Cotidianul, aprilie 2002 (Anul 12, nr. 76-101)

2002-04-23 / nr. 95

Moartea în colții a unui pitbull pagina 2 ! ............. Octavian PALER Mai suntem o națiune j­ urnalele televiziunilor noastre - cele pe care le urmăresc­­ mi se par alcătuite de diletanți, nu de profesioniști. Spre deosebire de cele italiene sau franțuzești, care privilegiază „evenimentul“, ale noastre dau întâietate „faptului di­vers“, îndeosebi dacă bate spre „cronica neagră“. Recunosc, însă, că jurnalele televiziunilor noastre reușesc o contraperformanță. N-au, probabil, rival în ce privește voluptatea sordidului. Seară de seară, dispunem de o imagine halucinantă a regului uman pus sub reflec­toare. Violatori, proxeneți, prostituate, părinți denaturați, hoți, borfași, vagabonzi, drogați, retardați cu gusturi spe­ciale, toate gunoaiele societății se perindă prin fața noas­tră, în vreme ce prezentatorii ne spun povestea „tranzi­ției“ cu o plăcere aproape perversă care te împiedică să mai deosebești zâmbetul de rânjet. Să fiu corect înțeles. Cunosc argumentul naturalismu­lui din literatură, mutat acum, deliberat sau nu, în jurna­listică. Nu e de vină, în principiu, oglinda. De vină e ce se reflectă în ea. Și, evident, n-ar fi de dorit ca televiziunile noastre să procedeze ca „salonul propagandistic de înfrumusețare a mizeriei­­ Dancu“, varianta indigenă a „Ministerului Adevărului“ imaginat de Onwell. Destul se minte, oficial, și prin promisiuni și prin omisiuni. Măcar în presă libertatea să mai însemne (cât timp nu intră în vigoare „legea Pașcu“) „dreptul de a nu minți“. Dar, din ce în ce mai des, mă întreb. Așa e oare România? O țară a dezaxaților, a curvelor (din politică și de pe șosele), a hoților și a secăturilor care-și omoară în bătaie propriii copii? Nu mă întreb asta din pudoare „patriotică“. La urma urmei, România va rămâne țara mea și sub forma unui amestec de bordel, ospiciu, crâșmă infectă și pușcă­rie, unde cei care nu mai rezistă psihic se sinucid. Proble­mele mele au altă cauză. Că România e din ce în ce mai piuțin „un stat“, mă tem demult. Și am spus de ce. Dar că România e în pericol să nu mai fie nici „o națiune“, iată o perspectivă la care nu m-am gândit. Și îmi e greu, și acum, să mă gândesc. Sigur, mizeria degradează, urâțește. Sociologii ne-ar putea lămuri că ea mărește nu numai numărul sinuciga­șilor. Mărește și numărul hoților și al derbedeilor. Am avea de reproșat guvernelor (toate!) de după ’89 nu nu­mai ruinarea economiei, în favoarea unei subțiri clase de „ciocoi“, singura clasă socială din România după ce au dispărut, pe rând, boierimea, apoi țărănimea și muncito­rimea transformate în populație rurală și populație ur­bană. Ar trebui să le reproșăm - dacă ar fi capabile să înțeleagă asta - că ne-au împins într-o istorie de „second hand“ unde ședințele guvernului sunt în realitate reuni­uni de ciocli. N-aș putea afirma categoric că societatea românească de azi nu mai seamănă cu cea dinainte de război, e mai urâtă chiar fizic. Am văzut România interbelică doar cu ochi de copil și nu exclud ipoteza că o idealizez. Dar de ceva sunt sigur. Dacă azi există Internet și telefoane mobile, regulile de bună creștere care funcționau, în for­me specifice, în diverse medii, au dispărut. Azi, bunacu­­viință, câtă mai rezistă, e o chestiune strict individuală sau, cel mult, de familie, în plus, pe busolele noastre, azi, nu se mai distinge Nordul. Bătrânii trăiesc orientându-se după amintiri. Tinerii, dacă au vreun ideal, el se leagă de bani; în aceste condiții, de părăginire a valorilor capabile să ordoneze o societate, e aproape firesc să nu mai existe „evenimente“ reale, în afară de unul singur, de care, însă, nu vorbește nimeni: ieșirea noastră din istorie. Voi fi învinuit, probabil, de spirit „catastrofic“. Nu mă sperii. M-am obișnuit să mi se reproșeze că nu apreciez optimismul ca formă infailibilă de a minți. Dar nu fac din asta un merit: încăpățânarea descurajărilor care mă încurajează să risc, eventual, noi incriminări, are o explicație foarte simplă: îi înțeleg acum pe cei care strâmbă, intelectual, din nas cum aud de „sentimentul național“, avertizându-ne că nu mai suntem în secolul al XlX-lea, nu mai putem gândi ca pașoptiștii. Așa e. Dar nu fiindcă patriotismul ar fi ceva desuet. Fiindcă „patria“ mai există, se pare, doar în discursuri, în ultima vreme, de câte ori aud un politician vorbind despre „țară“, simt nevoia să