Cotidianul, noiembrie 1998 (Anul 8, nr. 151-175)

1998-11-26 / nr. 172

într-o lume nesigura, avem totuși o certitudine: devalorizarea constanta a leului Cotidianul Director ION CRISTOIU Anul VIII, numărul 172 (2217), joi, 26 noiembrie 1998, 24 pagini, două ediții, 1400 lei Cotidianul lumea automobilului + sănătatea la zi Adresă pe Internet: www.cotidianul.ro Consiliul Europei UDMR cere reluarea monitorizării pagina 10 Provocat de indd­enta­­ autorităților _______________ Cel mai mare blocaj de circulație din istoria Bucureștiului pagina 3 Editorial % Explicațiile unui eșec P­reședintele Emil Con­­stantinescu invitat la Co­­n­troceni, marți seara, partidele politice pentru a rezolva criza provocată de greva parlamentară a opoziți­ei. Inițiativa prezidențială s-a soldat cu un eșec total. Liderii partidelor de opoziție, cu ex­cepția lui Teodor Meleșcanu, au declinat invitația. Cei ai formațiunilor de la putere au mers la Cotroceni doar ca să se afle în treabă. Incapabili să sesizeze gravitatea crizei, mai ales în planul imaginii exter­ne a țării noastre, fruntașii de la putere lasă impresia că gestul opoziției îi face să răsufle ușurați. Purtătorul de cuvînt al acestei stări de spirit nu e nimeni altul decit liderul PNȚCD, Ion Diacones­­cu. Dacă nu i-am ști seninăta­tea cu care domnia sa în­­tîmpină toate nenorocirile din România, gata să surîdă li­niștit și dacă din întreaga ța­ră nu va mai rămîne piatră peste piatră, i-am pune leje­­ritatea pe seama urii visce­rale față de opoziție. Nu-i vor­ba însă decit de o tratare sic­­tiristă a problemelor țării, întîlnită și în atitudinea față de convulsiile din propriul partid, explicabilă poate și prin venerabila-i vîrstă. Potri­vit lui Ion Diaconescu, greva opoziției scapă formațiunea domniei sale de bătăile de cap ale disputelor parlamentare. Fără opoziție, Parlamentul României funcționează după regimul Marii Adunări Națio­nale. Ieri, urmare a aducerii de acasă, ba chiar și de prin spitale a tuturor reprezentan­ților puterii, Camera Depu­taților a votat pe bandă ru­lantă nu mai puțin de 18 legi. Mai lipsea Ceaușescu. Nu-i nimic, îl vom vedea în curînd, mai precis pe 1 Decembrie 1998, la tribuna din fața Casei Poporului, asistînd la parada militară cu ocazia Zilei Naționale a României! E­șecul prezidențial im­pune o cercetare te­meinică a cauzelor. Aceasta deoarece imposibilitatea lui Emil Constantinescu de a media conflictul dintre pute­re și opoziție e un fapt extrem de grav în condițiile Româ­niei de azi. Situația social­­economică se înrăutățește de la o zi la alta. Izolarea țării pe plan internațional a devenit o axiomă. Marea presă a lumii scrie despre noi mai rău decit pe vremea regimului Iliescu. Pe acest fundal se poate ivi, intr-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat, un mo­ment de primejdie națională, pentru a cărui depășire toate forțele politice trebuie să lase de o parte vrajba și să se u­­nească întru salvarea țării. Singurul în stare să pregă­tească terenul pentru com­promisul necesar înțelegerii nu poate fi altul decât preșe­dintele Republicii, prin statut deasupra tuturor forțelor po­litice interne care se împing reciproc. Iată însă că nici mă­car într-o problemă de o mai mică gravitate decât posibilă zguduire a stabilită­­­ții interne sau o posibilă pu­nere la îndoială a indepen­denței naționale președintele n-a reușit să-și îndeplinească rolul de mediator. U­na din cauze am a­­mintit-o deja. Coaliția majoritară nu intuiește pro­funzimile crizei. Dacă frunta­șii acestei coaliții ar fi fost