Cotidianul, octombrie 1997 (Anul 7, nr. 227-253)

1997-10-14 / nr. 238

TIDIANUL MARȚI • 14 OCTOMBRIE 1997 OPINIA Coaliția la un an de la alegeri N. Burghelea în curând se împlinește anul de la alegerile din noiembrie. Timpul nu prea îndelungat care s-a scurs ne permite totuși să ne exprimăm, unele opinii, cu privire la colaborarea din sânul Coaliției și la comportamentul partidelor care o compun. Am începe cu Partidul Democrat, nu pentru că ar fi cel mai important, ci pentru că despre el și despre modul lui de a colabora s-a vorbit cel mai mult. Dacă au avut loc zavere în sânul Coaliției, ele au pornit întotdeauna de la membrii partidului dlui Roman, într-un fel, comportamentul lor este explicabil. Ei sunt tineri și la tinerețe omul este mai zburdalnic. Când cineva face o greșeală, el este tentat să zică: “Păi, dacă eram eu în locul lui...!” De curând, dl Petre Roman spunea că, dacă la învățământ era un membru al PD, nu ieșea ce a ieșit. Această afirmație ne face să zâmbim îngăduitor și să ne aducem aminte de frecventele baza­conii despre spioni ale dlui Adrian Severin. Principala hibă a PD este însă faptul că privește viitorul cu un ochi îndreptat spre trecut. Egalitarismul, etica și echitatea socia­listă, republicanismul agresiv, teama de moșieri și, de aici, contestarea, de facto, a dreptului de proprietate privată mai domină încă, în mod inexplicabil, mentalitatea acestor oameni. După experimentul comunist, care a dus la prăbușirea unui întreg sistem de false valori, te-ai fi așteptat ca gândirea lor politică să fie mai modernă, mai pregătită pentru intrarea în mileniul trei. Dar poate că adaptarea lor la cerințele zilei se va face treptat, în viitor. Trebuie să le acordăm șansa de a se convinge singuri că este mai bine să se desprindă definitiv de mentalitățile cu care au intrat în viața politică, în decembrie ‘89, alături de dl Iliescu. Și poate că cea mai bună șansă ce li se poate oferi este aceea de a nu mai face parte din Coaliție. Un duș rece ar fi cel mai nimerit, pentru a-i aduce la realitate. UDMR este un partid cu un caracter mai special. I se reproșează mereu acestei formațiuni că militează în special pentru obținerea de drepturi pentru minoritatea maghiară, ceea ce, într-o oarecare măsură, poate fi adevărat. Trebuie să ne gândim însă bine dacă acesta este neapărat un motiv de reproș. La urma urmei, fiecare are dreptul să încerce să obțină cât mai mult, rămânând ca pozițiile să se armonizeze cu respectarea intereselor tuturor. Totul este ca minoritatea maghiară să nu cadă în tentația de a se situa pe poziții rigide, condiționând colaborarea la Coaliție de satisfacerea tuturor revendicărilor. Recentul congres al UDMR a demonstrat, se pare, că moderații sunt în poziție dominantă. Rămâne să se facă aceeași demonstrație și în prac­tică. Despre liberali și despre contribuția lor la guvernare nu s-a vorbit prea mult. Aceasta nu înseamnă că activitatea lor a fost lipsită de importanță. Colaborarea cu celelalte formațiuni poate fi apreciată ca bună. Liberalii s-au manifestat cu destulă discreție, chiar în cazul numeroaselor conflicte care au avut loc în actuala coaliție. Dacă și colaborarea dintre prea multele aripi liberale se va îmbunătăți și nu vom mai auzi de excluderi reciproce, de condiționări de tot felul, de adversități izvorâte din orgolii perso­nale, acest partid, valoros prin doctrină, poate juca un rol impor­tant în viața politică românească. Am mai spus și o repet: bătălia politică se va duce în viitor, între liberali și țărăniști. PNȚCD este în prezent cea mai importantă formațiune politică din România și, dacă sondajele de opinie sunt adevărate, aderența țărăniștilor la mase este în creștere. Din păcate nu întot­deauna contribuția miniștrilor țărăniști la guvernare a fost încununată de succes. Recentul scandal, cu