Convorbiri Literare, 1893-94 (Anul 27, nr. 1-12)

1893-10-01 / nr. 6

PANĂ TRĂSNEA SFÎNTUL457 Eliza era încîntată. Ea, de firea ei nu prea vorbitoare şi aşezată, nu putea să stea la un loc de bucurie. Uneori punea mâna pe cite un lucru şi-l lăsa numaidecît; alteori făcea nebunii cu Mitică ; odată se potolea şi rămînea cu ochii aţintiţi la Pană, care arăta lui Manolache planul drumului de făcut, şi-l privea cu ochi trişti şi plini de recunoştinţă; şi iar odată se scula şi începea să-l întrebe, ca un copil: «dar mer­gem cu vaporul, nene? («Nene» îi zicea lui Pană)... Dar la Pesta cit ne oprim, nene?... Ţată Sultano, la Viena nu ne oprim decit la întoarcere.» Guvernanta lui Mitică spunea Elizei pe nemţeşte, că dacă trec prin Viena, i-ar face mare plăcere şi mare cinste, primind să le dea o recomandaţie către o vară a ei, care ţine un hotel acolo. — Peste bucuria ei, aceasta cădea de minune şi o făcea să alerge de la guvernantă la Pană: «auzi nene? are o vară care ţine un hotel»... şi de la Pană la guvernantă care-i descriea promptitudinea şi curăţenia serviciului... «und lächerlich billig, gnädige Frau.» Lucrul hotărît, hotărît a rămas, iar a unsprezecea zi de la cununie au plecat la Bucureşti, de unde trebuiau să meargă la Giurgiu, pentru a lua vaporul. La suirea în diligenţă erau de faţă toţi. Eliza trecea din braţe în braţe, — cocoana Catinca, mama ei, o îmbrăţişa strins, — Moldoveanu şi cocoana Sultana îi spuneau să mai lase şi pentru ei. — Pană, cum era înalt, ajuta piticului Mi­­hai vizitiul, punând geamantanele de-a dreptul sus pe coviltir, —■ pe cînd Mitică dedea zor să-i aducă un cal cu maşină şi pe cînd guvernanta aducea aminte pentru a şaptesprezecea oară : «nur nicht den Brief verlieren.» S’au fîlfîit batistele aici, s'au filfiit la ferestrele diligen­ții; și pe urmă nu s’au mai văzut fîlfiind­ la diligență pen­tru că a cotit-o la stînga pe ulița cu plopi, aici pentru că erau duse la ochi.

Next