Cotidianul, aprilie 2002 (Anul 12, nr. 76-101)

2002-04-22 / nr. 94

6 Cotidianul î4 A A Â luni, 22 aprilie 2002 ­u­ u­n microbuz negru oprește în dreptul unei case, la margine de l­a București. Sau lângă scara unui bloc dintr-un cartier. Sau în V­­ fața unei vile. Doi bărbați coboară din mașină cu o brancardă și intră în imobil. Ies cu un mort pe taigă. Femeie sau bărbat. Copil cu­ bătrân. Se îndreaptă, apoi, spre Institutul de Medicină Legală „Mina Minovici“. Aici, cadavrul este dezbrăcat, spălat și autopsiat. Tăietura lungă, de la bărbie la pubis, este cusută. Urmează îmbălsămarea. Formol, cam un litru și jumătate, vată, pudră. Hainele de înmormântare, sicriul, crucea, tânguirile și hohotele de plâns ale rudelor. A mai murit un om în București. Alexandru Ivan, are 3d de ani și lucrează la 1ML, de 12 ani, ca brancardier. A văzut mii de scene ca aceea descrisă mai sus. Pentru el spectacolul morții este „ca un film de desene animate“, după cum zice: Și mai spune: „Nimic nu mă mai impresionează din ceea ce e legat de moarte“. Record: 24 de morțij într-o singură zi Sandu Ivan, sau „Ninja" cum îi spun mai toți din cei care îl cunosc, pentru că într-un timp practicase artele marțiale, a venit să muncească la Ins­titutul de Medicină Legală din Bu­curești, în 1990, adus de un prieten. Până atunci lucrase la o fabrică de în­călțăminte. înainte de angajare, unul dintre autopsieri l-a supus pe „Ninja“ unui test special, neconvențional, ca să vadă dacă face față condițiilor. „Ninja“ își amintește: „M-a luat nea Pa­ul cu el în sală, în sala de autopsii, și mi-a zis: «Taie-l pe ăsta», și mi-a ară­tat un mort de pe masă: «Arată-mi ma­ta». Și mi-a arătat. L-am tăiat de la băr­bie până la p... N-am avut nici o pro­blemă. Trei săptămâni am tot tăiat, până m-am obișnuit. Mai greu a fost cu mirosul. Aici e o șmecherie, să știi. Toți fraierii, când vin aici, se țin de nas și respiră pe gură. E o tâmpenie. Așa îți intră toți microbii în plămâni“. în scurt timp, „Ninja“ și-a intrat în pâine. A început să lucreze pe mașinile morții și să adune morții de prin spitale sau de la evenimente. Accidente, incendii, înecuri, sinucideri, crime, catastrofe. Cel mai greu caz l-a avut prin 1993, după cum își amintește: „Niște mun­citori, de pe platforma industrială Du­­dești, furaseră un butoi cu alcool me­­tilic și și-au făcut băutură din el. Au murit toți. Vreo 24. Dulgheri, mecanici, motostivuitoriști, muncitori necalificați. Am început să-i adunăm pe la prânz și i-am strâns pe toți abia a doua zi dimineață, i-am înghesuit pe toți în mașină. Ziceai că e o conservă micro­buzul ăla. M-am rupt, atunci, de la cărat! După o săptămână m-am ope­rat de hernie". Șase litri de vodcă pe zi în toiul discuției, „Ninja“ anunță brusc: „M-am lăsat de băut!“. Pare mândru, din acest motiv, și ține nea­părat ca toți cei cu care vorbește să afle acest lucru. Ajunsese, într-o vre­me, să bea șase litri de vodcă pe zi. „Mă trezeam, noaptea și puneam mâna pe sticlă și, lap-jap, două gâturi de vodcă. O dată am băut, împreună cu un prieten, 62 de «celulare», de «Draculina». Știi? D­ alea la 200 mili­­litri. Până acum două săptămâni, când m-am dus la doctor. Mi-a zis că mai am o lună jumate de trăit dacă nu mă las. Am venit acasă, am pus mâna pe o sticlă de vodcă plină și am dat cu ea de perete. De-atunci beau numai suc. Trei sticle mari pe zi.