Contemporanul, ianuarie-iunie 1987 (nr. 1-26)
1987-01-01 / nr. 1
Spaţiu şi suflet românesc TRĂIM intr-un spaţiu geografic, marcat intens de istorie. Este spaţiul in care se cuprinde pămîntul ivirii, al întemeierii şi afirmării noastre in orizonturile lumii, al fiinţei noastre din vremurile de început şi de-acum, cu toate luptele, sfişierile, biruinţele, iubirile şi năzuinţele sale. Adică pămîntul ce ne-a fost hărăzit prin istorie, pămîntul străbun, matca şi matricea existenţei noastre. Un pămint mirific, in care s-au contopit armonios toate formele de relief : cîzpli, munfi, dealuri, rîuri, fluviu, mare. Un pămint asaltat de timpuriu de vijelioasele seminţii migratoare, râvnit mai tirziu cu patimă de marile imperii vecine. Pămint blind şi răbdător care, in momentele de grea cumpănă, tri- gindu-şi din adincuri severe şi vigocrarea, şi-a ridicat întreaga suflare pentru a-şi păstra identitatea, pentru a dăinui necontenit peste timp, pentru a triumfa in lumina adevărului ca un tărim inconfundabil şi inalienabil, cu oameni inconfundabili şi de neinstrăinat de la drumul împlinirii rostului şi idealului lor istoric. Contopirea totală cu universul natural in mijlocul căruia s-a trezit de cind se ştie şi in funcţie de care şi-a modelat firea şi viaţa constituie un dat esenţial al existenţei poporului nostru. Această constatare izbitoare îl făcea pe Lucian Blaga să susţină că satele româneşti „cresc din peisaj atit de organic, că nici nu-ţi poţi închipui ca ele să nu fi fost totdeauna acolo unde sunt“, integrindu-şi natura „pină in zone de miracol şi poveste“. Pe temeiul acestui adevăr, mulţi cercetători au căutat a descifra particularităţile psihice ale poporului nostru, cu alte cuvinte specificitatea sufletului românesc. S-a vorbit, in acest sens, cu motivaţii largi şi convingătoare, despre o serie de trăsături distinctive ale românului, cum sunt marea sa capacitate de a se adapta mediului geografic şi socialpolitic, sentimentul statorniciei, al rădăcinilor sale vitale, înclinaţia către prietenie, pace şi conlucrare cu vecinii, cu toţi cei de alte neapturi, care nu-i tintesc pămîntul, avutul .în strinsă legătură cu acestea, unii exegeţi au subliniat, cu îndreptăţire, una din însuşirile morale grăitoare ale poporului nostru : „bunătatea“. „Românul e prin excelenţă bună — evidenţia Mihai Ralea, subliniind : „e chiar mai mult decit atitare eminamete bun“. Iar unul dintre miturile esenţiale al spiritualităţii noastre, cel al Meşterului Manole care a durat măiastră ctitorie de la Curtea de Argeş cu preţul sacrificiului suprem reprezintă o biruinţă categorică şi pilduitoare asupra destinului. Să ne mai amintim de epopeea Posadei, cu potopul său de săgeţi şi bolovani stirnit de neînfricaţii apărători ai Carpaţilor, de aprigile bătălii purtate de oştile române sub conducerea unor glorioşi voievozi ca Marele Mircea, Vlad Ţepeş, Iancu de Hunedoara, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Ion Vodă ş.a., ca şi de atâtea şi atitea evenimente hotăritoare săvirşite prin cugetul şi fapta cutezătoare a generaţiilor succesive de ginditori şi luptători pentru progresul şi binele patriei. Ajunşi aici, socotesc şi eu că una din trăsăturile specifice poporului nostru, ce se impune mai des şi mai pregnant reliefată, ‘este" marea sa dragoste faţă de plaiurile strămoşeşti, faţă de ţara muncii, vieţii şi aspiraţiilor sale. Este ceea ce definită prin cuprinzătoarea şi expresiva noţiune de „patriotism“.Evident,nu înţelegem acest aspect în mod exclusivist. Patriotismul constituie, desigur, o caracteristică a multor altor popoare. Noi il privim, insă, şi-l evaluăm prin prisma propriei noastre istorii care, in toată amploarea şi zbuciumul ei, se relevă ca un şir lung de evenimente şi intimplări prin care oamenii acestor meleaguri au făcut cu prisosinţă dovada permanentului şi profundului lor patriotism. Ori de cite ori ţara a fost in pericol — de la ţările româneşti medievale pină la Patria unică şi indivizibilă —, poporul a sărit s-o apere cu întreaga-i energie, barând cu piepturile sale calea invadatorului nesăţios „iubirea de moşie“ din celebra Scrisoare eminesciană reprezintă tocmai dragostea ardentă şi neştirbită, ataşamentul şi dăruirea fără margini faţă de pămîntul păstrat din moşi-strămoşi cu toate splendorile, darurile şi promisiunile sale. Cu aceeaşi stăruinţă se cuvin subliniate alte trăsături de caracter ale poporului nostru, care-l definesc în mod armonios profilul. între acestea se înscriu hărnicia, creativitatea, înţelepciunea, simţul măsurii, bunul gust, optimismul, modestia, cinstea, omenia etc. Ele sunt pat fi componente ale unui cod moral cristalizat şi încetăţenit prin vremuri, un cod completat astăzi prin comandamentele devenirii societăţii româneşti.’ jRiftectl'fî 2 CONTEMPORANUL -- —.......—....... o TARA a mai adăugat, asemeni unui copac robust, cu adinei rădăcini, incă un cerc vîrstei sale. Este cercul anului 1986 pe care istoria acestor ani l-a consacrat drept primul an al cincinalului 1986— 1990. Cum ni se înfăţişează el acum, la ceas de bilanţ şi sărbătoare, cind are loc încorporarea lui definitivă in trăinicia trunchiului ? Este o întrebare legitimă pentru că anul 1986, ce își va Întoarce ultima filă a calendarului in curind este înscris la loc de cinste în strategia dezvoltării mai rapide a României socialiste, a luptei pentru o nouă calitate in contextul unor maxime exigenţe. Numindu-l cu un an in urmă, primul an al noului cincinal l-am dorit să fie un bun deschizător de orizonturi viitoare in timpul socialist al patriei. „Biografia“ lui distinctă a fost conturată precis, ştiinţific, de idei, cifre, hotărîri ce se află in marile şi importantele documente ale timpului nostru. Astăzi, iată, 1986, anul ce ne-a purtat paşii pe căi înalte, spre visuri realiste, spre realizări Îndrăzneţe ne îndeamnă să privim înapoi, pe firul lui spre a ne surprinde de fapt pe noi înşine in ipostazele atit de semnificative aie muncii şi ale creaţiei. VOM SPUNE dintru început că şi acest an — 1936 — a purtat din plin însemnele distinctive, de mare nobleţe ale epocii din care face parte şi pe care, prin lumina lui, a conturat-o tot mai adinean timp — ale EPOCII NICOLAE CEAUŞESCU. De fapt, locul şi importanţa lui în cadrul efortului general pentru construcţia celei mai drepte şi umane societăţi pe pămîntul României au fost magistral definite de secretarul general al partidului in cuvântările sale, devenite, din chiar momentele rostirii lor, programe de acţiune revoluţionară ale poporului român. An ce a deschis o etapă nouă, calitativ superioară a construcţiei socialiste, an ce trebuia să anunţe prin înfăptuirile sale coordonatele superioare ale dezvoltării viitoare a ţării, 1986 a fost încă din primele sale clipe de existenţă un an al angajării depline a poporului român, in spiritul chemărilor tovarăşului Nicolae Ceauşescu de la înaltele tribune ale democraţiei noastre de partid, muncitoreşti revoluţionare. Făcînd parte din Epoca Nicolae Ceauşescu, anul 1986 s-a definit, în primul rind, prin efervescenţa şi dinamismul vieţii noastre politice, fapt ce ilustrează teza că în România socialismul se construieşte cu poporul, pentru popor. Consistenţa teoretică a acestei teze de bază a vieţii noastre imediate este dublată de argumentul viu al realităţii de fiecare zi. Formulată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, această teză defineşte o coordonată de bază a muncii şi vieţii din România contemporană. In anul 1986 s-au scris alte numeroase pagini ale dialogului dintre partid şi popor, prezenţa tovarăşului Nicolae Ceauşescu în mijlocul oamenilor muncii constituind un factor esenţial, dinamizator al întregii noastre vieţii politice, economice, sociale. Concepute în marile forumuri democratice ale partidului, bucurindu-se de aprobarea întregului popor, aceste programe ale dezvoltării multilaterale a patriei mobilizează energiile creatoare ale tuturor oamenilor muncii. De la tribunele forumurilor noastre democratice pină la locul de muncă din fabrici, uzine, şcoli, ogoare, laboratoare există un acelaşi flux al creaţiei, al dorinţei şi hotăririi unanime de a îndeplini exemplar marile obiective ale prezentului şi ale viitorului. Privind retrospectiv bogata activitate politică a anului 1986, activitate desfăşurată în lumina iniţiativelor şi indicaţiilor tovarăşului Nicolae Ceauşescu, putem afirma că ea a conturat strălucit forţa orânduirii noastre, forţă ce emană din înseşi principiile ei călăuzitoare. Aceste principii formulate în concordanţă cu specificul construcţiei socialiste la