Convorbiri Literare, 1896 (Anul 30, nr. 1-12)
1896-01-01 / nr. 1
1964 2CRITICELE D-LUI MAIORESCU Evident, această rătăcire a puterii proprii de ac- ’ tivitate pe terenuri streine se traduce în fapt prin imitaţii de forme intelectuale şi sociale, prin producte hibride, care din capul locului sînt menite să trăiască, numai cît timp acele influenţe externe sunt precumpănitoare. E de observat însă, că aceste influenţe ar fi totdeauna precumpănitoare, dacă societatea influenţată ar rămînea pentru totdeauna lipsită de conştiinţa proprielor sale forţe de resistenţă şi de progres. Căci în lipsa putinţei de a face ceva, prin propriile sale forţe, ea ar trebui indefinit să recurgă în fiecare moment, la cunoştinţele altor popoare, pentru a se îndrepta, fără nici o lumină directivă internă, cînd după unul, cînd după celălalt popor, pînă la complecta caricaturizare şi descompunere a individualităţii sale etnice. Cînd însă, înnăuntrul acelei societăţi există o forţă primitivă specifică de resistenţă şi de progres, şi cînd această putere răsare în lumina conştiinţei, atunci se începe o luptă între formele de manifestare ale acestei puteri, şi între formele produse de influenţele externe, şi din această luptă formele influenţelor externe sînt înărunte şi isgonite, în orice caz modificate, şi numai de atunci încolo începe desvoltarea proprie culturală şi socială a acelei societăţi. I In secolul nostru, poporul român a avut să sufere o puternică influenţă culturală din afară, şi supuindu-se legii neînfrînte, la care trebue să se supună orice popor ce se află în această situaţie, a trebuit în sfera culturii lui să se producă o mulţime de forme intelectuale şi sociale de falsă imitaţie. In Poesie, Istorie, Filologie, Drept, în manifestările politice şi literare, în jurnale, societăţi şi şcoale, domnia un spirit, ale căruia producte în ziua de astăzi nu mai au valoare; ele au dispărut cu desăvîrşire din elementele vii şi statornice ale culturii noastre. Cultura occidentală năvălise în prea mare cantitate şi gîndirea învăţaţilor noştri nu eră îndestul de