“ Este de notorietate faptul că cei care lucrează la morgă beau. Și nu bere sau vin. Numai tării. Oamenii care manevrează cadavre, morți de o zi, întregi sau bu­căți de trup, ori morți de câteva luni, plini de viermi și zemuri, nu pot rezista altfel. „Nu ai cum să nu bei“, spune cu îndîrjire Ninja. „Nu reziști altfel. Mai ales la început, în '90 '91, '92, când aici era de groază. Puțea ca în Iad, iar viermii erau peste tot. Ajunseseră până în holul mare. Călcai pe ei ca pe boabe de orez. Și trozneau... Beam, frățioare. Beam de stingeam. Când mai mergeam pe teren după putre­ziciuni... Să vezi, atunci. Purici, viermi, păduchi, zoaie... Luam cadavru­ în brațe și curgea zeama pe mine... N- aveam echipament. N-avem nici acum... Lucrăm cu hainele noastre. Dacă mă crezi, într-un an mi-am cum­părat douare ‘ de pere­chi de blugi... Acum am un combinezon antitero. Mi s-a dat un gabor de-acolo, că i-am făcut o îmbălsămare în familie... Am și cagulă. Și sabie. Când mă duc la morți, la ciori, mă dau jos din mașină și le zic «Ce vreți, bă? Care-i treaba?» „Sandu Ivan, „Ninja“ de la morgă, sare de la o întâmplare la alta, se precipită și parcă vrea să se dezpovăreze de toate amintirile cu morți pe care le are. „Cea mai nascură treabă e când mergem la accidentele de tren. Mergi kilometri întregi ca să-i aduni. Aici o mână, acolo un picior, o coastă, un car... Și iarna e și mai nasol. Mergi prin zăpada până la piept și îi bagi în pungi. Atunci e vremea boschetarilor, îi taie trenurile și tu îi bagi în pungi. Și bei, frate. Bei, iară. Când mă întorc la mașină sunt deja mangă...Și la arși e rău. După ce iei morți prăjiți, nu mai mănânci friptură o săptămână. Că te gândești la mortul ăla prăjite, lucrează cu morți, îi atinăfe'd­ffd&țdi^îi descarcă, îi împachetează, îi bagă în pungi. Și, apoi, noaptea visează numai cadavre. „Pe Nina am luat-o cu japca, acum 18 ani“ „Ninja“ povestește cu frenezie. Nu mai are nimic din reținerea de la în­ceput, îi place să vorbească despre morți, despre ce face el, despre toate experiențele sale. între două întâm­plări, „Ninja“ amestecă cu o lingură mare de lemn într-o oală pusă pe un­ reșou improvizat, în camera în care stăm de vorbă. De un an și jumătate locuiește, împreună cu Nina, concu­bina sa, într-o cameră din IMS. Are două paturi de fier, masă, chiuvetă, radio și chiar și un televizor color. Con­soarta lui lucigașă și ea aievea femeie de Serviciu. Mătură și­­ spală hoCrli&'IT» * câștigă 800 de mii de lei pe lună. „Pe Nina am cunoscut-o acum 18 ani", ține să îmi povestească „Ninja“. „Eu aveam 17 ani, ea 18. Venea de la piață cu o plasă cu mărar, morcovi și ce mai avea ea acolo, i-am zis: «Pitico, hai să­­ți dau un suc, un Cico» Ba, cică, «de unde suc?» «Taci, fă! Vino-ncoa». Pe urmă am dus-o acasă și am babardit­­o. Mamă, ce-am mai babardit-o! După care i-am zis «Fă, tu nu te mai duci acasă. Rămâi aici» „De ce?» «De aia, fă! Că-mi placi!»