Cotidianul, ianuarie 1999 (Anul 9, nr. 199-222)
1999-01-28 / nr. 220
Cel mai „prolific" violator din București a fost prins după doi ani de căutări Caracatița corupției din CIO are tentacule și în România 1 Cotidianul Director ION CRISTOIU Anul IX, numărul 220 (2265), joi, 28 ianuarie 1999, 20 pagini, două ediții, 1800 lei Cotidianul lumea automobilului + bazar Adresă pe Internet: www.cotidianul.ro Din ciclul „vine iarna, bine-mi pare“ Alexandru Șiperco a fost mituit de Guvernul australian pagina 12 Medicii speră ca epidemia de gripă să fie stopată de ger pagina 2 Editorial Ion Cristoiu Emil Constantinescu vrea să pună România cu botul pe labe sub sintagma „Lecțiile crizei”, politicieni jurnaliști înțeși leg, la ora actuală, concluziile pe care trebuie să le tragă guvernanții din ceea ce s-a întîmplat săptămîna trecută. Pentru a ajunge la o concluzie e nevoie de o analiză. Și pentru a face o analiză se cere, indiscutabil, un punct de plecare. Urmărind declarațiile și documentele diferitelor instituții și partide angajate în procesul de culegere a „Lecțiilor crizei”, vom sesiza imediat două poziții diferite. Sunt unii care pleacă de la ipoteza complotului, a loviturii de stat, a încercării de înlăturare prin forță a instituțiilor democratice. Sunt alții care pleacă de la premisa că întreaga criză, și-a avut rădăcinile în România reală. Fiecăreia dintre cele două poziții le corespunde o înțelegere proprie a societății românești de azi. Cei ce cred c-a fost vorba de o criză cu profunde rădăcini în realitatea românească de azi sunt încercați de bănuiala că în politica de reformă, în gestionarea țării, în situația milioanelor de oameni sunt suficiente temeiuri pentru ca mii de mineri să se îndrepte spre București împinși de o disperare amestecată cu ură. Susținătorii acestei teze au sesizat rapid și fraternizarea cu demonstranții a unor largi categorii de cetățeni și, mai ales, ceea ce e mai grav, dedarea unor grupuri de cetățeni la manifestări anarhice, în consecință, plecînd și de la sondajul de opinie care indică o stare de nemulțumire față de actuala putere, o lehamite față de politicieni și o creștere a capitalului formațiunilor și personalităților adepte ale soluțiilor extreme, cei ce văd în întîmplările de săptămîna trecută expresia unei nemulțumiri populare pe cale de a exploda într-o revoltă în genul celei petrecute în Albania regimului Săli Berisha propun pentru perioada următoare o serie de măsuri menite a atenua tensiunea socială, a face reforma mai suportabilă, a da oamenilor sentimentul că în fruntea țării se află politicieni care preferă soluțiilor de forță dialogul, flexibilitatea. Cei ce susțin teza loviturii de stat, a complotului au drept temei imaginea unei Românii în care totul merge ca pe roate, în care măsurile terapiei de șoc sunt acceptate cu un entuziasm delirant, în care puterea e iubită și stimată. Firesc, în aceste condiții, era de așteptat ca întîmplările de săptămîna trecută să fie considerate ca o tentativă de lovitură de stat, ca un complot al forțelor reacționare. Raționamentul e fără fisură. Dacă minerii din Valea Jiului n-au avut nici un motiv real de nemulțumire, dacă românilor le lipsesc suficiente palme pentru a aplauda tot ce face puterea, atunci mișcarea din Valea Jiului a fost în exclusivitate o acțiune politică, vizînd răsturnarea Guvernului și a Președinției cu ajutorul unor puteri străine. Fiecare dintre aceste înțelegeri ale României reale se răsfrîng atît în orientarea analogiei, cît și în măsurile preconizate pentru a preîntîmpina repetarea unor asemenea întîmplări. Adepții credinței c-a fost vorba de o lovitură de stat pusă la cale de forțe obscure și-au concentrat analiza pe felul în care organele de ordine au îndeplinit indicația de a-i opri pe mineri. Dacă minerii nu s-au mișcat din motive sociale reale, ci sub comanda unor forțe obscure, atunci analiza trebuie să vizeze în chip automat luarea la întrebări a generalilor și ofițerilor care au răspuns de oprimarea minerilor. Pentru că nu-i așa dacă miile de mineri nu erau niște simpli protestatari, ajunși la un moment dat la confruntări violente cu forțele de ordine, ci o armată avînd drept țel lovitura de stat, atunci generalii și ofițerii care nu i-au măcelărit sînt complici la lovitura de stat, dacă nu chiar chiamai complotiștii. Teza loviturii de stat a fost susținută de unii jurnaliști și politicieni. Văzînd îndîrjirea cu care e aruncată această teză am pus-o pe seama înclinației spre senzațional a unor jurnaliști și politicieni. Una e să scrii și să vorbești de un conflict sindical marcat de confruntări cu forțele de