Contemporanul, iunie-decembrie 1963 (Anul 17, nr. 24-52)

1963-07-12 / nr. 28

LA MOSCOVA A ÎNCEPUT FESTIVALUL έN MIJLOCUL unui interes ge­neral, la Moscova a început cel de al III-lea Festival internaţional al filmului. Zilnic, sala Palatului Con­greselor din Kremlin găzduieşte peste 6 000 de spectatori care asistă la fil­mele selecţionate din 55 ţări ale lumii. Cele 32 de filme de lung metraj din programul concursului, cele peste 30 filme scurte şi documentare, nume­roasele proiecţii în afara festivalului, dezbaterile teoretice organizate cu a­­cest prilej fac din întîlnirea cinema­tografică de la Moscova o amplă tre­cere în revistă, o confruntare interna­ţională de înaltă ţinută. In viaţa artis­tică a Moscovei festivalul se înscrie ca o prestigioasă manifestare. In fie­care zi sosesc noi oaspeţi, statisticile se află într-un permanent dinamism. Actorul francez Jean Marais, membru în juriu, actorul american Danny Kaye, actriţa italiană Lea Massari, Carmen del Gado, trimisă a tinerei cinemato­grafii cubane, sunt pînă acum prezen­ţele cele mai active şi de largă popu­laritate. Numeroase personalităţi ale cinematografiei mondiale sunt aşteptate în continuare. Regizori, actori, produ­cători din toate ţările lumii şi-au dat întîlnire la Moscova, sub deviza no­bilă a festivalului: „Pentru umanism în arta cinematografică, pentru pace şi prietenie între popoare“. Peste 400 de ziarişti din întreaga lume erau acreditaţi, pînă în ziua de 9 iulie, la centrul de presă al acestei competiţii internaţionale. Inaugurarea a avut loc duminică seara, în impunătoarea sală a Palatu­lui Congreselor din Kremlin. In salutul adresat festivalului, N. S. Hruşciov sublinia că spectatorii sovietici vor primi cu satisfacţie şi recunoştinţă fil­mele, care transpun pe ecran, cu pro­funzime şi autenticitate, ideile progre­siste ale epocii, filmele caracterizate de umanism şi sentimente elevate, care afirmă frumuseţea morală a omului şi răspund celor mai arzătoare probleme ale actualităţii. Prima proiecţie din cadrul festiva­lului a reprezentat selecţia sovietică . Vi-l prezint pe Baluev, creaţia regizo­rului V. Komissarjevski şi a scriitorului ,V. Kojevnikov, realizat de studiourile „Lenfilm“ după romanul cu acelaşi nume, cunoscut cititorilor noştri. Ba­luev este un personaj caracteristic so­cietăţii sovietice : tipul conducătorului încercat care, în anii primelor cinci­nale, a contribuit la construcţia socia­lismului, şi-a apărat cu dîrzenie patria în vremea războiului, a participat, după victorie, la refacerea economiei naţionale. Personajul are mult adevăr de viaţă, trăieşte prin complexitatea caracterului său, prin pasiunea pentru nobila sa meserie şi chiar prin micile-i defecte, foarte omeneşti. Pe ecran, Baluev a fost interpretat — cu forţă emoţională, cu o bună înţelegere a personajului — de către popularul actor Ivan Pereverzev. Chiar dacă filmul, în ansamblul lui, nu are con­cizia şi limpezimea romanului, (unele scene sunt excesiv lungite), el a reuşit să-l impună pe Baluev ca pe un personaj prin definiţie contem­poran. La Moscova trăiesc 196 de ce­tăţeni cu numele de Baluev. Majori­tatea lor s-au recunoscut pe ecran. Cîţi mai sunt în restul ţării ? Dar, în fond, ce importanţă are numele ? Cea de a doua zi a festivalului, luni, a programat cîteva filme ale unor­­ cinematografii mai puţin dezvoltate, cu unele calităţi, dar care nu