Contemporanul, ianuarie-iunie 1954 (Anul 8, nr. 1-26)

1954-06-11 / nr. 24

Primăvara la Praga Din 1946 încoace, în ve­chea şi glorioasa cetate de cultură şi artă Prag­a se desfăşoară între 1 mai şi 6 iunie, an de an, minunate festivităţi mu­zicale. Scopul acestor festivităţi — care cuprind manifestări muzicale de toate genurile — este de a cultiva cele mai bune tradiţii ale muzicii clasice universale şi cehe şi de a oferi participanţilor un prilej de afirmare artistică prin cele mai valoroase creaţii muzicale, în tălmăcirea celor mai buni interpreţi. Tot atunci au loc în mod regulat şi concursuri pentru tineri artişti, care astfel au nu numai ocazia de a se evidenţia î­n arta lor, dar şi de a face un rodnic schimb de experienţă artistică, de a contribui la strîngerea legăturilor prieteneşti ale tineretului progresist din ţările participante la aceste concursuri. Festivităţile muzicale din primăvara acestui an s-­au desfăşurat sub semnul sărbătoririi a trei mari compozitori cehi. In acest an s-au împlinit 130 de ani de l­a naşterea lui Bedrich Smetana, 50 de ani de la moartea lui Antonin Dvorak şi 100 de ani de la moartea lui Janacek. Astfel şi cele trei faze principale ale festivităţilor din acest an, concursul pentru tineri cîntăreţi, seria concertelor şi Congresul internaţional al muzicologilor, s-au desfăşurat sub semnul acestor aniversări. La cele două probe ale concursului au figurat ca piese obligatorii pentru concurenţi, compoziţii de Dvorak şi Smetana, iar în programul concer­telor figurau compoziţii ale celor trei compozitori clasici cehi. Teatrul de Operă a reprezentat cîteva din lucrările lor cele mai importante, iar la Con­gresul muzicologilor au fost dezbătute probleme de mare însemnătate legate de viaţa şi creaţia acestor compozitori. Nu vreau să insist aici prea mult asupra succe­selor repurtate de concurenţii româ­ni, in­truc­it ele au fost deja comentate de presa noastră. Ţin să subliniez însă înalta competenţă a juriului, cola­borarea armonioasă a membrilor săi, înţelegerea perfectă care a domnit între ei în tot timpul acti­vităţii lor în juriu. Mă simt dator de a aduce mul­ţumiri atît membrilor cehoslovaci cit şi membrilor reprezentanţi ai celorlalte naţiuni, pentru obiectivi­tatea şi imparţialitatea cu care au apreciat pe fie­care concurent. Munca juriului a fost mult facili­tată de experienţa şi priceperea deosebită a pre­şedintelui ei, a profesorului de la Academia de Muzică din Praga, K. P. Sadla, care a îndeplinit greaua sarcină de preşedinte de juriu, pentru a cincia oară. Rezultatele obţinute de concurenţii români — 7­i premiaţi din 12 concurenţi — trebuie să fie pentru •noi deosebit de îmbucurătoare; ele evidenţiază dezvoltarea artei cîntului în ţara noastră. Nu •poate fi însă trecut sub tăcere faptul că, din pă­cate, calităţile muzicale, interpretarea, maturita­tea artistică a cîmtăreţilor noştri nu au fost întot­deauna la acelaşi nivel cu însuşirile lor pur vocale. O mare parte dintre cîntăreţii noştri consideră Calităţile vocale, înzestrarea naturală, ca elemente­­suficiente pentru a deveni mari cîntăreţi. Se uită prea lesne că vocea cea mai încîntătoare nu poate fi niciodată un scop în sine, ci numai un mijloc, •un instrument de mare preţ pus în serviciul inter­pretării, în serviciul tălmăcirii conţinutului capo­doperelor muzicale. Un Enescu nu ar fi acel mare­­artist recunoscut în lumea întreagă, cu toată mă­iestria lui tehnică, dacă această măiestrie nu ar fi condusă de inteligenţă, sensibilitate, simţire profundă, înţelegere justă a conţinutului lucrări­lor, a stilului fiecărui compozitor. Rezultatele