noi au dimensionat, din plin, in anul 1986 activitatea creatoare din ţara noastră. Patrimoniul gîndirii revoluţionare s-a îmbogăţit cu noi şi importante teze ale construcţiei socialiste, ale existenţei umane, cuvântările tovarăşului Nicolae Ceauşescu, documentele de partid ale anului 1986, evidenţiind legătura directă dintre gîndul şi fapta revoluţionară in România socialistă. Anul 1986 a fost o oglindă fidelă a istoriei noastre dintotdeauna şi de azi , am sărbătorit cu entuziasm, în deplină unitate, 65 de ani de la făurirea Partidului Comunist Român şi am cinstit memoria marelui voievod Mircea de la a cărui ridicare în tronul Ţării Româneşti au trecut 680 de ani, modul de sărbătorire a acestor două evenimente evidenţiind viziunea unitară pe care o avem asupra istoriei naţionale. Am înţeles să cinstim istoria trecută, să-i omagiem pe înaintaşi prin faptele noastre de azi, fapte ce pot da adevărata măsură a vocaţiei noastre istorice. Implicarea tuturor cetăţenilor ţării, fără deosebire de naţionalitate, in problematica construcţiei socialiste s-a amplificat in acest an datorită creşterii conştiinţei muncitoreşti-revoluţionare. In 1986 au intrat pe porţile şcolilor, uzinelor, şantierelor, universităţilor noi generaţii de oameni ai muncii, cadre tinere care vor duce mai departe flacăra nestinsă a construcţiei noii societăţi. Sunt oamenii care vor da contur real planurilor făurite de azi vizînd anul 2000 şi perspectiva mai îndepărtată. TARA în anul 1936, iată un subiect de meditaţie în aceste zile. Un subiect de meditaţie pentru fiecare dintre noi, pentru că ea, Ţara, sălăşluieşte, cu marile ei împliniri în inima şi conştiinţa fiecăruia. In contextul acestor realizări au un ecou deosebit cuvintele tovarăşului Nicolae Ceauşescu : „Partidul Comunist Român a pus in centrul politicii generale de edificare a societăţii socialiste în România industrializarea, ca singura cale de lichidare a înapoierii economice, de valorificare superioară a bogăţiilor naturale, de sporire rapidă a avuţiei naţionale şi ridicare a standardului de viaţă al maselor, de întărire a independenţei naţionale“. A căpătat — şi în acest an, 1986 — un contur tot mai viguros concepţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu privind dezvoltarea dinamică şi intensivă a industriei,concepţie care implică creşterea prioritară a ramurilor şi subramurilor de înaltă tehnicitate, care valorifică cu maximă eficienţă materiile prime, resursele energetice şi munca socială. Această concepţie, cere de asemenea, fermitate in aplicarea în producţie a celor mai noi cuceriri ale revoluţiei tehnico-ştiinţifice, înnoirea, modernizarea sint imperative, sint legi aie progresului în toate domeniile de activitate. Ele au dinamizat viața economică a patriei noastre la nivelul armat care se încheie in curind conducînd, in fiecare întreprindere, la o participare largă a colectivelor de oameni ai muncii la găsirea unor noi soluţii tehnice, de mare randament. Preocupările „la zi“ ale industriei au fost corelate cu preocupările la zi ale cercetării ştiinţifice. Şi-a fă- cut loc in rândurile cercetătorilor tot mai mult convingeri că numai prin participare activă, eficientă, la modernizarea producţiei, la creşterea nivelului tehnic şi calitativ al produselor, se înscriu, cu întreaga lor capacitate, la îndeplinirea obiectivelor actualului cincinal, la dezvoltarea economico-socială a ţării. Angajarea pentru o nouă calitate a muncii a constituit şi constituie o deviză de bază, fie că este vorba de cei ce asigură ritmuri noi industriei, fie că este vorba de oamenii pămintului sau de cei ce au in grijă cetatea ştiinţei româneşti. Anul 1986 a cunoscut numeroase premiere ale cutezanţei, ale spiritului creator pe tot cuprinsul patriei. Ne vom referi însă, in primul rind, la premierele de acest fel ce au avut loc pe cele 250 de platforme industriale ce au apărut pe harta economică a ţării în anii construcţiei socialiste, cu precădere in anii Epocii Nicolae Ceauşescu. In interiorul lor, s-au născut numeroase idei-forţă, in care sint incorporate entuziasmul şi dăruirea, hărnicia şi hotărîrea — atribute ce definesc fiinţa poporului român in această epocă. ANUL 1936 se va înscrie în istoria ţării ca o treaptă importantă pe drumul realizării noii revoluţii agrare. El