examenul de bacalaureat, este cel mai bun exemplu în acest sens. Au fost contestate și măsurile luate în domeniul agriculturii, deși nu sunt convins că acolo lucrurile stau, așa cum spun unii, foarte rău, întâi că pentru­ a vedea dacă o inițiativă este bună sau rea este nevoie de timp, în al doilea rând sprijinul dat agricultorilor particulari nu putea fi prea substanțial, în acest cel mai greu an al schimbării. Ne vom putea pronunța pro sau contra probabil în anul viitor. Convingerea noastră este că există voința politică pentru ridicarea agriculturii românești și rezultatele bune nu vor întârzia să apară. Dacă PNȚCD reușește acestă performanță, drumul nostru spre ieșirea din marasm este asigurat. Ridicarea țărănimii române și punerea corupției sub control sunt căile pe care țărăniștii și, în general actuala guvernare își pot adjudeca un rol meritoriu în isto­ria postcomunistă a României. Ele vor netezi și drumul spre inte­grarea țării în structurile euro-atlantice. Ținerea sesiunii NATO la București arată buna apreciere pe care o avem din partea lumii civilizate și este un semn cât se poate de încurajator, în această­­ direcție. ________ AR sprijină pe toti investitorii w­i în următoarele zile Alternativa României va înainta Guvernului, spre aprobare, proiectul înființării Fondului National de Garantare a Investițiilor pentru întreprinderi Mici si Mijlocii (FNGI-IMM), a anunțat Varujan Vosganian într-o conferință de presă. Organizat ca instituție publică în subordinea Guvernului, Fondul va fi finanțat din sumele obținute de FPS în urma vânzării acțiunilor între­prinderilor de stat. “Acest fond va sprijini întreprinderile fără să afecteze bugetul. Este nevoie de 500 miliarde de lei pe care FPS le poate obține din vânzarea a două întreprinderi mari”, a precizat V. Vosganian, FNGI, va administra un fond de garantare a creditelor în baza căruia se vor acorda garanții la solicitarea băncilor în favoarea întreprinzătorilor privați mici și mijlocii care nu au suficiente garanții colaterale în vederea obținerii de credite pentru in­vestiții, întreprinzătorul va benefi­cia de o astfel de garanție numai o singură dată (pentru proiectul respectiv), și trebuie să facă dova­da existentei unor garanții proprii de cel puțin 25% din valoarea creditului. Valoarea minimă a proiectelor de­­ investiții va trebui să depășească echivalentul în lei a 5000 de dolari și întreprinzătorul trebuie să-și dedice integral timpul de lucru în dezvoltarea afacerii care face obiectul solicitării de garanții. Vosganian a subliniat că “Este nevoie ca toate forțele politice să ni se alăture pentru a sprijini crearea acestui fond. Nu este nevoie decât de o Hotărîre de Guvern”. Ana Balea PSM se consideră alături de mineri, de elevi și de agricultori PSM cere Puterii politice și Guvernului să oprească “desființarea industriei românești în numele Reformei printr-o politică nefastă”, a anunțat Ioan Sasu, vicepreședintele partidului, în cadrul unei conferințe de presă. PSM consideră că “pentru a disloca minerii de la locul lor de muncă, Guvernul provoacă o adevărată diversiune, prin acordarea așa-zisului ajutor de 6-12 salarii lunare, lăsându-i după aceea zeci de ani fără nici o altă sursă de venit”. în privința protestelor elevilor, PSM este de părere că: “Nu este admisibil să anunți schimbarea sistemului de bacalaureat fără a pregăti condițiile în acest sens. Bâlbîiala factorilor responsabili denotă o lipsă de răspundere consi­derabilă, nemaivorbind de reacțiile primului ministru, ale reprezetanților unor partide aflate la putere sau ale președinției, care sunt de acord cu vocea elevilor, ca și cum legea n-ar fi apărut cu știrea și voința lor”. Ioan Sasu a precizat că “potrivit unor estimări, anul viitor, 60% din necesarul de produse agricole pentru populație și pentru