concursului de la Praga ar fi putut fi şi mai îmbucurătoare pentru noi, dacă maturitatea artis­tică a concurenţilor ar fi fost totdeauna la înălţi­mea vocii cu care sunt înzestraţi. Deşi reprezentaţiile de operă, care constituiau de fapt miezul festivităţilor muzicale de la Praga, începuseră încă în timpul concursului, deschiderea propriu-zisă a manifestărilor muzicale a avut loc abia în ziua de 12 mai, cu un concert deosebit de ■impresionant, şi anume acela în care maestrul ■Vaclav Talick, marele dirijor ceh, a dirijat în­­■tr-un singur concert întregul ciclu de 6 poeme simfonice ale lui Smetana „Ma Vlost“ (Patria maa). A fost un concert care a lăsat tuturor o­­impresie deosebit de puternică. Cunoscusem mai de mult această capodoperă clasică a muzicii cehe, dar pot să afirm că abia la Praga, în ma­gistrala interpretare a lui V. Talick, — după ce am avut ocazia să cunosc puţin minunata capitală cehoslovacă — oamenii de acolo, cîteva din locurile istorice care l-­au inspirat pe marele com­pozitor — am pătruns întreaga sa frumuseţe, le­gătura sa organică cu mediul din care a izvorît. Momente culminante ale festivalului au fost de asemenea şi concertele vocal-simfonice în care au fost executate requiemul şi oratoriul „Stabor Matey" c­e Dvorak, „Missa glagolitică“ de Jana­­cek cît şi concertele simfonice şi de muzică de ca­meră în care au fost executate lucrări ale celor doi maeştri clasici cehi. Unul din aceste concerte, în care s-a executat minunatul poem simfonic „Taras Bulba“ al lui Janacek, a avut pentru noi o semnificaţie deosebită, prin faptul că această ca­podoperă a muzicii sim­fonice cehe a fost dirijată de eminentul nostru şef de orchestră George Georgescu, într-o inter­pretare care a produs o impresie profundă atît publicului cit şi muzicienilor de profesie. La acelaşi concert a putut fi înregistrat şi un alt suc­ces al nostru: talentatul pianist Valentin Gheor­­ghiu a cîntat concertul -­­pentru pian al lui Paul Constantinescu, una din lucrările romîneşti cele mai reprezentative în momentul de faţă. Succesul obţinut la acest concert simfonic de dirijor, de pianist şi de compozitor a contribuit mult la creş­terea prestigiului muzicii romîneşti peste hotare. Un mare succes a obţinut de asemenea trio-ul romînesc compus din Valentin Gheorghiu, Ştefan Gheorghiu şi Radu Aldulescu, care au cîntat şi la concertul de închidere a Festivalului, bucurîndu-se de aprecierea unanimă a publicului şi a cercurilor muzicale. Nu pot insista aici asupra tuturor manifestări­lor muzicale din cadrul Festivalului; mă voi măr­gini deci la a scoate în evidenţă numai pe cele mai importante. Astfel ţin să arăt că unul din eveni­mentele muzicale cele mai însemnate a fost con­certul dat de celebra orchestră „Gewaandhaus“ din Lipsea, sub conducerea dirijorului german Kon­­vitsny, la care a fost executată cea de a 10-ia sim­fonie a eminentului compozitor sovietic Șostaco­­vici, o lucrare monumentală, în care compozitorul realizează cu mijloace muzicale imaginea apoca­liptică a ororilor ce le-ar provoca un nou război. Alte manifestări muzicale de deosebită impor­tanţă au avut loc la Teatrul de Operă. Una din ele a fost reprezentarea baletului „Romeo şi Ju­­lieta“ de Prokofiev, iar o alta, reprezentarea ope­rei „Ziskia Bistroceskia" (Vulpea şireată) de com­pozitorul ceh Janacek. Din păcate, muzica acestui compozitor — unul dintre cei mai mari din prima parte a veacului nostru — este încă prea puţin cunoscută la noi. Succesul pe care această operă l-a avut cu ocazia reluării ei în cadrul Festivalului ar putea constitui o indicaţie şi pentru conducerea teatrului