Cotidianul, iulie 2007 (Anul 17, nr. 143-164)

2007-07-31 / nr. 164

Ce-ar fi Chaplin vneri noaptea, pe TVR Cultural, am văzut „Circul“ lui Charlie Chaplin. Ce-aș putea să spun altceva decît că m-am bucurat de fiecare gag, de fiecare grimasă, de fiecare gest și, ca de fiecare dată, am simțit acel suspans ușor, moale și catifelat, genial ambalat în fiecare cadru. Fiind trecut de miezul nopții, fiind TVR Cultural, iar eu fiind foarte obosit, m-am întrebat cum cîți telespectatori vor fi existat în acel moment în România, oameni nevăzuți, necunoscuți zîmbind cald în fotoliile lor, cu care împărtășeam aceeași bucurie. Acum aproape un secol, filmele mute ale lui Chaplin umpleau lejer sălile de cinema. Astăzi, firește, nu cred că e cineva care, întrebat pe stradă ce părere are despre el, să nu spună cu o sigu­ranță desăvârșită că a fost un geniu al cinematografu­lui. Insă sunt con­vins că, dacă aceeași persoană ar nimeri la televizor peste un film semnat Chaplin, ar schimba cana­lul fară nici o remușcare. Mă rog, asta e procedura în cazul geniilor conservate în sos de manual. Odată intrate pe mîna funcționarilor me­moriei ajung niște statui drăguțe, pentru care ministerele culturii înființează departamente care să le șteargă de praf sau să le conserve memoria în simpozioane sau difu­zări sistematice pe posturile cu ra­ting minimalist. Poate n-ar fi rău să apară o organizație mondială al cărei scop să fie păstrarea tăcerii asupra numelor și operelor marilor creatori. Să nu mai auzi orice idiot spunînd: „A, da, «Metamorfoza’» lui Kafka, aia în care un tip se trans­formă în gîndac!“. Turul Franței: „Veniți să nu-l vedeți!“ De zece ani la Eurosport, Turul Franței cu Radu Naum și Radu Banciu. La un moment dat au renunțat să mai comenteze ciclism și s-au specializat în tehnici de dopaj cosmin,popan@cotidianul.ro O parte a presei a renunțat să mai prezinte informații din Turul Franței. Voi de ce mai continuați să o faceți? Radu Naum: Răspunsul poate fi găsit ridicînd ochii și citind titlul aces­tei pagini. Ar mai fi important și „sosul“, cum plastic se exprimă un truditor al comentariului. N-am în­țeles... mă întrebai și despre pasiune? Radu Banciu: Dintr-o datorie care nu ține neapărat de moralitate. Ce mai reușiți să faceți în timpul unei etape? RN: Mîncăm, chem, ne „umflăm ochii“ și ne dezumflăm de tot iluziile, spu­nem în pauze tot ce nu poate fi spus pe post sub riscul de a merge la închi­soare. Intr-un cuvânt, petrecem; RB: Ne facem unul altuia manichiura și pedichiura. Care este forma voastră de pro­test la adresa dopajului? RN: Practic, nu prea mai vorbim despre ciclism. RB: De regulă, evităm să mai vorbim despre cursă în sine. Dopajul vă obligă la o dublă spe­cializare. Cum stați cu medicina? RN: Bine, încă nu știu dacă se zice hematocrita sau hematocritul. RB: Eu sunt corigent la vreo cinci ma­terii vara asta. Faceți un portret al telespecta­torului pasionat de ciclism. RN: Poate suporta aproape orice din partea noastră, nu ne dă foc la ma­șină, ne ajută și nu ne ceartă că pier­dem multe momente importante ale cursei, doarme bine și fără griji în tim­pul comentariului, căci pentru el oricum nu contează cine cîștigă. RB: Telespectatorului român pasio­nat de ciclism îi place să doarmă între 15 și 18. Cum ar suna textul unei reclame făcute de voi pentru Turul Franței? RN: Veniți să nu-l vedeți! RB: Turul Franței poate fi răspunsul îndrăznelii