Contemporanul, iulie-decembrie 1985 (nr. 27-52)

1985-07-05 / nr. 27

i" ■ 1965 - 1985 România în 20 de ani glorioşi Tip­uL N 1 N­­AŢIUNEA şi statul vor continua să constituie încă multă vreme baza dezvoltării societăţii socialiste. Dezvoltarea naţiunii, întărirea statului socialist corespund cerinţelor obiective ale vieţii sociale“. Aceste apre­cieri ale tovarăşului Nicolae Ceauşescu, sintetizate în Raportul prezentat la Con­gresul al IX-lea al Partidului Comunist Român, exprimînd o viziune realistă asu­pra fenomenului naţional, într-o perioadă cînd în lume nu puţine erau glasurile care prevesteau amurgul naţiunilor, al statelor naţionale, aveau să constituie punctul de plecare al unei bogate activi­tăţi pentru fundamentarea teoretică, cu totul originală şi de mare semnificaţie internaţională a problemelor naţiunii, ca şi pentru fundamentarea programelor ce aveau să ducă, de-a lungul celor două decenii de ilustre înfăptuiri economico­­sociale ce caracterizează Epoca Nicolae Ceauşescu, la afirmarea tot mai puternică a valenţelor creatoare ale naţiunii noas­tre socialiste, sub conducerea Partidului Comunist Român. La nu prea mult timp după aceea, în mai 1966, în expunerea făcută cu prilejul aniversării a 45 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, tovarăşul Nicolae Ceauşescu sub­linia că socialismul „duce mai departe procesul d­e dezvoltare a naţiunii început in epoca burgheză, creează condiţii pen­tru afirmarea deplină a vieţii naţionale a poporului“, pentru ca, la Congresul al X-lea al partidului, intr-un capitol spe­cial din Raport să fundamenteze pe larg, principial şi practic, poziţiile partidului în problema naţiunii, ca şi în problema na­ţională, poziţii înscrise apoi în Programul edificării societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintării României spre co­munism, ca linie de conduită pentru în­tregul partid, pentru stat, pentru întreaga societate. Naţiunea — forţa motrice a dezvoltării sociale contemporane FENOMEN social-istoric complex, re­zultat al unui proces îndelungat de dez­voltare a societăţii, naţiunea a preocupat dintotdeauna gîndirea social-politică pro­gresistă, iar în epoca contemporană reţine atenţia atît a cercetătorilor şi politolo­gilor cit şi a oamenilor politici. Şi aceas­ta nu în mod întîmplător. Analiza dez­voltării istorice a omenirii pune în evi­denţă faptul că, în mod implacabil, evo­luţia societăţii duce, în fiecare ţară, potri­vit unor legi imanente, la formarea na­ţiunii, constituirea acestei forme isto­rice superioare de comunitate umană re­­prezentînd cu adevărat o necesitate inex­tricabilă a dezvoltării sociale, un proces de neînlăturat în viaţa popoarelor, un proces care îmbracă forme, modalităţi foarte di­ferite de la ţară la ţară, de la popor la popor. O demonstrează experienţa istori­că a popoarelor europene, a altor po­poare, unde naţiunea s-a format în veacu­rile trecute, odată cu destrămarea rîn­­duielilor feudale şi trecerea la capitalism; o demonstrează experienţa ţărilor în cura de dezvoltare unde în perioada postbelică, după prăbuşirea colonialismului s-a in­tensificat procesul de constituire a noi naţiuni în Africa, Asia, America Latină ; o demonstrează lupta de eliberare­ naţio­nală a popoarelor dominate încă de... im­perialism, ca­ şi lupta generală a popoa­relor pentru apărarea­­suveranităţii şi In­dependenţei naţionale ; o demonstrează experienţa ţărilor socialiste unde naţiu­nea cunoaşte procese revelatorii de dez­voltare, de afirmare în viaţa socială. Meritul istoric al tovarăşului Nicolae Ceauşescu este, acela, că, aplecîndu-se atent asupra realităţilor naţionale din lu­mea contemporană, descifrînd în mod şti­inţific sensurile obiective ale progresului uman în epoca actuală a elaborat o con­cepţie închegată, temeinic fundamentată, cu privire la naţiune ca şi la problema naţională (aflată evident în relaţie dialec­tică cu problema naţiunii). Imensul