Convorbiri Literare, 1896 (Anul 30, nr. 1-12)

1896-01-01 / nr. 1

1964 2CRITICELE D-LUI MAIORESCU Evident, această rătăcire a puterii proprii de ac- ’ tivitate pe terenuri streine se traduce în fapt prin imi­taţii de forme intelectuale şi sociale, prin producte hi­bride, care din capul locului sînt menite să trăiască, numai cît timp acele influenţe externe sunt precumpăni­toare. E de observat însă, că aceste influenţe ar fi totdea­una precumpănitoare, dacă societatea influenţată ar ră­­mînea pentru totdeauna lipsită de conştiinţa proprielor sale forţe de resistenţă şi de progres. Căci în lipsa pu­tinţei de a face ce­va, prin propriile sale forţe, ea ar trebui indefinit să recurgă în fie­care moment, la cu­noştinţele altor popoare, pentru a se îndrepta, fără nici o lumină directivă internă, cînd după unul, cînd după celăl­alt popor, pînă la complecta caricaturizare şi des­compunere a individualităţii sale etnice. Cînd însă, înnăuntrul acelei societăţi există o forţă primitivă specifică de resistenţă şi de progres, şi cînd această putere răsare în lumina conştiinţei, atunci se în­­cepe o luptă între formele de manifestare ale acestei puteri, şi între formele produse de influenţele externe, şi din această luptă formele influenţelor externe sînt înărunte şi isgonite, în ori­ce caz modificate, şi numai de atunci încolo începe desvoltarea proprie culturală şi so­cială a acelei societăţi.­ ­ I In secolul nostru, poporul român a avut să sufere o puternică influenţă culturală din afară, şi supuindu-se legii neînfrînte, la care trebue să se supună ori­ce popor ce se află în această situaţie, a trebuit în sfera culturii lui să se producă o mulţime de forme intelectuale şi sociale de falsă imitaţie. In Poesie, Istorie, Filologie, Drept, în manifestările politice şi literare, în jurnale, so­cietăţi şi şcoale, domnia un spirit, ale căruia producte în ziua de astăzi nu mai au valoare; ele au dispărut cu desăvîrşire din elementele vii şi statornice ale culturii noastre. Cultura occidentală năvălise în prea mare can­titate şi gîndirea învăţaţilor noştri nu eră îndestul de

Next