Convorbiri Literare, 1894-95 (Anul 28, nr. 1-8)
1894-05-01 / nr. 1
Aşa cum ni se înfăţişează în întregul lor, aceste poesii, ele sunt între altele şi un nou exemplu pentru a dovedi (dacă dovadă se mai cere) eroarea oarecum elementară a celor ce pretind, că autorul este esenţial determinat în opera de artă prin mijlocul social contimporan. In concepţiunile artistice nu ai fost atins întru nimic de atmosfera noastră contimporană: din vechia Heladă, din Roma antică, din Spania cavalerească, din fabula medievală se inspiră poesia D-tale. Atena ! mîndra culme ! lăcaş al frumuseţei ! învăţătoarea mamă, leagăn al libertăţii, al Greciei odor! cetate fără seamen ! Pe pragul teu — odată uimita sta mulţimea, din lumea adunată, la glasu-ţi ştiutor ! Aici domni cuvîntul cu dulce armonie, şi marea elocvenţă, şi marea poezie,şi artele divine : ştiinţa, î nţelepciunea, ideia nemurirei, înalta cugetare, nobleţă omenirei, sînt daruri de la tine ! Şi acum reînviezi «antica sărbătoare a Greciei unite», Panatenea cea mare. Vin şiruri de copile cu vei şi albe haine, purtând în mîni patere şi vasele de taine, metece servitoare ; vin mîndre canefore, alese şi menite să ducă pe-a lor braţe panerele umbrite, Zeiţei domnitoare ! Lampactodromii sprinteni Cu faclele lucioase, gimnaştii şi atleţii cu braţele vînjoase Şi ceştii lucitori, să începe mîndra luptă, Atena e ’n serbare, înpart judecătorii cununi nemuritoare la cei biruitori ! Făcliele aprinse cutrieră în fuga, şi trec din mină 'n mînă cu imnele de ruga, ce vesel ruziam !