au, prin valoarea lor de ansamblu, şanse prin­cipale în palmaresul final al competi­ţiei. Pentru prima oară într-o confrun­tare internaţională de filme artistice de lung metraj, Iranul a prezentat Malul aşteptării (scenariul şi regia S. Yasami), o melodramă tradiţională, realizată cu resurse cinematografice primitive. Primii paşi în film sunt însă cei mai grei. Şi acest experiment al cineaştilor iranieni păstrează, în ciuda naivităţilor şi inadvertenţelor, calitatea deschizătorilor de drum. Filmul fin­landez Băieţii (realizat de M. Niska­­nen) nu aduce nici el noutăţi cinema­tografice în prezentarea pe ecran a unei povestiri de război. Există în film o atmosferă a copilăriei zdruncinate de război, dar fabula prinde greoi viaţă, nu are cursivitate. Danemarca a adus în festival un vodevil în culori . O familie simpatică (realizat de E. Balling), a cărui acţiune se petrece în anul 1899, în epoca primelor automo­bile şi a gramofoanelor. Filmul, cu interesante calităţi plastice îndeosebi în scenele de cabaret, nu realizează decît într-o mică măsură intenţiile ironice, pierzîndu-se în interminabile discuţii bancare, fără a reuşi să trans­mită mare lucru spectatorilor. Ziua de marţi a prilejuit întîlnirea cu cinematografia cubană. Adaptînd la propria realitate romanul lui Ilf şi Petrov, Douăsprezece scaune, Tomas Gutierez Alea a surprins pe peliculă zbaterile zadarnice ale expropriaţilor izgoniţi de revoluţia cubană. Ostap Bender-ul său, pe nume Ippolit, în­cearcă să dea de urma unor bijuterii, ascunse în unul din cele 12 scaune engleze, care i-au aparţinut înainte de revoluţie. Fără a se apropia de hazul romanului, filmul reuşeşte să te intro­ducă în realităţile Cubei de azi, în care încercările disperate şi neputincioase ale imperialismului detronat se lovesc de fermitatea cu care poporul apără cuceririle revoluţiei. Mai puţin sem­nificativă a fost participarea la con­curs a Indiei, cu filmul Cercul nupţial, povestea melodramatică a unei căsnicii ratate. Republica Arabă Unită a re­unit — printre personajele filmului în culori și pe ecran lat Saladin (realizat de Youssef Chahine) — cîteva figuri impozante din istoria secolului XI : sultanul Salah el Din, regele Angliei, Richard Inimă de Leu, regele Franței, Philippe Auguste. Aproape trei ore de proiecţie, spectatorii urmăresc această superproducţie care încearcă, foarte naiv şi cu cantităţi „industriale“ de vopsea sîngerie, să redea istoria cru­ciadei împotriva Ierusalimului­­faţă de Cartagina în flăcări, însă, filmul are calităţile sale , nefiind o producţie de serie, realizatorii au reuşit să evite uneori obişnuitele şabloane). Paralel cu filmele de lung metraj, Casa Centrală a Cineaştilor a găzduit primele filme de scurt metraj din con­curs : Istoria unei lupte (Cuba), Mu­gurii (Japonia), Sărbătoarea speranţei (R. P. Bulgaria). Viitoarele zile ale festivalului sînt aşteptate cu multă nerăbdare de spec­tatori. Aflată de-abia la începutul ei, competiţia internaţională de la Mos­cova promite — pînă la sfîrşitul aces­tei săptămîni şi, îndeosebi, în săptă­­mîna viitoare — multe realizări cine­matografice importante. Spicuim din programul zilelor de festival care vor urma : vineri 12 iulie — Sammy pleacă spre sud (Marea Britanie); sîmbătă 13 iulie — Seducătorul (Franţa) şi Gol printre lupi (R. D. Germană) ; luni 15 iulie — Lupeni 29 (R. P. Romînă). Cu mult interes este