Cotidianul, ianuarie 1993 (Anul 3, nr. 1-24)

1993-01-15 / nr. 11

Președintele Ion Iliescu avertizează judecătorii? E atît de straniu să-ți ia condeiul­­ exact cine nu te aștepți Pentru cititorii noștri, vorbește j­o­i astăzi Tia Șerbănescu , Doina Bască. D-nă Tia Șerbă­­nescu, tirajele scad simțitor la toate marile publicații, de la “Adevărul”, “România liberă”, la “Tineretul Liber” și în acest context apare un ziar populist de senzație ca “Eveni­mentul zilei”. Din păcate, o traumă internă a marcat perioada aceasta la “România liberă”. “Cotidianul” la început nu a vrut să participe la o dramă pe care o considera de familie. Dar, văzînd că lucrurile au luat o întorsătură publică, vă solicităm un interviu pentru cititorii noștri, un mic raco­rd­ asupra a ceea ce s-a întîm­­plat. Deci, dumneavoastră ați devenit redactor-șef al “României libere” în urmă cu două luni și jumătate. Tia Șerbănescu. Cu exact două luni, într-un fel, ceea ce s-a întîmplat acum constituie epilogul acelei întîmplări de acum două luni, cînd a fost convocată o adunare generală, în care, din cîte știam eu (așa am fost anunțați), dl Uncu voia să anunțe reîntoarcerea la ziar. El demisionase din funcția de redactor-șef prin luna februarie și rămăsese Director General în Societate. Se hotărîse atunci, pe 5 sau 6 noiembrie, să revină. Și cu această ocazie, să se discute și lucruri privind ziarul, pro­blemele oamenilor ș.a.m.d. Surpriza noastră a fost acolo, cînd, după ce Mihai Creangă a prezentat raportul său ca redactor-șef, a spus nemulțumirile, proiectele de viitor și a tras cîteva concluzii, a luat cuvîntul dl Băcanu, care a anunțat de la început că cere schimbarea echipei de conducere a ziarului și a Comite­tului Director, invocînd tot așa, scăderea tirajului, lipsa informațiilor, încrîncenarea politică, în fine, nouă ne-a cerut schimbarea, și o revotare, o nouă validare a Comitetului Di­rector. Dar noi n-am fost puși în te­mă, n-am fost informați în prealabil. zi...D.B.: Adică n-a fost pe ordinea de­­ T.Ș.: Nu, și nici nu am fost anun­țați că urmează acest lucru ca, even­tual, fiecare dintre noi, să-și găsească, să zicem, un punct de vedere. Lumea, la rîndul ei, să-și pregătească reproșurile, și am constatat cu surprindere că o parte din redacție aștepta de zor trecerea la vot și se vorbea de liste (se făcuseră, probabil, liste noi). Mi s-a părut complet neloială această “surpriză” a dlui Băcanu, drept care și atunci mi-am dat demisia, și nu numai eu, ci și Mihai Creangă și alți membri ai Comitetului Director. Rămăseseră numai dl Petre Mihai Băcanu și Anton Uncu. Am spus atunci un singur lucru: demisionez, nu-mi mai trebuie nici o funcție, nici validare, nici revalidare. Mi se pare neonest ca între niște oameni care am lucrat trei ani de zile, în timp ce alții au stat să observe dacă lucrăm bine sau nu, să nu existe minima eleganță, să fii avertizat. Să ți se spună: uite, nu sunt mulțumit de munca pe care ai făcut-o din motivele astea și o să discutăm dacă e cazul ca lumea să se schimbe cu cineva mai bun, mai dinamic ș.a.m.d. A fost și dl Paler de față, care la rîndul lui a zis că nu mai poate rămîne la ziar în aceste condiții. S-a produs o situație de criză. S-a hotărît amînarea oricărei hotărîri și amînarea discuțiilor ana­lizei ziarului la o dată ulterioară, spre începutul anului acesta, cu pregătirea unui raport de activitate. După ce s-a terminat această ședință ne-am adunat totuși într-o ședință de Comitet Director. Ne-am gîndit­ ce facem? Eram într-un moment îngrozitor. D.B.: într-un fel, discuția aceasta a fost post-festum. De fapt, trebuia să aibă loc înainte. T.