Cotidianul, ianuarie 2003 (Anul 13, nr. 1-23)

2003-01-15 / nr. 9

EVENIMENT Cotidianul MIERCURI, 15 IANUARIE 2003 RETRAGERE Cehia caută un președinte Viitor fără Havel . Ana Ilie Lumea politică din Republica Cehă va rămâne mai săracă la începutul lunii viitoare, când fostul romancier disident, actualul președinte, Vaclav Havel va preda ștafeta unui succesor încă neidentificat și care va trebui cel puțin să se ridice la statura marelui om de stat. Vaclav Havel se retrage din sfera politicii după doisprezece ani petrecuți în slujba Cehiei și plecarea sa va crea un blocaj în alegerea succesorului, deoarece preșe­dintele republicii este ales de Parlament și nu de popor, iar în condițiile în care nici un partid nu deține majoritatea, nu există încă nici un candidat favorit pentru victorie încă din primul tur. Potrivit unui jurnalist ceh, cei mai posibili candidați ar fi fostul premier Vaclav Klaus și președintele Senatului, Petr Pithart, însă este foarte posibil ca nici unul dintre aceștia să nu câștige lupta la alegerile parlamentare de astăzi. Dacă cele două Camere ale Parlamentului nu reușesc să aleagă un câștigător în cursul celor trei runde prevăzute în Constituție, prima dintre acestea având loc azi, se aleg noi candidați la funcția de președinte și se reia procedura; în aceste condiții, mulți analiști prevăd că țara va rămâne fără președinte mult timp după retragerea lui Havel. Prevăzută la data de 3 februarie, retragerea nu va afecta activitățile guvernului, dar va avea implicații ample asupra țării, a cărei imagine pe plan internațional va suferi o schimbare. Mulți comentatori p­rod, trăi imaginea pe care o proiecta Vaclav Havel în exterior­­ va­­ va­ lăsa să se vadă că până la urmă Cehia este o țară cu un trecut comunist, care are toate bolile specifice societăților postco­­muniste. Havel este ultimul disident est-european care a mai rămas la putere. Acesta a devenit președintele Cehoslovaciei după ce a condus Revoluția de Catifea în 1989 și a rămas în afara meschinăriilor care macină în timp figurile politice chiar și după ce a devenit președintele Republicii Cehe, după divizarea pașnică a țării, motiv pentru care succesorul său trebuie să fie o personalitate comparabilă cu ceea ce a reprezentat Havel. Personalitățile politice care au fost nominalizate pentru candida la funcția de președinte, a deși charismatice, nu se ridică la nivelul liderului Vaclav Havel, al cărui trecut ca romancier disident al fostului regim comunist și fost deținut politic l-a făcut în mod natural liderul unei revoluții fără vărsare de sânge. Havel s-a născut în anul 1936 într-o familie bogată care a pierdut aproape totul sub regimul comunist. Etichetat drept „prea burghez“, acestuia i s-a refuzat învăță­mântul superior, însă până în anii 1960 a devenit un scriitor de succes. După Primăvara de la Praga, revolta reformistă condusă de Alexander Dubcek, critica sa la adresa comuniștilor a devenit mai dură, câștigând respectul unei lumi întregi. Cu toate acestea, invazia sovietică din 1968 l-a determinat să se refugieze în ilegalitate, lucrările sale au fost interzise și a petrecut cinci ani în închisoare. Deși a fost unul dintre fondatorii Cartei 77, mișcare pentru o schimbare democratică, Havel insistă că în adâncul sufletului a rămas un artist, nu un activist. După Revoluția de Catifea, președinția lui Havel s-a bucurat de o perioadă în care a fost aclamată în întreaga lume, care însă s-a încheiat în momentul în care naționaliștii slovaci și-au câștigat independența, țara atât de iubită de Havel s-a divizat și el însuși a fost înlăturat din funcție de demonstranți. Havel reintrat în politică la nouă ani­­ după revoluție, deși sănătatea fragilă i-a jucat de multe ori teste, în 1996 suferind operație de înlăturare a unei o tumori la plămâni. Cu toate acestea, la sfârșit de mandat, Havel rămâne un luptător și un model de om politic care cu greu va fi înlocuit pe scena politică nu numai națională, ci chiar internațională. vi Nici una dintre personalitățile­­ •" i ■••"i­.." r . politice care au fost nominalizate pentru a candida la funcția de­­ președinte nu se ridică la nivelul liderului ajuns la sfârșit de mandat Havel, într-o fotografie de arhivă din timpul summitului NATO de la Madrid, 1997, când Cehia a fost invitată să adere la Alianță EDUCAȚIE Legea Finanțelor interzice instituțiilor publice să-și păstreze veniturile extrabugetare în conturile băncilor comerciale Universitățile, cu