închid televizorul. Probabil, singurii care nu mint, când spun „patrie“, sunt politicienii din UDMR. Nu sunt sigur că „patria“ lor e aceeași la care mă gân­desc eu, dar, în definitiv, asta are mai puțină importanță. Dacă nu e „naționalistă“ sau, mai exact, când nu e „na­ționalistă“, determinarea maghiarilor de a rămâne ma­ghiari merită tot respectul. Trist e altceva, că noi românii suntem din ce în ce mai puțin români Toți ne pretindem, vorba lui Cațavencu, „români, mai mult sau mai puțin onești“, dar uitați-vă, seara, la telejurnale, în oglindă. Dacă oglinda nu e schimonosită, ceea ce se vede nu mai e un popor. ________________________________________ Anul XII, numărul 95 (3259), marți, 23 aprilie 2002,12 pagini, două ediții, 5000 lei Fondator ION RAȚIU Director onorific Octavian Paler Surse din serviciile secrete confirmă declarația senatorului Sergiu Nicolaescu In căutarea listei pierdute în 1990 și 1991, în urma unui protocol, agenți acoperiți români au fost deconspirați CIA Declarația senatorului Sergiu Ni­colaescu privind trimiterea de către România Statelor Unite a listei cu spioni români în 1990 a fost ieri con­firmată de responsabili din serviciile secrete și completată cu încă un ele­ment. Astfel, potrivit unor surse din Serviciile secrete, încă din 1990, în timpul guvernului provizoriu, când încă rămăsese la post ambasadorul SUA Alec Burns jr„ din ordinul lui Pe­tre Roman gen. Gheorghe Ange­­lescu - fost rezident al rețelei SUA - a predat ofițerului de legătură CIA, întreaga rețea, inclusiv ofițerii-fan­­tomă și colaboratorii „deplin cons­pirați" Conform acelorași surse, la începutul anului 1991 gen. Caraman l-a primit pe ambasadorul SUA, deși la acea dată nu se punea problema integrării în NATO sau parteneriat cu Alianța Nord-Atlantică. Generalul Mihai Caraman a semnat un anga­jament, de față și sub presiunea am­basadorului american că „statul ro­mân nu va mai acționa în SUA cu agenți acoperiți". Acest angajament este în vigoare și astăzi. Președintele Comisiei de apărare din Senat, Ser­giu Nicolaescu, și-a menținut decla­rațiile făcute în urmă cu două zile conform cărora statul român a trimis încă din '90, oficialilor de la Washing­ton o listă cu ofițerii români ce lucrau sub acoperire pagina 3 Cedarea Liceului „Farkas Bolyai“, o greșeală politică Starea tensionată din Liceul „Farkas Bolyai", Târgu-Mureș, pune pentru prima oară în discuție problema ruperii sau păstrării protocolului PSD­­UDMR. Cosmin Gușă a recunoscut ieri după ședința Delegației Permanente a PDSR că stipularea, în protocol, a constituirii unui liceu în Târgu Mureș în care să se studieze exclusiv în limba maghiară s-a dovedit a fi o greșeală politică pe care partidul de guvernământ se străduia, aseară, s-o îndrepte. Negocierile cu UDMR s-au desfășurat în prezența ministrului Educației, Ecaterina Andronescu. Conducerea UDMR a stat mai bine de cinci ore în ședință ca să găsească o soluție la hotărârea PSD de a nu respecta protocolul și a nu ceda liceul mureșean. La ora închiderii ediției, partidul lui Marko Bela nu luase încă nici o decizie. pagina 3 Conform unui sondaj al Alianței pentru Promovarea Educațională a Laptelui Produsele lactate, trecute la categoria lui Românii consumă de 5 ori mai puține brânzeturi decât locuitorii țărilor din Uniunea Europeană Românii consumă de cinci ori mai puține produse lactate decât locuitorii țărilor din Uniunea Europeană, potrivit unui sondaj de opinie făcut de Alianța pentru Promovarea Educațională a Laptelui (APEL). Adică, în loc de 18 kilograme de brânzeturi pe an, mân­căm doar patru, iar în loc de 87 de litri de lapte, bem doar 45 de litri. Alimen­tația sănătoasă, aportul nutritiv zilnic rămân vorbe mari spuse de doctori. pagina 2 Operații fără anestezice la Maternitatea din Buzău pagina 2 Plictiseala și apatia au născut monștri în Franța Bomba Le Pen Liderul Frontului Național s-a calificat în turul doi al prezidențialelor, alături de șeful statului, Jacques Chirac Deja vu pentru români, duminică, 21 aprilie 2002. Dezastru pentru scena politică din Franța, adusă în stare de șoc de rezultatele primei runde a alegerilor prezidențiale. Liderul extremei drepte, Jean-Marie Le Pen, un soi de Vadim Tu­dor al francezilor, a reușit să-l bată la vot pe premierul în exercițiu, socialistul Lionel Jospin, urmând să-l înfrunte pe preșe­dintele de dreapta, Jacques Chirac, în turul doi al scrutinului, peste două