Cu toate străduințele noas­tre de a realiza o colaborare cît mai perfectă cu antreprenorul ge­neral, s-au ivit unele cazuri de ne­­concordanță : la unele obiective lu­crările de construcții au fost termi­nate, dar n-au­­ sosit încă utilajele. De pildă, la stațiile de preconca­­sare și presortare a calcarului, transportorul cu plăci — care tre­buia să ne fie pus la dispoziție încă de la 1 august — pînă acum n-a sosit; la același obiectiv, deși fron­tul de lucru ne este deschis, sorta­­torul vibrator a fost programat să sosească pe șantier cu multe zile mai tîrziu. Aș mai­­­ aminti cazurile similare de la secția de concasare și transport al argilei, de la platfor­mele de coacere. La alte puncte de lucru situația este inversă : utilajele au fost aduse, însă constructorul nu ne-a creat front de lucru — la hala de materii prime: la transpor­tul calcarului și argilei, la silozu­rile de făină, la transportul elin­­cherului și zgurii, la morile de ci­ment, la transportul cimentului de la mori la siloz etc. Evident, toate aceste neconcordanțe se vor resimți T. MUSTACESCU (Continuare în pag a 3-a) La Buzău, in apropierea plat­formei industriale, Grupul nr. 104 al Trustului nr. 1 de con­­strucții-montaj Înalță un siloz cu 42 de celule circulare, la care se adaugă 20 de celule stelare și 36 de buzunare. Silozul este în to­talitate executat în cuvă izolată. Calendarul punerilor în funcțiune • Un adevărat record : țesăto­­ria de mătase (cu o capacitate de 720 000 mp/an) de la fabrica „Vic­toria“ din Iași a intrat în func­țiune cu 418 zile înainte de ter­men. Felicitări realizatorilor — în­treprinderea nr. 4 de construcții­­montaj și întreprinderea nr. 14 de instalații-montaje­­ • Combinatul petrochimic din Pitești s-a îmbogățit cu încă o im­portantă capacitate de producție, executată de construcții-montaj întreprinderea de din localitate, împreună cu subantreprizele sale. Este vorba de grupul CIAN, com­pus din instalațiile de cianură de sodiu, clorură de cianuri­ și izo­­triazodon, care a și dat primele produse în cadrul probelor tehno­logice. • Cu 51 de zile înainte de ter­men, I.S.C.M. — municipiul Gheor­­ghe Gheorghiu-Dej a terminat lu­crările de construcții-montaj la stația de sortare a balastului de la Urechești, pe rîul Siret. In ora­șul de reședință, colectivul între­prinderii a pus în funcțiune, cu 45 de zile mai devreme decit era prevăzut în plan, o importantă unitate de deservire — spălătoria­­curățătoria chimică. (Costache CO­­VATARIU, corespondent). la actualitate: P­UII MATERIALELOR Urmărind seria de articole publi­cate în gazeta noastră, în ultimii ani, în legătură cu propunerile și studiile privind raționalizarea ma­nipulării și transportului materia­lelor de zidărie, cititorii au fost in­formați și asupra concluziilor teo­retice, și asupra diverselor experi­mentări limitate, și asupra unor e­­zitări și tergiversări care ne făceau să ne întrebăm de ce o problemă care se pune cu atîta acuitate, care în alte țări își căpătase de mult rezolvarea, mai e încă întoarsă pe toate fețele fără a fi atacată fron­tal. Mii de oamieni care nu fac alt­ceva decît, la rampele fabricilor, să încarce în vagoane sau camioane cărămizile, iar la depozite și la șan­tiere să le descarce — o muncă brută, o valoroasă forță umană scoasă din circuitul productiv. Bas­culantele cărînd cărămizile de-a valma, de la un punct la altul, de­­șertîndu-le ca pe niște pietre. Mor­mane de cărămizi sparte prin manipulare, din care zidarii se chi­­nuie să încropească un perete ce trebuie încărcat cu mortar ca să iasă mai ca lumea. Bani aruncați, zeci de milioane de lei irosiți anu­al în virtutea unor rezidii­e ale con­cepțiilor și metodelor meșteșugă­rești.