industria alimen­tară le vom aduce din import”. PSM se declară “un fidel apărător al drep­turilor locuitorilor de la sate care sunt nevoiți să suportem nedreptăți și umilințe, dispreț și sfidare din partea guvernanților”. (Ana Balea) 4 ■m PAGINA 2 - Interviu cu prof. univ. dr. loan-Aurel Pop, de la Catedra de Istorie Medievală și Istoriografie a Universității “Babeș-Bolyai”, director al Centrului de Studii Transilvane din Cluj - Reporter. Domnule profesor, ce cursuri le predați studenților? Ioan-Aurel Pop: Cursuri de Istorie medievală românească, și europeană, în general, și de Istoria Transilvaniei până la 1600 sau de paleografie latină, referitoare la teri­toriul României, în special. Rep.: Apropo de Transilvania, am văzut recent la Budapesta un compendiu de “Istoria Ungariei”, tipărit în toate limbile de circulație, pus în vânzare la toate chioșcurile din centrul istoric al Capitalei ungare, dar în care românii lipsesc cu desăvârșire din Arcul Carpatic - în text și pe hărți - până prin secolele XIV-XV... I.A.P.. Vecinii noștri maghiari au fost întotdeauna, de la Inochentie Micu și de la “Școala Ardeleană” încoace, consecvenți din acest punct de vedere, ca și Cato cel Bătrân în privința distrugerii Cartaginei. Contestația a venit prompt, în momentul în care românii au declanșat o mișcare articulată de emancipare națională în Tran­silvania, și s-a accentuat pe măsură ce unii lideri maghiari clarvăzători au înțeles că pot pierde “partida”, adică Ungaria istorică, întinsă pe 300.000 kmp. Cum argumentele istorice au avut odată un rol chiar și în structurarea frontierelor, sub toate Guvernele și regimurile politice din Ungaria, indiferent de orientare, de la dualism până la Kun Béla și de la “amiralul” Horthy până la comuniști, s-a repetat, cu mici variațiuni, același punct de vedere, anume combaterea pre­zentei românilor până pe la 1200- 1300, la nord de Dunăre și, mai ales, în interiorul cununei Car­­paților. Sursele istorice infirmă clar o astfel de idee, dar, prin mijloace de propagandă potrivite, falsul poate apărea în ochii multora drept adevăr... Rep .: Mai concret. I.A.P.: Fie­ în 1986, în urma dispozițiilor regimului condus de János Kádár, o serie de istorici maghiari au elaborat o “Istorie a Transilvaniei” (“Erdélyi története”), în trei volume, pe care autoritățile de atunci au lansat-o cu mare pompă și i-au asigurat un “viitor mondial”. Regimul comunist a căzut și acolo, dar planul și-a urmat cursul: lucrarea, redusă la un volum de sinteză, a fost tradusă și lansată în 1990 în Germania, în 1992 în Franța, în 1994 în Anglia etc. Cartea, în ediții de lux, a făcut ocolul lumii, în ea se spune - între altele - că românii “rătăcesc” sau “nomadizează” cu turmele lor și azi, în secolul XX, prin Balcani, că limba și poporul român sunt de origine “balcanică” și că la 1848 Avram Iancu a condus o “contra­revoluție”... Rep.: Este, totuși, greu de crezut că istoricii străini înghit această momeală. Chiar se lasă păcăliți? I.A.P.: Unii înghit momeala, iar alții simulează bine, în urma unor stimulente bine dozate. De pildă, când s-a făcut lansarea la Paris a ediției franceze a pomenitei “Histoire de la Transylvanie” (în 1992), au fost invitați și trei istorici români (Florin Constantiniu, George Cipăianu și subsemnatul), alături de trei istorici maghiari și trei francezi. Prezida marele me­dievist Jacques Le Goff, om distins și rezonabil, dar puțin familiarizat cu problemele Transilvaniei. între francezi se aflau, însă, tânărul Stephane Rosière, care revenise din Ungaria și afirma că Trianonul fusese un dictat, precum și profe­sorul Jean Béranger, un nostalgic al monarhiei habsburgice, referent lingvistic al ediției franceze a amintitei “Istorii a Transilvaniei”. Rep .: Cine venise din partea maghiară? I.A.P.: Köpeczi Béla, coordona­torul ediției