aşteptată la Moscova intrarea în concurs a ţării noastre. Delegaţia romînă se află în centrul atenţiei spectatorilor şi a pre­sei. Filmul lui Mircea Drăgan, Lupeni 29, care va fi prezentat în premieră de gală în marea sală a Palatului Con­greselor, se bucură de largă populari­tate. Marile panouri instalate în faţa hotelului Moscova, în holurile spaţioase ale sălii Congreselor sunt cercetate cu atenţie de numeroşi spectatori. Coti­dianul festivalului, Sputnik Kino, a in­serat o amplă declaraţie a actorului Colea Răutu. De o bună primire s-a bucurat şi coproducţia romîno-franceză Codin, prezentată în afară de concurs, în cadrul a două proiecţii la cinema­tograful „Luj­ini“. Directorul Centru­lui de producţie cinematografică „Bucureşti“, Paul Cornea, şi actorul Colea Răutu au prezentat delegaţia romînească şi filmul Codin numero­şilor spectatori. Ambele proecţii au fost viu aplaudate. întîlnirea cinematografică de la Mos­cova cunoaşte o animaţie deosebită. Moscoviţii asaltează literalmente hote­lul „Moscova“, gazda principală a oas­peţilor de peste hotare. O interesantă fotografie a mulţimii din faţa hotelu­lui, istantaneu surprins de „corespon­dentul voluntar” al revistei festivalului, Jean Marais, a fost publicată într-unul din primele numere ale sputnikului cinematografic. In seara zilei de 8 iu­lie, la cinematograful „Rossia", unde se proiecta în afară de concurs filmul american West Side story, a fost pre­zentată publicului delegaţia Statelor Unite, condusă de George Stevens şi cuprinzînd­­— printre alţii — pe actorii Susan Strassberg, Tony Curtis, Danny Kaye. Cu acest prilej, regizorul ame­rican Stanley Kramer, membru în ju­riul festivalului, a declarat : „Este foarte important ca oamenii să se cu­noască unii pe alţii. Este un cîştig al păcii. Arta cinematografică dispune de mari posibilităţi pentru a întări prie­tenia popoarelor lumii“. Intr-adevăr, festivalul de la Moscova este un bun prilej de cunoaştere şi apropiere, un schimb creator de expe­rienţă între artiştii întregii lumi. Dis­cuţiile pe tema „Cinematograful şi progresul“ programate în zilele urmă­toare printre manifestările festivalului (în sala Casei Centrale a Scriitorilor) vor aduce, desigur, o contribuţie im­portantă la această apropiere între cineaştii întregii lumi. La Moscova, în mijlocul interesului general, festivalul continuă. Călin Caliman Moscova, 10 iulie 1966­ ­S Simone Signoret va “ face parte din delega­ţia de cineaşti francezi la Festivalul din capitala U­­niunii Sovietice. Fotogra­fia reproduce un cadru din ultimul ei film Mâine începe altă zi, realizat de regizorul René Clément, şi el prezent la Moscova. Trei stele ale cinematografiei italiene, aşteptate la Festivalul cinematografic interna­ţional de la Moscova : Marcello Mastroianni, Sophia Loren şi Federico Fellini.­­ Cunoscuta actriţă Ma­­­a­ria Töröcsik — din de­legaţia de cineaşti ma­ghiari la Festivalul de la Moscova. să a De curînd, la Roma a avut loc un festi­val sovietic. Au rulat filmele : 9 zile dintr-un an, Astronauţii, Colegii, Clinele sălbatic Dingo, Balada husarilor, Avîntul tinereţii, învierea. In fotografie : Tamara Semina şi Larisa Lu­­jina — delegate ale cinematografiei sovietice — vizitînd Forumul. La Roma: PE ECRANELE LUMII „Miracolul it rus (R. D. Germană) T­ITLUL acestui film este cunos­cut cititorilor. Autorii lui — soţii Anélie şi Andrew Thom­­dicke — au fost distinşi pen­tru aceas­tă realizare cu ordinul Lenin. Premiera rusă a filmului a avut loc de curând la Palatul Congreselor din Krem­lin. Cei doi cineaşti germani s-au speciali­zat într-un gen din ce în ce mai frecvent în cinematografia ultimilor ani , aşa-nu­­mi­tul documentar „de arhivă“. Genul se caracterizează printr-o îmbinare a ele­­mente­lor de studiu ştiinţific cu cele de reportaj, de eseu şi de poem ; forţa lui constă în prmul rînd în autenticitate. Ideea este extrasă nemijlocit din aspec­tele concrete ale realităţii, prin înlăn­ţuirea documentelor cinematografice şi fotografice cu momentele de repor­taj ; sensurile mari se recompun prin asociaţia şi confruntarea unor fapte trecute şi prezente Miracolul rus ur­mează în filmografia soţilor Thorndicke după cîteva filme politice de mare ră­sunet —Odihnă în insula Sylt, Acţiunea „Sabia teutonă“, Tu şi camarazii tăi, — care constituie puternice acte de acuzare a barbariei fasciste. Miracolul rus este, de fapt, o cronică. Autorii au încadrat în mod simbolic ac­ţiunea între datele de 7 noiembrie 1918 şi 14 aprilie 1961. Ei parcurg astfel, îm­preună cu spectatorii, întreaga istorie a faptelor cuprinse între prima aniver­sare a Revoluţiei din Octombrie şi mi­tingul cu care a fost întîmpinat Iuri Gagarin la întoarcerea din Cosmos. Filmul are două serii : prima este con­sacrată istoriei Uniunii Sovietice, cea de a doua descrie prezentul ei. O titanică muncă de documentare a premers realizarea filmului. Autorii au depus o bogată activitate de cercetări, răscolind arhivele şi muzeele din Uniu­nea Sovietică şi din alte ţări, călătorind, întâlnindu-se şi disputînd cu zeci de acti­vişti de partid, oameni de ştiinţă, mun­citori, colhoznici. Ei au descoperit astfel documente cinematografice şi fotogra­fice de preţ, au valorificat un material documentar neobişnuit de bogat şi de vast. Călătoriile efectuate de ei pe teritoriul Uniunii Sovietice însumează distanţa de peste 800 de mii de kilometri , au filmat în aceste peregrinări 100 de mii de metri de peliculă şi au ales, din ar­hive, alte 100 de mii de metri din vechile documentare şi jurnale de actualităţi. Imaginea globală pe care o creează filmul este aceea a uriaşului drum par­curs de la vechea Rusie ţaristă, unul din celle mai înapoiate state capitaliste mari de la începutul secolului, la statul sovietic de azi, puternic şi înfloritor din punct de vedere politic, economic, social şi cultural. Pentru a demonstra forţa idei­lor comuniste în acţiune, realizatorii au apelat la toate mijloacele documentare , montajul de documente, opoziţia dintre document şi materialul filmat astăzi, fil­mările „furate“, realizate fără ştirea celor care sunt filmaţi, interviul şi ancheta. Ei s-au inspirat, de asemenea, din proce­dee specifice studiilor de istorie sau de economie politică (de pildă, atunci cînd întreprind o paralelă între dezvol­tarea industriei în Uniunea Sovietică şi Statele Unite). Expresive și convingă­toare sunt biografiile reale incluse în film : aceea a profesorului Vasili Emenia­­nov. „Un copil așteaptă" (S.U.A.) O PROBLEMĂ dificilă — aceea a copiilor cu o dezvoltare in­telectuală întîrziată — consti­tuie tema acestui film, produs de Stanley Kramer, scris de Abby Mann (scenaristul filmului Procesul de la Nürnberg) și regizat de John Cas­savetes (tînăr regizor din școala pro­gresistă new-yorkeză, care a