nostru de operă şi balet, de a o face cu­noscută şi publicului romînesc. Intre marile evenimente muzicale ale Festivalu­lui trebuie subliniate îndeosebi­ concertele artiştilor sovietici, al emeritei violoniste Galina Barinova, binecunoscută şi la noi, al excepţionalului pianist Sviatoslav Richter, al meditativului şi poeticului violoncelist Şafran ca şi al tînărului flautist Ale­­xandr Comerev, laureat al Festivalului de la Praga din anul trecut. Interpretarea concertului de vioară al lui Ceai­­kovsky de către G. Barinova a lăsat o impresie deosebit de puternică auditoriului. O revelaţie a fost pianistul Sviatoslav Richter, considerat astăzi unul dintre cei mai mari pianişti ai timpului. Foarte impresionantă a fost şi interpretarea concertului de violoncel de Haydn, de către Da­niel Şafran, la unul din concertele simfonice diri­jate de şeful de orchestră sovietic Johanson. In ultimele zile ale Festivalului a avut loc şi Congresul muzicologilor, organizat de către Uni­unea Compozitorilor şi Muzicologilor din R. Ceho­slovacă. Congresul a avut loc sub semnul luptei pentru pace; cu ocazia dezbaterilor a fost scoasă în evidenţă marea forţă a muzicii,­­ ca mijloc de apropiere între naţiuni. După raportul general al muzicologului cehoslovac Antonin Sickira, care a vorbit despre caracterul popular în conţinut şi formă al muzicii lui Dvorak, rolul pe care creaţia sa l-a avut în luptele duse de poporul ceh pentru independenţa sa naţională şi eliberarea de sub jugul habsburgic, ceilalţi participanţi au adus con­tribuţii preţioase la lămurirea unor probleme im­portante în legătură cu creaţia lui Dvorak şi va­loarea ei universală. Eminentul muzicolog sovietic I. I. Martînov a adus într-o foarte documentată expunere o serie de date noi, interesante, privin­d relaţiile amicale strî­nse care au existat între com­pozitorii cehi Smetana şi Dvorak şi compozitorii clasici ruşi. Dintre reprezentanţii ţărilor de demo­craţie populară au adus contribuţii însemnate Mian-Tsien-Li, delegatul R. P. Chineze şi savantul muzicolog maghiar Szabolcsi Bencze, iar dintre muzicologii occidentali progresişti, muzicologii en­glezi Russel şi Stevens, pianistul danez Ole Wilan­­sen şi alţii. Semnatarul acestor rînduri, avind cinstea de a reprezenta ţara noastră la acest Con­gres, a vorbit despre legăturile muzicale în tre­cut şi azi dintre cele două ţări prietene, arătînd rolul pe care şcoala cehă l-a avut, pe lîngă aceea a clasicilor ruşi, în îndrumarea compozitorilor clasici români în crearea unei arte muzicale cu caracter naţional. Primirea călduroasă făcută delegaţiei române de către gazdele cehoslovace, puternicele impresii căpătate cu prilejul Festivalului, ne-au lăsat amin­tiri de neuitat. Zeno Vancea O scenă­­din piesa „La vulturul­­de aur" de Iaroslav Galan in interpretarea artiştilor Teatrului de Stat din Petroşani. PROLETARIDIN TOATE ȚÂRI­LE, UNITI-VÂI SĂPTĂMÎNAL­ POLITIC* SOCIAL-CULTURAL ■ ORGAN AL­ MINISTERULUI CULTURII Nr. 24 (401) • Vineri 11 Iunie 1954 • 6 pagini 35 bani In acest număr: • MIRCEA BLOCK: Cum am lucrat cu o echipă de artişti amatori.