Cotidianul, aprilie 1999 (Anul 9, nr. 274-297)
1999-04-01 / nr. 274
Dupa o prestație penibilă a tricolorilor, o victorie chinuita: Azerbaidjan - România 0-1 (0-0) pagina 8 Director ION CRISTOIU Anul IX, numărul 274 (2319), joi, 1 aprilie 1999, 20 pagini, două ediții, 2000 lei Cotidianul universul familiei + dosarele istoriei Adresă pe Internet: www.cotidianul.ro în urma fuziunii dintre SBS și CME . La vârful Pro TV vor avea loc schimbări majore Specialiștii spun că în următorul deceniu ne putem aștepta la un seism foarte puternic pagina 9 jj^EdiUmal După salvarea pilotului de pe F-117 A, Bill Clinton s-a adresat națiunii pentru a da curs mîndriei provocate de ceea ce el a considerat zdrobitoarea victorie a NATO. Mai mult, liderul SUA a găsit de cuviință să-l felicite pe pilot pentru actul său de vitejie. F-117A e o culme a sofisticăriei tehnologice în materie de bombardiere. Costînd milioane de dolari, avionul nu poate fi sesizat de radar. Pilotul de pe o asemenea „farfurie zburătoare“, ca-n filmele de duzină americane, e orice doctor în informatică, profesor universitar la disciplina calculatoare, numai luptător nu. E drept, el poartă nădragi de uniformă și semne care arată că e ofițer, și nu domnișoară de pension. A fi cu adevărat luptător presupune asumarea riscului. Ce risc își asumă însă un cetățean instalat comod într-o asemenea mașinărie ultrasofisticată? Eventual să apese greșit pe un buton. Bill Clinton nu e militar de carieră. Ba chiar dacă ne gîndim că, sub pretextul pacifismului, a refuzat să meargă în războiul din Vietnam am putea spune că n-are nici minima bărbăție presupusă unui cetățean care se vrea a fi mascul, și nu femelă. Sunt astfel argumente solide că entuziasmul său față de salvarea pilotului își are temeiul în faptul că e a geamia într-ale milităriei. Nu același lucru se poate susține despre generalii de la NATO. Și cu toate acestea, ei defilează zilnic prin conferințe de presă pentru a anunța mărețele succese înregistrate de Alianță pe cîmpul de luptă din Serbia. în chip asemănător, CNN-ul ne prezintă interviuri cu piloți americani de pe avioanele F-117, B-2, B-52 sau de pe navele lansatoare de rachete de croazieră. Toți își umflă pieptul cît mai telegonic pentru a-și exprima vitejia cu care au aruncat tone de bombe asupra Belgradului și, mai mult ca sigur, pentru a o face să tresară de mîndrie față de eroismul militarilor americani pe casierița de la benzinarii din Nevada. Noi, românii, ca și cetățenii altor țări din Est, care știm ce înseamnă eroism pe cîmpul de luptă, rămînem stupefiați la înfoierea ridicolă a liderilor politici și militari ai NATO. Noi știm ce înseamnă fapta de vitejie pe cîmpul de luptă. Să scapi nevătămat dintr-un baraj de artilerie. Să te întorci teafăr dintr-o incursiune în spatele frontului inamic. Să dobori cu rable ta de avion de luptă un avion aparținînd dușmanului. Să dobori un tanc aruncînd de la cîțiva metri cu o grenadă. în orice caz, n-avem cum să considerăm eroism faptul că locuitorii unor computere zburătoare, cum sunt bombardierele NATO, se întorc cu bine la bazele militare din Italia sau din Adriatica. E această ridicolă figurație de vitejie efectul excitației provocate unor lideri occidentali care n-au trecut, ca bărbați, prin experiența unui război adevărat, de ipostaza nouă în care au fost puși: cea de a gestiona o campanie militară? Evident, nu. Ne aflăm în fața unei piese de teatru bine puse la punct și cu ajutorul posturilor de televiziune internaționale pentru a contracara criticile venite din presa și din opinia publică vizînd încălcarea de către NATO a dreptului internațional prin atacarea unui stat suveran. Declanșarea unei acțiuni