Cotidianul, decembrie 1998 (Anul 8, nr. 176-198)
1998-12-03 / nr. 176
Editorial Ion Cristoiu Jalnica paradă militară Radio România Actualități i-a cerut lui Emil Constantinescu părerea despre parada militară organizată în București cu prilejul Zilei Naționale a României. Curiozitatea reporterului a exprimat o stare de spirit a întregii țări, încă de cînd viscolului i-a urmat, în materie de bramburire a Capitalei, pregătirile pentru megalomanul spectacol cu tancuri și tunuri, politicieni, jurnaliști, oameni simpli s-au întrebat cine a decis organizarea acestei Mari Fuduleli Naționale. Ne-am fi așteptat ca Emil Constantinescu să ne dezvăluie, la somația reportericească, faptul că hotărîrea de a transforma o sărbătoare populară, amintind de cea desfășurată la Alba Iulia în urmă cu decenii, într-o manifestare de forță să fi fost luată de Parlament. Comemorarea lui 1 Decembrie 1918 a fost, de-a lungul deceniilor, un moment al civililor și nu al militarilor. Acest lucru n-a ținut de o inerție a tradiției, ci de un adevăr pe care marii bărbați de stat ai țării s-au străduit să-l reamintească an de an lumii întregi. Și anume că Marea Unire din 1918 n-a fost rezultatul unei acțiuni militare, cum ne-au tot acuzat unii cărora nu le-a convenit reunirea celor trei provincii românești, ci urmarea unei voințe a populației. Marea Unire n-a fost făcută prin forța armelor, ci prin forța sufletească a românilor. De aceea, chiar și după 1989, cînd 1 Decembrie a devenit Zi Națională, sărbătorirea Marii Uniri a constat în mari adunări populare în toate orașele țării, culminînd cu cea de la Alba Iulia, locul unde a fost proclamat statul român unitar modern. Ruperea cu această tradiție încărcată de substanțiale semnificații politice nu putea fi decît urmarea unei decizii luate de instituția reprezentativă a voinței românilor de azi: Parlamentul. Răspunsul dat de Emil Constantinescu, declarațiile făcute de domnia sa cu ocazia lui 1 Decembrie, declarații atît de multe încît, adăugate participării ca personaj central la toate solemnitățile, ne-au făcut să credem c-a fost vorba nu de Ziua Națională a României, ci de Ziua Personală a Președintelui - un fel de 26 ianuarie de pe vremea lui Ceaușescu - ne-au confirmat bănuiala că schimbarea de proporții în felul de a sărbători Marea Unire a fost decisă de un singur om, Emil Constantinescu. De ce o hotărâre de o asemenea importanță istorică, hotărâre prin care se dă apă la moară revizionismului maghiar, care susține că Ardealul n-a revenit pe cale pașnică la Patria-mamă, ci în urma unei acțiuni militare, a fost lăsată la bunul plac al unei singure persoane - e o chestiune pe care n-o mai ridicăm acum, după doi ani de spectacol al încercărilor lui Emil Constantinescu de a ocupa, în imaginarul colectiv, ipostaza Omului providențial, a Liderului zonal, a Omului care le știe pe toate, a Bărbatului binecuvîntat de călugărul Vasile, în regia lui Ion Caramitru, să fie deasupra bieților muritori de rînd. Asta e întrebarea pe care ne-o asumăm. Ce-a urmărit Emil Constantinescu prin transformarea unei sărbători tipic românești, a unei sărbători de oameni pașnici, aplecați asupra strungului și condeiului, într-o desfășurare de tancuri, tunuri și elicoptere, tipică unor oameni care ar trăi în Irak sau în Coreea de Nord, unde poporului i se insuflă mîndria de a trage cu tunul? Un răspuns la această întrebare n-ar reuși să găsească nici toți politologii lumi, reuniți în faraonicul Palat ceaușist al Poporului, sub înaltul patronaj al președintelui Emil Constantinescu. Reporterului de la Radio șeful statului i-a răspus că parada militară a fost și „un bun prilej pentru a se pune în evidență și forța de descurajare Armatei române și capaciatatea ei de a da încredere poporului român“. Pusă sub microscopul ascuțimii critice, această explicație ne descumpănește. Intr-o singură propoziție, domnul președinte a plasat, fără să-și dea seama, mai multe bombe de gafe, infinit mai primejdioase pentru donanța sa, decît cea cu care a umblat în brațe prin tot Bucureștiul celebrul nostru compatriot. Parada militară a fost un bun prilej de a pune în evidență forța de descurajare a Armatei române - a zis domnul președinte. O asemenea afirmație ne lasă să înțelegem că România e amenințată fundamental în independența și suveranitatea sa. Era