ordine, și asta e să proclami c-a fost lovitură de stat. Cum mulți români sînt seduși de romanele și filmele polițiste, evident că a susține teza loviturii de stat îți aduce un mult mai mare interes din partea opiniei publice decât din cea a mișcării de protest social. Cum această teză a făcut obiectul unei insistente prezentări de către Televiziunea Română pe tot parcursul marșului mineresc, am crezut că-i vorba de o simplă diversiune. Pentru a-i putea opri pe mineri era nevoie ca aceștia să nu se bucure de simpatia altor categorii ale populației. Prezentarea lor nu drept niște simpli protestatari, ci drept niște perfizi complotiști ar fi avut rolul de a-i izola de restul românilor. Lucrurile au început să-mi dea de gîndit după Acordul de la Cozia. După acest moment, teza loviturii de stat a devenit nu numai inutilă, dar și penibilă. Inutilă, pentru că, urmare a Acordului, criza luase sfîrșit. Penibilă, pentru că acceptarea dialogului de către Miron Cozma, întoarcerea minerilor la Petroșani după ce și-au văzut satisfăcute revendicările, dovedeau limpede că n-a fost o tentativă de lovitură de stat. Dacă minerii ar fi intenționat așa ceva, s-ar fi îndreptat spre București pentru confruntarea cu Armata, indiferent că venea sau nu premierul la Cozia. Și cu toate acestea teza a continuat să fie întreținută. Nu numai de către jurnaliști, dar și de către politicieni. Nedumerirea care m-a cuprins în fața acestei încăpățînări de a susține o fantasmagorie s-a spulberat ieri, cînd s-a dat publicității Comunicatul ședinței CSAT. Potrivit Documentului, mișcarea de protest a minerilor e considerată amenințare la adresa siguranței naționale. Această apreciere a fost prezentată CSAT, care și-a însușit-o, de către directorul SRI, Costin Georgescu. Mulți se vor întreba de cînd și pînă cînd directorul SRI se ocupă de încadrarea juridică a unor fapte? întrebarea e de prisos. (continuare în pagina 4) Din comunicatul Consiliului Suprem de Apărare a Țării reiese că Toți cei 15.000 de participanți la mișcarea de protest a minerilor vor fi arestați . Același lucru ar urma să i se întâmple și lui Corneliu Vadim Tudor Ședința de marți a Consiliului Suprem de Apărare s-a încheiat cu difuzarea unui comunicat care nu lasă loc nici unui fel de îndoială, trăim într-o țară în care, cel puțin din punctul de vedere al Justiției, totul e posibil. Comunicatul precizează că directorul SRI, Costin Georgescu, a stabilit deja la ce articole din Legea Siguranței Naționale se încadrează protestul minerilor, iar articolele în cauză fac trimitere la titlul 1 al Codului Penal, infracțiuni contra statului, și sunt sancționate cu ani grei de pușcărie. Dincolo de faptul că puterea se dovedește preocupată mai curând să găsească vinovați și să umple pușcăriile decât să identifice adevăratele cauze ale crizei, scandalos este faptul că directorul SRI a făcut deja încadrarea juridică a faptei minerilor, fapt care face inutilă existența justiției în statul român. Fapta minerilor vă e cunoscută. Noi vă prezentăm comunicatul CSAT, fragmentele din Legea Siguranței Naționale și din Codul Penal sub incidența cărora dl Costin Georgescu a stabilit că intră protestul minerilor, părerea politicienilor despre „sentința" dată de directorul SRI, ca și alte date despre ceea ce pare să se transforme din ce în ce mai mult într-o vendetă. pagina 3 Í ■: \ Prin precizările pe care ni le-a trimis, Traian Remeș cade din lac în puț Valorile aberante în vamă sunt doar pentru persoanele fizice Aplicarea strictă a legii va crea situații ridicole, ca aceea pe care v-o prezentăm în pagina 2 Vin, din nou, ninsorile și viscolul Meteorologii avertizează că în intervalul 29-31 ianuarie vremea se va răci accentuat, luând aspect de iarnă. Va ninge în toate regiunile țării, mai abundent în jumătatea sudică și la munte. în prima zi, în sud-est pot fi precipitații și sub formă de ploaie și lapoviță, favorizând producerea poleiului. Vântul va sufla tare la munte și se va intensifica temporar și în rest, viscolind local zăpada. pagina 5 Război în Kosovo Ca și Emil Constantinescu, Miloșevici a scos tancurile în stradă. Deosebirea e că sârbii se luptă cu teroriștii albanezi și nu cu niște mineri neînarmați pagina 11 Sare și piper ' purtue AM*Tin ce cu io#ne poLiricA -Averi ? Modificări în Codul Familiei Declarația de căsătorie trebuie afișată la Primărie . Președintele Emil Constantinescu a promulgat Legea pentru modificarea și completarea unor dispoziții din Codul Familiei și din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, prin care se introduce obligativitatea prezenței a doi martori la ceremonia de