(pag. 2-a) • Să păstrăm tinereţea spectacolelor noastre! Articole de: V. MOLDOVEANU, GEORGE VRACA, I. ŞAHIGHIAN STELA GHEORGHIU, E. DUMITRU şi DINA COCEA (pag.3-a) • MIRCEA STEFANESCU: „O şedinţă la Junimea“ — Fragment din scena­riul cinematografic „Mihail Eminescu“. , (pag. 4-a) • AL. PHILIPPIDE: Despre stricarea limbii. (pag. 4-a) • CICERONE THEODORESCU: Cucul. (Pa2- 4-a) • ..Merinosul de Palas“ — o realizare de seamă a zootehniei noastre. ” (pag. 8-a) • PAUL GEORGESCU: Fumuri arheologice din lulele asiatice. (pag. 6-a) Expoziţia de artă plastică lituaniană de la Moscova Expoziţia de artă plastică li­tuaniană, deschisă în sălile Aca­demiei de Arte din U.R.S.S., a stîrnit un deosebit interes prin­tre cetăţenii din Moscova. Unul din sectoarele cele mai mari ale expoziţiei este consa­crat artei populare aplicate ca­­re-şi are rădăcinile în trecutul îndepărtat. Astfel, datorită să­păturilor efectuate pe teritoriul R.S.S. Lituaniene, au fost des­coperite armuri executate artis­tic, obiecte de uz casnic şi po­doabe create înainte de era noastră. In perioada formării so­cietăţii feudale, în secolele X şi XI, pe teritoriul Lituaniei erau de acum făurite uneltele carac­teristice pentru prelucrarea ar­tistică a lemnului, metalului,, pietrei, lutului, chihlimbarului; de asemenea s-a constituit or­namentul original lituanian­­ale cărui elemente se păstrează pînă în zilele noastre în ţesături, mo­bilă, ceramică. In sectorul de creaţie populară şi artă aplicată, vizitatorilor ex­poziţiei li se prezintă minunate modele ale creaţiei populare. Aci găsim creaţiile excepţionale, atît ca ornament cît şi ca culori, ale lucrului de mînă — scoarţe, prosoape, brîur. Aci găsim şi minunatele lucrări ale sculptori­lor în lemn — diverse figurine, furci minunat sculptate, cuiere fin încrustate cu metal şi chih­limbar. Aci găsim tot felul de mărgele, jucării, broşe emailate în diferite culori... Arta plastică profesională li­tuaniană a crescut pe baza crea­ţiei populare. Pînă în vremurile noastre au răzbit lucrările din veacurile XV—XVI — portrete, realizarea grafică a primelor cărţi lituaniene. Sculptura şi pic­tura decorativă monumentală s-au dezvoltat îndeosebi în seco­lele XVII—XVIII. In 1798 în Lituania au fost înfiinţate catedrele de arte plas­tice l­a Universitatea din Vilnius care mai tîrziu s-a transformat în Şcoala naţională de arte din Vilniu­s, şcoală strîns legată de Academia de Arte din Peters­burg. Articol scris pentru „Contemporanul“ de Anatolii Iar­ Kravcenko Mulţi pictori şi sculptori litua­nieni au învăţat la Academia din Petersburg şi la Şcoala de pictură, sculptură şi arhitectură din Moscova în a doua jumă­tate a secolului al XIX-lea. Deşi autocraţia rusă şi burghezia na­ţională lituaniană înăbuşeau ori­ce manifestare a principiilor progresiste în arta lituaniană, aceasta nu a pierdut tradiţiile realiste sănătoase care s-au dez­voltat sub influenţa artiştilor progresişti ruşi din veacul al XIX-lea. Purtătorii acestor tra­diţii au fost pictorii Smugleavi­­cius, Galpopas, Scleris, Ruste­­mas, a căror creaţie este prezen­tată la expoziţie. Fondatorul Şcolii de Artă din Vilnius, Pranas Smugleavicius, apare ca un maestru al portre­tului realist- Portretul pe care l-a făcut Pranovscaiei este o lucrare clasică. Tovarăşul de idei al lui Smugleavicius, Ionas Rustemas, a lăsat de asemenea o moştenire valoroasă. Deosebit , de izbutit este autoportretul său. Creaţia lui Gaspocas este pre­zentată la expoziţie printr-un ex­cepţional autoportret şi prin mi­nunate peisaje. Acuarelele lu­minoase din tablourile „Barca“, „In parc“, „Primăvara“ de V. Soleris, dezvăluie frumuseţea na­turii lituaniene. In ultimii ani, arta plastică a R.S.S. Lituaniene a dobîndit în­semnate succese. Au apărut ta­blouri care înfăţişează viaţa nouă a oraşelor şi satelor litua­niene. Au apărut genuri noi — ilustraţia de cărţi, afişul. Ex­poziţia din Moscova ne dă o imagine amplă a situaţiei artei plastice lituaniene contemporane. Pictorul V. Dilka prezintă la expoziţie tabloul „Adunarea or­ganizatorică a colhozului“, un episod din primii ani ai colecti­vizării agriculturii în Lituania. Pictorul