prime, în trei volume, și apoi al variantelor în limbi străine, fost ministru al Culturii sub comu­niști, cel care preluase “comanda socială” a redactării lucrării, apoi Miskolczy Ambrus și Bartha Gábor. Primul este șeful Catedrei de Limba Română de la Universitatea “Eötvös Loránd” din Budapesta și ginerele lui, Makkai László, coautor al cărții și autor, încă din epoca interbelică și de pe vremea Conferinței de Pace de la Paris (1946-1947), al unor articole și sinteze despre Transilvania “etern maghiară”... Rep.: Cum ați reacționat? I.A.P.: Problema nu este cum am reacționat noi atunci, la Paris. Acolo totul a durat cam o oră și jumătate, timp în care am vorbit cam zece oameni, în mare măsură în contra­dictoriu. Problema este că eleganta lucrare maghiară a rămas, pe când noi, deși au trecut ceva ani, nu am elaborat și tipărit una pe măsură, nu neapărat în replică, dar valorificând cu profesionalism sursele și dându-i o formă europeană. Chestiunea astăzi se pune astfel, în mai toate domeniile, cine pătrunde primul pe piață cu informație credibilă și frumos prezentată câștigă un mare avantaj. Noi nu avem încă o sinteză academică de Istoria României Rep.: De ce nu încercați să mișcați lucrurile? I.A.P.: Vedeți, ca peste tot, ne mișcăm greu, și noi, istoricii, ca indivizi, și instituțiile care ar putea sau ar trebui să susțină demersurile noastre. în primul rând, nu sunt bani. De-abia la începutul acestui an am reușit să publicăm­­ istoricii de la Cluj - primul volum al unei istorii a Transilvaniei, de la origini până la 1867 (peste 1000 de pagini). Cercetările au fost susținute timp de un an printr-o bursă a Ministerului învățământului de atunci și prin eforturile Fundației “George Barițiu”, dar totul s-a făcut în pripă, fără o coordonare de specialitate, fără unificarea materialului și, mai­­ ales, fără o formă adecvată. Rep.: Doar atât? I.A.P.: Nu chiar, însă, după expe­riența de la Paris, după derularea precisă în lume a programului despre Transilvania al colegilor maghiari, mă așteptam la mai mult, în afară de presă, care a reflectat unele aspecte critice, obiective și subiective, nu s-a prea reacționat. Mă așteptam ca Academia Română, institutele de cercetare să declanșeze inițiative serioase de valorificare și cunoaștere peste hotare a specificului românesc. Istoricii maghiari, pe vremea comu­nismului, au lucrat efectiv în cadrul Academiei lor vreo zece ani­­ și au fost plătiți pentru asta­­ spre a elab­ora lucrarea des evocată. Noi nu avem încă o sinteză academică, actuală și completă, de istoria României, deși faptul se discută de peste două decenii. Rep.: Dar ce surse spectaculare au avut istoricii maghiari când au ieșit atât de insistent cu lucrarea lor în lume? I.A.P.: Există peste două milioane de piese scrise (docu­mente, acte, scrisori, cronici etc.) numai în limba latină, care se referă la Transilvania și au fost elaborate din secolul al XV-lea până la 1842. Din această uriașă cantitate, cele prelucrate și cunoscute reprezintă sub 5%. O bună parte dintre ele sunt în Ungaria. Istoricii unguri au utilizat multe dintre acestea, chiar dacă de multe ori trunchiat și intere­sat. Nu este prea greu să faci asta: pe fondul “comunismului nationa­list” de pe vremea lui Ceaușescu, când s-a abuzat prin festivisme de probleme serioase (romanitate, continuitate, unitate, Burebista, Mircea cel Bătrân etc.), produsele colegilor maghiari pot apărea drept credibile și documentate, mai ales când se profită de ignorantă. După 1989, un istoric din Ungaria mi-a declarat, într-o discuție amicală, că speră ca, în lipsa constrângerilor ceaușiste, istoricii români să renunțe definitiv la teoria continuității daco­române și a originii latine a românilor!? Noroc că Grigore Ureche și Miron Costin n-au fost comuniști! Un coleg francez, venit în România