militare împotriva Serbiei e o noutate șocantă pentru o Europă care n-a mai cunoscut de la încheierea celui de-al doilea război mondial întîmplări precum cele din aceste zile, valuri de avioane vărsînd tone de bombe asupra unor sate și orașe, sirene de alarmă, comunicate zilnice despre situația de pe frontul de luptă. Timp de mai mult de o jumătate de secol Europa s-a confruntat cu așa numitul război rece. Acum găzduiește însă un moment de război fierbinte. Iar acest moment n-a fost provocat de atacarea vreunei țări europene de către o altă țară, ci de jocuri politicianiste meschine: încăpățînarea de a menține în viață o Alianță care a luat naștere pentru a face față pericolului sovietic, dar care nu-și mai găsește justificarea după prăbușirea comunismului, intenția Americii de a dovedi lumii, în chip spectaculos, că e cel mai mare imperiu din istorie, tentativele viclene ale Germaniei de a deține în plan militar un cuvînt la fel de greu ca și în plan economic, satisfacerea de către Washington a fundamentalismului islamic iritat de sprijinul acordat Israelului de către SUA. Bombardarea Serbiei de către NATO a avut nevoie de depășirea unui prag psihologic. Pentru aceasta, America și NATO au conceput un plan abil menit a crea o anume stare de spirit a populației din Occident. Dacă ne întoarcem în timp, vom sesiza imediat elementele cheie ale acestui plan: efortul de a pune rezistența la Diktatul de la Rambouillet în exclusivitate pe seama lui Slobodan Miloșevici prin trecerea sub tăcere a adevărului că nu numai liderul iugoslav, dar și toți sîrbii, mulți dintre ei adversari ai președintelui, au fost ostili acțiunilor rebele ale Armatei de Eliberare din Kosovo, schimbarea peste noapte a Acordului pentru ca Serbia să treacă drept singurul responsabil de eșec, sprijinul politic și militar dat combatanților kosovari, manipularea opiniei publice în chestiunea exodului de refugiați, exod explicat ca avînduși cauza exclusivă în purificarea etnică pusă la cale de către sîrbi, cînd, de fapt, albanezii pleacă din Kosovo și de teama bombardamentelor occidentale. Din acest plan face parte și strădania de a înfățișa tot ceea ce se întîmplă acum în Balcani drept un război: exagerarea pericolului la care s-ar expune piloții care vin deasupra Serbiei în adevărate cazemate aeriene, pălăvrăgeala despre vitejia militarilor occidentali, despre succesele înregistrate pe cîmpul de luptă. S-a ajuns pînă acolo cu manipularea opiniei publice europene, încît slaba ripostă a Serbiei e pusă pe seama unei geniale tactici a lui Slobodan Miloșevici. în realitate, Serbia n-are forța de a răspunde militar agresiunii îndreptate împotriva sa. (continuare în pagina 4) Ion Cristoiu Care război? Iugoslavia intră în cea de-a noua zi de război America a declarat că soluția crizei din Kosovo este ruperea provinciei de Serbia Oamenii politici din România reacționează ferm Ion Iliescu: „Vom asista la o explozie de mișcări secesioniste în toată Europa“ Petre Roman: „Cine ne garantează că alte frontiere nu sunt la fel de artificiale și de periculoase?“ ■ România este foarte reținută în comentarii despre inițiativa rusă de pace ■ NATO nu a dat doi bani pe misiunea lui Primakov ■ Bombele NATO nu iartă nici un sanctuar iugoslav ■ Unitățile Ministerului român de Interne vor trece la aplicarea unui plan de măsuri excepționale ■ Adrian Năstase afirmă: „Nu vreau să cred că SUA au început sezonul de pescuit în ape tulburi“ ■ Ambasadorii statelor NATO la București sunt nemulțumiți de declarația Parlamentului paginile 2-3 5 Kosovo și Metohia, pentru care UCK și NATO se luptă cu sârbii, s-au apat sub stăpânire albaneză în timpul celui de-al doilea război