M. Rosentailis a creat un tablou veridic care ne redă activitatea revoluţionară a lui Felix Dzerjinski în Lituania. Pictorul zugrăveşte in mod con­vingător o şedinţă conspirativă a revoluţionarilor lituanieni care s-a ţinut lingă Vilnius şi unde tînărul Dzerjinski rosteşte o cuvîntare înflăcărată. Iată şi tabloul talentatei pic­toriţe B. Iaţeviciute, „Scriitorii printre soldaţii unei divizii litua­niene“... La ostaşii lituanieni au sosit în vizită scriitorii dragi. Soldaţii s-au aşezat intr-un grup pitoresc, la marginea unei pă­duri. Cunoscuta poetă lituaniană Salomea Neris le citeşte din versurile ei patriotice. Un interes deosebit îl repre­zintă şi tabloul mare „Ianca Cupala şi Piatras Tvirca“ de L. Sugrailis. Prin înfăţişarea celor doi poeţi eminenţi este redată prietenia a două popoare fră­ţeşti, — lituanian şi bielorus. Sculptorii lituanieni au dobîn­dit de asemenea mari succese. Chipul scriitoarei populare li­tuaniene temaite a fost creat de Alexandriavicius. Minunat este portretul sculptural­­a­l scriitoru­lui Ventlov — lucrare de Miche­­nas, şi al învăţătorului Budra­­vicius — lucrarea sculptorului Vaivada. Vizitatorii expoziţiei se opresc îndelung în jurul grupului sculp­tural „Patru comunişti“, creat de Piatrulis şi Visniauspas. Acest grup sculptural de portret zugrăveşte revoluţionarii litua­nieni care au fost împuşcaţi de reacţionari în decembrie 1926, după lovitura fascistă din Li­tuania. La expoziţie stat multe lu­crări ale pictorilor de peisaje. Bine prezentată este şi grafica, îndeosebi ilustraţia la lucrările scriitorilor lituanieni. Talentaţii graficieni Cuzminschis, Tarabil­­dene, Jucas, Galdicas ş.a. au creat caricaturi ascuţite pe teme politice. In ansamblu, expoziţia este o mărturie vie a înfloririi artei plastice, din Lituania sovietică, o mărturie convingătoare a dez­voltării şi avîntului culturii na­ţionale a poporului lituanian. .Plugarul" (1905) Bronz. P.­RINSA : Maestru emerit al artei din R.S.S. Lituaniană B. JILIONITE: „Prima lecţie" Revista „Arta Plastică" Zilele acestea a apărut primul număr al re­vistei „Arta Plastică" — revista Uniunii Ar­­tiştilor Plastici şi a Ministerului Culturii, lată o veste care ii bucură, fără îndoială, nu nu­mai pe pictorii, sculptorii şi graficienii noştri, dar şi pe iubitorii de artă plastică in genere, deoarece incă de mai multă vreme necesita­­tea dezbaterii problemelor specifice creaţiei plastice din tara noastră cerea in mod impe­rios apariţia unei publicaţii de specialitate. Trebuie spus că noi, artiştii plastici, aşteptăm multe de la revista noastră, că sarcinile re­dacţiei sunt departe de a fi uşoare. Critica plastică a rămas cu mult in urma dezvoltării artei plastice din tara noastră. Ultimele expo­ziţii au dovedit progresul real al picturii, sculpturii şi graficii, au arătat că marea ma­­joritate a artiştilor noştri au făcut pași hotărî­­tori pe drumul unei arte realiste, combative, militind pentru obiectivele de luptă ale po­porului nostru și împotriva tuturor celor care ar voi să stăvilească drumul său către so­cialism. Etapa actuală a dezvoltării artei noastră, plastice cere prezenta unei critici principiale, in stare să limpezească problemele care fră­­mintă masa artiştilor plastici, capabilă să orienteze just, să combată orice tendinţă retrogradă. Avem convingerea că revista „Arta Plastică" va pune la indemîna noastră, a artiş­­tilor plastici, tezaurul experienţei sovietice, a­­dueîndu-ne la cunoştinţă cele mai recente studii asupra diverselor şi complexelor pro­bleme ale creaţiei plastice. Prea pufin s-a fă­­cut pînă acum in domeniul reconsiderării