dis­puși la o schimbare de atitu­dine față de opoziție, atunci misiunea președintelui ar fi fost ușoară. Domnia sa s-ar fi constituit intr-un factor de legătură între cele două forțe Ion Cristoiu dușmane, intr-un fel de suvei­că alergînd de la un adversar la altul. O altă cauză ține de situația particulară a opozi­ției. Conducătorul acestei gre­ve e liderul PDSR, Ion Iliescu. Domnia sa nu e însă un șef de partid obișnuit. E un fost pre­ședinte, răsturnat de la pute­re de actualul. Drept urmare, lui Ion Iliescu îi e practic im­posibil să vadă în Emil Con­stantinescu pe șeful statului român și nu pe uzurpatorul fotoliului său de la Cotroceni. Cum să meargă Ion Iliescu la Palatul din Deal în calitate de simplu lider de partid? Ar însemna să recunoască ceva pe care întreaga sa personali­tate o refuză. Că adversarul de pe vremuri, cel pe care l-a tratat ca pe un țîști-bîști­e a­­cum, prin prerogativele date de Constituție, deasupra ori­cărui lider de partid. Inclusiv a liderului PDSR, pe numele său Ion Iliescu. C­auza cauzelor trebuie căutată însă în felul în care Emil Constantinescu a pus la cale această întâlnire. O asemenea așezare la masă a unor dușmani care stau gata să-și spintece reciproc burțile nu se face prin simpla lor con­vocare din înălțimea Dealului Cotroceni. E nevoie de o mi­nuțioasă mediere prealabilă, dusă discret atît de președin­te, cit și de consilieri. Această mijlocire a lipsit cu desăvîrși­­re. Dacă și-ar fi luat în serios rolul de negociator, președin­tele ar fi trebuit să facă presi­uni asupra amicilor săi politici și să încerce a mai îmblînzi țe­­poșenia opoziției. Pentru a­­ceasta, domnia sa ar fi trebuit să scape de ceea ce am putea considera complexul Ion Ilies­cu. Aceasta deoarece, așa cum Ion Eiescu are un complex Emil Constantinescu, și Emil Constantinescu are imul față de fostul președinte. Deși șef al statului de doi ani, Emil Constantinescu n-a găsit în sine forța de a-l trata pe liderul PDSR cu obiectivitatea cerută unui președinte față de un șef de partid de pe scena noastră politică. Emil Con­stantinescu se va fi gîndit că-i cad galoanele dacă ar fi cata­olicsit să-l abordeze, ca de la bărbat politic la bărbat politic, pe Ion Iliescu. L­uînd în calcul toate da­tele, se conturează fără dubiu concluzia că președin­tele n-a ținut neapărat să con­voace la Cotroceni partidele parlamentare pentru a rezol­va criza. Domnia sa a moște­nit o nouă operațiune de ima­gine. Dat fiind că a doua zi pleca la Bruxelles, la întîlni­­rea cu ambasadorii țărilor NATO, Emil Constantinescu a vrut să demonstreze Occi­dentului că a fost suficient un semn din partea domniei sale pentru ca primejdioasa criză să intre în faza de rezolvare. Dacă opoziția ar fi venit la Co­troceni, președintele ar fi pu­tut declara la Bruxelles că în România nu e nici o criză. O dată întors în țară însă, dom­nia sa n-ar fi făcut nimic pentru a rezolva cu adevărat criza. De acest caracter for­mal, ținînd de imagine, și-a dat seama opoziția. In conse­cință, ea n-a răspuns invitați­ei de a participa la un nou spectacol de sunet și lumini, fără nici o eficiență practică. Președintelui i s-a dat șah. După faptă, și răsplată! N -ar fi oare momentul ca Emil Constantines­cu să învețe ceva din acest eșec usturător? Ca, de exem­plu, să lase de o parte obsesia pentru imagine și să treacă la treabă. Chiar dacă aceasta îl va văduvi de audiența națio­nală la posturile de televiziu­ne, audiență pentru care e în stare să facă orice. Devenit Marea Adunare Națională Parlamentul » votează legi pe bandă