Convieţuirea, 2006 (Anul 10, nr. 1-4)

INTERCULTURALITATE

68 INTERCULTURALITATE La Andrei Mureşanu, măreţele umbre invocate Mihai, Ştefan, Corvin, cei mai vestiţi domnitori ai provinciilor româneşti, aveau şi semnificaţia unui îndemn la unitate naţională (ideea apare explicit în strofa a cincea): Priviţi măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine / Româna naţiune, ai voştri strănepoţi / Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine / viaţă-n libertate ori moarte! strigă toţi. La Petőfi Sándor gândul că maghiarii "au ţara robită" nu dă tihnă străbunilor în morminte, pentru că ei "au dus viaţă fără de funii". Robi am fost, sărmani străbunii / Ce-au dus viaţă fără funii, / Tihna nu-şi găsesc dorită, / Cât timp ţara e robită /, în ambele poezii apare ideea că moartea pentru patrie îl înnobilează pe revolu­ţionar cu însemnele eroismului. Ideea este prezentă în aproape toate poeziile din literatura europeană inspirată de Revoluţia de la 1848, la Vasile Alecsandri în Deşteptarea României, în Imn de Goffredo Mameli, în Imnul lui Garibaldi de Luigi Marcantini etc. Andrei Mureşanu precum Alecu Russo în Cântarea României sau Alecsandri în Deşteptarea României foloseşte comparaţia-metaforă (Patrie - Mamă): O mamă văduvită de la Mihai cel Mare / Pretinde de la fiii­ şi o mână d-ajutori / Pentru cei laşi, care s-ar retrage din gloriosul loc, poetul profesează grave imprecaţii, aprige blesteme: De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă, / Oricare s-ar retrage din gloriosul loc, / Când Patria sau mama cu inima duioasă, / Va cere ca să trecem prin sabie şi foc. La Petőfi apare mai ales dispreţul, pentru asemenea indivizi, numiţi cu epitete, fără ocol: E-un netrebnic fără ţară / Cel ce-azi s-ar sfii să moară, / Căruia mai dragă-i viaţa / Decât patria, măreaţa /, în strânsă legătură cu ideea preferinţei morţii în loc de o viaţă de sclavie, apare la Petőfi Sándor, o imagine apoteotică, vizionară, a gloriei postume cu care se şi încheie de fapt energica sa poezie: Ne vor cerceta mormântul / Toţi urmaşii, sărutându-l / Şi, spunând o rugăciune, / Numele o să ni-l îngâne. / Renaşterea gloriei trecute, a faimei străbunilor este o altă idee comună a celor două poezii. La Petőfi, este exprimată viguros, clar, profetic: Numele maghiar în lume, /Iar va creşte în renume; /îl vom şterge de ocară /Şi ruşinea ce-i pătară /. Andrei Mureşanu exprima această idee printr-un conjunctiv­ imperativ ce va dovedi lumii originea romană şi strălucirea reînviată a numelui împăratului Traian „cel triumfător în lupte”: Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume / Că-n aste mâini mai curge un sânge de roman / Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală­­un nume / Triumfător în lupte, un nume de Traian! Ideea unui moment crucial, hotărâtor în destinul popoarelor este exprimată de cei doi poeţi prin antiteze categorice, în traducerea lui Eugen Jebeleanu Nemzeti Dal al lui Petőfi Sándor sau Talpra magyar cum este mai cunoscut, antiteza merge până la similitudini de vocabular: „Acum ori niciodată!” — Andrei Mureşanu; „Azi sau niciodată!” — Petőfi Sándor, în ritmul grav, alexandrin, de treisprezece silabe, poezia lui Andrei Mureşanu

Next