Cotidianul, octombrie 1998 (Anul 8, nr. 124-150)

1998-10-14 / nr. 135

A Alege primarul pe care-1 meriți! Alexandru B.C.III .,M. EMI.vtSC'U'­ 'r-K PECü Ungaria - România, la fotbal. Maghiari, de data asta nu vă mai scapă nici NATO! Cotidianul Director ION CRISTOIU Anul VIII, numărul 135 (2180), miercuri, 14 octombrie 1998, 20 pagini, două ediții, 1400 lei Cotidianul universul familiei + lumea militară Adresă pe Internet: www.cotidianul.ro OMU cdPrf ® Sassu CONVENȚIA DEMOCRATA DIN ROMÂNIA D­eși nu se poate vor­bi de o rezolva­re deplină a crizei din Ko­sovo, punctul critic a trecut. Intervenția NATO a fost a­­mînată cu patru zile, timp în care observatorii OSCE vor cerceta, la fața locului, dacă sîrbii și-au îndeplinit angaja­mentul de retragere a forțelor speciale din Kosovo. Ce se va întîmpla după această peri­oadă rămîne de văzut. Lucru­rile s-ar putea complica. Da­că, de exemplu, observatorii ajung la concluzia, mai mult sau mai puțin corectă, că Mi­loșevici nu și-a ținut fagădu­­iala? Sau dacă după aceea, stimulată de absența unui adversar pe măsură, Armata de Eliberare din Kosovo va proclama independența? Pî­­nă atunci, trebuie să obser­văm, facînd un scurt bilanț al crizei, că cea care biciuie pu­terile occidentale să se aven­tureze militar împotriva unui stat suveran, transformînd radical NATO dintr-o organi­zație defensivă într-un jan­darm occidental e America, înverșunarea SUA împotriva Serbiei s-a văzut din nou în declarațiile patetico-belicoase ale lui Bill Clinton în legătu­ră cu atitudinea lui Miloșe­vici. Această înverșunare ri­dică o întrebare fundamenta­lă: ce vor cu adevărat SUA? E o întrebare pe care trebuie să ne-o punem deoarece de răs­puns depinde și ce se va în­tîmpla mai departe în Serbia, în același timp, e o întrebare pe care ne-o punem deoarece nu cred că s-ar găsi cineva convins de brusca isterizare a Americii față de tragedia umanitară din Kosovo și, cu atît mai puțin, față de pacea din Balcani. Dacă excludem încurcăturile erotice ale lui Bill Clinton, nu văd cum s-ar fi putut aventura SUA pînă în pragul unei angajări mi­litare în Europa fără un in­teres strategic. E normal, în aceste condiții, să ne între­băm: ce interes ascunde în­verșunarea SUA împotriva Seriei? Mai tîrziu, cînd vor ieși la iveală documentele ți­nute azi sub ștampila „strict secret”, vom afla, probabil, răspunsul. Pînă atunci, să ne îngăduim cîteva ipoteze. P­rima ne trimite la cartea lui Brzezinski, „Marea tablă de șah”. Trecînd în revistă puterile care ar pu­tea sta în calea hegemoniei planetare a SUA, celebrul a­­nalist se oprește la două: Chi­na și Europa Unită. Conti­nentul nostru, transformat, grație Pieței Comune și, mai ales, extinderii acesteia către Est, într-o uriașă forță econo­mică, e considerat de Brze­zinski ca o stavilă în calea plăcerii SUA de a-și face de cap pe planetă. Cum poate fi contracarată ascensiunea Europei Unite? O modalitate ar constitui-o crearea în pîn­­tecele continentului a unui cap de pod pentru funda­­mentalismul islamic. Dacă ne gîndim la poziția SUA față de Bosnia, vădit părtinitoare în favoarea musulmanilor, ne reamintim imediat că etnicii albanezi din Kosovo sînt de religie islamică. Oaza de isla­mism constituită deja prin a­­cordurile de la Dayton s-ar mai putea mări un pic. Și, avînd în vedere că