banii sub cheia statului 5­7 . Simona Gheorghe începutul acestui an a dat o nouă lovitură instituțiilor de învățământ superior. Dacă la sfârșitul anului trecut majoritatea rectorilor erau speriați de proiectul de lege care atentează la autonomia universitară, în prezent, o lege intrată deja în vigoare dă alte bătăi de cap conducerilor acestor instituții. Legea finanțelor publice, care a început să fie aplicată de la 1 ia­nuarie 2003, interzice oricărei instituții publice să-și mai păstreze veniturile extrabugetare în bănci comerciale. Astfel că universitățile care, în cea mai mare parte, supraviețuiau de pe urma dobânzilor pe care băncile le ofereau pentru sumele pro­venite din taxele încasate, de la studenți sunt acum în situația de a pierde, anual, zeci de miliarde de lei. „Anul trecut, de pe urma dobânzilor pe care băncile comerciale ni le dădeau, am câștigat 20 de miliarde de lei, în acest an vom pierde acești bani. Cu ceva timp în urmă, la Cluj, premierul Adrian Năstase promisese că vor face excepție universitățile de la acest articol al legii. Dar se pare că premierul a uitat“, ne-a declarat Dumitru Oprea, rectorul Universității „AL­ Cuza“ din Iași. Conform Legii finanțelor publice, toate instituțiile publice sunt obligate să-și păstreze veniturile, fie ele bugetare sau extrabugetare, la trezorerii. Din păcate, aceste instituții nu acordă depozite cu dobândă decât persoanelor fizice, drept urmare, universitățile nu câștigă absolut nimic dacă își țin veniturile în­­ conturile trezoreriilor. „Este foarte clar că universitatea care se preocupă să-și producă resurse pierde, în aceste condiții, la volumul nostru de încasări extrabugetare, noi pierdem anual între 10 și 18 milliarde de lei. Pe deasupra, în lege mai este un articol conform căruia MEC ar trebui să dea aprobare pentru folosirea oricărei sume din veniturile extrabugetare“, ne-a declarat Andrei Marga, rectorul Universității „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca; în același timp, Andrei Marga susține că legea este interpretabilă, astfel că un alt articol al său face referire la faptul că instituțiile publice vor fi obligate să-și cheltuiască mai întâi veniturile extrabugetare și apoi pe cele venite de la bugetul de stat. „Vom fi obligați ca în momentul în care încasăm taxele să le și cheltuim, să nu mai ducem banii la trezorerie. Cu alte cuvinte, aceste sume vor fi cheltuite la repezeală de universități“, este de părere Sergiu Chiriacescu, președint­ele Consiliului Rectorilor și rectorul Universității Transilvania din Brașov; în același timp, acesta spune că de nenumărate ori Consiliul Rectorilor a cerut conducerii MEC și Ministerului de Finanțe să nu lase legea în această formă. Pe de altă parte, unii rectori nici nu știu de apariția acestei legi. „Banii noștri sunt tot la bancă, nu am auzit nimic, dar o să mă interesez“, a spus Carol Stanciu, rectorul Universității de Medicină din Iași. Andrei Marga spune că „ universitatea care se preocupă să-și producă resurse va pierde “ j ; 1 I­I­i I I I1 i I­i I W­A HOTARARE Năstase și-a mai trecut o instituție în subordine Combaterea discriminării a căpătat culoarea PSD a Roxana Ristache Recent înființatul Consiliu Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) a devenit, printr-o hotărâre de Guvern de la sfârșitul anului trecut, o instituție fără obiect aflată practic în subordinea premierului Adrian Năstase. După ce Cabinetul Năstase stabilise, tot prin hotărâre guvernamentală, că această instituție, menită să contribuie la reducerea discriminării, își va desfășura activitatea în mod independent fără ca aceasta să fie îngrădită sau influențată de alte instituții sau autorități publice, același Executiv a decis ca CNCD să răspundă de „aplicarea politicii Guvernului în materie de nediscriminare“. Inițial guvernanții au stabilit că CNCD va fi condus de un Colegiu Director, care să fie format dintr-un președinte (numit de șeful Executivului) și șase membri. Conform noii hotărâri, însă, președintele nu va mai împărți conducerea cu nimeni, ba chiar va deveni un mic dictator în CNCD. Astfel, pe lângă atribuțiile pe care le avea, președintele (ordonator de credite, reprezentantul instituției în relațiile cu terții), reprezentantul voinței premierului în această instituție a mai primit noi însărcinări, el deținând practic toate prerogativele Consiliului. Adică el va stabili atribuțiile membrilor Colegiului Director, în timp ce până