tra­valiu ştiinţific depus în aceşti ani, de pe poziţiile materialismului dialectic şi is­toric, de către secretarul general al Parti­dului Comunist Român a dus la decan­tarea teoriei naţiunii de ideile dogmatice, metafizice, la îmbogăţirea conceptului de naţiune cu noi teze şi caracteristici, im­­primîndu-se o nouă viziune, o viziune realistă, politicii partidului şi statului în problemele naţiunii. Punctul de pornire al întregii demon­straţii ştiinţifice despre locul şi rolul so­cial al naţiunii îl constituie teza potrivit căreia în epoca actuală „naţiunea nu şi-a epuizat nici pe departe posibilităţile de dezvoltare", că ea reprezintă „o forţă mo­trice de seamă a dezvoltării social-poli­­tice în lumea de azi“, că „procesul de formare a statelor naţionale, de realizare a unităţii naţionale continuă să reprezinte o cerinţă esenţială pentru o importantă parte a lumii“. Cu spiritul critic şi cute­zanţa ştiinţifică ce ii sunt caracteristice, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a pus în evi­denţă caracterul eronat al ideilor care pretind că „naţiunea ar fi o noţiune de­păşită istoriceşte“, că are loc „epuizarea rolului naţiunii în progresul istoric“. Or, fenomenele caracteristice epocii actuale, între care la loc de seamă se situează procesele foarte complexe de afirmare a naţiunilor socialiste, de renaştere naţio­nală a popoarelor din ţările în curs de dezvoltare, de luptă a popoarelor din ţă­rile occidentale pentru păstrarea fiinţei naţionale, infirmă cu evidenţa faptelor, atît teoriile mondialiste, viziunile burghe­ze care minimalizează rolul naţiunii şi suveranităţii naţionale, exacerbînd feno­menele integraţioniste, cit şi acele teorii care, pornind de la necesităţile reale ale­­adîncirii colaborării şi cooperării interna­ţionale, de la cerinţele solidarităţii inter­naţionale pun în umbră rolul naţiunii, cad de fapt în plasele nihilismului na­ţional. Realitatea este că nu se poate vorbi de o contradicţie ineluctabilă între dezvoltarea naţiunii şi adîncirea colaboră­rii şi cooperării internaţionale, că nu există vreo opoziţie de fond între cerin­ţele progresului economico-social con­temporan şi cerinţele afirmării vieţii na­ţionale a popoarelor. Dimpotrivă, valorile naţiunii, valorile naţionale se află în consonanţă obiectivă cu cerinţele progre­sului social al omenirii, constituie forţe propulsoare ale acestui progres, dealtfel foarte contradictoriu şi complex. în strînsă legătură cu cele arătate se află demonstraţia ştiinţifică a tovarăşului Nicolae" Ceauşescu privind locul naţiunii „în socialism, evoluţia şi funcţiile sociale ale naţiunii în perspectiva trecerii la co­munism. Ca etapă nouă, obiectiv superi­oară în evoluţia societăţii umane, socialis­mul, al căruia­ ideal este libertatea, feri­cirea şi bunăstarea maselor, dă sensuri noi vieţii şi activităţii naţiunii, constituie o epocă de renaştere naţională, de afir­mare puternică a valenţelor sale progre­siste in toate componentele sistemului so­cial. Realizările, obţinute de poporul nos­tru în anii revoluţiei şi construcţiei so­cialiste, dar mai ales în epoca de după Congresul al XX-lea oferă o mare bogă­ţie de argumente, de date şi fapte sem­nificative care demonstrează că naţiunea dispune, în socialism, de inepuizabile re­surse de stimulare a progresului social, că ea însăşi evoluează în pas cu evoluţia generală a noii societăţi spre faze mai înalte de progres şi civilizaţie, îşi mode­lează, îşi înnobilează structura socială, trăsăturile moral-politice, întreaga fizio­nomie spirituală, acumulînd caracteristici noi, care duc la transformarea ei în na­ţiune socialistă. Pe drept cuvînt sublinia­ză tovarăşul Nicolae Ceauşescu că „revo­luţia socialistă, construcţia noii orinduiri sociale descătuşează toate energiile crea­toare ale poporului, constituie in viaţa fiecărei ţări o epocă de redeşteptare na­ţională, de afirmare viguroasă a senti­mentelor patriotice