după ce citise amintita “Histoire de la Transylvanie”, a făcut următoarea cugetare: într-a­­devăr, românii au fost mult mai înapoiați în Evul Mediu, fiindcă nici nu și-au construit biserici ortodoxe în orașe, l-am explicat că nu aveau voie­ să-și înalțe astfel de lăcașuri de cult, deoarece erau ortodocși si “tolerați” (răbdați), iar orașele dintre ziduri (“intra muros”) erau destinate privilegiaților. Prima biserică românească din Cluj s-a construit în jurul anului 1800, dar prin subterfugii și fiindcă era greco­­catolică. Dar nu tot ce este latin și catolic în Transilvania medievală este maghiar. Un eseist ungur spunea recent, la Televiziune, vestejindu-i strașnic pe români și cultura lor “târzie”, “balcanică” și “slavonă”, că în ochii statuii “Sf. Gheorghe ucigând balaurul”, elabo­rată de doi clujeni la 1373, se reflectă “mândria geniului maghiar”. Numai că maeștrii aceia din secolul XIV erau germani, ca mai toată populația Clujului dintre ziduri de atunci, acești germani au ctitorit și Biserica Sf. Mihail din Cluj - unul dintre cele mai impor­tante monumente gotice din acest colț de lume­­- preluată apoi de Patriciatul ungar după asimilarea în mare măsură a germanilor. Iar la construcția acestor monumente, palate, case au lucrat (se știe cert) și românii, chiar dacă locuiau doar la periferie sau în lumea rurală. De aceea, revendicarea orașelor transil­vane este discutabilă. Așa putem ajunge până la romani, deoarece ei au fost primii proprietari ai municipiilor și coloniilor numite Napoca, Potaisa, Apulum... Rep.: Domnule profesor, sunteți antimaghiar? I.A.P.: Doamne ferește! Sunt doar istoric, care privește prezentul prin experiența trecutului. Până la urmă, totul devine trecut și trebuie să fim conștienți de acest lucru. Ca medievist, sunt și un universalist, când citesc documente latine de la 1300 și 1400 stau de vorbă cu regi, papi și voievozi. Admir tenacitatea maghiară de-a lungul istoriei, cultura acestui popor și înțeleg și frustrarea unora dintre membrii elitei - inclusiv dintre istorici - care visează cu nostalgie la marele stat de odinioară, ce cuprindea Slovacia, Transilvania, Croatia, Voievodina, Ucraina Subcarpatică etc. Nici nu mă deranjează propaganda ungară atât de bine articulată peste hotare, în fond, fiecare națiune face eforturi în acest sens, pentru că totul este o competiție. Mă supără că nu putem și nu știm să facem și noi ceea ce trebuie, că ne mișcăm încet și mă doare când maghiarii își fac propa­gandă în detrimentul nostru. Nu este fair play, fiindcă aici, în România, avem aceeași patrie, în sens etimo­logic. Pământul este format din oa­sele amestecate ale Strămoșilor ro­mâni, maghiari, sași, secui, pece­negi ș.a. și acest pământ ne ține pe toți! Demersurile UDMR sunt exagerate, în măsura în care nu se termină niciodată Rep.: Credeți că demersurile UDMR sunt exagerate? R.R.P.: Nu ar trebui să vă răs­pund la această întrebare, fiindcă ea trece discuția în sfera politicii. Dar, cum se știe, nu putem face abstrac­ție de “cetate”, de viața publică, de Putere, ceea ce tot politică în­seamnă. Demersurile UDMR sunt exagerate, în măsura în care nu se termină niciodată. Vedeți, azi suntem dați ca exemplu pozitiv la Consiliul Europei, iar liderii ma­ghiari continuă, în forme noi, să ne “pârască” pentru vini imaginare.