căsătorie, se arată într-un comunicat remis miercuri de Biroul de presă al Președinției. Noua lege introduce dispoziții cu privire la încheierea căsătoriei în prezența a doi martori și efectuarea unei publicități suficiente prin afișarea în extras, într-un loc special amenajat, la sediul Primăriei, a Declarației de căsătorie a viitorilor soți, așa încât orice persoană care se opune căsătoriei să poată lua la cunoștință, în termen de 10 zile de la data afișării, despre acest eveniment. Remesiada continuă Cu tot efortul autorităților de a descongestiona administrațiile financiare, acestea sunt in continuare scena unor adevărate bătălii intre cetățenii care se înghesuie să dea bani statului. Gândită prost incă din start de Ministerul Finanțelor, acțiunea se desfășoară pe aceleași coordonate, dovadă fiind imaginea de mai sus, surprinsă ieri în București pagina 5 A apărut numărul 6 al revistei AUTOstrada începând din acest număr, pe lângă sumarul obișnuit, cu informații utile pentru șoferi, divertisment și obișnuita tabletă a șoferului Ion Cristoiu, revista conține patru pagini de vânzări-cumpărări auto. Conducerea Senatului a aprobat suspendarea lui C.V. Tudor Inițiativa a aparținut senatorului PNȚCD Ulm Spineanu Biroul Permanent al Senatului a aprobat, miercuri, propunerea Comisiei juridice de disciplină și imunități de a-l sancționa pe senatorul PRM Corneliu Vadim Tudor prin interzicerea participării la lucrările legislative timp de 30 de zile. Prin urmare, conducerea Senatului a considerat la rândul său că liderul PRM se face vinovat de încălcarea deontologiei profesionale, incitând minerii la violență prin scrisoarea adresată acestora. Cu toate acestea, președintele PRM mai are posibilitatea de a scăpa de această sancțiune, dacă în termen de 30 de zile va contesta decizia Biroului Permanent. Contestația ar urma să fie analizată de plenul Senatului, hotărârea rămânând definitivă și executorie. După cât se pare, cu toate avertismentele primite de la restul eșichierului politic. Puterea este decisă să îl pună la zid pe Corneliu Vadim Tudor și nimic nu o oprește din ofensiva declanșată împotriva PRM. De altfel, propunerea sancționării pe o perioadă de 30 de zile a venit de la vicepreședintele Senatului, țărănistul Ulm Spineanu, în contrapondere, chestorul în Biroul Permanent, senatorul PDSR Constantin Sava, a propus limitarea sancțiunii la o singură zi, ceea ce ar fi permis „pedepsirea simbolică a liderului PRM", fără să se apeleze la o măsură în forță. Sugestia sa nu s-a bucurat însă de susținerea colegilor, care au subscris la varianta lui Ulm Spineanu. Citiți în pagina 4 reacția parlamentarilor PRM. Amelia IONAȘCU pagina 9 luli Lti" medieri paginile 14 -17 Economie Parlamentarii vor să ancheteze BANCOREX pagina 2 Fotbal Patronul echipei Universitatea Craiova, trimis în judecată pagina 2 învățământ Marga va merge prin școli să explice reforma pagina 5 Dezvăluiri întoarcerea din moarte, între povestirile pacienților și explicațiile medicilor și ale preoților pagina 10 minimtmm Lauretiu un.í Europa, kilometrul , impozitul pe prostie Am plătit, de-a lungul istoriei noastre, fel de fel de taxe și impozite. Care mai consistente, care mai ușoare, care mai sedimentate, care mai întâmplătoare, care mai neaoșe, care mai împrumutate. Practic, fiecare epocă istorică a avut propriul ei sistem de impozite pe care generații de români l-au respectat cu buna credință a celui ce cunoaște și respectă regula jocului. Comun însă tuturor epocilor istorice pe care le-am parcurs este impozitul pe prostie, un impozit nescris în vreo lege, dar plătit cu voie sau fără voie de fiecare român în parte și de societatea românească în ansamblul ei. E, poate, singurul impozit inevitabil și, totodată, întru totul just. Cu condiția ca fiecare să-l plătească pentru prostia personală, iar comunitatea pentru prostia comunității. Ce-i drept, se mai întâmplă ca unul să facă o prostie și altul să plătească impozitul pe ea, dar asta nu-i decât excepția de la regula care confirmă, în fond, necesitatea plătirii acestui impozit. Pentru că fiecare ocazie de plată a impozitului pe prostie are și o semnificație pedagogică, în sensul că înveți ceva din plata acestui impozit, ar fi de presupus că într-o viață de om nu plătești de prea multe ori. Așa ar fi să fie și la nivelul comunitar. Numai că istoria ne învață că, atât ca indivizi, cât și ca grup, noi n-am prea știut să învățăm din plata impozitului pe prostie cum să evităm ocaziile de a-l plăti din nou, mereu și mereu. Dimpotrivă, pare că suntem cuprinși de un soi de voluptate a căutării ocaziilor.(continuare în pagina 5) fir