devenit cu­noscut în toată lumea, debutînd cu filmul Umbre). Erou este un băiat — interpretat de mici și Bruce Ritchey, — internat într-un institut pentru copii subnormali. Institutul este condus de doctorul Glarck (Brit Lancaster), obli­gat să lupte tenace cu tot felul de greutăţi, de la cele de ordinul unor la­cune de cunoştinţe ştiinţifice, la lipsa de înţelegerea a autorităţilor politice şi sanitare. Gazul lui Reuben e semni­ficativ. Părinţii, împovăraţi de neli­niştea comună pentru soarta copilului, s-au despărţit : mama s-a recăsătorit, tatăl doreşte moartea nefericitului copil. La rîndul lui, copilul se opune operei de educare pe care o încearcă doctorul Clarck. Singura fiinţă care are influenţă asupra­­lui este o femeie (Judy Garland), care caută să dea un sens vieţii sale dezordonate lucrînd ca profesoară în acel institut. Mila individuală — aceasta e ideea etică şi pedagogică a filmului — poate exercita o influenţă nefastă asupra a­­celuia care are nevoie de solicitudine, de grijă colectivă, pentru a reuşi să-şi infrîngă izolarea şi să se adapteze în­tr-o oarecare măsură la viaţa oamenilor normali. Drama atinge, fără s-o adîn­­cească, şi o altă problemă : aceea a in­diferenţei fundamentale faţă de om, specifică unei lumi în care domină i­­dealul unei egoiste bunăstării materiale. Prin sinceritatea şi profunzimea ideilor sale progresiste şi prin sobrietatea na­raţiunii, filmul atacă miturile modului de viaţă american. „ O m u l mafie" ! Spteet­a­co­lele scip tănten­ii • Spectacolele satiric general, Mihaela Juvara surprin­de, cu fineţe, sub eleganţa factice, şi­retenia practică, voluntară a Curtezanei. Nu vom omite aportul unor actori ca Mimi Enăceanu (Emilia) şi Vili Ronea (Aegeon), care ironizează cu haz parti­tura lor azi melodramatică, Dinu Dumi­­trescu (Solinus) care redă amestecul de îngîmfare, ipocrizie şi cupiditate a ro­lului. Cu totul altfel decît îl ştim din filme, Ilarion Ciobanu realizează cari­catura unui ofiţer mărginit şi grosolan, iar Mircea Albulescu reuşeşte un tip co­mic, din graţii şi slăbiciuni lacrimogene în contrast cu fizicul. Spectacolul este conceput într-o con­tinuă şi rapidă mişcare, prin conjugarea diferitelor ritmuri individuale (încă nu organic asimilate de toţi actorii). O in­terpretare în acţiune — dorindu-se nu o simplă audiere a textului — cu variate poante şi detalii comice (mai mult sau mai puţin proaspete) izvorîte dintr-o imaginaţie regizorală fertilă, contribuie la portretizarea eroilor într-o reprezen­taţie voioasă, cuceritoare. Decorul San­dei Muşatescu, de o unitate cromatică luminoasă, utilizînd panouri mobile şi elemente esenţiale, creează, în simplitatea sa inventivă, spaţiul necesar dinamicii jocului, schimbărilor accelerate de joc şi situaţii, şi întregeşte acest spectacol efervescent, optimist, seînteind de umor. Ion Cazaban „Cei doi care au furat luna“ F­ILMUL polonez Cei doi care au furat luna este un basm cu întîmplări miraculoase, cu ele­mente de nuvelă populară şi fabulă. Înţelepciunea pe care o proclamă au­torii filmului este veche, ca şi memoria popoarelor : singura formă de viaţă care corespunde omului este munca. Această normă socială nu este însă făţiş situată în centrul tuturor peripeţiilor, ea ră­­mîne mai ales un pretext pentru de­clanşarea fabulaţiei şi o concluzie, cîn­­tată neizbutit, ca într-o operetă, la sfîr­şitul filmului. Basmul