­ S-au cerut școli mai multe pentru­ maghiari și s-au dat, s-au cerut­ locuri speciale la facultăți și s-au­ dat, s-au cerut școli profesionale și­ s-au dat, s-a cerut predarea istoriei­ României în maghiară și s-a accep­tat prin Ordonanță. Se va cere­ curând predarea limbii române în­ maghiară! Este o lipsă de măsură, de care, din păcate, prea puțini politicieni sunt conștienți. Iar cei­ conștienți — ca profesorul George­ Pruteanu - sunt etichetați drept extremiști. Eu vreau să-i aduc pe­ această cale un elogiu, nu numai pentru apărarea­ limbii române, curate și armonioase, ci mai aleși pentru modelul de intelectual complex și integru pe care-1 oferă. UDMR respinge acest model, dar mulți maghiari îl apreciază. Rep .: Bun, dar care ar fi soluția? I.A.P.: E mai ușor de spus decât de aplicat. Categoric, minoritățile trebuie să se bucure de toate dreptu­rile posibile și rezonabile, în condi­țiile existente. Pentru aceasta mai este de lucru. Trebuie însă ca autori­tățile să statueze clar ce drepturi asi­gură conservarea specificului mino­rităților, pe de o parte, și să nu se pretindă idealul, câtă vreme chiar Europa unită este un ideal, pe de altă parte. Rep.: De la trecut am ajuns la viitor... I.A.P.: Da, pentru că istoria este prezentul oamenilor care au trăit în trecut și pentru care acel prezent a fost cândva viitor. Istoria înseamnă viață, de aceea trecutul nu este mort. El cuprinde toată experiența omenirii și o proiectează spre viitor. Națiunile care înțeleg acest lucru și-i învață pe membrii lor să-l conștientizeze sunt salvate pentru eternitate, adică au un loc sub soare. Istoria trebuie să ne învețe cum să stăm mai demni, mai frumoși, mai curați și m­ai bine pregătiți cu fața spre viitor. A consemnat Tudor Artenie “Nu mă deranjează propaganda ungară. Mă supără că nu știm să facem ceea ce trebuie” “...un căpitan provenit din mica nobilime maghiară se distinge în lupta împotriva turcilor. (...) El se numește Iancu de Hunedoara...” (Scurtă istorie a Ungariei, p. 22) O “Istorie a Ungariei" pe care și-o poate cumpăra cu 650 de­ forinți (aproximativ 26.000 lei) orice turist, din orice țară. E­­ tipărită impecabil, în mai toate limbile europene PNȚCD nu dorește ca bacalaureatul să fie o sperietoare pentru elevi Ministrul Educației Naționale, Virgil Petrescu, a declarat ieri, la conferința PNȚCD, că nu se dorește ca bacalaureatul “să fie o sperietoare”, ci, potrivit principiu­lui reformei, se urmărește ca toți elevii să intre la liceu, dar să-l termine cine poate. El a spus că este de acord să se reducă din materie, deoarece “nu se poate exagera”, însă “nici nu se poate spune că Reforma va începe la anul”. Prim-vicepreședintele PNȚCD, Gabriel Țepelea, consi­deră că, dacă se merge pe linia responsabilității, directorii de licee, profesorii, inspectorii școlari aveau obligația să-i informeze pe elevi asupra Legii 84/1995, în care sunt prevăzute șase materii pentru bacalaureat. Cu această ocazie, ministrul Educației Naționale a readus în atenția presei prezența la București a reprezentantului Băncii Mondiale pe probleme de educație, care a evaluat trei proiecte ale Ministerului, unul dintre acestea fiind refacerea a peste 850 de școli. Sprijinul financiar al Băncii Mondiale pentru acest proiect, care se va derula pe o perioadă de cinci ani, este de 130 milioane dolari. Virgil Petrescu a mai spus, de asemenea, că urmează să se elibereze un ordin ce îi vizează pe toți gestionarii din învățământul universitar și preuniversitar. El a precizat că există un proiect de lege, care, din păcate, s-a împot­molit la Senat, pentru acordarea unui spor de 25% bibliotecarilor din învățământ, ca în cazul celor din cultură. Prin ordonanța emisă în august a.c., s-au alocat 608 miliarde lei pentru elevi și studenți, a afirmat Virgil Petrescu, iar suma destinată burselor studenților a fost dublată. □ Liderii PNȚCD nu sunt de acord cu afirmația deputatului PD Alexandru Sassu, prin care cere desființarea Radiodifuziunii române sau limitarea activității acesteia din cauza datoriilor foarte mari pe care le are. Ei susțin că Radiodifuziunea este singura insti­tuție de informare publică obiec­tivă și că Secretariatul General al Guvernului trebuie să rezolve această problemă. Radu Vasile, secretarul general al PNȚCD, a spus că nu este corect ca partidele politice să