Ș., în ordinea cronologică sau normală a lucrurilor. Dar nu era nimic firesc în problema asta. Atît dl Băcanu, cît și dl Paler, cît și Uncu au făcut apel la noi să revenim. Ce se întîmplă cu ziarul, cum apărem, apel iarăși la unitate, să înțelegem, să trecem peste... S-au cerut iar scuze că nu ne-au anunțat și că ne-au luat prin surprindere ș.a.m.d. Cred că ne-am spus destule lucruri, ca să spun așa, sincere. Am renunțat pînă la urmă la demisie și am crezut că o să găsim o formulă de supraviețuire, în contextul în care acuzațiile curgeau dintr-o parte în alta și parcă intrase diavolul, fiecare avea nemul­țumiri și ajunsese la exasperare. S-au făcut două propuneri: una, aparținînd d-lui Uncu, să devină Băcanu redac­tor-șef și alta, aparținînd lui Creangă, să devin eu redactor-șef. A început o lungă discuție. Eu am refuzat, spunînd că nu sunt potrivită pentru funcția asta și că mă depășește. Și că, pe de altă parte, n-aș vrea să stau pe o situație care riscă să explodeze din trei în trei minute. Am spus și că se va interpreta greșit că acum va fi o femeie numită redactor-șef la “România liberă”. Să nu ne jucăm cu prejudecățile oamenilor. Există, n-avem ce se face. Chiar și eu le am. Nici mie nu-mi plac redactori-șefi femei. Ce să fac? Pînă la urmă, am fost convinsă, inclusiv de Băcanu, în ideea de a asigura un fel de împăcare între părți în conflictul deschis și mocnit de multă vreme dintre Anton Uncu și Mihai Creangă. Ei au fost doi redactori-șefi, la un moment dat, și această formulă a stînjenit. Deși cel care a dus ziarul în spate a fost Mihai Creangă. El a dus greul, a consemnat Doina Bâscă (continuare în pagina 2) I I Declinul prețurilor Se decide soarta Basarabiei Aliații îl cumințesc pe Saddam Toată săptămîna trecută, Saddam Hussein s-a jucat cu răbdarea americanilor Avioane aparținînd țărilor coaliției antiirakiene au bombardat, miercuri, șase baze de rachete antiaeriene, amplasate din ordinul lui Saddam Hussein în sudul Irakului. Acțiunea de forță a Statelor Unite și a aliaților săi - dintre care unii, însă, s-au păs­trat pe poziții relativ rezervate în participarea efectivă la raid - a fost determinată de repetatele încălcări de către Saddam Hussein, ale rezo­luțiilor Națiunilor Unite. Atacul aerian a început la 9 p.m., ora locală, și a durat 30 de minute, timp în care au fost bombardate obiective militare irakiene, situate în apropierea orașelor Basra, Najaf, Zikar și Missan, din sudul Irakului. La raid au participat 110 avioane aparținînd Statelor Unite, Marii Britanii și Franței, care au decolat atît de pe portavionul american “ Kitty Hawk”, cît și din Arabia Saudită. Ele au încercat să distrugă două baterii mobile de rachete antiaeriene și patru unități fixe de rachete și detectoare radar, aflate în poziții din care ame­nințau securitatea șiiților și a Kuweitului. Raidul a avut o anver­gură mai redusă decît se preconiza, deoarece Franța și Marea Britanie s-au împotrivit unui atac mai amplu, iar alți membri ai coaliției, care și-au trimis trupe în războiul din Golf, au stat deoparte de data aceasta, apro­­bînd însă necesitatea respectivei acțiuni de forță. De asemenea, atacul a început cu o zi mai tîrziu decît hotă­rîse, luni, președintele american George Bush, deoarece avioanele lansate din portavionul american “Kitty Hawk” au trebuit să se în­toarcă la bază, marți, datorită con­dițiilor meteorologice nefavorabile. In bombardamentul de miercuri au fost atinse țintele irakiene avute în vedere de forțele armate americane și vest-europene, dar nu se cunoaște cu precizie amploarea pagubelor suferite de irakieni. Se pare că au murit 19 persoane și alte cîteva au fost rănite. Ripostele antiaeriene irakiene au fost foarte reduse. Efectele atacului se vor