nevoie, în aceste condiții, de o desfășurare de tancuri și tunuri pe sub nasul prezidențial pentru ca dușmanii, stînd cu ochii misiți la hotare, s-o rupă la fugă, descurajați de potențialul militar al României, descoperit cu uluire după parada militară. Bine, bine ne vom întreba - dar cine amenință România? De doi ani încoace, tot domnul președinte nu obosește a ne convinge că țara noastră are, după urcarea sa în vîrful Cotrocenilor, prieteni pe toate meridianele și paralelele. E drept, România are un dușman de moarte, un adversar ce trebuie descurajat: ciondănelile politicianiste, proliferarea corupției prin ivirea și dezvoltarea unei clientele a noii puteri, risipirea orbească a banului public, promovarea incompetenței, șovăiala în luarea unor măsuri de reformă, înrăutățirea imaginii externe. A descurajat parada militară acest adversar? Firește că nu. Patriotismul politicienilor nu s-a trezit la ivirea elicopterelor de atac, a tancurilor și a tanurilor, în afara faptului că unii dintre ei, înfipți în tribuna concepută de Răposatul, își tot scoteau și puneau la loc căciulile brejneviste, n-am văzut, în timpul paradei militare, nici o schimbare în comportamentul clasei noastre politice. Cît despre imaginea noastră externă, desfășurarea de militari și tehnică de luptă n-a făcut altceva decît să adîncească și mai tare credința occidentalilor că România e un teritoriu din cărțile de umor absurd. (continuare în pagina 4) i * Dezvăluiri despre emisiunea difuzată de CNN Scott Ritter, sursa materialului CNN, a fost încurcat cu o româncă din UNSCOM Trădat de iubită și repudiat de propriul guvern, fostul inspector a spus aproape totul presei americane suspectat de colaborare cu Israelul. Scott Ritter (în desenul alăturat) a acționat ca un om disperat acuzând pentru a doua oară în cariera sa guvernul american. Pentru România paguba suferită în urma reportajului de la CNN e greu de reparat, într-un moment în care Bucureștiul se străduie măcar să prezerve ceea ce a obținut, dacă nu are cum să adauge mare lucru. Dacă un canal de televiziune de prestigiu și influența CNN, aparținând unei companii dintr-un stat care nu îți pune viză pe pașaport dacă ai o viză de intrare în Irak, spune că Saddam și-a trimis locotenenții în România să vadă cum pot face rost de tehnică șef al echipei de cercetare din UNSCOM, avea o relație cu o performanță, eforturile pe care trebuie să le depunem pentru colegă a sa româncă, și ca funcționar internațional, îndea „ne repera onoarea" sunt aproape supraomenești, purtat din grupul inspectorilor în august 1998 pentru că era pagina 10 Sorin Dimitriu afirmă că deține o casetă compromițătoare despre șeful unui ziar pagina 3 Luni, 30 noiembrie, CNN a transmis de nenumărate ori știrea potrivit căreia Saddam Hussein a încercat să obțină prin sau din România componente care ar fi îmbunătățit raza de acțiune a rachetelor cu care Bagadadul putea să riposteze în cazul unui atac al Occidentului. Demersurile irakiene ar fi avut loc la București și au fost urmărite îndeaproape de servicii de informații din trei state, SUA, România și cel mai probabil Israel. Ca urmare a cooperării dintre structurile amintite, încercările lui Saddam s-au soldat cu un eșec. Fața nevăzută a întregii afaceri este faptul că furnizorul informațiilor, Scott Ritter, fost Obrazul subțire cu cheltuială se tine 1_____ Pixuri și brichete cu însemnele Camerei Deputaților Biroul Permanent al Camerei Deputaților a retras în ultimul moment de pe ordinea de zi un Memorandum privind îmbunătățirea imaginii acestei instituții, în dorința de a personaliza puțin clădirea - de altfel destul de lipsită de căldură umană - se propune organizarea unei galerii cu portretele președinților Camerei sau cu busturile acestora. S-a mai cerut ca deputații să primească brichete și pixuri care să aibă inscripționat pe ele „Camera Deputaților“. în ultima vreme, Biroul Permanent al Camerei a mai avut de-a face cu asemenea propuneri, printre care cea privind inscripționarea fiecărei bănci din sala de ședință cu numele și apartenența politică a ocupanților. Laura CIOBANU i Transferul lui Lucescu la Inter îi extaziază pe români, dar îi întristează pe italieni Mircea Lucescu a condus marți seară primul antrenament la cârma lui Inter pagina 3 Sare și piper Ziua Națională a României a fost