etnici alba­nezi sînt și în Macedonia, ală­turată Albaniei, noua oază ar crește și mai tare. Ajuns în inima Europei, fundamenta­­lismul islamic ar da mari bă­tăi de cap, prin agresivitatea sa crescîndă, Europei Unite. Ca să nu mai spunem că SUA, putere cu interese la ni­velul întregului glob, dau sa­tisfacție, prin îndîrjirea îm­potriva sîrbilor, fundamenta­­lismului islamic, forță mult mai primejdioasă pentru A­­merica decît bolșevismul. A doua ipoteză s-ar pu­tea baza pe eterna confruntare dintre SUA și Rusia. Balcanii au fost prin tradiție în sfera de influență rusească. După sfărâmarea URSS, Rusia s-a resemnat în fața inevitabilei pierderi a Europei Centrale. I-au mai rămas Balcanii, dominați, grație forței sale, de Serbia. Din această zonă încearcă A­­merica de mai mult timp să izgonească Rusia. Cu Bulga­ria și România i-a reușit. Cu Serbia a eșuat pînă acum. Umilirea Rusiei în Balcani ar fi o explicație la înverșunarea anti-sîrbească a SUA. Și la gesturile de solidaritate ale Rusiei față de Serbia. Din acest punct de vedere s-ar pu­­tea găsi o explicație și la soli­citarea NATO adresată Bul­gariei și României de a le pu­ne la dispoziție spațiul aeri­an. Judecând în plan militar, nu cred că imensa forță aviatică a NATO avea nevoie, pentru o acțiune militară ae­riană, de culoarele Bulgariei și României. în aceste con­diții, am putea bănui că Ame­rica a vrut prin aceste soli­citări să demonstreze Rusiei că țările din Balcani îi sunt ei vasale. Pentru ca victoria americană să fie deplină, rămîne de înlăturat Serbia. Cheia alungării totale a Ru­siei din Balcani e la Belgrad. Dacă pică Miloșevici sau dacă Serbia e tocată mărunt-mă­­runt, pentru că nu vrea să treacă în rândurile celor ce fac temenele Americii, atunci Imperiul american, deja aro­gant, s-ar putea mîndri c-a mai umilit un pic Rusia. E oare întîmplător că NATO a intrat în nebunia cu amenin­țarea militară abia după ce Rusia a dat semne că e în pragul falimentului eco­no­­mic? O mai bună ocazie de a restrânge sfera de influență a Moscovei nici că se putea. A treia ipoteză ne e pro­pusă de un fapt care s-ar putea produce dacă Milo­șevici va ceda în a doua eta­pă, cea a negocierilor: o buca­tă dintr-o țară independentă s-ar rupe pentru a se alipi u­­nei alte țări: Albania. Ar avea loc, pentru prima dată după prăbușirea comunismului, o modificare a frontierelor în urma unei amenințări cu in­tervenția armată. Dacă Ame­rica urmărește într-adevăr așa ceva e greu de crezut că ea face atîta risipă de energie doar de dragul unei singure modificări de frontieră. Nu-i exclus să fie vorba de un plan mai amplu, de regindire a hărții Balcanilor. în acest caz, următoarea țară ar fi Ro­mânia. Să mai atragem aten­ția că teza federalizării se în­tărește pe zi ce trece în presa occidentală în legătură cu Ro­mânia? Dacă există intenții de rescriere a hărților, ele s-au izbit și se izbesc de orgo­liul sîrbesc. (continuare în pagina 4) Ion Cristoiu D­estinul României depinde și de tăria lui Miloșevici * m fcíl Desfășurarea de forțe a celei mai puternice alianțe de pe planetă - mult zgomot pentru nimic Slobodan Miloșevici a câștigat prima manșă a meciului cu NATO în schimb, liderul regional Emil Constantinescu a jucat lamentabil . Acordul încheiat de preșe­dintele iugoslav Slobodan Milo­șevici cu