Contemporanul, iulie-decembrie 1999 (Anul 9, nr. 26-49)

1999-10-14 / nr. 39

©©[MirEtMllr^l^AlMtlJJL - ideea europeană PREMIUL NOBEL PENTRU LITERATURĂ 1999 GÜNTER GRASS Menţiunea Academiei regale suedeze subliniază că a vrut sa recompenseze “ un iluminist într-o epoca care a abandonat raţiunea”, pentru fresca sa “ în fabule de o veselie neagra ale uitatului obraz al Istoriei”. Autorul celebrului roman Toba de tinichea, primul volum din Trilogia Danzig-ului, va primi premiul vineri 10 decembrie însoţit de un cec de 7,9 milioane de cordoane suedeze. Privit ca un scriitor al disonanţelor istoriei germane, Günter Grass este cunoscut şi prin punctele sale de vedere politice. Sceptic faţa de reunificarea Germaniei, cetăţeanul scriitor crede cu putere mai ales în existenţa unei naţiuni culturale germane. Acest premiu tardiv, pe care scriitorul şi lumea culturala îl aşteaptă de peste douazeci de ani, a produs o mare emoţie şi satisfacţie în Germania, chiar daca foarte mulţi dintre conaţionali nu îi împărtăşesc opiniile politice. Amintindu-şi de cuvintele lui Heinrich Böll din 1972, când primind premiul Nobel scriitorul german se gândise la neşansa lui Grass, scriitorul a mărturisit: “ Sunt foarte bucuros şi mândru. M-am întrebat spontan ce ar fi spus ultimul laureat german, Heinrich Böll. Am sentimentul ca ar fi fost de acord. Acest premiu reprezintă pentru mine o mare satisfacţie.” Ziarul Le Monde reproduce şi una dintre declaraţiile lui Günter Grass despre raporturile sale cu Germania : “Pentru mine legătura cea mai puternică este cea pe care o întreţin cu limba germană. Nu mă privesc drept scriitor german ci drept un scriitor de limbă germană. Insă, prin formarea mea, prin educaţia mea până la 17 ani din Tineretul hitlerist, am fost marcat de istorie, de responsabilitatea germană. Referindu-mă doar la scriitori, generaţia mea nu a fost stăpâna pe alegerile sale. Natura face că sunt un artist pur, dar ţinând cont de epoca în care am început să scriu, temele care trebuiau să fie ale mele îmi erau deja prescrise : nazismul şi consecinţele acestuia. Şi cu aceste teme am rămas. Ele au fost probabil favorizate şi de sentimentul pierderii, a ţării natale în special. Insă, pentru un scriitor o pierdere este întotdeauna un câştig. Este ceea ce îi conferă obsesia, forţa de a scrie, de a evoca ceea ce a pierdut, de a reproduce. ” Joi, 30 septembrie 1999, la Stockholm, a fost atribuit Premiul Nobel pentru literatură pe anul 1999 scriitorului german Günter Grass, originar din Danzig, în vârstă de 71 de ani şi autor al unei impresionante opere ( proză, poezie, roman şi teatru), traduse în numeroase ţâri ale lumii. TÂRGUL INTERNATIONAL DE CARTE DE LA FRANKFURT LA CEA DE A 51-A EDIŢIE Ca în fiecare an, luna octombrie prilejuieşte cea mai importanta manifestare a pieţei internaţionale a cărţii: Târgul de Carte de la Frankfurt, ajuns la ediţia cu numărul 51. Târgul se desfăşoară între 13 şi 18 octombrie şi aşteaptă expozanţi, vizitatori şi jurnalişti din peste 100 de ţări. Iată bilanţul ediţiei jubiliare din 1998 : pe o suprafaţă de 180000 de metri pătraţi, 6758 de expozanţi din 105 ţari au prezentat agenţilor specializaţi şi publicului 360000 de cărţi, reviste, hărţi, produse multimedia şi lucrări de artă. Numărul total de vizitatori a fost de 289334­­ scriitori şi editori, vânzători de carte şi librari, agenţi şi ziarişti, un număr record. Dacă anul trecut Elveţia a fost tema centrală, ediţia din acest an are ca invitata specială Ungaria, care este prima ţară central şi est europeană ajunsă in această calitate la Târgul de la Frankfurt. Ungaria s-a pregătit intens pentru întâlnirea eveniment cu publicul specializat de la Frankfurt. Prezenţa ei în aceste zile în oraşul de pe Main cuprinde prezentări ale realităţilor social-politice şi culturale ale celor zece ani de la căderea comunismului şi începutul reformei, întâlniri cu reprezentanţi de seamă ai literelor şi artei, dacă ar fi să ne oprim numai la Péter Esterházy care este invitat să deschidă Târgul alături de Preşedintele Republicii Ungare Árpád Göncz în cadrul festivității din 12 octombrie ft­­rtCTtini. Redactor şef Cătălin ŢIRLEA Manuscrisele trimise la redacţie nu se Înapoiază Călin CĂLIM­AN Aura CHRISTI Augustin FRAŢILA Ediţia se Închide Horia GÂRBEA miercurea la ora 12 Adrian