Cotidianul, aprilie 2002 (Anul 12, nr. 76-101)

2002-04-22 / nr. 94

Cotidianul SUPLIMENT CULTURAL „încercam acum câțiva ani să aproximez un repertoriu de procedee și convenții retorice ale epistolarului european (...) Ceva lipsea, însă, din lista bibliografică. Lipseau sursele românești (...) O dată defrișat te­renul, am constatat că, spre deosebire de experiența europeană și extra-europeană, în România lipsesc codurile curteniei și cele cavalerești, iar tratatele aulice sunt puține la număr. Autorii (mă refer la perioada in­vestigată, 1840-1940), în cea mai mare parte nume insonore, răspund cu pragmatism orizontului de așteptare al clasei de mijloc, scuzându-și impulsurile, nostalgiile, bovaris­­mele. El, acest portret al clasei de mijloc din România, reprezintă efigia cercetării.“ Dintr-o atare necesitate și din aceste uimiri și-a alcătuit Antoaneta Tănăsescu antologia de față, parcă în dialog pieziș cu best seller-ul Aureliei Marinescu de la „Humanitas“ (al cărei cod de bune maniere a depășit cu mult suma tuturor titlurilor de filosofie editate de zece ani la editura lui Gabriel Liiceanu). Prin urmare, reguli de bună purtare în so­cietatea românească de la 1840 la 1945. La un capăt, spre exemplu, Adolf Steinberg la 1894, cu un model de scrisoare pentru „cerere în căsătorie și declarațiuni de amor în scris“: „Oh! De mi-ar fi permis a spera că nici eu nu-ți sunt indiferent, că voi putea să reușesc a-mi câștiga inima d-tale, apoi toată viața mea ar fi consacrată numai serviciului și venerațiunei d-tale. Oh, aici milă de inima mea cea torturată. Aș fi omul cel mai fericit dacă mi-ai arăta măcar o privire a ochiului d­­tale celui ceresc, numai un cuvânt din buzele-ți fermecătoare, că nu refuzi amorul care, cu omnipotența-i divină, a încătușat pentru de-a pururea în lanțurile-i de diamant pe al d-tale...“ Iar la celălalt capăt - loan Opriș la 1945, cu „secretul unui cămin fericit“: „Am constant impresia că omenirea este păscută de o orbire diabolică (...) Un singur lucru este cu adevărat necesar: reforma familiei prin pregătirea tineretului pentru misiunea lui matrimonială viitoare. Ne trebuie tineri pregătiți pentru a fi soți și părinți adevărați, o școală a familiei bazată pe știința superioară și pozitivă a Omului. Acest deziderat este alfa și omega oricărei revoluții adevărate din lume“. Intre extreme, reguli de comportare în familie, în vizită la masă, la teatru, la palatul regal, norme epistolare la gelozie („Dom­nișoară, poziția mea nu-mi permite să mai continuăm relații la care păreți că țineți puțin și care dau subiect de vorbă tuturor funcționarilor gării. Gelos de caracter, nu vă pot supraveghea îndestul și, dacă aș fi însurat, aș fi și mai nenorocit“, 1894) sau de curtenire („Florile sunt întotdeauna bine primite. Un om nu va oferi niciodată unei doamne un buchet în întregime alb. Buchetele albe sunt rezervate numai pentru logodnice“, 1908), garderoba masculină absolut invidiabilă de la 1870 („trei duzine cămăși din care o duzină din pânză de Holanda, trei duzine de cravate, șase duzine de gulere, cinci duzine de batiste...“ etc.), inclusiv reguli de igienă, cum saluți cu pălăria etc. în sfârșit, un citat de bun stoicism din Manualul de bună cuviință al lui M. Stratan, Craiova, 1890: „Cel mai mare bun pentru om este liniștea și mulțumirea sufletească. Ferește te de supărări și emoțiuni prea mari, deopo­trivă stricătoare corpului ca și sufletului. Dacă nu poți fi totdeauna vesel, caută să fii totdeauna liniștit. Deprinde-te a fi pururea stăpân pe simțămintele și voința ta. în aceasta stă adevărata educațiune. Când ai o bucurie, fii cumpătat și adu-ți aminte de rău. Când întâmpini o nenorocire, fii resignat și nu pierde speranța în tine însuți“. Delicii pentru paseiști? Sau ceva mai mult decât atât? După ce în 2001 a publicat la „Meri­diane“ o cercetare despre imagini ale identi­tății naționale, România și Expozițiile uni­versale de la Paris, 1867-1937, Laurențiu Vlad (35 de ani, D.E.A. la EHESS, Paris, 1993, cercetător la Institutul de Studii Sud- Est Europene și lector la Facultatea de Științe Politice a Universității București) sintetizează acum prezențele României la expozițiile universale organizate în Belgia, 1897, 1905, 1913,1935: „încă de la Expoziția internațională de la Bruxelles din 1897, România apărea ca o țară cu performanțe notabile în agricultură și în industria casnică tradițională. O dată cu Expoziția universală de la Liège din 1905, discursul propagandistic dobândea noi va­lențe prin insistența cu care erau prezentate PROPAGANDĂ ȘI IDENTITATE România la Expozițiile universale belgiene, 1897-1935 perspectivele industriei petroliere din Ro­mânia. La Gând în 1913, oficialii de la București au adus pentru prima oară în fața gazdelor imaginea completă a unei societăți în evoluție (...) Discursul propagandistic sistematic din 1935 a adăugat acestora o serie de nuanțe legate de excelența artei contemporane românești, de valoarea celei tradiționale, de pitorescul peisajului și de diversificarea sectorului economic.