­­ Cînd vor dispare aceste imagini ? Cînd va ajunge pachetizarea, din faza de studii, controverse și argu­mentări, în practica șantierelor ? Răspunsul — de fapt, mai degra­bă semnalul unui răspuns — a fost dat recent, în urma eforturilor con­jugate ale Institutului de cercetări în construcții și economia construc­țiilor, și ale Centralei industriale a ceramicei de construcți și a mar­murei. Un colectiv de la SNCF­RC a ela­borat un sistem și „Instrucțiunile pentru organizarea circulației cără­mizilor în pachete de la producă­tor la consumatori — procedeu ex­perimentat în prima fază și aplicat, cu asistența tehnică a cercetători­lor, la întreprinderea de produse ce­ramice și întreprinderea nr. 4 de construcții-montaj din Iași. Procedeul constă în formarea unor pachete libere, stabile, din cărămidă (toate tipurile uzuale), folosindu-se în acest scop grătare simple din lemn sau metalice, coșuri din oțel­­beton pentru protecție, furci de ma­nipulare adaptabile la autostivuitoare sau macarale. Mărimea pachetului, de 198 cărămizi (400—600 kg), a fost stabilită în funcție de nevoile fron­­ DE ZIDĂRIE­ Tului de lucru optim, de capacitatea utilajelor de ridicat, de dimensiuni­le platformei autocamioanelor. Specialiștii din institut ne-au in­format că pe mia de cărămizi ma­nipulate în pachete, consumul de manoperă se reduce cu circa 4 ore­­om, iar cheltuielile cu aproape 40 de lei, înlăturîndu-se degradările, risipa. Avantaje care fac ca efici­ența sistemului să fie cel puțin comparabilă cu cea a transconlonttv­­rizării în transportul feroviar-mitp de mărfuri generale (metodă iniția­tă recent și de care beneficiază de pe acum două unități bucureștene ale industriei materialelor de con­strucții — întreprinderea de produse din ceramică fină și atelierele ,.9 Mai­ — împreună cu beneficiarii lor de pe relația Brașov). După experimentarea și aplicarea de soluții practice menite să nete­zească drumul spre introducerea și generalizarea sistemului, pachetiza­­rea a fost prezentată cu prilejul re­centei consfătuiri de lucru organi­zată de către centrala industrială, la fabrica de cărămizi din Iași. Participanților — reprezentanți ai fabricilor de cărămizi, și cm- Viorel LUPU (Continuare în pag. 5) ing. Sever GAȘPAR director adjunct științific al Institutului de cercetări pentru materiale de construcții DEȘEUR1LE INDUSTRIALE, VALOROASĂ SURSĂ DE MATERII PRIME — Există, in prezent, pe plan mondial, o tendință tot mai ma­nifestă spre folosirea diferitelor deșeuri în producția de materiale de masă pentru construcții. Ten­dință firească, prin avantajele e­­conomice pe care le prezintă din­ mai multe puncte de vedere: va­lorificarea unor materii prime ieftine, posibilitatea de a organi­za local o producție de materiale acolo unde nu se dispune de ma­terii prime clasice, degajarea în­treprinderilor industriale de un balast care dă, adesea, probleme de evacuare și depozitare dificile. Preocupări mai vechi sau mai noi, mai extinse sau mai limitate, s-au înregistrat în acest sens și in țara noastră. Ele au contribuit, de pildă, la creșterea și diversi­ficarea producției de ciment, be­ton celular autoclavizat, plăci din mozaic de marmură, vată mine­rală brută sau prelucrată. Sunt trepte ciștigate, la care etapa ur­mătoare poate fi mai degrabă de ordin cantitativ. Ce facem insă mai departe — în contextul actual cînd imperativul eficienței