mondial, iar în 1999 scopul albanezilor este de a pune mâna din nou pe aceste teritorii începând cu data de 1 mai Salariul minim pe economie va fi de 450.000 lei lunar în prezent, pe masa de lucru a Consiliului Economic și Social se află Hotărârea cu privire la stabilirea salariului de bază minim brut pe țară. Potrivit acesteia, începând cu data de 1 mai a.c., salariul minim brut se stabilește la 450.000 lei lunar pentru un program complet de lucru de 172 ore în medie pe lună, ceea ce reprezintă 2.616,30 lei/ora. Trebuie spus că fixarea salariilor minime pe țară se face în baza Convenției nr. 131/1970, elaborată sub egida Organizației Internaționale a Muncii. In cazul contractelor colective de muncă încheiate la nivel de ramură sau grupuri de unități, nivelul minim al salariului de bază brut negociat ajunge la 550.000 lei în construcții, 600.000 -700.000 lei în industrie și comerț și, respectiv, 800.000 lei în transporturi. Dan ODAGIU Motivul pentru care meciul de fotbal dintre România și Azerbaidjan nu a putut fi difuzat în condiții normale a fost o defecțiune tehnică, survenită pe teritoriul Rusiei, intre Moscova și Baku. Meciul va fi retransmis ulterior de către TVR, la o dată ce urmează a fi stabilită. Aseară, singura posibilitate de difuzare a meciului a fost transmisia în regim radiofonic. 5 pagini de anunțuri auto, în săptămânalul ATOstrada Apărut astăzi, numărul din această săptămână al revistei AUTOstrada conține 5 pagini de anunțuri auto, într-o prezentare modernă și ușor de urmărit. De săptămâna viitoare, numărul anunțurilor va crește, fără ca acest lucru să afecteze conținutul revistei, cu care cititorii deja s-au obișnuit, divertisment, prezentări auto, sporturi auto, circulație și, firește, tableta șoferului Ion Cristoiu. Revenind la numărul apărut astăzi, mai precizăm că el conține rezultatele concursului organizat împreună cu firma CastroL „Taxa Băsescu“ se poate achita la CEC contra unei chitanțe . Traian Băsescu, ministrul Transporturilor, a declarat ieri la Palatul Victoria că, în urma unei discuții avute cu președintele CEC, s-a convenit ca posesorii de autoturisme să-și poată achita taxa de circulație pe drumurile publice, primind în schimb o chitanță. Măsura, a subliniat ministrul Transporturilor, a fost necesară, dat fiind că mulți automobiliști s-au aflat în imposibilitatea de a-și achita taxa, CEC-ul neputându-le elibera, în schimb, revignetele. Chitanța nu presupune însă că cei ce se vor prezenta la CEC după 1 aprilie nu vor plăti taxa majorată; în baza distanței însă, ei vor putea obține oricând faimoasele revignete. Ortansa TEODOR Sare și piper .C6VRITATE Miron Cozma rămâne singur Romeo Beja, Vasile Loiș și Ion Casapu au fost puși în libertate Instanța Tribunalului București, prin judecător Viorica Costiniu, a dispus iempunerea de îndată în libertate a lui Miron Cozma, Romeo Beja, Vasile Loiș și Ion Casapu, arestați în baza mandatelor de arest preventiv emise în ziua de 18 februarie 1999, în urma evenimentelor de la Stoenești. Dacă până acum hotărârile instanțelor prin care liderilor minerilor le-au fost prelungite mandatele de arest preventiv au fost previzibile, nici un judecător neavând curajul să se abată de la traseele prevăzute, judecătorul Viorica Costiniu a șocat, pentru că de data aceasta a pronunțat exact hotărârea pe care toată lumea o aștepta, dar la care nimeni nu spera să se gândească. Prin această dispoziție, cei patru lideri de sindicat sunt puși în libertate, singurul care rămâne în arest fiind Miron Cozma, în baza sentinței de la Curtea Supremă de Justiție. Hotărârea este irevocabilă și definitivă și respinge prelungirea de mandat, hotărâtă de Judecătoria sectorului 