MIHALA­CHE Ovidiu PECICAN Victor SCORADEŢ Octavian SOVIANY Viziunea grafică Mircia DUMITRESCU Adresa redacţiei: Piaţa Presei Libere Secretariat de redacţie nr. 1, Bucureşti , cod 79711 Olga ANDRONACHE Crina POPESCU Tel/Fax: 222.33.02 E-mail: contemporanul@yahoo.com Tehnoredactare http://contemporanul.home.ro Şerban ŢÎRLEA de la Centrul Congreselor, o impresionantă expoziţie de carte, precum şi numeroase traduceri, rezultat al unei campanii eficiente şi susţinute de promovare de către Ministerul Culturii din Ungaria. Dintre manifestările care dau strălucire ediţiei din acesta, impune sărbătorirea celor 250 de ani de la naşterea lui Goethe, originar al bătrânului burg de pe râul Main. O secţiune care s-a dezvoltat alert în ultimii ani este cea a pr­oduselor electronice, multimedia, prezente iai impresionantul număr de 1100 într-un spaţiu care îmbină armonios şi îndrăzneţ vechiul cu noul­ cărţi de artă şi tablouri cu CD-uri, fotografii şi artă pe computer. La jumătate de secol de la prima ediţie a târgului modern de carte, Frankfurt respiră şi trăieşte timp de şase zile din forfota Târgului Internaţional de Carte, conducând către mileniul viitor geniala idee a părintelui tiparului.* Rubrică realizată de Ioana DRAGAN Bhtmat'tU Nicolae BREB­AN iimmmma­wv/ai (urmare din pag. 1) eşuează pur şi simplu în disperatele sale “acţiuni de menţinere a păcii în Europa “ în faţa “manipulaţiilor englezeşti” sau ale, cum spune el, “evreimii internaţionale”! Buduca vorbeşte de naţional-socialismul german ca de un curent popular, uitând - cum e oare posibil?! - ca în Germania hitlerista ne aflăm, chiar şi înainte de începerea războiului cu Polonia (râzboi provocat de Hitler printr-un simulat incident de frontieră), în prezenţa unui stat poliţist în care erau practic interzise partidele de opoziţie, în care funcţionau deja lagăre de concentrare unde erau trimişi comuniştii, social-democraţii, sindicaliştii liberi dar şi intelectualii ce nu se înregimentau N.S.D.A.P.-ului, etc., etc.! Ca şi în cazul Rusiei bolşevice conduse de Stalin, nu putem vorbi în nici un caz de “un model social sau ideologic”! E adevărat că, atât Stalin cât şi Hitler (ca şi Ceauşescu al ’’nostru”!) au încercat să-şi coloreze autocraţia de pură esenţă barbară, re-dezgropata din straturi sociale preistorice, cu un parfum ideologic, după moda secolelor ultime: internaţionalismul şi domnia proletara dupâ Marx în cazul Rusiei, naţionalism şi rasism dupâ ideologia englezului Chamberlain H.S. cu a sa “Rasă şi personalitate”. Tiranii moderni se pare că nu mai au îndrăzneala sâ domneasca, să ucidă şi sâ pornească războaie după bunul lor plac, ci se simt obligaţi, contaminaţi de epocile ideologice în care trăim, să-şi drapeze puterea personala cu motive şi fixaţii ideatice în care, de la un anumit moment - ce coincide cu primele lor succese sociale - încep să creadă ei înşişi! Nu, Nietzsche nu are nimic în comun cu toate acestea! Nietzsche nu era un antisemit - s-a certat cu Elisabeth Förster, sora sa şi cu soţul ei, ce erau!, Nietzsche voia o Europă unită şi nu una a războaielor fratricide. Nietzsche a criticat acerb instinctul prusac belicos al lui Bismarck şi al acoliţilor săi! Conceptele de “elită”, de ’’războinic”, de “eroic” la Nietzsche au fost manipulate grosolan de admiratorul lui Wagner, Hitler, şi folosite abuziv în propaganda pentru o “Germanie mai presus de toate” ce nu anunţa decât resurecţia unui model de autocraţie, caricatură sângeroasă a vechilor forme asiatice şi babiloniene. Supra-omul lui Nietzsche nu este, aşa cum crede I. Buduca, un revanşard al istoriei şi el­ev-Mediului timpuriu ci, după părerea noastră, cel care, renunţând la morala creştină ce ne sărăceşte existenţa de bucuria şi norocul vieţii, înmuindu-ne voinţa şi “patosul distanţei” - deci capacitatea aristocratică de a ne asuma privilegiile - regaseşte virtuţile omului liber şi antic, capabil de a se masura cu zeii! Ultimele fraze ale textului colegului nostru sunt absolut delirante şi ele indica cu claritate măsura - mai bine zis lipsa de măsură - un entuziasm puberal, pripit, traversat de idei sclipitoare, prost încadrate - în care un om inteligent poate derapa, aluneca în concluzii fanteziste, false, reacționare, când încearcă doar pe trei coloane de revistă sa facă o sinteză a umanității!*

Next