săp­tămâni. „Cataclismul" despre care scrie presa internațională de ieri a șters orice urmă de bucurie de pe fața primului cla­sat, voturile masive așteptate în favoarea acestuia, la alegerile din 5 mai, fiind în­dreptate mai mult împotriva rasismului și xenofobiei cântate de Le Pen, decât în fa­voarea unui om politic grav afectat în son­daje de acuzațiile de corupție îndreptate împotriva sa. pagina 3 Unde dai și unde crapă... Rețea de escroci falsificatori identificata din întâmplare Hazardul a ajutat Poliția să captureze un om cu o mulțime de identități Polițiștii bucureșteni de la Secția 10 au făcut ieri noapte o descoperire care i-a șocat, încercând să aplaneze un conflict dintre trei bucureșteni, oamenii legii au capturat un membru al unei rețele de falsi­ficatori și escroci. Ieri noapte, oamenii legii s-au de­plasat în zona Magazinului Unirea, unde izbucnise un scandal. Doi dintre participanți au reușit să fugă înainte de sosirea oamenilor legii, așa că polițiștii l-au mai găsit la locul incidentului numai pe Andrei Cră­ciun. Chiar în momentul în care polițiștii se pre­găteau să plece împreună cu acesta spre secție, ei au observat o carte de identitate care era aruncată pe jos. Actul avea fotografia lui Crăciun, dar datele era altele, așa că anchetatorii au intrat la idei. Cră­ciun nu a mai fost întrebat despre scandal și a fost dat direct pe mâna polițiștilor de la Biroul Judiciar, care au obținut imediat un mandat de perchiziție pentru domiciliul tânărului. Primul lucru care le-a sărit în ochhi oamenilor legii au fost cele 160 de bonuri SNP PETROM pe care era aplicată ștampila RADET. Acestea urmau să fie folosite de infractor, care se pregătise intens pentru a face față oricărei situații neprevăzute. Astfel, în casă, anchetatorii au mai descoperit și alte cărți de identitate false pe care era aplicată fotografia lui Andrei Crăciun. De asemenea, perchiziția a dus la descoperirea mai multor vopsele fosforescente serigrafice și a unui calculator care era folosit de Crăciun pentru falsificarea bonurilor. Pe hard-disk, oamenii legii au descoperit și fișierele care conțineau copiile bonurilor de benzină, iar infractorul și-a recunoscut fapta; în momentul de față, anchetatorii vor să-i descopere și pe ceilalți membri ai rețelei și caută cazuri în care anumite benzinării au fost deja înșelate de această grupare. Mihai BELU Tablete de scriitor Ștefan Augustin DOINAȘ Mineriada în cultură C­ine crede că mineriadele - ca febră recurentă a agresivității proletare - au trecut se înșală! Există o mineriadă permanentă care amenință societatea noastră democratică: mineriada în cul­tură. Un simptom în­grijorător al unei ase­menea răbufniri de ură ignată este ar­­ticolul unui anonim Prof. Mircea Cons­­tantinescu, publicat în ziarul „Cronica Ro­mână" din 19 aprilie 2002. Titlul acelui text care respiră o alergie la tot ce în­seamnă intelectualitate este „Marea cultură și fichelismul". Deși se războiește în primul rând cu cel care a lansat, imediat după Revoluție, faimosul Apel către lichele­­ (acuzându-l pe Gabriel Liiceanu de... lichelismI), ilustrul autor necunoscut își extinde invectiva asupra altor intelectuali români, morți și vii -Emil Cioran, Constantin Noica, Andrei Pleșu - sfârșind prin a anatemiza - In corpore - pe toți cei care fac parte din Grupul de Dialog Social, care sunt acuzați de... elitism. Scuipatul lansat public nu e nou. Chiar în această rubrică a „Cotidia­nului", prietenul meu, marele prozator Nico­­lae Breban, a sunat și a fulgerat nu de mult împotriva „falselor eli­te". De ce n-ar avea ecou un asemenea gest al unui autentic om de cultură? De ce domnul Terchea Ber­­chea, precedat de sigla ocupației sale retribuite de la buget, „Prof.", n-ar proceda la fel? Nimic nu e mai ușor decât a te erija în vajnic și lucid apărător al culturii naționale, și a-i denunța pe cei care - spre deosebire de tine - figurează într-un dicționar al oamenilor de cultură ai acestei țări... (continuare in pagina 8) Starea de anormalitate Marian NA2AT Adevărul din mâinile Andreei pagina 4 Presiuni „Ziarul de Vranc­ea“, abuzat de PSD județean Mediu România, în stare de război ecologic Proiect de lege Asigurare cu si la pagina 4 pagina 6 pagina 7 Alegeri Socialiștii revin la putere în Ungaria pagina 10 Fotbal Românii monopolizează campionatele Europei pagina 11 Urmărire generală Tâlhar român ascuns în Legiunea Străină pagina 9

Next