Contemporanul, iulie-decembrie 1985 (nr. 27-52)
1985-07-05 / nr. 27
i" ■ 1965 - 1985 România în 20 de ani glorioşi TipuL N 1 NAŢIUNEA şi statul vor continua să constituie încă multă vreme baza dezvoltării societăţii socialiste. Dezvoltarea naţiunii, întărirea statului socialist corespund cerinţelor obiective ale vieţii sociale“. Aceste aprecieri ale tovarăşului Nicolae Ceauşescu, sintetizate în Raportul prezentat la Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român, exprimînd o viziune realistă asupra fenomenului naţional, într-o perioadă cînd în lume nu puţine erau glasurile care prevesteau amurgul naţiunilor, al statelor naţionale, aveau să constituie punctul de plecare al unei bogate activităţi pentru fundamentarea teoretică, cu totul originală şi de mare semnificaţie internaţională a problemelor naţiunii, ca şi pentru fundamentarea programelor ce aveau să ducă, de-a lungul celor două decenii de ilustre înfăptuiri economicosociale ce caracterizează Epoca Nicolae Ceauşescu, la afirmarea tot mai puternică a valenţelor creatoare ale naţiunii noastre socialiste, sub conducerea Partidului Comunist Român. La nu prea mult timp după aceea, în mai 1966, în expunerea făcută cu prilejul aniversării a 45 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, tovarăşul Nicolae Ceauşescu sublinia că socialismul „duce mai departe procesul de dezvoltare a naţiunii început in epoca burgheză, creează condiţii pentru afirmarea deplină a vieţii naţionale a poporului“, pentru ca, la Congresul al X-lea al partidului, intr-un capitol special din Raport să fundamenteze pe larg, principial şi practic, poziţiile partidului în problema naţiunii, ca şi în problema naţională, poziţii înscrise apoi în Programul edificării societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintării României spre comunism, ca linie de conduită pentru întregul partid, pentru stat, pentru întreaga societate. Naţiunea — forţa motrice a dezvoltării sociale contemporane FENOMEN social-istoric complex, rezultat al unui proces îndelungat de dezvoltare a societăţii, naţiunea a preocupat dintotdeauna gîndirea social-politică progresistă, iar în epoca contemporană reţine atenţia atît a cercetătorilor şi politologilor cit şi a oamenilor politici. Şi aceasta nu în mod întîmplător. Analiza dezvoltării istorice a omenirii pune în evidenţă faptul că, în mod implacabil, evoluţia societăţii duce, în fiecare ţară, potrivit unor legi imanente, la formarea naţiunii, constituirea acestei forme istorice superioare de comunitate umană reprezentînd cu adevărat o necesitate inextricabilă a dezvoltării sociale, un proces de neînlăturat în viaţa popoarelor, un proces care îmbracă forme, modalităţi foarte diferite de la ţară la ţară, de la popor la popor. O demonstrează experienţa istorică a popoarelor europene, a altor popoare, unde naţiunea s-a format în veacurile trecute, odată cu destrămarea rînduielilor feudale şi trecerea la capitalism; o demonstrează experienţa ţărilor în cura de dezvoltare unde în perioada postbelică, după prăbuşirea colonialismului s-a intensificat procesul de constituire a noi naţiuni în Africa, Asia, America Latină ; o demonstrează lupta de eliberare naţională a popoarelor dominate încă de... imperialism, ca şi lupta generală a popoarelor pentru apărareasuveranităţii şi Independenţei naţionale ; o demonstrează experienţa ţărilor socialiste unde naţiunea cunoaşte procese revelatorii de dezvoltare, de afirmare în viaţa socială. Meritul istoric al tovarăşului Nicolae Ceauşescu este, acela, că, aplecîndu-se atent asupra realităţilor naţionale din lumea contemporană, descifrînd în mod ştiinţific sensurile obiective ale progresului uman în epoca actuală a elaborat o concepţie închegată, temeinic fundamentată, cu privire la naţiune ca şi la problema naţională (aflată evident în relaţie dialectică cu problema