seamănă cu un jurnal de călătorie într-un univers de a­­forisme. Acţiunea nu se dezvoltă decît în măsura în care clarifică o alegorie sau un simbol. Fiecare capitol condamnă lipsa unor valori spirituale elementare , obtu­zitatea pretenţioasă în fabula cu măga­rul, psihoza socială hidoasă care mode­lează personalitatea umană după fizio­nomia puterii în ţinutul cocoşaţilor. Cel mai grav sunt tratate aceste rele în sec­venţa castelului de aur. Vechea meta­foră mitologică — transformarea poseso­rului în obiect posedat — are şi aici o transparenţă demonstrativă, tinzînd spre expresivitatea unei grafici cinematogra­fice. Toate episoadele filmului — unele mai amplu, altele mai în grabă — sunt ocazii şi suporturi pentru tîlc şi morală. Deşi basmul este cel mai aproape de poezie, autorii nu s-au străduit să treacă de partea ei. Uneori, totuşi, imagini poe­tice (cum sunt cele legate direct de fur­tul lunii) izvorăsc direct din simplitatea și naivitatea chibzuită a simbolurilor specifice basmului, din tensiunea creată de legătura „nereală“ între elementele epice. Gradul transpunerii basmului literar (scriitorul K. Makuszynski) în limbajul filmului este mediu. Acest film-basm este făcut după o practică profesională verificată. Regizorul J. Batory nu are ambiţia de a depăşi valoarea unei arte reproduc­tive. Filmul lui rămîne o transpunere apropiată de procedeele teatrale şi lite­rare sau de c­lasicul basm desenat. Gabriela Ionescu „O moştenire cu blucuc44 A DEVENIT aproape o tradiţie : /I o dată sau de două ori pe an să / I vedem cîte o comedie englezeas­că mai mult sau mai puţin antre­nantă, mai mult sau mai puţin asemănă­toare cu cele care au precedat-o, cuprin­zînd, de obicei, cîteva momente de comic mecanic, cîteva scene sentimentale, doi­­trei bătrîni hazlii în distribuţie şi un obligatoriu sfîrşit fericit. O moştenire cu bucluc se deosebeşte de alte producţii-surori mai ales prin­­tr-un „demaraj“ foarte lent. Scriitorul sărac şi nevasta lui moştenesc pe neaş­teptate un cinematograf, undeva, într-un orăşel de provincie. Pînă izbutesc să a­­jungă la el şi pînă se hotărăsc să-l des­chidă, mai mult de nevoie decît de voie, trec aproape trei sferturi din film pe care spectatorul îngăduitor le urmăreşte cu răbdare, aşteptînd scenele de haz pro­mise de titlu. In sfîrşit, odată cu deschi­derea cinematografului — care, ca şi „personajul“ său, supravieţuieşte de pe vremea filmului mut, — iese la iveală şi filonul comic al filmului: descrierea pu­blicului şi a încurcăturilor care se pot naşte dacă încerci să conduci un aparat foarte vechi de proiecţie fără să-l cunoşti deloc şi aşa mai departe. Cîteva mo­mente sunt într-adevăr amuzante: pe­rechile de tineri care intră, se aşază şi încep să se sărute automat, ca la co­mandă, tremurăturile ecranului şi a ima­ginii de pe el produse de trecerea tre­nurilor pe podul din vecinătate, scenele de groază din deșert proiectate într-o sală supraîncălzită anume pentru a ajuta publicul să intre în atmosferă. Dacă au­torii filmului ar fi urmărit ceva mai mult decît să-și distreze fără osteneală publicul timp de o oră și jumătate, ei ar fi putut descoperi în aceste situaţii o temă demnă de mai multă atenţie şi mai multă fantezie. Parodia filmelor ief­tine cu cai, urmăriri şi crime, şi carac­terizarea publicului „format" de ele, to­tul pigmentat cu amintirile realmente duioase despre epoca