emisarul american Ri­chard Holbrooke deschide o nouă etapă în criza din Kosovo. NATO a amânat până vineri bombardarea Serbiei și își va continua presiunile asupra Bel­gradului pentru respectarea ce­rințelor ONU. Trimisul SUA a reușit, însă, să elimine aproape total temerile în privința interven­ției armate, în urma tratativelor maraton din ultimele nouă zile Miloșevici acceptând condițiile impuse de aliații occidentali pentru evitarea acesteia. ■ Potrivit înțelegerii de la Bel­grad, în Kosovo va sosi o echipă de observatori OSCE însărcinați cu supravegherea încetării focu­lui. Totodată, sârbii și albanezii vor începe negocierile asupra statutului provinciei - o autono­mie lărgită su­sținută de Occi­­den dar pe care teroriștii alba­nezi nu o pot accepta, visul lor rămânând independența. Mai e mult, deci, până la stabilizarea situației, iar prelungirea stării de criză pune sub semnul întrebării și pacea din Bosnia; într-o atare situație, Vestul va trebui să-și a­­sume o mare parte din respon­sabilitate. ■ Prin declarația adoptată de Consiliul Suprem de Apărare a Țării, președintele Constantines­cu a reușit să-i supere și pe sâr­bii din România, dar, și mai rău, pe cei 1.700.000 de români din Iugoslavia­­ care au transmis din timp, pe toate canalele, rugă­mintea ca Bucureștiul să nu in­tervină în nici un fel în criza din Kosovo. ■ în 1997, România și Iugo­slavia semnau Acordul de cola­borare în domeniul militar. Mulți ani înaintea evenimentului, rela­țiile în acest domeniu au stat sub semnul embargoului impus țării vecine, însă, cu toate acestea, ele au mers înainte, înregistrând și progrese. Dacă din punctul de vedere al deciziei CSAT Ro­mânia poate fi considerată de sârbi drept stat agresor, relațiile în plan militar dovedesc că, to­tuși, nu este chiar atât de simplu să devenim dușmani ai sârbilor. paginile 2 și 9 La trei ani după ce au bătut palma în Bosnia, istoria îi aduce din nou față în față pe Holbrooke și Miloșevici. O strângere de mână care aduce pacea în Serbia După 50 de ani de existență, La pușcăria de la Poarta Albă se practică bișnița cu ardei iute N-am văzut nici un deținut în veghe Cartea de vizită a directorului penitenciarului de la Poarta Albă pagina 5 MINISTERUL JUSTIȚIEI DIRECȚIA GENERALA A RANIfEIICIARILOR Colonel IULI ALEXANDRU PENITENCIAR POARTA ALBA DIRECTOR OfTwm T-o'irfo Albó Ccn*K*Y*Ja, 870Ű ROMANIA W.:040k4T-23.ASA? W* 040*41-25.41.44 Deși pare incredibil, TVR ar putea avea de azi un director numit de Parlament, în persoana regizorului Cristian Hadjiculea pagina 3 Denis Șerban, la Valencia Conform unei știri Reuter de ul­timă oră, mijlocașul stelist Denis Șerban este dat ca și transferat la formația spaniolă de primă divizie Valencia, acordul între cele două părți fiind parafat chiar zilele aces­tea. Sub titlul „Valencia a reușit capturarea statului român", în ma­terial sunt prezentate câteva date „tehnice" din contractul (cică deja semnat !) cu gruparea iberică, suma de transfer fiind cifrată la 300 milioane de pesetas (1,980 milioane $), iar plecarea lui Șer­ban în Spania va fi datată înce­pând cu luna decembrie, atunci când și expiră deja șederea lui Denis la gruparea din Ghencea. Ionel IACOB -Din 15 octombrie, nu ratați secțiunea săptămânală de locuri de muncă. Patru pagini dedicate exclusiv anunțurilor de