naţiunii). Imensul travaliu ştiinţific depus în aceşti ani, de pe poziţiile materialismului dialectic şi istoric, de către secretarul general al Partidului Comunist Român a dus la decantarea teoriei naţiunii de ideile dogmatice, metafizice, la îmbogăţirea conceptului de naţiune cu noi teze şi caracteristici, imprimîndu-se o nouă viziune, o viziune realistă, politicii partidului şi statului în problemele naţiunii. Punctul de pornire al întregii demonstraţii ştiinţifice despre locul şi rolul social al naţiunii îl constituie teza potrivit căreia în epoca actuală „naţiunea nu şi-a epuizat nici pe departe posibilităţile de dezvoltare", că ea reprezintă „o forţă motrice de seamă a dezvoltării social-politice în lumea de azi“, că „procesul de formare a statelor naţionale, de realizare a unităţii naţionale continuă să reprezinte o cerinţă esenţială pentru o importantă parte a lumii“. Cu spiritul critic şi cutezanţa ştiinţifică ce ii sunt caracteristice, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a pus în evidenţă caracterul eronat al ideilor care pretind că „naţiunea ar fi o noţiune depăşită istoriceşte“, că are loc „epuizarea rolului naţiunii în progresul istoric“. Or, fenomenele caracteristice epocii actuale, între care la loc de seamă se situează procesele foarte complexe de afirmare a naţiunilor socialiste, de renaştere naţională a popoarelor din ţările în curs de dezvoltare, de luptă a popoarelor din ţările occidentale pentru păstrarea fiinţei naţionale, infirmă cu evidenţa faptelor, atît teoriile mondialiste, viziunile burgheze care minimalizează rolul naţiunii şi suveranităţii naţionale, exacerbînd fenomenele integraţioniste, cit şi acele teorii care, pornind de la necesităţile reale aleadîncirii colaborării şi cooperării internaţionale, de la cerinţele solidarităţii internaţionale pun în umbră rolul naţiunii, cad de fapt în plasele nihilismului naţional. Realitatea este că nu se poate vorbi de o contradicţie ineluctabilă între dezvoltarea naţiunii şi adîncirea colaborării şi cooperării internaţionale, că nu există vreo opoziţie de fond între cerinţele progresului economico-social contemporan şi cerinţele afirmării vieţii naţionale a popoarelor. Dimpotrivă, valorile naţiunii, valorile naţionale se află în consonanţă obiectivă cu cerinţele progresului social al omenirii, constituie forţe propulsoare ale acestui progres, dealtfel foarte contradictoriu şi complex. în strînsă legătură cu cele arătate se află demonstraţia ştiinţifică a tovarăşului Nicolae" Ceauşescu privind locul naţiunii „în socialism, evoluţia şi funcţiile sociale ale naţiunii în perspectiva trecerii la comunism. Ca etapă nouă, obiectiv superioară în evoluţia societăţii umane, socialismul, al căruia ideal este libertatea, fericirea şi bunăstarea maselor, dă sensuri noi vieţii şi activităţii naţiunii, constituie o epocă de renaştere naţională, de afirmare puternică a valenţelor sale progresiste in toate componentele sistemului social. Realizările, obţinute de poporul nostru în anii revoluţiei şi construcţiei socialiste, dar mai ales în epoca de după Congresul al XX-lea oferă o mare bogăţie de argumente, de date şi fapte semnificative care demonstrează că naţiunea dispune, în socialism, de inepuizabile resurse de stimulare a progresului social, că ea însăşi evoluează în pas cu evoluţia generală a noii societăţi spre faze mai înalte de progres şi civilizaţie, îşi modelează, îşi înnobilează structura socială, trăsăturile moral-politice, întreaga fizionomie spirituală, acumulînd caracteristici noi, care duc la transformarea ei în naţiune socialistă. Pe drept cuvînt subliniază tovarăşul Nicolae Ceauşescu că „revoluţia socialistă, construcţia noii orinduiri sociale descătuşează toate energiile creatoare ale poporului, constituie in viaţa fiecărei ţări o epocă de redeşteptare naţională, de afirmare viguroasă a sentimentelor