ale maselor largi“, că „trecerea de la capitalism la socialism reprezintă ridicarea naţiunii pe o treaptă calitativ superioară“. Partidul, statul şi dezvoltarea naţiunii UNA din tezele cele mai importante care călăuzesc activitatea social-politică in patria noastră în condiţiile construcţiei socialiste se referă la relaţia multiplă dintre activitatea constructivă a partidu­lui comunist şi statului socialist şi evolu­ţia naţiunii. Experienţa istorică învede­rează că partidul, ca forţă politică con­ducătoare a societăţii şi exponent con­ştient al intereselor naţionale supreme, dezvoltă şi consolidează — pe temelii noi — trăsăturile specifice ale vieţii naţionale în condiţiile societăţii socialiste multila­teral dezvoltate, dovedindu-se a fi — prin tot ceea ce iniţiază şi înfăptuieşte în fruntea ţării — liantul forte al unită­ţii naţionale. Interesele economice, socia­le şi naţionale se manifestă plenar prin programele partidului de edificare a noii orinduiri, prin politica sa generală vizînd progresul multilateral al ţării. Unitatea naţiunii, valenţele sale constructive, afir­marea trăsăturilor sale definitorii găsesc, de­­ asemenea, stimulenţi permanenţi în activitatea­­­ideologică a partidului, în munca sa asiduă de făurire a conştiinţei socialiste. Au totodată o mare importanţă pentru dezvoltarea naţiunii, pentru cimen­tarea unităţii­­ sale, politica­­ partidului, măsurile întreprinse la iniţiativa tovară­şului Nicolae Ceauşescu pentru creşterea rolului clasei muncitoare în conducerea societăţii, afirmarea rolului social speci­fic al ţărănimii, al intelectualităţii, al alianţei muncitoreşti-ţărăneşti, al unităţii moral-politice a întregului popor. Prin activitatea, sa politico-educativă partidul dezvoltă conştiinţa naţională a poporului, îi dă noi coordonate, o înnobilează cu ideile patriotismului socialist, solidarită­ţii umane, solidarităţii internaţionale, căci, cum remarcă tovarăşul Nicolae Ceauşescu, „mîndria naţională şi patriotismul socia­list trebuie să devină un factor al întă­ririi unităţii poporului nostru, al colabo­rării internaţionale cu toate naţiunile lu­mii“. In acest fel, naţiunea îşi află în politica şi programul partidului comunist — izvorul viu al tinereţii sale, al înălţă­rii sale pe trepte superioare de progres şi civilizaţie. Odată cu creşterea rolului conducător al partidului comunist în întreaga socie­tate se amplifică şi rolul statului în viaţa economică, culturală, socială, iar aceasta influenţează direct, în modalităţi cu totul specifice, însăşi evoluţia naţiunii. Explic Idei directoare ale Epocii Nicolae Ceauşescu ______________________ • .­­ « Naţiunea în etapa deplinei înf­loriri sociale »■u­ caţia o găsim mai ales în faptul că fac­torii hotărîtori ai unităţii şi dezvoltării naţiunii îi constituie producţia materia­lă, comunitatea de viaţă economică, pre­cum şi conştiinţa socialistă, acţiunea so­cială conştientă a întregului popor, do­menii în care, după cum se ştie, statului îi revin sarcini de o importanţă deose­bită, în mîinile naţiunii noastre socialiste, statul reprezintă pîrghia principală pen­tru exercitarea puterii politice, pentru administrarea avuţiei naţionale, pentru organizarea activităţii in economie, ştiin­ţă, învăţămînt şi cultură, pentru înfăp­tuirea politicii sociale a partidului, în­dreptată spre creşterea bunăstării naţio­nale, pentru asigurarea condiţiilor de exercitare a obligaţiilor şi drepturilor ce­tăţeneşti constituţionale, ca şi pentru apărarea cuceririlor revoluţionare, a in­tegrităţii patriei, pentru organizarea rela­ţiilor cu alte state. Aflată la un înalt grad de maturitate ca urmare a ilustrelor înfăptuiri din ulti­mele două decenii, societatea noastră socialistă, prin natura puterii politice şi prin structura sa economico-socială, prin relaţiile sociale pe care le-a statornicit şi le reproduce în planuri mereu mai înal­te, prin climatul social-politic, cultural şi