Convorbiri Literare, 1928 (Anul 61, nr. 1-12)
1928-01-01 / nr. 1-4
Ce înseamnă Marea pentru mine, Marea! Da, o iubesc; totdeauna a ocupat un loc de frunte în viaţa mea. Născută pe o insulă, Marea înconjură ţara în care am deschis ochii, izolând-o de restul lumii şi, pentru a ajunge în orice altă ţară, Marea trebuie trecută, lină sau supărată trebuie înfruntată. Aceasta este cea ce face marea putere a Angliei : cuprinsă de apă — izolată, apărată; e un mic continent ea însăşi. «Britania stăpâneşte valurile!»1) Şi Tatăl meu era marinar, aşa că şi el era stăpân pe valuri, stăpân pe distanţă şi spaţiu. Ce erou era, în copilăria noastră, acest Tată marinar, cu faţa arsă de soare şi de vânt, în care ochii erau ca două bucăţele de cer, două lumini albastre umbrite de gene şi de sprincene negre, un Tată de care orice fetiţă putea fi mândră, aşa de frumos, aşa de ars de soare, comandantul unui vas, care de două ori a făcut înconjurul lumii. Mai târziu deveni amiral, nu un amiral bătrân, ci încă frumos și în floarea vârstei. Atunci comanda o flotă întreagă, și Malta îi era baza navală, acea insulă mână. * Figură alegorică a Marei Britanii, femeie cu scut și un trident în