marelui mut, ar pu­tea constitui oricînd o temă de bogată inspiraţie cinematografică. Un film des­pre filme şi despre spectatorii lor, un film despre poezia şi ridicolul cinema­tografului vechi nu ar fi fost deloc banal. Dar această temă există cel mult într-un subtext involuntar al Moştenirii cu bu­cluc care rămîne un spectacol dintre cele mai obișnuite. (Italia) U­LTIMUL film al lui Alberto Latuada,­­ Mafioso, a ob­ţinut recent premiul întîi la cea de-a XI-a ediţie a Festivalu­lui internaţional de la San Sebastian. Iată pe scurt subiectul: Sicilian stabi­lit şi căsătorit la Milano, tehnician în­­tr-o fabrică de automobile. Antonio, e­­roul filmului (imterpretat de Alberto Sordi) primeşte o gratificaţie şi pleacă să-şi revadă insula natală. Aici trăieşte momente euforice de autoadmiraţie, re­­capitulînd drumul parcurs pînă la pros­pera lui situaţie actuală din marele oraş din Nord. I se aminteşte însă că a fost unul din cei mai fideli „pacciortti d’onore“ (grad în mafie) și i se impune o misiune pe care nu poate nici s-o re­fuze, nici s-o evite. Tehnica insinuantă a mafiei face din erou un automat per­fect, închis într-un cufăr și expediat astfel ,, par avion“ la New York, Antonio ‘ va trebui să ucidă , victima este un tră­dător al mafiei. Omul care plecase de acasă la două noaptea, echipat ca pen- ; tm vînatoare, se întoarce în noaptea ur-­­ mătoare, la aceeaşi oră, încărcat de tro- I fee vînătoreşti. El îşi va relua munca * în întreprinderea milaneză, ca şi cum : în timpul vacanţei nu s-ar fi întîmplat­­ nimic neobişnuit. O vreme va fi supus­­ remuşcărilor, dar ordinea existenţei de­­ fiecare zi îl va reabsorbi, dizolvîndu-i­­ mustrările de conştiinţă, şi el va conti-­­ nua să ducă viaţa unui om „cinstit“,­­ alături de soţia lui (rol jucat de actriţa­­ braziliană Norma Benguel), care îi ig- ~ noră crima secretă. Ca gen, filmul poate fi considerat co-­­ medie de moravuri. Latutada face ri- = sipă de notații caricaturale. Dar verva­­ comică nu îl îndepărtează de preocu- : parea centrală , analiza precisă și in- = transigentă a unor fenomene sociale ca-­a­racterisice Italiei contemporane. . Ana Maria Narti | I ! Cinema H­EK3 ÎNAINTEA plecării sale la S­Fs® Moscova, ca membru în ju­ss­miul Festivalului. Gopo a lu­­­crat intens, după cum s-a mai a-­­ nunţat, la noul său film Paşi spre == lună. Iată distribuţia pe care şi-a­­ alcătuit-o: Radu Beligan (Omul), H Ileana Firea — elevă în clasa I-a == (Cupidon), Florin Piersic (Prome­­­­teu), Ovid Teodorescu (Califul din IH Bagdad), Viorica Paul Popescu­­ — balerină la Teatrul de Operetă Hi (îngerul), Ion Manu (Dracul), Tu­dorel Popa (Vrăjitoarea), George Hl Demetru (Galileo Galilei), Euge­na­nia Popovici (Gioconda), Dem. = Savu (Zeus), =­um LA STUDIOUL „București" S “ se află în faza de pregătire ar­ur mătoarele filme : Comoara din Va­is dul Vechi (după nuvela La Răzeşi; scenariul — V. Em. Galan; regia II — Victor Iliu), Neamul Şoimăreş- §­ tilor (după romanul lui Mihail Sa- ^ doveanu ; scenariul — Alexandru =3 Struţeai­u, Constantin Mitru ; regia || — Mircea Drăgan; imaginea — g§ Aurel Samson ; scenografia — Con­stantin Simionescu) și Un zîm- §§ bet în plină vară (scenariul — D. R. §§ Popescu ; regia — Geo Saizescu ;­­­ imaginea — George Cornea). s n JEAN DOUCHET, în Cahiers ss BH du cinéma, nr. 144, despre §§ fi­lmul Codin : „Henri Colpi­se == simte în largul său