este anul celor mai mari recolte din istoria ţării. Anul instituirii înaltului titlu de Erou al Noii Revoluţii Agrare. Conceptul noii revoluţii agrare apărut in contextul luptei generale pentru o nouă calitate a muncii şi a vieţii în România incorporează o vie şi dinamică realitate economică şi socială. Ne-am propus, începînd de la Congresul IX, o agricultură de mare randament, intensivă. O asemenea agricultură — am înţeles — nu se poate realiza decit printr-o largă aplicare a ştiinţei şi a tehnicii înaintate. Vorbind de realizările importante, deosebite obţinute în acest an de multe unităţi, dintre care cele mai bune au primit titlul de Erou al Noii Revoluţii Agrare tovarăşul Nicolae Ceauşescu arăta în cuvântarea de la Slatina cu prilejul „Zilei recoltei“ . „Am obţinut aceste importante realizări ca rezultat al eforturilor făcute de statul nostru socialist pentru dezvoltarea bazei tehnico-materiale a agriculturii. Am realizat un volum uriaş de irigaţii — pe circa 3 milioane de hectare. Am realizat îmbunătăţiri funciare pe alte citeva milioane de hectare. Ne propunem ca pină ln anii 1990 să realizăm 5,5—6 milioane hectare irigate şi lucrări de îmbunătăţiri funciare pe alte milioane de hectare“. Agricultura şi oamenii ei privesc cu încredere spre viitor. Succesele din anul 1986 le dau acest drept. IMPORTANTE sunt şi realizările din invăţâmint şi ştiinţă. De altfel, succrsele industriei, agriculturii sunt strins legate de acţiunea iniţiată de conducerea partidului pentru perfecţionarea organizării şi modernizării proceselor de producţie. în cadrul acestei acţiuni au fost stabilite programe de măsuri concrete, încă in anul 1986, în prima etapă de realizare a programelor, s-a asigurat înnoirea producţiei industriale prelucrătoare în proporţie de 15 la sută, prin introducerea in fabricaţie a unor produse de nivel tehnic ridicat. Cuvintarea tovarăşei academician doctor inginer Elena Ceauşescu la Plenara Consiliului Naţional al Ştiinţei şi Invăţămîntului reprezintă o valoroasă sinteză a succeselor ştiinţei şi a direcţiilor viitoare de dezvoltare a cercetării ştiinţifice din România socialistă. Comandamentele actuale ale ştiinţei sunt valorificarea a noi surse de energie, valorificarea superioară a materiilor prime, ridicarea mai accentuată a productivităţii muncii, sporirea nivelului tehnic şi calitativ al produselor etc. Incuvintarea sa la Plenara Consiliului Naţional al Ştiinţei şi Invăţămintului tovarăşa academician doctor inginer Elena Ceauşescu arăta : „Cercetarea ştiinţifică trebuie să acorde o atenţie deosebită problemelor legate de perfecţionarea activităţii economice şi aplicarea mecanismului economico-financiar, întărirea autoconducerii şi autogestiunii muncitoreşti, precum şi problemelor sociale, ale asigurării stării de sănătate a poporului, protecţiei mediului înconjurător, creşterii calităţii vieţii.“ BUCURINDU-NE de tot ceea ce am realizat, ca valori materiale şi spirituale in acest an, gîndurile noastre se îndreaptă spre 1987, cel de al doilea an al cincinalului 1986— 1990. Avem In faţă cifrele de plan pe 1987. Ele prevăd însemnate creşteri cantitative şi calitative in toate sectoarele şi domeniile de activitate. Faţă de 1986 venitul naţional urmează să crească cu 8—9 la sută, valoarea producţiei-marfă industriale cu 6—7 la sută, valoarea producţiei globale agricole cu 5,5—6,5 la sută. Investiţiile totale cu 6—7 la sută, volumul comerţului exterior cu 7—8 la sută. „Am depăşit stadiul dezvoltării extensive — sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu la recenta plenară a C.C. al P.C.R. — acum dispunem de o asemenea industrie şi de o asemenea bază, in toate sectoarele, incit trebuie si facere totul pentru a folosi mijloacele de care dispunem in vederea realizării obiectivelor intensive, a modernizării tehnologiilor, a creşterii eficienţei economice, a valorificării superioare a materiilor prime şi a muncii poporului nostru“. ANUL 1987 se anunţă a fi anul unor succese şi mai mari. Anul afirmării şi mai, depline a spiritului revoluţionar de muncă şi viaţă. Un an în care vor prinde viaţă o parte însemnată din programele prezentului şi ale viitorului. Alex. VASILESCU ţara şi-a onorat angajamentele anului 1986 1987 — largi orizonturi deschise progresului multilateral