Contemporanul, ianuarie-iunie 1987 (nr. 1-26)

1987-01-01 / nr. 1

Spaţiu şi suflet românesc T­RĂIM intr-un spaţiu geografic, marcat in­tens de istorie. Este s­paţiul in care se cu­prinde pămîntul ivirii, al întemeierii şi afirmării noastre in orizonturile lumii, al fiinţei noastre din vremurile de început şi de-acum, cu toate luptele, sfişierile, biruinţele, iubirile şi năzuin­ţele sale. Adică pămîntul ce ne-a fost hărăzit prin istorie, pămîntul străbun, matca şi matricea existenţei noastre. Un pămint mirific, in care s-au con­topit armonios toate formele de relief : cî­zpli, munfi, dealuri, rîuri, fluviu, mare. Un pămint asaltat de timpuriu de vijelioasele seminţii migratoare, râvnit mai tirziu cu patimă de marile imperii vecine. Pămint blind şi răbdător care, in momentele de grea cumpănă, tri-­­ gindu-şi din adincuri severe şi vigocra­rea, şi-a ridicat întreaga suflare pentru a-şi păstra identitatea, pentru a dăinui necontenit peste timp, pentru a triumfa in lumina adevărului ca un tărim incon­­fundabil şi inalienabil, cu oameni incon­­fundabili şi de neinstrăinat de la dru­mul împlinirii rostului şi idealului lor istoric. Contopirea totală cu universul natural in mijlocul căruia s-a trezit de­ cind se ştie şi in funcţie de care şi-a modelat firea şi viaţa constituie un dat esenţial al existenţei poporului nostru. Această constatare izbitoare îl făcea pe Lucian Blaga să susţină că satele româneşti „cresc din peisaj atit de organic, că nici nu-ţi poţi închipui ca ele să nu fi fost totdeauna acolo unde sunt“, integrindu-şi natura „pină in zone de miracol şi po­veste“. Pe temeiul acestui adevăr, mulţi cer­cetători au căutat a descifra particulari­tăţile psihice ale poporului nostru, cu alte cuvinte specificitatea sufletului ro­mânesc. S-a vorbit, in acest sens, cu motivaţii largi şi convingătoare, despre o serie de trăsături distinctive ale româ­nului, cum sunt marea sa capacitate de a se adapta mediului geografic şi social­­politic, sentimentul statorniciei, al ră­dăcinilor sale vitale, înclinaţia către­ prietenie, pace şi conlucrare cu vecinii, cu toţi cei de alte neapturi, care nu-i tintesc pămîntul, avutul .în strinsă legă­tură cu acestea, unii exegeţi au subli­niat, cu îndreptăţire, una din însuşirile morale grăitoare ale poporului nostru : „bunătatea“. „Românul e prin excelenţă bună — evidenţia Mihai Ralea, subli­niind : „e chiar mai mult decit atita­r­e eminame­­te bun“. Iar unul dintre miturile esenţiale al spiritualităţii noastre, cel al Meş­terului Manole care a durat măiastră ctitorie de la Curtea de Argeş cu preţul sacrificiului suprem reprezintă o biruinţă categorică şi pilduitoare asupra destinului. Să ne mai amintim de epopeea Posadei, cu potopul său de săgeţi şi bolovani stirnit de neînfricaţii apărători ai Carpaţilor, de aprigile bătălii purtate de oştile române sub conducerea unor glorioşi voievozi ca Marele Mircea, Vlad Ţepeş, Iancu de Hunedoara, Ştefan cel Mare, Mihai Vi­teazul, Ion Vodă ş.a., ca şi de atâtea şi­ atitea evenimente hotăritoare săvirşite prin cugetul şi fapta cutezătoare a ge­neraţiilor succesive de ginditori şi luptă­tori pentru progresul şi binele patriei. Ajunşi aici, socotesc şi eu că una din trăsăturile specifice poporului nostru, ce se impune mai des şi mai pregnant re­liefată, ‘este" m­area sa dragoste faţă de plaiurile strămoşeşti, faţă de­ ţara mun­cii, vieţii şi aspiraţiilor sale. Este ceea ce definită prin cuprinzătoarea şi ex­presiva noţiune de „patriotism“.