... Și a rămas cu mine de-atunci. Am stat printr-o grămadă de case. La mama, la mă-sa, într-o garsonieră, într-o vreme, la început, mă-sa și tac-su s-au luat de mine că de ce o țin pe fii­ sa. M-am dus peste ei. Pe mă-sa am luat-o și­ am ținut-o să atârne peste balcon. Aia urla și îi curgea pisatul pe picoare. Murea de frică. Pe urmă ne-au lăsat în pace. Rău e că Nina nu poate să rămână gravidă. Că s-a dus, odată, la o doctoriță, la Bucur, la spital, și aia i-a zis că are chist. Și timpul a trecut și eu o întreb, o dată, „Fă, tu de ce nu faci copii?“ „Păi, nu știu“. Și mă duc eu la spital, dau șpagă și-mi arată fișa. Acolo scria că i-a scos orarele. Tu-ți mama ta de doctoriță vacă! Și o pândesc pe criminala aia, o prind la mașină, când dă să plece, și tresc! îi dau una în față... Acum ne ducem zilele aici. N-avem bani. Vai de mama noastră! Ăștia !­i-au trecut la suma de normă, cică n-au bani. Echipamente nu avem. Muncim pe sănătatea noastră. Aici nimeni nu apucă pensia... Ăla are TBC, ălălalt, la fel. Și eu am avut. De unde? Păi, nu-ți suflă mortu-n gură când I­ iei în brațe? lei păduchi, purici. Păi, când vin de la­­ cărat mă dezbrac în chiloți și scutur hainele de purici și păduchi. Tu-i mama ei de viață.. Știi ce mi s-a întâmplat odată, frățioare? Mă duc eu cu un tovarăș de-al meu, Florin, care lucra și el aici, și bem zdravăn. Bem ce bem și mergem și la bagaboante să dăm și noi la buci. Noaptea târziu, mă duc acasă, mă culc, și­ a doua zi, la serviciu. Când intru, portarii râd la mine și-mi spun: «Bă, ți-a murit preferin ». Era 1 aprilie. Zic eu că-i păcăleală și-i înjur. Mă duc, după aia, în sală și-l văd pe Florin pe masă, dezbrăcat. Mort. «Mamă!», zic, «Băi, Florine, cum ai murit, bă?» Uite-așa ne ducem. Vorbim acu și mâine ne urcă ăștia pe masă și ne taie pe burtă să vadă de ce am mierlit-o...“ „Mi-a înviat o babă în mașină“ „Merg eu, într-o noapte, cu alt tovarăș, la doi morți care s-au intoxicat cu monoxid de carbon. Un moș și o babă, îi luăm pe sus, îi ducem la mașină și plecăm la bază. Acu, mie mi s-a părut că baba nu prea e țeapănă, dar, nu!, eram beat. Pe drum, colegul meu, care stătea lângă morți, a sărit ca ars «Bă, Ninja! A horăcăit baba.» «Las-o, băl», zic eu. «Poate­ și revine.» Dar ăla era speriat rău și sare din mașină de-și rupe picioarele, îl iau în mașină și o duc și pe babă la policlinică... A scăpat baba. După o lună, mă trezesc cu tip la mine, bine îmbrăcat, și-mi dă 200 de parai. Eu îl întreb «pentru ce» «Păi ai salvat-o pe mama», zice el. «Aha!», zic și eu și plec. Eu și uitasem de babă, că eram beat atunci.“ Toate întâmplările pe care mi le povestește „Ninja“ sunt stranii și au o doză de nebunie, nefiresc și grotesc; în topul întâmplărilor lui „Ninja“ figurează și două cu câini. „Era un câine la mine, la bloc, când stăteam la garsonieră, care a mușcat-o pe Nina. L-am reperat și l-am momit cu mâncare, l-am dat să mănânce, de-a început să se țină după mine. Până am pus mâna pe el. L-am luat de ceafă și l-am dus în casă, în baie, I-am zis lui Nina: «Fă. adu fierăstrăul ăla chinezesc» .Mi l-a adus. Țineam câinele cu stânga de ceafă, cu piciorul îl apăsam pe spate, și i-am tăiat capul. De viu.... Altă dată, mă trezesc eu pe la două. Eu ziceam că e după­­masă, dar