angajări, în fiecare joi, în Cotidianul învățământ Elevii vor sta acasă în timpul grevei profesorilor pagina 3 Maladie Bacteria ucigașă lovește și la Bacău pagina 3 Barometru Companiile internaționale, îngrijorate de starea economiei pagina 7 Audieri Zoe, față cu „ Țigareta “ pagina 9 lANCONIE BANCA PENTRU MILENIUL TREI Șerban va fi coleg cu frații Ilie Sare și piper La solicitarea Competrol București, adresată SNP Petrom Creștere­a prețului la benzină cu 8% Creșterea ECU, moneda în care se calculează accizele, determină scumpirea Competrol București a solicitat SNP Petrom aprobarea pentru o creș­tere a prețului la benzină cu 8%, a declarat ieri Florin Oprescu, directorul Competrol. Sucursalele PECO din țară pot crește sau scădea, în prezent, prețul benzinei cu 5% față de prețul stabilit de SNP, de 4.400 lei/litru, în funcție de evoluția și condițiile pieței. Sucursalele PECO plătesc accizele în ECU/zonă, evoluția monedei naționale influențând prețul de vânzare a carburanților. O serie de sucursale PECO județene a anunțat deja majorări ale prețurilor practicate, din cauza devalorizării leului. „Calculele au arătat că o creștere cu 5% este insuficientă, în condițiile în care ECU a crescut de la 8.800 lei la 11.400 lei. Dacă SNP nu va apro­ba majorarea cu 8%, vom crește cu 5%, dar nu am hotărât de când", a precizat Oprescu. Studiile efectuate de Competrol nu au indicat o creștere a vânzărilor la stațiile SNP, în condițiile în care stațiile concurente au majorat deja prețurile la pompă, iar Competrol a menținut prețul scăzut, de unde con­cluzia că nici majorarea prețurilor nu ar duce la o scădere a volumului vânzărilor. Europa, kilometrul . Spuneam că perspectiva din­tâi a autorului anonim asupra lui Făt-Frumos va fi fost una ironică. Argumente: personajul e gândit, în cele mai multe variante, ca pro­­­dus „de eprubetă" (are origine ar­tificială, fiind nu atât supranatural, cât ne-natural), ritualul devenirii sale eroice este unul parodic (ca de pildă prezența cele­brei mârțoage înghiți­­toare de jăratec, ca re­ferent parodic princi­pal), scenariul perfor­manțelor sale e traver­sat de momente echi­voce, specifice atitudi­nii ironice, în fine, registrul relațiilor pe care personajul le are cu cei­lalți, fie aceștia partizani sau ina­mici, conține numeroase accente de zeflemea îngăduitoare. Valurile succesive ale receptării au spălat ironismul perspectivei inițiale și au scos la suprafață calitățile de su­­pradotat ale personajului, repede idealizate, în ciuda faptului că e­­rau date, dar nu dobândite. O anu­me influență orientală e, poate, răspunzătoare de această refor­mare a lui Făt-Frumos, ca ideal de-a gata. Structurii contemplati­ve a spiritului oriental îi convenea de minune un erou predestinat, un erou căruia nu-i trebuia nici un efort pentru a-și a­­testa condiția și căruia totul îi era oferit fără chiar s-o fi cerut. Și nu e o întâmplare că Făt- Frumos a izbutit să fie mai convingător - ca model și ca ideal - în sudul și estul țării decât în centrul și vestul ei. Energetismul transilvă­nean nu se putea împăca ușor cu un model de erou de-a gata, tot așa cum pentru mentalitatea de descurcăreț în indolență a regă­țeanului el putea fi deopotrivă o justificare și un alibi. (continuare în pagina 5) Laurențiu Ulici Idealul de-a gata (n)

Next