­­Evident,­nu înţelegem acest aspect în mod exclu­sivist. Patriotismul constituie, desigur, o caracteristică a multor altor popoare. Noi il privim, insă, şi-l evaluăm prin prisma propriei noastre istorii care, in toată amploarea şi zbuciumul ei, se relevă ca un şir lung de evenimente şi intimplări prin care oamenii acestor me­leaguri au făcut cu prisosinţă dovada permanentului şi profundului lor patrio­tism. Ori de cite ori ţara a fost in pe­ricol — de la ţările româneşti medievale pină la Patria unică şi indivizibilă —, poporul a sărit s-o apere cu întreaga-i energie, barând cu piepturile sale calea invadatorului nesăţios „iubirea de mo­şie“ din celebra Scrisoare eminesciană reprezintă tocmai dragostea ardentă şi neştirbită, ataşamentul şi dăruirea fără margini faţă de pămîntul păstrat din moşi-strămoşi cu toate splendorile, da­rurile şi promisiunile sale. Cu aceeaşi stăruinţă se cuvin subli­niate alte trăsături de caracter ale po­porului nostru, care-l definesc î­n mod armonios profilul. între acestea se în­scriu hărnicia, creativitatea, înţelepciu­nea, simţul măsurii, bunul gust, optimis­mul, modestia, cinstea, omenia etc. Ele sunt pat fi componente ale unui cod mo­ral cristalizat şi încetăţenit prin vremuri, un cod completat astăzi prin comanda­mentele devenirii societăţii româneşti.’ jRiftectl'fî 2 CONTEMPORANUL -- —.......—.......­ o T­ARA a mai adăugat, asemeni unui copac robust, cu adinei rădă­cini, incă un cerc vîrstei sale. Este cercul anului 1986 pe care istoria acestor ani l-a consacrat drept primul an al cincinalului 1986— 1990. Cum ni se înfăţişează el acum, la ceas de bilanţ şi sărbătoare, cind are loc încorporarea lui definitivă in trăinicia trunchiului ? Este o întrebare legitimă pentru că anul 1986, ce își va Întoarce ultima filă a ca­lendarului in curind este înscris la loc de cinste în strategia dezvoltării mai rapide a României socialiste, a luptei pentru o nouă calitate in contextul unor maxime exigenţe. Numindu-l cu un an in urmă, primul an al noului cincinal l-am dorit să fie un bun deschizător de orizonturi viitoare in timpul socialist al patriei. „Biografia“ lui distinctă a fost conturată precis, ştiinţific, de idei, cifre, hotărîri ce se află in marile şi importantele docu­mente ale timpului nostru. Astăzi, iată, 1986, anul ce ne-a purtat paşii pe căi înalte, spre visuri realiste, spre realizări Îndrăzneţe ne îndeamnă să privim înapoi, pe firul lui spre a ne surprinde de fapt pe noi înşine in ipostazele atit de semni­ficative aie muncii şi ale creaţiei. V­OM SPUNE dintru în­ceput că şi acest an — 1936 — a purtat din plin însemnele dis­tinctive, de mare nobleţe ale epocii din care face parte şi pe care, prin lumina lui, a conturat-o tot mai adine­an timp — ale EPOCII NICOLAE CEAUŞESCU. De fapt, locul şi importanţa lui în cadrul efortului general pentru construcţia celei mai drepte şi umane societăţi pe pămîn­­tul României au fost magistral definite de secretarul general al partidului in cu­vântările sale, devenite, din chiar momen­tele rostirii lor, programe de acţiune revoluţionară ale poporului român. An ce a deschis o etapă nouă, calitativ supe­rioară a construcţiei socialiste, an ce tre­buia să anunţe prin înfăptuirile sale coor­donatele superioare ale dezvoltării viitoare a ţării, 1986 a fost încă din pri­mele sale clipe de existenţă un an al an­gajării depline a poporului român, in spi­ritul chemărilor tovarăşului Nicolae Ceauşescu