rulantă Opoziția continuă să fie tratată cu indiferență . Deputații de la Putere au lucrat ieri din plin, în absența Opoziției, reușind să adopte într-o oră 18 legi, printre care Ordonanța de modificare a Legii învățământului și Legea privind transformarea CEC în societate bancară pe acțiuni. • Mobilizarea a fost una exemplară, coaliția reușind să adune, cu puțin ajutor din partea ApR și PAR, în jur de 200 de deputați. • însuși Ion Diaconescu a fost prezent în sală pentru a asi­gura cvorumul pentru orice eventualitate. • Deputații au dat ieri și votul final asupra faimoasei Ordonanțe­ 92, stabilind importante facilități fiscale pentru investitori. • Legile s-au votat, dacă nu în unanimitate, cel puțin cu o majoritate covârșitoare, abți­nerile fiind doar de circumstanță. pagina 2 Guvernul scade amenzile pentru circulația rutieră Guvernul va lua astăzi în discuție un proiect de hotărâre privind circulația pe drumurile publice și stabilirea și sancționarea contravențiilor rutiere; în esență, această hotărâre vizează scăderea cuantumului amenzilor cu 300 - 400 mii lei față de proiectul adoptat la 15 octombrie. Se pare că acțiunile revendicative ale șoferilor au „înmuiat" inimile guvernanților, care au stabilit amenzi mai omenești. Totuși, condusul în stare de ebrietate vă costă între 600 și 900 mii lei, iar depășirea vitezei legale, peste 100 mii lei. Alte prevederi se referă la însoțirea coloanelor oficiale de echipare ale poliției rutiere și la răspunderea contravențională, civilă sau penală pe care executantul drumului o are față de starea acestuia. pagina 3 într-un București și așa paralizat de iarnă, guvernanții opresc circulația pentru parada de 1 Decembrie Ca și cum zăpada căzută în ultimele zile în București nu ar fi fost de ajuns, parada militară ce se organizează în ziua de 1 decembrie cu ocazia Zilei Naționale va arunca definitiv în aer circulația pe arterele din centrul Capitalei Și dacă Poliția Rutieră ne-a precizat că, oficial, accesul pe străzile ce comunică cu Piața Constituției va fi oprit doar pe 1 decembrie, trebuie să aveți în vedere și faptul că pe 27 și 29 noiembrie se fac antrenamente în aceeași piață, drept pentru care veți avea surpriza să descoperiți că sunteți deviat cu autoturismul pe alte străzi. Așadar, străzile afectate de defilare sunt Bulevardul Libertății, Calea 13 Septembrie, Bulevardul Națiunile Unite (fost Unirii) și Splaiul Independenței, însă, cu siguranță, multe alte străzi adiacente vor fi blocate de numărul mare de autoturisme ce vor ocoli Piața Constituției. Parada militară va începe în jurul orei 9­ 00 și se va sfârși în jurul orei 13­ 00. Agenția Reuters acordă și ea o atenție deosebită acestui eveniment, dovadă pozele pe care le-a difuzat ieri, din care publicăm și noi câteva. Acest lucru nu face decât să atragă atenția opiniei publice internaționale asupra festivismelor de care sunt preocupate autoritățile de la București pe fondul crizei economice cu care se confruntă România. Guvernul stabilește salariile preoților Patriarhul va avea peste 12 milioane de lei salariu Rabinul șef va avea 11 milioane de lei pe lună Executivul are înscris pe ordinea de zi a ședinței de astăzi un proiect de lege privind salarizarea bugeta­ră a clerului. Cabinetul Vasile își propune astfel să stabilească func­țiile și indemnizațiile persoanelor din conducerea cultelor religioase recunoscute în România, care sunt salarizate de la bugetul statului. în conformitate cu acest act normativ, se propune ca nivelul in­demnizațiilor să fie stabilit pornind