fiecăruia. Care e soluția voastră pentru un ciclism curat, în cît timp credeți că vom asista la așa ceva? RN: Soluția tocmai e pusă în practică: suprimarea democrației și a prezum­ției de nevinovăție. RB: Ar trebui să avem mai întîi o lume curată și sinceră: un ciclism fără doping mi se pare o utopie. Ați primit vreodată mustrări din partea Eurosport pentru comen­tariile care se abat de la subiectul competiției? RN: Da. Dar cei de la Eurosport au pus spatele pentru noi adesea și tare mi-e teamă că au posteriorul roșu, roșu! RB: Am primit suficiente: culmea e că unele, de dată recentă, chiar mi s-au părut nejustificate. Cum reușiți să vă entuziasmați într-o victorie de etapă cînd exis­tă atîtea suspiciuni de dopaj? RN: Tot așa cum 99% din populația lumii se hrănește cu E-uri, deși știe că sunt nocive. RB: Precum actorii care joacă roluri de criminali, probabil și simt că asta li se potrivește. Ați declarat că nu sînteți prieteni în viața de zi cu zi. Ce nu suportați la partener? RN: Vrei să faci articolul în serial? RB: Am avut ghinion să comentez alături de cel mai bun, mai fluent și mai documentat comentator sportiv, altfel cu siguranță ajungeam să fiu eu cel mai tare. Sunt unii care s-au plictisit să vă audă de zece ani comentnd Tu­rul Franței. Voi nu v-ați plictisit de acest lucru? RN: Ba da. Absolut firesc. RB: M-am plictisit de mine însumi ca de mere acre, îmi propun să renunț cît de curînd la meseria asta spurcată. Ce detestați la comentatorii spor­tivi din România? RN: Că sînt prea mulți. RB: Suficiența și prostia. Pentru că nu sînt cei mai buni prieteni în viața de zi cu zi, Banciu și Naum sînt despărțiți uneori de Florin Călinescu un thriller cu Jodie­ Foste­r. Singur la duș, printre femei Pe Antena 2, sub gene­ricul „Singur printre femei“, Dan Chișu a fost luat la întrebări de cîteva doamne. „Firu'n patru“ se cheamă emisi­unea, iar moderatoarea principală e Ileana Pescariu. Deocamdată. Fiindcă, după o prostioară pe care a spus-o în emisiunea cu pricina, nu garantez c-o să mai fie. Vasăzi că, Dan Chișu povestea des­pre călătoriile lui în jurul lumii, mai exact despre cum una dintre aceste călătorii i-a salvat clubul de stand­­up comedy de la Deka. Dacă n-ar fi fost plecat, Chișu ar fi închis clubul ăsta imediat după înființare, fiindcă la început a mers dezastruos. Absența lui din țară le-a lăsat însă timp băieților din trupă să cucerească publicul, iar relatarea acestui episod i-a prilejuit Ilenei Pescariu o cugetare care s-ar putea s-o coste: „Ce-ar fi să plece și direc­torul nostru trei luni și, cînd se întoarce, să vadă ce bine merge emisiunea?“. Fac pariu că direc­torul n-o să plece, însă e posibil să plece chiar Ileana Pescariu. Nu în jurul lumii, ci chiar la ea acasă, de unde să urmărească emi­siunea și să constate cît de bine merge. Fără ea. Din sălățica de subiecte care se cheamă „Esentze“ și se difuzează pe B1 TV a făcut parte, la ultima ediție, și Delia, în sensul că reporterul emisiunii s-a întîlnit cu ea la nu știu ce eveni­ment monden desfășurat în Bucu­rești și i-a luat un scurt interviu. Una dintre întrebările adresate Deliei m-a făcut să rîd: „Ce sfaturi ai pentru cei care-ți ascultă mu­zica?“. N-am reținut ce a răspuns Delia, însă mi s-ar fi părut normal să răs­pundă în felul următor: „Sfatul meu pentru cei care-mi ascultă muzica e să termine naibii cu prostiile și să pună mîna să asculte ceva mai de Doamne-ajută!“.

Next