patriotice ale maselor largi“, că „trecerea de la capitalism la socialism reprezintă ridicarea naţiunii pe o treaptă calitativ superioară“. Partidul, statul şi dezvoltarea naţiunii UNA din tezele cele mai importante care călăuzesc activitatea social-politică in patria noastră în condiţiile construcţiei socialiste se referă la relaţia multiplă dintre activitatea constructivă a partidului comunist şi statului socialist şi evoluţia naţiunii. Experienţa istorică învederează că partidul, ca forţă politică conducătoare a societăţii şi exponent conştient al intereselor naţionale supreme, dezvoltă şi consolidează — pe temelii noi — trăsăturile specifice ale vieţii naţionale în condiţiile societăţii socialiste multilateral dezvoltate, dovedindu-se a fi — prin tot ceea ce iniţiază şi înfăptuieşte în fruntea ţării — liantul forte al unităţii naţionale. Interesele economice, sociale şi naţionale se manifestă plenar prin programele partidului de edificare a noii orinduiri, prin politica sa generală vizînd progresul multilateral al ţării. Unitatea naţiunii, valenţele sale constructive, afirmarea trăsăturilor sale definitorii găsesc, de asemenea, stimulenţi permanenţi în activitateaideologică a partidului, în munca sa asiduă de făurire a conştiinţei socialiste. Au totodată o mare importanţă pentru dezvoltarea naţiunii, pentru cimentarea unităţii sale, politica partidului, măsurile întreprinse la iniţiativa tovarăşului Nicolae Ceauşescu pentru creşterea rolului clasei muncitoare în conducerea societăţii, afirmarea rolului social specific al ţărănimii, al intelectualităţii, al alianţei muncitoreşti-ţărăneşti, al unităţii moral-politice a întregului popor. Prin activitatea, sa politico-educativă partidul dezvoltă conştiinţa naţională a poporului, îi dă noi coordonate, o înnobilează cu ideile patriotismului socialist, solidarităţii umane, solidarităţii internaţionale, căci, cum remarcă tovarăşul Nicolae Ceauşescu, „mîndria naţională şi patriotismul socialist trebuie să devină un factor al întăririi unităţii poporului nostru, al colaborării internaţionale cu toate naţiunile lumii“. In acest fel, naţiunea îşi află în politica şi programul partidului comunist — izvorul viu al tinereţii sale, al înălţării sale pe trepte superioare de progres şi civilizaţie. Odată cu creşterea rolului conducător al partidului comunist în întreaga societate se amplifică şi rolul statului în viaţa economică, culturală, socială, iar aceasta influenţează direct, în modalităţi cu totul specifice, însăşi evoluţia naţiunii. Explic Idei directoare ale Epocii Nicolae Ceauşescu ______________________ • . « Naţiunea în etapa deplinei înfloriri sociale »■u caţia o găsim mai ales în faptul că factorii hotărîtori ai unităţii şi dezvoltării naţiunii îi constituie producţia materială, comunitatea de viaţă economică, precum şi conştiinţa socialistă, acţiunea socială conştientă a întregului popor, domenii în care, după cum se ştie, statului îi revin sarcini de o importanţă deosebită, în mîinile naţiunii noastre socialiste, statul reprezintă pîrghia principală pentru exercitarea puterii politice, pentru administrarea avuţiei naţionale, pentru organizarea activităţii in economie, ştiinţă, învăţămînt şi cultură, pentru înfăptuirea politicii sociale a partidului, îndreptată spre creşterea bunăstării naţionale, pentru asigurarea condiţiilor de exercitare a obligaţiilor şi drepturilor cetăţeneşti constituţionale, ca şi pentru apărarea cuceririlor revoluţionare, a integrităţii patriei, pentru organizarea relaţiilor cu alte state. Aflată la un înalt grad de maturitate ca urmare a ilustrelor înfăptuiri din ultimele două decenii, societatea noastră socialistă, prin natura puterii politice şi prin structura sa economico-socială, prin relaţiile sociale pe care le-a statornicit şi le reproduce în planuri mereu mai înalte, prin climatul social-politic, cultural