vedea, însă, mai ales în reacțiile lui Saddam Hussein; în orice caz, lide­rul de la Bagdad este imprevizibil, dar și puterile aliate sînt hotărîte să-și înăsprească atitudinea față de el. Dacă va fi necesară, o nouă acțiune de forță va avea loc, fără avertis­mente și ultimatumuri. Și nu se știe dacă nu vor fi nece­sare noi măsuri de cumințire a veșnic infatuatului Saddam, avînd în vedere că, toată săptămîna trecută, liderul de la Bagdad s-a jucat cu răbdarea pu­terilor aliate, ba și-a amplasat rachete aer-sol în zona de interdicție a zboru­rilor, stabilită de coaliția americană la sudul Paralelei 32, pentru protejarea disidenților șiiți nomazi de furiile dictatorului irakian, ba și-a trimis iscoade și soldați să recupereze din echipamentul militar irakian, lăsat în nordul Kuweitului la cererea puterilor aliate, după războiul din Golf. Saddam este mereu pregătit să-i sfideze pe americani, pe care el îi consideră principalii săi dușmani. Astfel, numai cu cîteva ore înaintea atacului de miercuri, Saddam și-a trimis soldații în Kuweit să recupe­­reze materialele confiscate, sfidînd astfel ordinele Consiliului de Secu­ritate, care interzisese incursiunile. Un ziar irakian guvernamental se referea, miercuri, la Kuweit ca la un teritoriu aparținînd Irakului. După atac, Hussein a apărut la televizor pentru a cere forțelor armate irakiene să lupte împotriva avioanelor inami­ce, pe care le blestema și le apostrofa în fel și chip, repetînd, însă, în perma­nență că “Allah vă va ajuta să învin­geți doar dacă îi veți rosti numele”. Alina Cambir (continuare în pagina 4) Irakieni ascultînd la radio mesajul lui Saddam Imagine din timpul bombardamentului lansat miercuri seara Fierbem în soc propriu, în cala neocomunismului într-un moment de evidentă repo­­larizare a intereselor și regrupărilor politice, sufletiștii și intransigenții rămîn­­ pînă să înțeleagă jocurile­­ cu ochii în soare, cum se spune. Unii ac­ceptăm mai greu (sau niciodată) valabilitatea pricipiului că “dușmanul dușmanului meu e aliatul meu”, mai ales cînd primul ne-a fost tot timpul neprieten. Intr-un final, am ajuns însă să nu mai confund morala cu politi­ca, și totuși... ADEVĂRURI NUMAI PENTRU EXPORT. Mark Twain spunea că adevărul este lucrul cel mai prețios pe lumea asta și, ca atare, trebuie să-l economisim. Probabil că dl Petre Roman a luat în serios acest aforism atunci cînd a decis că unele adevăruri despre noi și despre Revoluția noas­tră trebuie să le afle numai francezii (vezi cartea “Le devoir de liberté” - Paris, 1992). Campion al democrației pe afară, prin “lumea bună”, pe noi ne-a lăsat să fierbem în soc propriu în oala neocomunismului, cu tovarășul Iliescu bucătar-șef. Acum s-a schimbat kalimera și dl prof. Roman­e cu noi. In fine, s-a lămurit și dînsul! îți mai aduci aminte Petrică, cum îi țineai tu­isonul viitorului Reales în “cestiunea” cu “golanii­ legionari” din Piața Universității? Pun pariu că ai un lapsus! SĂ MOARĂ ȘI CAPRA LOR! Cu o satisfacție greu disimulată, una dintre crainicele TVR ne-a anunțat că în Anglia guvernul pregătește o Lege a presei care să-i împiedice pe ziariști să mai “lovească sub centură” autoritățile regale și cele guverna­mentale. Din acest punct de vedere, la noi, preconizata Lege a presei va fi cu siguranță incomparabil mai lejeră și mai democratică, ziariștii trebuind să aibă grijă numai atunci cînd scriu despre președinte și guvern. Cît des­ Fundația Culturală Română a lan­sat o nouă revistă de cultură: “Dile­ma”. Directorul acestei noi publicații este­­ Andrei Pleșu. Revista a fost prezentată în cadrul unei conferințe de presă, organizată joi, 14 ianuarie a.c., la sediul Fundației. Alături de dl Pleșu, gazde au