era noapte. Eram eu cu Nina și cu un tovarăș care dormea la mine. Mă scol eu cu sete de aia, după băutură și-i zic lui Nina .Plai, fă, să luăm niște pepeni din piață». Iau sabia și mă duc cu Nina în piață. Pun sabia pe tarabă și-l scot pe țăran: «Scoală, bă», îi zic, «și dă-mi doi pepeni, da să fie buni». Țăranul se cacă pe el când vede sabia, îmi alege doi pepeni mari. Eu, să-i dau banul, dar el zice că nu, că pepenii sunt moca... Mersi. Plec spre casă. Nina în fața mea, cu pepenii. în scara blocului văd eu niște sclipiri de ochi. Era un câine. Potala mârâie și se dă la Nina. Eu scot sabia și dintr-o lovitură îi decupez capul. Cu sabia plină de sânge arc sus. Tovarășul meu o vede și zice: «Ce, bă Ninja? Te-ai smenuit, te-ai tăiat pe mâini?» „Da, bă. E sângele meu“. Și, hârști, tai un pepene cu sabia, l-am mâncat pe amândoi, așa, cu sânge de câine..." Criminali sadici, criminali sataniști Pe măsură ce timpul trece, discuția devine tot mai densă. Evenimentele din viața de brancardier a lui Sandu Ivan, alias Ninja, par să-i fi aglomerat la maxim viața. Și nu știi ce l-a impresionat mai mult din ceea ce a trăit: sadismul, ferocitatea unor criminali, trupurile hă­cuite, mutilate, gradul de putrefacție a cadavrelor, sau situațiile în care mor­bidul interferează cu hilarul? Cu toată experiența sa și obișnuința pe care a căpătat-o în a privi moartea în cele mai oribile forme ale ei, „Ninja“ a fost și el surprins, în câteva rânduri, de anumite situații. „Fii atent! Mă duc o dată, cu un coleg, Zombi — nu-l știi, nu te bagi­­, la o crimă, undeva pe Făinari., Acolo, o femeie, tânără, era întinsă,pe jos. Era moartă, adică. Nu mai avea cap. Și capul și o mână erau prin casă, pe lângă corp. Era tăiată și la un picior, dar ăsta nu era desprins. Erau criminaliștii acolo, fotograful de la Poliție, și mai era un individ, cu un halat de molton pe el. Stătea cuminte pe un scaun, cu mâinile la spate. Eu, corect, să mă bag în vorbă cu omul, să aflu ce s-a întâmplat, «la zi, bă, cum a murit asta?» «Dă-o-n gâtu mă-sii, că era o curvă!» «Păi, tu cine ești?» «Bărbat-su. Eu am tăiat-o!»...Am sărit imediat de pe scaun și, repede, să-i dau o bucată în față. Ăla, să se ferească. Avea cătușe. M-au oprit gaborii, că-l făceam varză. Auzi, mă! Individul o hăcuise pe nevastă-sa și a vrut s-o omoare și pe fics-sa, dar aia mică a fugit. Abia de a zgâriat-o pe față cu cuțitul“. Când povestește despre crime, Ninja se agită mult. Pare că retrăiește momentele de la locul cri­melor la care a fost să ridice victimele. „Mai ții minte crima aia cu satanistul care a omorât pe mă-sa, pe tac-su și pe sor-sa?“ „Cum să nu!“, îi răspund, gândindu-mă că bucureștenii și, pro­babil, toți locuitorii oricărui oraș rețin, chiar și peste ani, toate evenimentele sângeroase din urbea lor. Crima asta, continuă „Ninja“, a fost undeva pe la Macaralei, în spatele cimitirului, în Sălăjean. Un dement, un satanist, i-a tă­iat pe toți din familie. Pe tac-su, pe mă­­sa și pe sor-sa... Doamne, ce-am văzut în casa aia! Dementul băgase cuțitul în ai lui ca la balamuc. Mai ales în ochi. Nici nu se mai vedeau ochii. Erau făcuți chisăliță. Dar grozăvia mare știi care a fost? Idiotul ăla luase vata lui sor-sa, că fata era pe stop, și i-o băgase lui tac-su în gură...Era dement..." Spânzurat dat jos din copac cu unghier. Freneticul brancardier își amintește, dintr-o dată, că sunt ziarist. Mă fixează ciudat și-mi spune: „Și voi îmi faceți probleme pe teren!