transformată în Ziua Personală a lui Constantinescu paginile 2, 3 PD a obținut, până la urmă, ce a dorit Babiuc a fost numit interimar la Reformă Noul ministru al Agriculturii, Ioan Mureșan, a depus ieri jurământul de credință în fața președintelui Constantinescu, la Palatul Cotroceni. Prin decretul prin care Mureșan a fost învestit în noua funcție, Victor Babiuc a fost numit ministru interimar la Reformă. Oricum, Babiuc va fi ultimul care va deține portofoliul Reformei, întrucât acest minister urmează să dispară prin reorganizarea guvernamentală. Imediat după ce s-a văzut „stăpân" pe Agricultură, Mureșan a declarat că principalul proiect legislativ ce va fi susținut de acest minister este Legea de privatizare și restructurare a IAS-urilor. Ar mai fi de precizat faptul că președintele Constantinescu s-a întâlnit și cu exministrul Gavrilescu. (C. RANGHEL) Pentru că Ion Cristoiu a criticat, marti seara, la un post de televiziune, incompetența crasă a conducerii Rodipet, directorul Șerban Rădulescu a trecut la boicotarea ziarului „Cotidianul (va urma) ” O nouă găselniță pentru maghiarii de peste hotare: cetățean al națiunii Din Budapesta aflăm că ungurii nu stau cu mâinile în sân. Roadele activității lor frenetice pentru binele maghiarimii de peste hotarele țării-mamă nu întârzie să apară. Ultima noutate este transmisă de agenția ungară de presă MTI care informează cu privire la ședința jubiliară a Uniunii Ardelene cu sediul la Budapesta, uniune creată în urmă cu zece ani de cetățenii ungari pentru apărarea intereselor național-politice și culturale ale maghiarimii universale. Esența activității Uniunii este identitatea, precum și consolidarea apartenenței la țara-mamă, la Ardeal și la națiunea universală’’. Din cotidianele de limba maghiară din România, între care „Népújság” și „Romániai Magyar Szó”, aflăm că la această ședință jubiliară Atzel Ferenc, președintele Fundației pentru Maghiarimea din Ardeal, a propus „introducerea pentru maghiarii de peste hotare a definiției juridice de cetățean al națiunii - adică cetățean al națiunii ungare”. Cu acest prilej Atzel a apreciat că, în cazul Ungariei, modul în care este pusă problema dublei cetățenii este greșit. Atzel a considerat că „prin introducerea noțiunii de cetățean al națiunii, maghiarii de peste hotare ar putea primi în Ungaria numeroase drepturi". Bogdan PETRESCU k intr-o epocă fierbinte (deși se instalează treptat sezonul hibernal), festivalul oalelor și al ulcelelor, supranumit „Ciolaniada“, își arată iarăși virtuțile, cântând și lovind, fără cruțare, acolo unde se bănuiește a fi ața debilă și gheața subțire. Sub fațada (teroristă!) a algoritmului, politicienii provinciali ignoră trecutul, prezentul și, îndeosebi, viitorul pentru a satisface pofta de mărire a celor dubioși, aceia care au doar două merite: le cântă în strună și le sporește numărul în teritoriu. Alte criterii nu mai intră în calcul. Persoane respectate, cu o activitate dăruită și hărăzită, sunt somate să se dea la o parte din calea taifunului demagogic, ca, în curând, să triumfe iarăși calamitatea. Situația poetei severinene Ileana Roman este edificatoare în acest sens. Multă vreme rămas un oraș înghețat (era să zicem mort!), Drobeta Turnu Severin a fost animat (reanimat) de două manifestări prestigioase, festivalul de poezie „Sensul iubirii" și „Târgul național de carte", ambele înființate și susținute, cu mari sacrificii, de cunoscuta poetă. Ei bine, drept mulțumire pentru cele enunțate mai sus, dar și pentru zbaterile și procesele sale ca obiectele de patrimoniu să rămână în lăcașele autorizate, ca instituțiile culturale să fie protejate și întreținute (și împotriva agenților patogenii), fariseii locali recurg la tot felul de stratagemă, s-o pensioneze, fiindcă, drăgăliță Doamne, neînregimentată politic le încurcă socotelile, capătă prea multă recunoaștere, se bucură de stimă și-i umbrește pe alții. Când există astfel de creaturi și cu calități evidente de manageri, atacurile semidocților, oportuniștilor și fripturiștilor se focalizează asupra lor, nebănuind (nici n-ar avea cum!) că, la un timp, scheletele maladiilor locale le va afecta și lor viața, care, oricum,l, e trăită în pândă și încordare, în astfel de circumstanțe, numai frumoasă nu-i. Urâte îndeletniciri! Marius Tupan Hămesiții algoritmului