econo­mice se pune cu atita tărie ? Bă­­cindu-ne ecoul unor cititori care doresc să cunoască noile perspec­tive, vă rugăm să ne prezentați poziția pe care o ocupă în activi­tatea de cercetări a institutului valorificarea deșeurilor, rezultate­le obținute și cele care pot fi scontate pentru viitorul apropiat. — Aș vrea să precizez de la înce­put că, în cadrul acțiunilor între­prinse de Ministerul Industriei Mate­rialelor de Construcții în vederea utilizării deșeurilor, preocupările in­stitutului nostru au căpătat o formă organizată și sistematică, figurînd ca poziții distincte în planul de cerce­tare. In general, temele pe care le abordăm sînt din categoria celor care vizează efecte de mai mare amploare, dar care, prin aceasta, pretind studii laborioase, întrucît au implicații asupra proceselor de fa­bricație, iar fenomenele ce pot apare la utilizarea deșeurilor respective tre­buie bine cunoscute, stăpînite, diri­jate, pentru ca materialele obținu­te să satisfacă realmente cerințele din construcții. — O exemplificare ? — Mai multe. Să încep, de pildă, cu valorificarea sterilelor de la mi­nele de cărbuni, ca materii prime pentru materiale ceramice de zidărie. După cum se știe, unele fabrici de cărămizi și țigle (Roman, Țăndărei) au întreprins deja acțiuni practice pentru folosirea acestui deșeu ca adaos în rețeta de fabricație; au fost, ori sunt pe cale de a fi obținu­te, și unele rezultate. Studiile noa­stre vizează mai departe. Astfel, la mina Lupeni rezultă, de la spălător și de la filtrele preselor, o cantitate de steril ce se cifrează, în prezent, la circa 1 500 tone/zi, iar în 1975, se va dubla. Depozitarea ei în haldă în afară de alte dezavantaje, ocupă și o suprafață importantă din terenul care, în Valea Jiului, este atît de so­licitat pentru diferite nevoi. Sub în­drumarea conducerii institutului, un colectiv din secția ceramică pentru construcții, în frunte cu șeful secției, ing. Cristache Zervadis, și inginera Otilia Nasta, și-a propus să analizeze posibilitatea de a se fabrica, din ste­­­ril, cărămizi pline și eficiente, în faza de laborator, apoi în stația expe­rimentală au rezultat, cu o rețetă folosind 50% steril de Lupeni și 50% cenușă de termocentrală (dispo­nibilă în apropiere, la Paroșeni), că­rămizi de bună calitate, cu greutatea volumetrică cuprinsă între 900 și 1 400 kg/mc (cărămizi cu goluri, respectiv, cărămizi pline), cu rezistențe la com­presiune incadrindu-se în prevederile standardelor (100 —120 kg­ cmp), cu aspect corespunzător. — Ar fi, deci, vorba de pasul de la introducerea limitată a ste­rilului, ca adaos degresant, la fa­bricarea unor produse exclusiv din deșeuri. — Exact. Și vă dați seama cit de avantajos e acest lucru, în plus, in­­trucît sterilul conține și o cantitate de particule de cărbune cu un conți­nut caloric de 500—600 kcal/kg, aceas­ta permite ca la ardere să se micșoreze consumul de combus­tibil. (Pentru valorificarea la maximum a acestui avantaj, I.C.M.C. efectuează, în prezent, lucrări în co­laborare cu Institutul de cercetări energetice). In ipoteza unei fabrici cu o capacitate de 60 de milioane de cărămizi pe an, amplasată la fața locului, se economisesc anual, la materia primă, peste 1,2 milioane de lei ; se utilizează­­ în exclusivitate de­șeuri ; nu se degradează terenul pen-Interviu consemnat de Dorin CONSTANTINESCU (Continuare în pag. a 3-a) it -ti'-r ,.i. .».in»./-iiír 1 Premieră tehnică realizată de constructorii români Constructorii români care exe­cută în orașul vest-german Mar­burg am Lahn lucrările contractate