va­­lorilor plastice ale trecutului nostru. De aceea aşteptăm de la revista noastră să analizeze creația marilor noştri înaintaşi, să privească critic, să explice, să stringă cu grijă tot ceea, ce trebuie să figureze la loc de cinste in patria­montul artei plastice a poporului nostru. Dorim de asemenea ca in paginile revistei să se oglindească activitatea artiştilor plas­tici de pe întreg cuprinsul țării, contribuind în acest fel la întărirea legăturilor dintre Uni­unea Artiştilor Plastici şi filialele sale. La rindul nostru, artiştii plastici, avem da­toria de a ajuta redacția, de a colabora la noua publicație, care este a noastră, şi ale cărei co­loane ne sunt deschise pentru luări de atitu­dine, schimb de experienţă, pentru critică şi autocritică. Spor la muncă revistei „Arta Plastică" 1 Marcela Cordescu Revista „Contemporanul“ a împlinit 400 de numere*. A apărut cel de­­al 400-lea număr al revistei „Contemporanul“. In decursul activităţii sale, revista şi-­a cîştigat autoritate şi preţuire în cercurile largi ale cititorilor care aşteaptă cu interes fiece număr nou al „Contemporanului“. Revista a publicat în coloanele ei materiale in­teresante în domeniul propagandei marxist-le­­niniste, a­ literaturii şi artei, în domeniul ştiin­ţei, în domeniul problemelor de politică interna­ţională etc ; revista a publicat, de asemenea, material beletristic — poezii, reportaje, schiţe li­terare. „Contemporanul“ a iniţiat o serie de dezbateri pe teme variate; în momentul de faţă în pagi­nile revistei se desfăşoară o discuţie asupra pro­blemelor limbii literare şi o discuţie între oa­menii de teatru cu privire la nivelul prezentării spectacolelor. Revista şi-a îmbunătăţit activitatea în dome­niul popularizării şi analizării diferitelor aspecte ale muncii cultural-educative de masă. Revista a făcut eforturi rodnice pentru a îm­bogăţi informarea cititorilor asupra muncii ştiin­ţifice care se desfăşoară în ţara noastră. In unele probleme privind tipăriturile ştiinţifice, activita­tea unor catedre din învăţămîntul superior, „Con­temporanul“ s-a remarcat prin intervenţii juste, combative. Revista şi-a lărgit activul de colaboratori ex­terni. Constituie un ment al revistei faptul că publică în fiecare număr colaborări de la perso­nalităţi de seamă ale vieţii noastre culturale — scriitori, artişti, oameni de ştiinţă. Revista se străduieşte să-şi îmbunătăţească mun­­ca în direcţia realizării uneia din sarcinile ei de onoare — popularizarea consecventă şi multilate­rală a marilor cuceriri ale culturii, artei şi ştiin­ţei din Uniunea Sovietică. Prestigiul de care se bucură „Contemporanul“ se datoreşte eforturilor de a trata problemele cu seriozitate, în spirit principial. Este de aşteptat că redacţia va consolida şi va duce mai departe succesele de pînă acum, străduindu-se să-şi în­deplinească tot mai activ şi mai temeinic sarci­*) Articol apărut In „Scinteia" nr. 2994 din 9 iunie 1954, nile de mare însemnătate şi răspundere care-i stau în faţă. Cititorii aşteaptă ca revista să ridice la un nivel tot mai înalt activitatea sa în domeniul ideologic, să aducă un aport puternic în elabo­rarea şi tratarea calificată a principalelor proble­me actuale în domeniul dezvoltării culturii şi ştiinţei din ţara noastră. In legătură cu faptul că „Contemporanul“ a devenit organul Ministerului Culturii, este nece­sar ca revista să îmbrăţişeze mai larg şi mai sistematic întreaga bogăţie de aspecte a activi­tăţii culturale care se desfăşoară în ţara noastră, îmbunătăţind în permanenţă, de la un număr la altul, tratarea multilaterală a problemelor de creaţie din domeniul