uite datoriile pe care le au față de Radiodifuziune pentru campania electorală, datorii care, în total, însumează 300 milioane lei. □ Gabriel Țepelea a anunțat că, în zilele de 16-18 octombrie a.c., British Council organizează la Sinaia seminarul intitulat “Ser­viciul public audiovizual și rolul său în societate”. în cadrul acestei manifestări se vor discuta, după cum a spus prim-vicepreședintele țărănist, doleanțele Radiodifuziunii și TVR în ceea ce privește finanțarea acestora, în prezent fiind cvasifalimentare, “destinul” TVR etc. în acest context, Gabriel Țepelea a afirmat că va cere plenu­lui Parlamentului ca persoanele care au realizat “Ediția specială” de la TVR - unde în loc să fie prezentate dezvăluirile lui Adrian Severin, cum s-a spus, a apărut grupul “Divertis” - să fie sancționați. Prim-vicepreședintele PNȚCD a mai anunțat că, în zilele de 16-18 octombrie sec., la Bonn va avea loc ședința Comitetului Politic al Europei Occidentale, în cadrul căreia se va discuta lărgirea UE spre țările din centrul și estul Europei, precum și relația cu Rusia. România, ca țară aderantă, speră ca la această reuniune să obțină informații în plus legate de intenția sa de a adera la UE, a afir­mat Gabriel Țepelea. Gabi Zamora Liderii PL susțin că liberalii sunt marginalizați Deși au guvernat 14 ani în perioa­da interbelică, liberalii se simt acum marginalizați, a afirmat unul dintre liderii Partidului Liberal, Dinu Zamfirescu, cu ocazia unei deplasări la Brăila. “însumată, guvernarea țărănistă între cele două războaie mondiale a fost de trei ani, zece luni și 28 de zile. Cea mai mare afacere veroasă din acel moment a fost afacerea Skoda, în timpul guvernării țărăniste, cu spri­jinul oficial al oamenilor care erau atunci la putere, în același timp, în perioada interbelică, din 20 de ani, până în 1938, o perioadă de 14 ani și câteva luni a fost guvernare libe­rală. Acum, este un Guvern cu miniștri liberali care nu duce însă o politică liberală”, a afirmat Dinu Zamfirescu. El a exemplificat cu miniștrii Valeriu Stoica, Călin Popescu-Tăriceanu și Sorin Pantiș. (AMPress) Președintele Consiliului Județean vrea 10-15.000 de jandarmi în Covasna Președintele Consiliului Ju­dețean Covasna al Partidului “România Mare”, Gică Agri­goroaie, a declarat presei că organizația pe care o conduce dorește ca în județul Covasna să fie staționat un efectiv de jan­darmi de 10-15.000 de militari, pentru a se contracara astfel tendința de autonomie teritorială a UDMR. în acest sens, el cere ministru­lui de Interne, Gavril Dejeu, să dispună începerea construirii, în regim de urgență, a cazărmilor de jandarmi proiectate a fi ridi­cate în orașele Târgu-Secuiesc și Baraolt, la a căror construcție s-a renunțat, recent, în urma negocierilor purtate la București și Sfântu Gheorghe cu lideri locali ai UDMR. Președintele Agrigoroaie și-a motivat inițiati­va, privind instalarea a mii de jandarmi în localitățile amintite, prin faptul că “de acolo au pornit cu autonomia”. Potrivit calculelor noastre, dacă s-ar realiza doleanța PRM­­Covasna și dacă la Târgu­l Secuiesc s-ar trimite 7000 de jandarmi, efectivul ar reprezenta­­ 30,55% din totalul populației­­ localității, cifrate la recen­­­­sământul din 1992, la 22.912] locuitori. ’ I La Baraolt, de asemenea, prezența a 4-5000 de jandarmi ar reprezenta 38,1-47,6% din totalul populației orașului minier, care, în 1992, a avut 10.493 locuitori. Pentru munici­piul Sfântu Gheorghe, în schimb, Agrigoroaie se mulțumește cu 2- 3000 de jandarmi, adică 2,92­­4,38% din totalul numărului de locuitori. 68.359 în anul 1992. * Vicepreședintele Consiliului Județean Covasna al Partidului Unității Naționale Române, col. (r) loan Bumbu, crede că în Sfântu Gheorghe sunt destui 300 de jandarmi pentru Batalionul de Jandarmi al municipiului. Dan Filip Itk

Next