Convorbiri Literare, 1930 (Anul 63, nr. 1-12)
1930-04-01 / nr. 4
RECENZII 503 vedea decât prin ochiul d-sale ager. In această nuvelă ne mai semnalează şi un număr de neologisme întrebuinţate într-o povestire cu fond serios şi rural. Dealtfel neologisme se găsesc şi în povestiri mai de pe urmă ale lui Caragiale, ca în „Abu-Hassan“ şi „Kir Ianulea“. Citând aceste schiţări fugitive din introducerea critică a d-lui Zarifopol, am crede că acest mare cunoscător al stilului şi bun înţelegător al artei, îşi lucra operile cu oarecare nepăsare, ceia ce este cu totul neadevărat. In afară de precizările importante ale d-lui Zarifopol in această privinţă, ni se dau la urma volumului apărut două planşe extrem de bine reuşite, cu facsimile din manuscriptele lui Caragiale. Ştersăturile ce se văd pe aceste facsimile ne conving că nu numai alegerea cuvintelor era o preocupare a autorului, dar chiar căutarea numelor. Apoi îi era teamă să nu încarce prea mult stilul. Pe marginea primei planșe este scris cu creion albastru: „Cu mare băgare de seamă la tot ce se poate suprima — cât de mult“. „Si j'écris quatre mots, j’effacerai trois“, spunea Boileau și Caragiale i-a fost un bun discipol. Se simte lipsa unei schiţe biografice, pe care d-l Zarifopol ne-o promite pentru ultimul volum. Operele complete ale lui Caragiale, cari după spusa d-lui Zarifopol, vor conţine tot materialul publicat şi nepublicat de autor, cu excepţia acelor scrieri cari ar supăra oamenii astăzi in viaţă, va fi o lucrare la care nu cred că s’ar mai putea adăoga sau schimba nimic cu folos. Apariţia celorlalte volume este aşteptată cu nerăbdarea uşor de înţeles. D. Coman, Ion Minulescu: Strofe pentru toată lumea. Poetul operilor: „Romanţe pentru mai târziu“ şi „De vorbă cu mine însumi“ s’a mărit sfera şi pentru ca să ne înpace pe toţi ne-a dat opera de mai sus. Ritmul şi rima e aceiaş, atât doar că s’a abătut întrucâtva dela simbolism. Se vede că polemica avută cu Păr. Damian Stănoiu (vezi adevărul literar pe Decembrie a. t.) i-a sugerat ideia unei temi de judecata din urmă și deaceia, de data aceasta d-l I. M. ca să se pună bine cu natura s’a apucat să cânte: Strofe pentru elementele naturei: pentru lumină, foc, vânt, ploae, zăpadă, întuneric. Apoi ,strofe pentru cele patru anotimpuri : Primăvară, Vară, Toamnă, şi Iarnă, ca să închee cu strofe pentru cel de sus“. Pocăinţa îl urmăreşti oare să fie semn de bătrâneţe? Rămâne să ne dovedească contrariul.!? Opera este însoţită cu numeroase vignete desenate de A Brătescu- Voineşti. Din strofe pentru vânt extragem: Nu te cunoştem nimeni!.. Dar ştim că ne eşti frate, deşi mergând alături, rămânem tot streini, şi când ne mângâi fruntea şi holdele bogate, şi când ne smulgi copacii, din câmp şi din grădini... Nici că se putea mai frumos reda o realitate aşa de bine trăită şi în acelaş timp simţită! La urmă închee: Rugă pentru ertarea păcatelor Ştiu că-s vinovat Părinte... Ştiu că vina mea e mare— Vină fără deertare; Că-mi bat joc de cele sfinte Şi nesocotesc scriptura Când păcătuesc de-a rândul Şi cu fapta, Şi cu gândul. Şi cu ochii, Şi cu gura...