Convorbiri Literare, 1888-89 (Anul 22, nr. 1-12)
1888-04-01 / nr. 1
GASPAR GRAŢIANI ACTUL din Constantinopol. — Casa dragomanului Borisi. Trei întăriri. SCENA I. Locadele şi Van Olen. Locadele II cunosc de aproape; il ştiu încă de pe când a venit aici: Caspar Graţiani ce se mai zicea şi nobil de Gratisadi, — un ciasornicar, un biet muritor ce bătea pe la toate uşile, ca să-şi vândă marfa. Van Olen Nu-1 căuta ce-a fost odinioară, ci-l vezi ce este acum: Duce de Paros şi Naxos, ambasador al Sultanului Achmed I, om de încredere al marelui vizir Chalil-Paşa, persoană grată atăt împăratului Roman, căt şi Regelui din Polonia, — om norocos şi dibaciu, care ştie să se folosească de împrejurări. Ai un rival primejdios, foarte primejdios rival! Locadele Mai puţin primejdios ca păn acum! Van Olen Vrei să zici — fiindcă Sara, ovreica, nu-1 mai ajută.— Da, ovreica are multă trecere in Seraiu; multe poate, cănd voeşte, astăzi insă, cănd marele vizir, ambasadorul imperial Molard, solul polonez Sobieski şi bailul veneţian Nani deopotrivă il sprijinesc, el poate să se urce şi fără de ajutorul ei in scaunul Moldovii. — Apoi — mai ştii ? Pe femee mult temeiu să nu punem: Ovreica a avut odinioară multă slăbiciune pentru dinsul...