în prezent aceste atribuții erau stabilite printr-un regulament adoptat de Colegiul Director. Mai mult, constatarea și sancționarea faptelor de discriminare nu va mai fi făcută de toți membrii Colegiului, ci de președinte, membrii având doar rolul de a-l „ajuta“ pe șef. Dacă până în prezent eliberarea din funcție a membrilor Colegiului Director se făcea numai prin demisie, expirarea mandatului, condamnare penală sau incapacitate de muncă, prin noul act al Executivului ei vor fi la mâna președintelui, care îi poate da afară dacă îi va prezenta premierului „o propunere fundamentală“ în acest sens. Președintele Colegiului a mai primit și o altă atribuție, și anume aceea de a stabili structura organizatorică, regulamentul de organizare și funcționare și statul de funcții în intituție. Schimbările aduse de Cabinetul Năstase în Consiliu au fost criticate și de Gabriel Andreescu, care a apreciat că CNCD capătă „statut de agenție guvernamentală“ și a devenit „un slujitor al lui Năstase“. „Ordonanța 137/2000 stabilise că «în exercitarea atribuțiilor sale, Consiliul își desfășoară activitatea în mod independent». Se mai prevăzuse ca membrii Colegiului Director să aparțină categoriilor defavorizate și să devină autonomi, după numire, față de ministerele care îi propuseseră. Aceste prevederi salvaseră, cât de cât, cerința pe care Uniunea Europeană o impusese prin directiva sa antirasistă, ca statele membre să asigure înființarea de organisme independente pentru promovarea egală a persoanelor de diferite origini rasiale sau etnice. Noua hotărâre lovește tocmai în acest principiu. CNCD devine un oficiu al lui Adrian Năstase. Premierul arată din nou că puțin îi pasă de ideea integrării, de victimele posibile ale discriminărilor și de valorile democrației românești“, a apreciat Gabriel Andreescu. DILEME A plecat spre Vest, prim-ministrului nu pricepe cum să ne înțelegem cu rușii George W. Bush, prea subtil . . . -ma­­saKficii Renixinist pentru Adrian Nastase . Adrian Nuță Premierul Adrian Năstase a afirmat ieri că autoritățile române încă încearcă să „descifreze“ mesajul prezentat de președintele Statelor Unite, George W. Bush, în discursul susținut de acesta, anul trecut, la București, în care se arăta că România trebuie să reprezinte „o punte de legătură“ între NATO și Rusia. Declarația premierului este cu atât mai ciudată cu cât ministul Afacerilor Externe, Mircea Geoană, pare s-o fi priceput. Acesta a declarat recent că una dintre prioritățile politicii externe românești este „relația cu Răsăritul“. Reamintim că România nu are încă semnat un tratat cu Rusia, semnarea acestuia fiind prevăzută pentru prima jumătate a lui 2003, cu ocazia unei vizite a președintelui Iliescu la Moscova. Se pare că acțiunile de politică externă ale președintelui și ale ministrului său de Externe nu sunt foarte clare pentru Năstase. „De când a plecat George W. Bush din România, ne tot gândim ce a vrut să spună prin acest mesaj. Am luat legătura și cu rușii să vedem ce au înțeles ei și încă încercăm să descifrăm ideea“, a spus premierul. Totuși, după cum declară șeful Executivului, el a înțeles unele locuri, dar „per­sonal“. Premierul a afirmat că din mesajul președintelui Bush a înțeles că acesta atrage atenția României că prioritățile actuale ale politicii externe s-au schimbat și că dezvoltarea relațiilor cu Federația Rusă are aceeași impor­tanță ca întărirea flancului sudic al Balcanilor. Pe lângă faptul că nu înțelege unele mesaje diplomatice, premierul nu stă prea bine nici la capitolul cunoștințe geografice. „Noi am considerat, până în prezent, pe o formulă antico­munistă, că dacă privim numai spre Vest, Rusia nu există. Este însă important să dezvoltăm relațiile dintre România și țara vecină (!), atât în plan economic, cât și politic“, a spus Năstase, uitând că România și Federația Rusă nu au graniță comună. Premierul a înțeles însă ce înseamnă NATO. „Știm că NATO nu este o structură de anunțuri matrimoniale și că nu se ocupă de comerțul intergalactic. Deocam­dată, avem un statut intermediar în cadrul Alianței și trebuie să participăm la aplicarea deciziilor NATO dacă vrem să fim con­siderați cu adevărat parteneri“, a spus Năstase.­­ „Am luat legătura și cu rușii si să vedem ce au înțeles ei și încă s -­ încercăm să descifrăm ideea nn spune premierul Premierul este nedumerit cu privire la mesajul lui Bush referitor la relațiile României cu Rusia, Adrian Năstase însă a înțeles e

Next