şi moral pe care îl generează creează condiţii optime, de esenţă obiectivă pentru afirmarea virtuţilor creatoare ale naţiunii. In acest sens, tovarăşul Nicolae Ceauşescu remarca faptul că, dezvoltarea naţiunii noastre socialiste „reprezintă o chintesenţă a tuturor transformărilor revoluţionare din viaţa poporului român, care îşi făureşte astăzi, liber şi suveran, propria istorie, viitorul luminos“. In contextul general al devenirii naţiunii noastre în aceşti ani, mutaţiile cele mai importante constau în faptul că au fost create o structură economică nouă şi totodată, o puternică bază tehnico-materială, elemente dintre cele mai importante ale unităţii naţiunii şi ale progresului său. Dezvoltarea proprietăţii socialiste asupra mijloacelor de producţie, noua calitate a oamenilor muncii de proprietari, producători şi beneficiari ai avuţiei naţionale, ritmul intens de creştere a forţelor de producţie, diversificarea ramurilor economiei naţionale au creat condiţii noi, superioare de afirmare a naţiunii în domeniul cel mai important al vieţii sociale — producţia materiala. In această perioadă, s-a petrecut un adevărat salt calitativ în domeniul forţelor de producţie, al dezvoltării de ansamblu a economiei, al creşterii avuţiei naţionale, fiind astfel realizat un complex economic naţional modern, dinamic, competitiv în planul relaţiilor economice internaţionale. Au crescut masa de valori materiale realizate în industrie şi agricultură, calitatea acestora, s-a accentuat puternic procesul de diversificare a bunurilor materiale produse. Faţă de 1965, venitul naţional se prevede să fie in 1985 de 4,5 ori mai mare, cel al producţiei industriale de 6,3 ori iar cel al producţiei globale agricole de 2,3 ori mai mare. Asupra progresului naţiunii, asupra ascensiunii sale spre progres şi civilizaţie influenţează în mod direct creşterea gradului de instrucţie şi educaţie, formarea şi dezvoltarea conştiinţei socialiste. După Congresul al IX-lea al partidului, se înregistrează dezvoltarea în proporţii incomensurabile a vieţii spirituale a poporului nostru. Beneficiind de un climat politic,, ideologic şi instituţional, favorabil discuţiilor creatoare şi afirmării talentelor autentice, ştiinţa, literaturaşi artele, cultura în ansamblu cunosc o epocă de eflorescenă. Îmbogăţind viaţa spirituală a întregului popor, contribuind, în modalităţile lor specifice la imobifilarea moral-spirituală a omului. în aceşti ani, s-a extins cercetarea ştiinţifică, a crescut numărul instituţiilor culturale, au fost redate poporului marile creaţii ale trecutului şi au fost create opere de aleasă valoare, care îmbogăţesc patrimoniul naţional, contribuind totodată în mod prestigios la tezaurul culturii universale. S-a generalizat învăţămîntul de 10 ani, s-a dezvoltat reţeaua de icee şi şcoli profesionale, ca şi a institutelor de învăţămînt superior, a crescut gradul de pregătire şcolară a naţiunii. Numărul inginerilor a sporit în perioada 1965— 1984 de 3,3 ori, al medicilor de 1,6ori (revenind un medic la 507 locuitori, faţă de 632 în 1965), al personalului cu pregătire universitar-pedagogică de 2,7 ori, iar al personalului cu studii superioare din cercetarea ştiinţifică, inginerie, tehnologie şi proiectare de aproape 7 ori. Progresul pe care îl cunosc în continuare cercetarea ştiinţifică şi difuzarea ei în mase, învăţămintul şi cultura, creaţia literară şi artistică, precum şi cuprinderea largă a maselor poporului in Festivalul naţional „Ciitarea României“ — concură la formarea unui nou profil spiritual al întregii naţiuni, la lărgirea orizontului său ştiinţific, cultural, de cunoaştere, contribuind la modelarea personalităţii umane, a trăsăturilor sale umaniste, bocal-cetăţeneşti. Dr. Ilie RADULESCU NICOLAE GRIGORESCU : Domnişoara Nacu (Din expoziţia retrospectivă deschisă la Muzeul de Artă al R.S.R.) CONTEMPORANUL 3