“ Două momente importante în imaginea externă a României le-au constituit parti­ciparea noastră la Expoziția cooperației de la Gând, 1924 (unde Statul nu a participat, ci numai instituții particulare), și unde standul României a fost cel mai bine cotat dintre cele 32 de prezențe europene, iar în al doilea rând, înființarea, în 1927, a Direc­țiunii generale a presei și propagandei, care a dat un caracter sistematic etalării cali­tăților naționale. De netăgăduit acuta actualitate a problemei... ■ Extraordinară munca de îngrijire a acestei ediții ajunse la penultimul volum! Notele depășesc trei sute de pagini, iar în labirintul lor găsești practic întreaga lume românească interbelică, de la cancanuri și polemici literare până la politica, finanțele și cutumele epocii. Nimeni nu va putea scrie vreodată cum se cade despre literatura română dintre războaie făcând abstracție de aceste Agende lovinesciene. Viața de „alcov“ a cenaclului Sburătorul (cu orgolii taxate acid, meschinării, flirturi, răzbunări, lucrături de tot felul, accente erotomane, somații de lectură, oportunități și inși­rare mai de care mai inoportuni etc.), psihoza declanșată de incitările presei de dreapta împotriva „pornografului Lovines­­cu“ (inclusiv impresia că este filat de oa­menii Siguranței), un Lovinescu foarte pa­tern, mergând uneori și de câteva ori pe săp­tămână la film și la teatre cu Monica. Dar același Lovinescu devenit necruțător la verdict când e vorba de tratat afaceri cu marii editori: „în fine, la Rosetti. Atitud. binevoitoare. Tot canalie rămâne. Acompt 20.000 lei...“ (11 nov. 1939). Un Lovinescu amenințat legionaroid chiar de nepotul său, Vasile, viitorul guenonist: „Lala tot gardist. Ne promite lagăre de concentrare pe la toamnă“ (31 aug. 1938). Și notații care fac deliciul celor preocupați de mersul mentali­tăților, precum aceasta: „Duminică, 17 sept. 1939. Zi frumoasă. Zi tragică, Rusia atacă Polonia. Mai avem o patrie? Vestea, radio — fiind cu Monica. Dimineață și după-amiază la cinema cu Monica. Mare depresiune mută“, în fine, un gest „manqué“ foarte grăitor E. Lovinescu, Sburătorul. Agende literare, V, 1936-1939, ediție de Monica Lovinescu și Gabriela Omăt, note de Alexandru George, Margareta Feraru și Gabriela Omăt, Fundația Națională pentru Știință și Artă, Academia Română, Institutul de istorie și teorie literară „G. Călinescu“, 2001, 719 pag. pentru analiștii de azi ai echivalențelor dintre bolșevism și nazism, joi, 10 sept. 1936, vizitat fiind de Dumitru Corbea (care-l califică pe C. Z. Codreanu „cretin“), Lo­vinescu notează: „5. Corbea­­ povestește impresii de gardist“, dar inițial notase, după cum descoperă editorii: .... impresii de comunist“. Sugestivă confuzie. Antoaneta Tănăsescu UNDE SUNT MANIERELE DE ALTĂDATĂ? Antoaneta Tănăsescu, Unde sunt manierele de altădată?, Editura Gramar, 2002,239 pag. Laurențiu VLAD Laurențiu Vlad, Propagandă și identitate. România la Expozițle universale belgiene 1897-1935, Editura CRIS, 143 pag. 22 aprilie 2002 LITERE, ARTE, IDEI Lectura publică: Cervantes și Shakespeare I­nstitutul „Cervantes“ organizează, in perioada 20-26 aprilie 2002, Zilele „Cervantes" la București. Evenimentul a debutat în data de 20 aprilie cu un concert de Muzică și poezie in Barocul spaniol, susținut de formația „Capella de Ministrers din Valencia“ în Sala Mică a Ateneului Român, în 22 aprilie (ora 18.00), la sediul institutului, scriitorul Octavian Paler va susține conferința cu titlul A fost Don Quijote nebun? La 23 aprilie, Institutul „Cervantes“ va iniția o colaborare cu British Council și Comisia Națională a României pentru UNESCO. Dată la care se comemorează disparițiile lui Cervantes și Shakespeare, decretată de UNESCO (la propunerile conjugate ale Uniunii Internaționale a Editorilor și a Federației Ruse) „Ziua Internațională a Cărții și a Drepturilor de Autor“, 23 aprilie este Ziua Culturii prin excelență. Această zi va debuta cu o dublă lansare de carte (ora 15.30) sub patronajul UNESCO, urmată de o trecere în revistă a activității Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. Va urma un scurt recital de chitară susținut de tânărul Mircea Ștefan Gogoncea, cu piese din Fernando Sor. Enrique Granados și Francisco Tarrega. între orele 17.00 și 21.00, se va desfășura lectura publică din Don Quijote, după modelul madrilen, un dialog (in spaniolă, engleză, română și alte limbi) intre opera cervantină și cea shakespeariană. Participarea este deschisă tuturor cititorilor operelor celor doi mari scriitori, lectura „profesionistă“ a unor actori români precum Ion Caramitru și Florin Piersic jr. încununând această seară de lectură, în paralel cu lectura, care va avea loc în salonul principal al Institutului „Cervantes“, în sala de proiecții a institutului vor rula două filme inspirate de aceeași tematici Don Quijote, realizat de Cătălina Buzoianu in Spania și El Quijote de Manuel Gutierrez Aragon, în 24 aprilie (ora 18.00) Institutul „Cervantes" găzduiește conferința profesorului Antonio Bonét Correa, directorul Muzeului Academiei Regale de Arte Frumoase „San Fernando“ din Madrid, intitulată Arta in epoca lui Cervantes. Academicianul spaniol îl va avea ca partener de dialog pe academicianul Constantin Băluceanu-Stolnici. ■

Next