“. Nu îl întreb nimic. Probabil, în astfel de momente, nu trebuie întrerupt, nu trebuie deranjat. Cicatricile de pe față și gât i se înro­șesc, se umflă și zvâcnesc. Obrazul stâng e brăzdat în totalitate. „M-am băgat la o bătaie, pentru Nina, într-un bar. Mi-a dat unul, cu o sticlă-n cap, după care m-a tăiat pe față... Iar asta de la bărbie, e de la un cuțit. Mi l-a bă­gat pe aici, pe dedesubt, și mi-a ieșit vârful în gură...“ „Păi, bine, mă! Mă duc, tot așa, într-o noapte, la o casă unde l-au găsit pe unul spânzurat într­­un copac. Era un nuc, mi se pare. Un nuc mare. Cine să se urce după el? Păi, „Ninja“, normal! Mă urc prin crengi și văd că am lumină mare de jos. Veniseră unii, cu cameră și proiector, de la televiziunea aia, nu contează. Bă, a fost bine cu lumina, cât m-am urcat. Am ajuns la mortăciune și văd că atârna într-o sfoară groasă. Morțu, cu limba de­ un metru afară, putea tot. Ieșise căcatul din el și-i curgea prin pantaloni. Dau să-i desfac ștreangul, dar nu pot. Atunci, scot o unghieră din buzunar și ciupesc sfoara până se rupe. Ăla cade și sare din pământ ca o minge, înțelegi? Ca o minge a sărit. Să mă dau jos, acum. Dar ăla cu pro­iectorul îmi ține lumina în ochi și mă orbește de nu văd unde să pun piciorul. Și cad, moșule, de la zece metri­­ și-mi rup trei coaste. f Mă!Curea de fiu mai puteam,­dar m-am rid­icat și î-am­­ dat operatorului una fix în cameră, l-am­­ spart-o! A doua zi au venit ăia de la televiziune să ceară de la SMS 27 de milioane pentru cameră. Și eu le-am zis: «Și eu vă cer 200 de milioane pentru coastele mele!». Și au plecat. ■ După trei ore în care Ninja a vorbit despre morți și moarte, poți să-i vezi deja altfel pe cei din jurul tău. Vini nu-ți mai par decât niște morți în devenire. Un mod de a privi lumea, nu tocmai optimist, de care e bine, dacă te țin nervii, să scapi cât mai repede. Ninja nu are nici o problemă de acest gen. E prea obișnuit. Pentru Ninja moartea nu mai înseamnă demult o fotografie sepia într-o ramă frumoasă de ceramică albă, din care zâmbește trist o doamnă cu pălărie. Pentru el moartea înseamnă viermii din ochii acelei doamne, lichidul galben-verzui care îi iese prin nări și pe la colțul gurii, carnea țeapănă de sub rochia de dantelă. Ninja a văzut moartea în mii de ipostaze. în 12 ani petrecuți la morgă Iadul a făcut paradă prin fața lui „Ninja“. O paradă cu 24 de mii de morți. Multe dintre vorbele sale, dintre rela­tările lui, nu pot vedea lumina tiparului. Chiar și diavolul s-ar cutremura dacă ar ști prin ce a trecut „Ninja“. „Ninja“ brancardierul, îngerul morții din IMS. Cristian BOTEZ Biografii cu iz de formal „Ninja“ de la Institutul de Medicină Legală Brancardierul Sandu Ivan a cărat, în 12 ani, mii de modi kiinja" Ninja și Nina, într-un moment d­e tandrețe Saintii Iran, stăpân pe situație în teritoriul morții Punctul terminus pentru morții pe care Ninja îi aduce din teren

Next