mai fost dl Augustin Buzura, președintele Fundației, și dl Bogdan Popovici, directorul departa­mentului “Analiză, programe, relații pre lege, e chiar indicat să scrii de rău... NIVEL DE TRAI. Conform legis­lației țărilor vest-europene, un de­ținut de-al lor are dreptul la un spațiu locuibil mai mare decît are un cetățean liber de-al­ nostru (parcă 10 mp/persoană). în ce privește românașii noștri ajunși la “prison” (acasă, nu dincolo), se pare că stau cam înghesuiți, capacitatea de cazare a pușcăriilor fiind depășită cu 44%. Tot e bine, că e gratis! în Anglia, de publice”. “Dilema” este cel mai nou element al seriei de publicații editate de Fundația Culturală Română, care mai include revistele “ARC”, “Lettre Internationale”, “Curierul Româ­nesc” și “Revue de Transylvanie/ Romanian Civilization”. Spre surpri­za organizatorilor, interesul mass-me­­dia a fost enorm, marea sală de con­ferințe a Fundației devenind neîn­căpătoare. Un omagiu, spunem noi, acestui act de curaj, deoarece, în a­­ceastă perioadă, presa culturală trece printr-o criză profundă. Chiar dl Ple­șu a remarcat acest lucru, considerând că tirajul primului număr (10.000 de exemplare) este un tiraj “curajos”. Din redacția acestei reviste fac parte: Magdalena Boiangiu, Radu Cosașu, Bogdan Ghiu, Teodor Sugar, Alex. Leo Șerban, Elena Ștefoi, Mircea Vasilescu, iar fotografiile vor fi asi­gurate de “uriașa arhivă foto” (An­drei Pleșu) a lui Mihai Oroveanu. Ti­parul revistei este executat în condiții excelente la editura “Progresul Ro­mânesc”. Nu știm dacă această re­vistă va avea sau nu succes. Dl Pleșu susține că este o apariție necesară, menită “să reabiliteze deliberarea”. D­a pildă, cazarea și întreținerea unui “pensionar” ținut la zdop este supor­tată de familie și costă numai 80 lire sterline/zi. Dacă mi-ar da mie jumătate din banii ăștia aici, boier m-aș numi­ “ACTELE VORBEȘTE!”. Cu obiectivitate trebuie să recunosc că mulți FDSN-iști sunt băieți dotați cu inteligență, numai că nu au caracter. Domnul Văcaru - cel mai proaspăt “avocat” al domnului Mișu Negrițoiu - n-are nici una, nici cealaltă. Altfel n-ar fi declarat că nu poate fi pusă în balanță declarația unui “trădător de țară” - Liviu Turcu, fost agent de securitate rămas în SUA - cu cea a unui actual ministru în funcție (fost agent de securitate rămas în România - paranteza îmi aparține). Trecînd peste “ticul” comunist cu care domnul Văcaru s-a molipsit pesemne de la instituția prezidenția­lă, acela că cine nu e cu ei - și aici in­tră și românii “fugiți” - este un tră­dător de țară, îmi permit să opinez că în disputa dintre doi foști securiști hotărîtoare este “părerea” unui al treilea, întrucît “actele vorbește”. Iar actele sînt, după cum știe toată lu­mea, în mîna șefului SRI, dl Virgil Măgureanu. Să nu ne facem însă prea multe iluzii! Dosarul dlui Mișu Negrițoiu “nu poate fi pus în ba­lanță” (vorba dlui Văcaru), de pildă, cu dosarul incomodului gazetar Sorin Roșca-Stănescu. _ _ . . Dr. Bărbi­ lești bune, vești rele (X) “Dilema” reabilitează puterea de a delibera De la stînga la dreapta, dnii Andrei Pleșu, Augustin Buzura și Bogdan Popovici, la conferința de presă de ieri * 4 t Rușii nu renunță la supremație Conține A suplimentul Problemele de zi cu zi ale celor care au luptat pe front Probleme financiare, cotizații, foi de drum, abonamente gratuite sau cu preț redus, nemulțumiri, dar și apla­uze, critici și laude, saluturi și mul­țumiri, propuneri oneste sau fante­ziste sunt aspectele care au fost rele­vate în toate luările de cuvînt ale celei de-a doua zi a Conferinței Naționale a Asociației Naționale a Veteranilor de Război (ANVR). Din alocuțiunea dlui Niculae Spiroiu, prezent în