moral pe care îl generează creează con­diţii optime, de esenţă obiectivă pentru afirmarea virtuţilor creatoare ale naţiu­nii. In acest sens, tovarăşul Nicolae Ceauşescu remarca faptul că, dezvoltarea naţiunii noastre socialiste „reprezintă o chintesenţă a tuturor transformărilor re­voluţionare din viaţa poporului român, care îşi făureşte astăzi, liber şi suveran, propria istorie, viitorul luminos“. In contextul general al devenirii na­ţiunii noastre în aceşti ani, mutaţiile cele mai importante constau în faptul că au fost create o structură economică nouă şi totodată, o puternică bază tehnico-mate­­rială, elemente dintre cele mai impor­tante ale unităţii naţiunii şi ale progre­sului său. Dezvoltarea proprietăţii socia­liste asupra mijloacelor de producţie, noua calitate a oamenilor muncii de pro­prietari, producători şi beneficiari ai avu­ţiei naţionale, ritmul intens de creştere a forţelor de producţie, diversificarea ra­murilor economiei naţionale au creat condiţii noi, superioare de afirmare a naţiunii în domeniul cel mai important al vieţii sociale — producţia materiala. In această perioadă, s-a petrecut un ade­vărat salt calitativ în domeniul forţelor de producţie, al dezvoltării de ansamblu a economiei, al creşterii avuţiei naţio­nale, fiind astfel realizat un complex e­­conomic naţional modern, dinamic, com­petitiv în planul relaţiilor economice in­ternaţionale. Au crescut masa de valori materiale realizate în industrie şi agri­cultură, calitatea acestora, s-a accentuat puternic procesul de diversificare a bunu­rilor materiale produse. Faţă de 1965, ve­nitul naţional se prevede să fie in 1985 de 4,5 ori mai mare, cel al producţiei in­dustriale de 6,3 ori iar cel al producţiei globale agricole de 2,3 ori mai mare. Asupra progresului naţiunii, asupra ascensiunii sale spre progres şi civilizaţie influenţează în mod direct creşterea gra­dului de instrucţie şi educaţie, forma­rea şi dezvoltarea conştiinţei socialiste. După Congresul al IX-lea al partidului, se înregistrează dezvoltarea în proporţii incomensurabile a vieţii spirituale a po­porului nostru. Beneficiind de un climat politic,, ideologic şi instituţional­, favora­bil discuţiilor creatoare şi afirmării ta­lentelor autentice, ştiinţa, literatura­­şi ar­tele, cultura în ansamblu cunosc o e­­pocă de eflorescenă. Îmbogăţind viaţa spi­rituală a întregului popor, contribuind, în modalităţile lor specifice la im­obi­­fi­larea moral-spirituală a omului. în a­­ceşti ani, s-a extins cercetarea ştiinţi­fică, a crescut numărul instituţiilor cul­turale, au fost redate poporului marile creaţii ale trecutului şi au fost create o­­pere de aleasă valoare, care îmbogăţesc patrimoniul naţional, contribuind totoda­tă în mod prestigios la tezaurul culturii universale. S-a generalizat învăţămîntul de 10 ani, s-a dezvoltat reţeaua de i­cee şi şcoli profesionale, ca şi a institutelor de învăţămînt superior, a crescut gradul de pregătire şcolară a naţiunii. Numărul inginerilor a sporit în perioada 1965— 1984 de 3,3 ori, al medicilor de 1,6­­ori (revenind un medic la 507 locuitori, faţă de 632 în 1965), al personalului cu pre­gătire universitar-pedagogică de 2,7 ori, iar al personalului cu studii superioare din cercetarea ştiinţifică, inginerie, teh­nologie şi proiectare de aproape 7 ori. Progresul pe care îl cunosc în continuare cercetarea ştiinţifică şi difuzarea ei în mase, învăţămintul şi cultura, creaţia li­terară şi artistică, precum şi cuprinderea largă a maselor poporului in Festivalul naţional „Ciitarea României“ — concură la formarea unui nou profil spiritual al întregii naţiuni, la lărgirea orizontului său ştiinţific, cultural, de cunoaştere, con­tribuind la modelarea personalităţii u­­mane, a trăsăturilor sale umaniste, b­o­­cal-cetăţeneşti. Dr. Ilie RADULESCU NICOLAE GRIGORESCU : Domnişoara Nacu (Din expoziţia retrospectivă deschisă la Muzeul de Artă al R.S.R.) CONTEMPORANUL 3

Next