de la înaltele tribune ale de­mocraţiei noastre de partid, muncitoreşti revoluţionare. Făcînd parte din Epoca Nicolae Ceauşescu, anul 1986 s-a definit, în primul rind, prin efervescenţa şi dina­mismul vieţii noastre politice, fapt ce ilustrează teza că în România socialismul se construieşte cu poporul, pentru popor. Consistenţa teoretică a acestei teze de bază a vieţii noastre imediate este dublată­ de argumentul viu al realităţii de fiecare zi. Formulată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, această teză defineşte o coordonată de bază a muncii şi vieţii din România con­temporană. In anul 1986 s-au scris alte nu­meroase pagini ale dialogului dintre par­tid şi popor, prezenţa tovarăşului Nicolae Ceauşescu în mijlocul oamenilor muncii constituind un factor esenţial, dinamizator al întregii noastre vieţii politice, econo­mice, sociale. Concepute în marile foru­muri democratice ale partidului, bucu­­rindu-se de aprobarea întregului popor, aceste programe ale dezvoltării multila­terale a patriei mobilizează energiile creatoare ale tuturor oamenilor muncii. De la tribunele forumurilor noastre de­mocratice pină la locul de muncă din fa­brici, uzine, şcoli, ogoare, laboratoare există un acelaşi flux al creaţiei, al do­rinţei şi hotăririi unanime de a îndeplini exemplar marile obiective ale prezentului şi ale viitorului. Privind retrospectiv bo­gata activitate politică a anului 1986, acti­vitate desfăşurată în lumina iniţiativelor şi indicaţiilor tovarăşului Nicolae Ceauşescu, putem afirma că ea a contu­rat strălucit forţa orânduirii noastre, forţă ce emană din înseşi principiile ei călău­zitoare. Aceste principii formulate în con­cordanţă cu specificul construcţiei socia­liste la noi au dimensionat, din plin, in anul 1986 activitatea creatoare din ţara noastră. Patrimoniul gîndirii revoluţionare s-a îmbogăţit cu noi şi importante teze ale construcţiei socialiste, ale existenţei­­ uma­ne, cuvântările tovarăşului Nicolae Ceauşescu, documentele de partid ale anului 1986, evidenţiind legătura directă dintre gîndul şi fapta revoluţionară in România socialistă. Anul 1986 a fost o oglindă fidelă a istoriei noastre dintot­­deauna şi de azi , am sărbătorit cu entu­ziasm, în deplină unitate, 65 de ani de la făurirea Partidului Comunist Român şi am cinstit memoria marelui voievod Mir­­cea de la a cărui ridicare în tronul Ţării Româneşti au trecut 680 de ani, modul de sărbătorire a acestor două evenimente evidenţiind viziunea unitară pe care o avem asupra istoriei naţionale. Am înţeles să cinstim istoria trecută, să-i omagiem pe înaintaşi prin faptele noastre de azi, fapte ce pot da adevărata măsură a voca­ţiei noastre istorice. Implicarea tuturor cetăţenilor ţării, fără deosebire de naţio­nalitate, in problematica construcţiei so­cialiste s-a amplificat in acest an dato­rită creşterii conştiinţei muncitoreşti-revo­­luţionare. In 1986 au intrat pe porţile şcolilor, uzinelor, şantierelor, universităţi­lor noi generaţii de oameni ai muncii, cadre tinere care vor duce mai departe flacăra nestinsă a construcţiei noii socie­tăţi. Sunt oamenii care vor da contur real planurilor făurite de azi vizînd anul 2000 şi perspectiva mai îndepărtată. T­ARA în anul 1936, iată un subiect de medita­ţie în aceste zile. Un subiect de meditaţie pentru fiecare dintre noi, pentru că ea, Ţara, sălăşluieşte, cu marile ei împliniri în inima şi conştiinţa fiecăruia. In con­textul acestor realizări au un ecou