de ARCOM au terminat la 22 au­gust, construcția coșului de fum, cuplat cu un castel de apă, pen­tru complexul universitar din lo­calitate. Beneficiarul — firma vest­­germană Hochtief — care a pre­luat lucrarea s-a declarat pe de­plin mulțumit de înalta calitate a execuției. Trebuie, de altfel, sub­liniat că realizarea acestui coș de fum a constituit o lucrare tehnică originală deosebit de pretențioasă, reprezentînd o premieră pe plan mondial. La centrala telefonică a aceluiași complex universitar, muncitorii, tehnicienii și inginerii noștri exe­cută structura clădirii din beton aparent cu agregate ușoare tip Lecca. Pe șantierul laboratorului de Virologie umană de la uzinele Behring, constructorii români rea­lizează, de asemenea, lucrări de bună calitate, din beton aparent. Apreciați pentru lucrările mo­derne, de înalt nivel pe care le execută, specialiștii ARCOM sunt solicitați în continuare pentru rea­lizarea altor obiective din R. F. a Germaniei. Astfel, el urmează să preia execuția gospodăriei de com­bustibil de la centrala termică a noii universități Philips din orașul Marburg. d­ilema De trei ceasuri stă posomorțt, în fața u­­nei hîrtii pe care n-u a reușit decît să cali­­grafieze cu litere u­­șor tremurate : „No­tă explicativă". A fu­mat în răstimp un pachet de țigări, și-a ros unghiile ,pînă la sînge — și e mai nervos și mai neli­niștit decît la în­ceput. „Notă explicativă". Ca și cum ar putea scoate așa, bătînd din palme, o expli­cație. Ca și cum ar putea spune totul pe șleau. Că nu s-a ui­tat mai atent la pro­iect, că a omis un detaliu care acum se dovedește a fi fost esențial, așa că lu­crarea a fost total compromisă și tre­buie refăcută. Pagu­be, peste suta de mii. Inginerul de la control a fost cate­goric : demolați ime­diat, altfel se pră­bușește și-i mai rău. Plecînd, i-a cerut să se prezinte a doua zi la director, cu o notă explicativă : cum s-a întîmplat, cine-i de vină... De vină ? își amintește per­fect, în planul de e­­xecuție era ceva ce, pur și simplu, n-a înțeles. Nu era­ pri­ma dată cînd simțea că sarcina îl depă­șește. Avusese însă, pînă acum, noroc. Dacă nu pricepea ce are de făcut, nu în­îi trebă ; și fără asta ajunsese la ure­che că se clevetește pe seama incompe­tenței lui. Nu între­ba. Dădea în gînd cu banul și proceda după inspirație. Cul­mea, nimerea de re­gulă soluția bună, sau măcar pe-aproa­­pe. Afară de un sin­gur caz, cînd șeful de echipă l-a pus la punct, arătîndu-i gre­șeala­. După numai trei secunde de ulu­ială, și-a revenit: „Greșit ? Sigur că-i greșit. Dar ce, și-am­ spus eu să faci așa ? Dacă pricepi de-an­­doaselea indicațiile, mergi, tovarășe, mai învață meseriei" și Dar cum să-l în­toarcă și pe director ca pe șeful de echi­pă ? Cum să nege că a dat îndrumări anapoda ? Cum să recunoască fățiș că s-a uitat ca mîța-n calendar într-un pro­iect despre care — acum, cînd a ieșit pocinogul, cînd l-a văzut pe inginerul de la control cum verifică planșele — își dă seama că era clar ca lumina zi­lei ? lui Treptat, în mintea dilema capătă contururi precise. Are de ales : să mărturi­sească ori că n-a știut cum trebuie pro­cedat, ori că a gre­șit. Că n-a știut ? Și dacă directorului îi vine ideea să-l pună la examen ? N-o să-și dea seama că de mult nu-și merita postul ? Că a greșit ? Se mai scuză o greșea­lă într-o dare de seamă, într-o coman­dă, dar nu la o lu­crare de o sută de mii. Și să vrea, di­rectorul n-o să poa­tă să-nchidă ocnii. Și atunci ? Într-adevăr, teribi­lă dilemă. L-afi pu­­tea ajuta cu un sfat? Emil STERESCU

Next