înfăţişînd, sim­­plu, frumoasa povestire imaginată == de romancierul român Panait Is­it trati : e istoria unui copil nevoit 5=5 să locuiască într-unul din cartie­§§ rele cele mai rău famate ale ora­li­sului său, unde se împrieteneşte cu Codin, uriaşul vagabond, temut­­ şi puternic. Văzînd filmul, te gîn- 3 deşti la capodoperele regizorului sovietic Donskoi, într-atît Codin­­, se aseamănă, ca atmosferă, cu fil- 3 mele acestuia. Succesul lui Codin 3 se datoreşte în bună măsură şi fo­n­­­ografiilor în culori ale lui Marcel H Weiss“. =5 8 H IN AMINTIREA lui Gérard Philippe s-a instituit un pre-­ miu destinat actorilor­ mai tineri de 35 de ani. Anul acesta premiul a revenit actorului parizian Roger­­ Coggio. ■3E3 H g| CUNOSCUTA actriță italiană =­ Alida Valii va fi protagonista a unui film realizat de regizorul mexican I. Rodriguez.3 = mn JURNALUL UNEI FETE O-g TM BIȘNUITE va fi titlul unui E= film sovietic inspirat din însemnă­­­rile elevei Nina Kosterinova, scrise =3 în timpul ultimului război. Scena-I fiul este semnat de L. Stepianov, iar regia de L. Kvinikidze. I­n CHRISTIAN JAQUE va rea­­liza în Italia un film de genul H aventurosului Fanfan la Tulipe. H Este vorba de Laleaua neagră după­­ romanul lui Alexandre Dumas. I Protagonist va fi Alain Delon. HI OPERA marelui scriitor ger­ pe regizorii italieni. După Mauro Bolognini, care transpune pe ecran povestirea Tonio Kröger cu Maxi­­milian Schell în rolul principal,­­ Alberto Lattuada se pregătește să ij ecranizeze celebrul roman Muntele fermecat. F­ran BETTE DAVIS și Catherine­­ BB Spaak vor fi interpretele prin-­ cipale ale filmului Pînza goală în S regia lui Damiano Damiani, inspi­ri rat din romanul cu acelaşi titlu de 3 Alberto Moravia. I ül VITTORIO DE SICA reali­ ==­zează un film despre miraco­­­lul economic, II boom. Protagonist­a este Alberto Sordi, în rolul unui == antreprenor de construcţii care în­­n­cearcă disperat să-şi menţină echi-­ librul într-o bogăţie ostentativă, Ü sprijinită însă pe zeci de poliţe fără acoperire şi pe compromisuri == care-l tîrăsc spre un scandal zgo-­ motos. Eroul ar putea să-şi limiteze = cheltuielile, să renunţe la unele­­ plăceri costisitoare, dar ar risca Ü să-şi piardă astfel şi soţia. Soluţia ?­­­ Un domn bogat, care a pierdut un­­ ochi într-un accident, oferă o sumă­­ fantastică celui care e dispus să-i­­ ofere unul pentru transplantare. Eroul alege, în locul ruinei finan-I ciare, această alternativă şi pri­meşte un aconto mare. O poveste amară, rezolvată pe planul farsei, 3 si grotescului. 33 jg m TRENURI DE DIMINEAŢĂ == este titlul unui nou film so­­­vietic. Scenariul, semnat de A. Zak­as şi I. Kuzneţov, descrie cîteva mo­­­mente din viaţa unor tineri. Re­ss­gizori sînt F. Dovlatian, L. Mirski­ ss în rolurile principale : V. Maliavi-O­na, A. Kuzneţov, L. Ovcinnikova. 3 sq HI n REVISTA Newsweek menţio­ s nează în termenii cei mai elo-Ss gioşi apariţia filmului sovietic Co­­­ pilăria lui Ivan pe ecranele ameri­cane. Gronica afirmă că debutul­­ lui Tarkovski este dintre cele mai == promiţătoare şi prezice că, în scurt ___ timp, tînărul cineast se va impune­­ printre cei mai de seamă realizatori­­ din lume. I Sm mmmin mm amint fliiiiiiiiiii m­iiiiiii mnmm­ as sg s COPERTA scenariului la fii- s ^ TM mul „Lupeni 29“ de Nicolae S­tie, Eugen Mândrie și Mircea Dră- 3 j§ gan, apărut recent la Editura Me- §§­­§ indiane. 3

Next