literaturii, teatrului, plas­ticii, muzicii, cinematografiei, revista este che­mată să se ocupe totodată de formele extrem de variate ale vieţii culturale a maselor. Este necesar ca în paginile „Contemporanului“ să fie oglindite şi analizate temeinic activitatea boga­tă a echipelor artistice de amatori, munca­ pe care o desfăşoară căminele culturale, cluburile şi colţurile roşii, viaţa intensă din bibliotecile noastre, din expoziţii, activitatea de răspîndire a cunoştinţelor politice şi ştiinţifice prin conferinţe, munca culturală a sindicatelor şi a altor orga­nizaţii de masă, activitatea A.R.L.U.S., a S.R.S.C., a comitetelor de luptă pentru pace etc. Revistei îi revine sarcina să se ocupe de aspec­tele complexe ale activităţii editurilor noastre, de activitatea de răspîndire a cărţii şi a presei în mase, de problemele variate şi multiple ale ra­dioului şi radioficării. „Contemporanul“ are menirea să se ocupe şi pe viitor, cu competenţă sporită, de problemele propagandei marxist-leniniste, de problemele crea­ţiei ştiinţifice, să ţină la curent pe oamenii de cultură şi ştiinţă, pe activiştii frontului nostru ideologic cu problemele noi care se ridică în do­meniul economiei politice, al filozofiei, al istoriei, al tuturor ştiinţelor sociale. „Contemporanul“ trebuie să devină un răspîn­­ditor pasionat al noului pe tărîmul culturii, ar­tei şi ştiinţei, să sprijine neobosit munca oame­nilor entuziaşti şi îndrăzneţi care croiesc dru­muri noi, care aduc iniţiative valoroase în viaţa culturală a ţării noastre. Sarcina de bază a „Contemporanului" este de a trata problemele culturale şi ştiinţifice în le­gătură indisolubilă cu marile sarcini care stau în faţa poporului nostru în domeniul dezvoltării economiei naţionale şi al ridicării nivelului de trai al celor ce muncesc. O cerinţă de mare însemnătate este ca revista să intervină mai energic în problemele creaţiei literare şi artistice, să combată ascuţit, folosind cu Îndrăzneală arma criticii, fenomenele nega­tive din domeniul creaţiei, să militeze ferm şi consecvent pentru victoria realismului socialist în literatura şi arta noastră. Cititorii aşteaptă ca revista să ducă pînă la capăt diferitele dezbateri creatoare pe care le-a iniţiat în coloanele sale, să tragă concluzii prin­cipiale din aceste dezbateri, în aşa fel încît ele să contribuie efectiv la clarificarea diferitelor pro­bleme aflate în discuţie. Este necesar ca revista să ridice la un nivel mai înalt tratarea problemelor de politică in­ternaţională, să acorde o mai mare atenţie eve­nimentelor actuale, aflate la ordinea zilei, să pu­blice materiale de sinteză privind situaţia inter­naţională, să demaşte mai sistematic şi mai com­bativ descompunerea şi putrefacţia culturii bur­gheze, să manifeste o exigenţă sporită faţă de calitatea şi de nivelul publicistic al materialelor paginii internaţionale. Masele de cititori consideră că o sarcină de cea mai mare însemnătate a revistei este de a contribui mai intens, mai sistematic, la populari­zarea marilor cuceriri ale culturii socialiste a po­poarelor din U.R.S.S., la cunoaşterea a tot ce este nou în viaţa culturală şi artistică a Uniunii Sovietice. Revista este chemată de asemenea să popularizeze succesele în construcţia culturală ale marelui popor chinez, ale Republicii Democrate Germane, ale popoarelor din ţările de democra­ţie populară, realizările culturii progresiste din ţările capitaliste şi coloniale. Cu prilejul apariţiei celui de al 400-lea număr al „Contemporanului“, cititorii săi îşi exprimă de­plina încredere că revista va şti să se achite de sarcinile care-i stau în față.

Next