4. La termenul la care s-a judecat recursul, Miron Cozma a cerut instanței clemență pentru colegii săi, despre care a susținut că sunt nevinovați. Se pare că solicitarea lui Cozma a fost luată în seamă de judecătorul Viorica Costiniu; în sala de judecată, la pronunțarea sentinței, se aflau lideri de sindicat, colegi ai celor arestați de la minele Dâlja, Bărbăteni și Livezeni. Asistența a primit cu urale hotărârea instanței. Marius IOSEF ContuLivi. » 5 ''o m Trei gimnaști din lotul olimpic al României au rămas în SUA Delegația României prezentă la tradiționalele întreceri de gimnastică ale SUA nu s-a mai întors în țară în formație completă, trei dintre componenții lotului național olimpic - Vasile Cioană (23 de ani), Marian Malița (20 de ani) și Viorel Popescu (22 de ani) dând bir cu fugiții imediat după banchetul de la finalul competiției. Fără a anunța pe cineva, atrași de mirajul Americii, cei trei au părăsit în grabă hotelul unde au fost cazați toți invitații, aceștia neapărând apoi pe aeroportul din Washington, de unde a decolat spre București delegația română. De altfel, Vasile Cioană este la a doua sa faptă de acest gen, unul dintre cei mai buni gimnaști ai României la ora actuală mai fugind nu demult în Germania, după care s-a întors în țară, cerând clemență conducătorilor federației. Un eveniment asemănător a mai avut loc și după Mondialele din 1997, când alți trei gimnaști, Florin Petcu, Florentin Pescaru și Nistor Șandru, au rămas în Germania, aceștia trimițând în aceste zile o scrisoare pe adresa FRG prin care solicită să concureze pentru România. Ana Maria FLORIAN Politic Traian Băsescu susține că serviciile publice sunt ultimele care trebuie privatizate pagina 4 Social Examenul de bacalaureat va fi susținut la cinci materii Economic pagina 5 Românii vor plăti mai mult pentru convorbirile telefonice pagina 7 Externe La 60 de ani după încheierea războiului civil din Spania, listele victimelor continuă să crească pagina 11 Pre limba scriitorului Gheorghe Grigurcu Despre mineri Ce se mai poate spune, acum, despre mineri? S-a scurs atâta cerneală asupra acestui subiect, încât avem sentimentul că nu e doar un loc comun ultrabătătorit, ci și un capitol închis. Mai exact, un fhini capitol de istorie contemporană, căruia i s-a pus punct o dată cu victoria de la Stoenești - un fel de Călugăreni sau Mărășești ai istoriei noastre în curs - și o dată cu arestarea căpeteniilor în frunte cu Mihai Viteazul huilei, Miron Cozma. Ne putem spăla pe mâini în cazul analiștilor politici, ne putem spăla condeiele de cerneala neagră cum cărbunele) și ne putem culca împăcați. Din păcate, se pare că nu statul de drept, ci minerii turbulenți au repurtat victoria. Nu doar pentru că au rămas, aproape intacți, ca o forță de șoc potențială, aptă oricând a produce noi surprize, ci pentru că au scos în evidență forțele obscure, acel imens, clocotitor Hades al trecutului, care amenință firavele înjghebări democratice de la suprafață. Subterestritatea ortacilor e simbolică. E o subversiune de proporții. Mai întâi,manifestându-se violent, anarhic, ei au inculcat altor sindicate pilda unor metode similare, în slujba unor revendicări în genere cerealiste. Prognozăm o minimă pedeapsă pentru Miron Cozma și pentru tovarășii săi întru conducerea rebeliunii, ceea ce constituie un implicit îndemn pentru alți lideri sindicali de a merge, chiar dacă nu pe același drum ornamentat de vandalisme și fapte sângeroase, pe unul paralel, al presiunilor vehemente și nesăbuite, care să le asigure în primul rând lor, liderilor, beneficii și șanse politice (cazul „transfugului“ Miron Mitrea e cât se poate de îmbietor). (continuare în pagina 5)