deo­sebit cuvintele tovarăşului Nicolae Ceauşescu : „Partidul Comunist Român a pus in centrul politicii generale de edi­ficare a societăţii socialiste în România industrializarea, ca singura cale de lichi­dare a înapoierii economice, de valorifi­care superioară a bogăţiilor naturale, de sporire rapidă a avuţiei naţionale şi ridi­care a standardului de viaţă al maselor, de întărire a independenţei naţionale“. A căpătat — şi în acest an, 1986 — un contur tot mai viguros concepţia tovară­şului Nicolae Ceauşescu privind dezvol­tarea dinamică şi intensivă a industriei,­­concepţie care implică creşterea priori­tară a ramurilor şi subramurilor de înaltă tehnicitate, care valorifică cu maximă efi­cienţă materiile prime, resursele energe­tice şi munca socială. Această concepţie, cere de asemenea, fermitate in aplicarea în producţie a celor mai noi cuceriri ale revoluţiei tehnico-ştiinţifice, înnoirea, modernizarea sint imperative, sint legi aie progresului în toate domeniile de activitate. Ele au dinamizat viața econo­mică a patriei noastre la nivelul arm­­at care se încheie in curind conducînd, in fiecare întreprindere, la­­ o participare largă a colectivelor de oameni ai muncii la găsirea unor noi soluţii tehnice, de mare randament. Preocupările „la zi“ ale industriei au fost corelate cu preocupări­le la zi ale cercetării ştiinţifice. Şi-a fă-­ cut loc in rândurile cercetătorilor tot mai mult convingeri­ că numai prin partici­pare activă, eficientă, la modernizarea producţiei, la creşterea nivelului tehnic şi calitativ al produselor, se înscriu, cu în­treaga lor capacitate, la îndeplinirea obiectivelor actualului cincinal, la dezvol­tarea economico-socială a ţării. Angajarea pentru o nouă calitate a muncii a constituit şi constituie o deviză de bază, fie că este vorba de cei ce asi­gură ritmuri noi industriei, fie că este vorba de oamenii pămintului sau de cei ce au in grijă cetatea ştiinţei româneşti. Anul 1986 a cunoscut numeroase premiere ale cutezanţei, ale spiritului creator pe tot cuprinsul patriei. Ne vom referi însă, in primul rind, la premierele de acest fel ce au avut loc pe cele 250 de platforme industriale ce au apărut pe harta econo­mică a ţării în anii construcţiei socia­liste, cu precădere in anii Epocii Nicolae Ceauşescu. In interiorul lor, s-au născut numeroase idei-forţă, in care sint incor­porate entuziasmul şi dăruirea, hărnicia şi hotărîrea — atribute ce definesc fiinţa poporului român in această epocă. A­­NUL 1936 se va înscrie în istoria ţării ca o treaptă importantă pe drumul realizării noii revoluţii agrare. El este anul celor mai mari recolte din istoria ţării. Anul insti­tuirii înaltului titlu de Erou al Noii Re­voluţii Agrare. Conceptul noii revoluţii agrare apărut in contextul luptei gene­rale pentru o nouă calitate a muncii şi a vieţii în România incorporează o vie şi dinamică realitate economică şi socială. Ne-am propus, începînd de la Congresul IX, o agricultură de mare randament, in­tensivă. O asemenea agricultură — am înţeles — nu se poate realiza decit prin­­tr-o largă aplicare a ştiinţei şi a tehnicii înaintate. Vorbind de realizările impor­tante, deosebite obţinute în acest an de multe unităţi, dintre care cele mai bune au primit titlul de Erou al Noii Revoluţii Agrare tovarăşul Nicolae Ceau­şescu arăta în cuvântarea de la Slatina cu prilejul „Zilei recoltei“ . „Am obţinut aceste im­portante realizări ca rezultat al efortu­rilor făcute de statul nostru