această zi la conferință, am reținut: problematica veteranilor de război este cunoscută de conducerea Ministerului Apărării Naționale, care a fost într-un permanent contact cu Birourile Executive, atît al ANVR, cît și al Ligii Naționale a Veteranilor de Război (LNVR), pe membrii cărora militarii activi îi apreciază și îi stimează în egală măsură­ necesitatea creării unui departament special la Guvern sau la MApN; necesitatea acordării de reparații morale pentru cei care au avut de suferit din motive politice timp de 45-50 de ani, dar și acordarea de drepturi de altă natură ce se cuvin tuturor veteranilor, pentru care nu ei trebuie să se zbată, ci societatea să le acorde, în semn de respect, prețuire și recunoștință. “Avînd în vedere vîrsta dvs., trebuie să ne grăbim”, a afirmat dl Niculae Spiroiu. De asemenea, dl ministru a făcut un apel la conciliere între cele două formațiuni ale veteranilor de război, deoarece “fricțiunile existente nu fac decît să dăuneze aprecierii globale”. în același context a vorbit dl colonel (r) Vasile Ștefan, președin­tele LNVR-București, care a adus la cunoștința auditoriului că dl Ștefan Cucu, fostul președinte al LNVR, a fost destituit din funcție la data de 14 decembrie 1992, fiind ales dl Vasile Varodim. Totodată, dl Ștefan a anunțat că pînă la data de 31 martie a.c., se vor perfecta formalitățile de unificare. Unul din reprezentanții ANVR din țară a afirmat că, datorită nemulțumirilor din cadrul asociației, este în curs de înființare o a treia for­mațiune a veteranilor de război, nu­mită Asociația Foștilor Combatanți, în finalul discuțiilor, dl deputat Otto Weber a cerut prezentarea unui pro­test referitor la articolul apărut în ziarul “Tineretul liber” care defăi­mează atît armata română, cît și pe veteranii de război. De asemenea, dl deputat a făcut propunerea ca cetățe­nii germani, care domiciliază în Ro­mânia și care în timpul Campaniei din Est au luptat alături de armata ro­mână, să fie considerați veterani de război. Ambele propuneri au fost aprobate, în urma votării au fost aleși dnni: Marin Dragnea, președinte AMVR, Alexandru Ionescu, prim­­vicepreședinte, Laurențiu Cupșa, Marin Popescu, Constantin Stoica, Ion Merescu vicepreședinți, Gabriela Dinescu Stare de tensiune la Televiziune La această oră Televiziunea, o instituție în care luptă două tabere - cei care vor să ne informeze, pe de o parte, și cei care continuă să împrăș­tie știri trunchiate, de cealaltă parte -, se află într-o situație specială: nimeni nu știe, încă, cine va fi președintele Radioteleviziunii. Cele mai multe zvonuri converg către domnul Paul Everac. De aceea, faxul primit astăzi la redacție, care conține scrisoarea deschisă adresată Parlamentului, Guvernului și Președintelui de către Organizația Redactorilor din Televi- Mihai Stau Ue ziunea Română - ce îi încorporează pe realizatorii înscriși în prima cate­gorie, și asta numai dacă amintim numai numele dnei Hossu-Longin - reprezintă o poziție pe care, să fim sinceri, o așteptam de mult timp. “Starea de tensiune este în continuă creștere ca reacție la vehicularea unor numiri în conducerea TVR, fără suportul legal (în primul paragraf al scrisorii se cere “introducerea în procedură de urgență a adoptării și promulgării Legii organice” a Televiziunii­­ n.r.) și fără transparența cerută de statutul unei instituții publice”, în absența unei asemenea legi, Organizația Redactorilor din Televi­ziunea Română cere Parlamentului audierea și validarea publică a personalităților care doresc să candideze la funcțiile de conducere ale Televiziunii. Nu de alta, dar expe­riențele numite Aurel Dragoș Munteanu și Răzvan Theodorescu nu trebuie să se mai repete.

Next