de la o valoare de referință secto­rială de 637.000 de lei, la care se va aplica un coeficient de multiplicare direct proporțional cu funcția deținută. Pentru funcția de patriarh, coeficientul de multiplicare va fi 20:3, salariul acestuia fiind, în consecință, de peste 12 milioane de lei. Șeful rabin ar putea avea - potrivit noului act normativ - 11 milioane de lei salariu, episcopul - 9 milioane de lei, episcopul vicar - 8 milioane de lei, iar un stareț, o marcă superioară sau un egumen - aproape 2 milioane de lei. Proiectul de lege dorește, în același timp, să reglementeze și salariile personalului clerical ce servește la unitățile de cult din diaspora. Astfel, funcțiile de mitro­polit și arhiepiscop vor fi asimilate cu cea de consilier diplomatic clasa I, cea de episcop cu cea de consilier diplomatic clasa a II-a, episcop vicar cu cea de secretar III, iar preoții și diaconii vor fi retribuiți ca atașați clasa I. Ortansa TEODOR Anunțuri pentru vânzări-cumpărări auto, gratuit în Mai sunt doar 8 zile până la apariția săptămânalului «AUTOstrada», primul ziar dedicat șoferilor obișnuiți. Printre altele, ziarul va intermedia pentru dvs. vânzări și cumpărări de autoturisme. Anunțurile celor interesați vor fi preluate prin telefon la numerele 637.71.95, 637.74.95, 637.77.95 sau 637.33.32, interior 106 sau prin E-mail la adresa ciprianr@cotidianul.ro, și vor fi publicate gratuit. Criză Puterea imploră Opoziția să revină în Parlament „Science et vie“ Alimentele tratate amenință sănătatea pagina 4 Protest Măgureanu contraatacă pagina 9 pagina 10 BANCA PENTRU MILENIUL TREI Sare și piper Lumea a dat năvală la deschiderea Târgului de carte „Gaudeamus“ Palpitatata aventură a științei pagina 2 Tatéul da Out* Ondiuiu »6-08 ao­etateie 1801 kanyo, pavilionul B țssgm­mm - 4* tmjmii. I. srmm N-am îndreptățire să spun că eu l-am ales pe Nicolae Ma­nolescu în fruntea „României lite­rare", dar pălăria a fost a mea. Funda mă cam îndoiesc să fi fost a regretatului Valentin Silvestru, celălalt purtător de pălărie din re­dacție. Omul ținea la hainele lui, se purta elegant și nu-l văd făcându-și dopul urnă de vot. Lă­sați, totuși, un pic, lu­crurile sub semnul re­lativității. Nu pălăria e importantă în fulguiala asta de memorie. De­cisiv pentru toți era să alegem ca șef al re­dacției, așa cum fuse­se o bucată de istorie literară, pe George Ivașcu: beton, oțel in­oxidabil, material care să reziste cel puțin la cutremure de gradul 9 pe scara Richter! Știam noi ce vremi se vor combina din răpăieli­­le de gloanțe pe sub care trecu­sem da către Uniunea Scriitorilor, ba spre puțin cercetata noastră redacție! Apoi era prea multă tă­cere când ne întâlneam. Ici-coto, se zăreau colți, o colegă plină de ochelari, ai cărei părinți, poate, auzind, ca toată lumea, că fu­seseră incendiate niște sinagogi și, pe câte un perete, se mai zări­seră zvastici, nu-i povestiseră despre firave filiațiuni ieșite la i­­veală, vorba lui Sado­­veanu, din caverne, ale unor inși care cu mai bine de o jumătate de veac în urmă vois­eră să facă o Românie „ca soarele de pe cer“, drept care împușcase­­ră de-a valma adver­sari și persoane abso­lut neimplicate în po­litică, ba se distraseră macabru a­­târnând cadavre în cârlige la aba­torul din București; acea colegă, zic, umbla în draci după o „func­­ție" de conducere, iar pe mine m­­ar fi mâncat de viu că, pe ultima sută de metri, îi barasem o prezu­­liță cu șopârlițe, împiedicând-o să fie și ea disidentă... (continuare în pagina 5) Negru Platon Pardân Alegere de Manolescu

Next