socialist pentru dezvoltarea bazei tehnico-materiale a agriculturii. Am realizat un volum uriaş de irigaţii — pe circa 3 milioane de hectare. Am realizat îmbunătăţiri fun­ciare pe alte citeva milioane de hectare. Ne propunem ca pină ln anii 1990 să rea­lizăm 5,5—6 milioane hectare irigate şi lucrări de îmbunătăţiri funciare pe alte milioane de hectare“. Agricultura şi oa­menii ei privesc cu încredere spre viitor. Succesele din anul 1986 le dau acest drept. I­MPORTANTE sunt şi realizările din invăţâ­­mint şi ştiinţă. De alt­fel, succr­se­le indus­triei, agriculturii sunt strins legate de acţiunea iniţiată de conducerea partidului pentru perfecţionarea organizării şi mo­dernizării proceselor de producţie. în ca­drul acestei acţiuni au­ fost stabilite pro­grame de măsuri concrete, încă in anul 1986, în prima etapă de realizare a pro­gramelor, s-a asigurat înnoirea producţiei industriale prelucrătoare în proporţie de 15 la sută, prin introducerea in fabricaţie a unor produse de nivel tehnic ridicat. Cuvintarea tovarăşei academician doc­tor inginer Elena Ceauşescu la Plenara Consiliului Naţional al Ştiinţei şi Invă­­ţămîntului reprezintă o valoroasă sinteză a succeselor ştiinţei şi a direcţiilor viitoare de dezvoltare a cercetării ştiin­ţifice din România socialistă. Comanda­mentele actuale ale ştiinţei sunt valorifi­carea a noi surse de energie, valorificarea superioară a materiilor prime, ridicarea mai accentuată a productivităţii muncii, sporirea nivelului tehnic şi calitativ al produselor etc. In­cuvintarea sa la Ple­nara Consiliului Naţional al Ştiinţei şi Invăţămintului tovarăşa academician doc­tor inginer Elena Ceauşescu arăta : „Cer­cetarea ştiinţifică trebuie să acorde o atenţie deosebită problemelor legate de perfecţionarea activităţii economice şi aplicarea mecanismului economico-finan­­ciar, întărirea autoconducerii şi auto­­gestiunii muncitoreşti, precum şi proble­melor sociale, ale asigurării stării de să­nătate a poporului, protecţiei mediului înconjurător, creşterii calităţii vieţii.“ B­UCURINDU-NE de tot ceea ce am realizat, ca valori materiale şi spirituale in acest an, gîndurile noastre se îndreaptă spre 1987, cel de al doilea an al cincinalului 1986— 1990. Avem In faţă cifrele de plan pe 1987. Ele prevăd însemnate creşteri cantitative şi calitative in toate sectoarele şi dome­niile de activitate. Faţă de 1986 venitul naţional urmează să crească cu 8—9 la sută, valoarea producţiei-marfă industriale cu 6—7 la sută, valoarea producţiei glo­bale agricole cu 5,5—6,5 la sută. Investi­ţiile totale cu 6—7 la sută, volumul co­merţului exterior cu 7—8 la sută. „Am depăşit stadiul dezvoltării exten­sive — sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu la recenta plenară a C.C. al P.C.R. — acum dispunem de o asemenea industrie şi de o asemenea bază, in toate sectoarele, incit trebuie si facere totul pentru a folosi mijloacele de care dispu­nem in vederea realizării obiectivelor in­tensive, a modernizării tehnologiilor, a creşterii eficienţei economice, a valorifi­cării superioare a materiilor prime şi a muncii poporului nostru“. ANUL 1987 se anunţă a fi anul unor succese şi mai mari. Anul afirmării şi mai, depline a spiritului revoluţionar de muncă şi viaţă. Un an în care vor prinde viaţă o parte însemnată din programele prezentului şi ale viitorului. Alex. VASILESCU ţara şi-a onorat angajamentele anului 1986 1987 — largi orizonturi deschise progresului multilateral

Next