Cronica Sătmăreană, iulie-septembrie 1971 (Anul 4, nr. 1043-1121)

1971-09-26 / No. 1118

л Duminică 26 septembrie 1971 Sistem informațional la căile ferate din U.R.S.S. Trei salariați de la gara feroviară Lașino­­ostrovskaia (U.R.S.S.) au elaborat și apli­cat un sistem de formare și transmitere a informației în inte­riorul stației. Sistemul reprezintă un complex de dis­pozitive cu ajutorul cărora se realizează legătura între postul de verificare a gar­niturilor ce sosesc, biroul tehnic de so­sire, cocoașa de triaj și dispecerul de ma­nevră. Operatorul care se află la postul de con­trol (la intrarea în stație) transmite, cu ajutorul unui trn manipulator, pupi­nu­mărul vagoanelor tre­nurilor ce sosec. A­­ceste numere sunt transmise la biroul de sosire. Informații­le sunt recepționate și imprimate automat pe banda unor ma­șini de scris coman­date electric, de tip EUM-23. Din biroul tehnic de sosire, im­­pegatului de serviciu pe cocoașă, dis­pecerului de mane­vre li se transmit (de asemenea și cu aju­torul unui manipulator) pupitru­­datele foii de drum cu indicarea con­vențională a va­goanelor în conformi­tate cu planul de formare și cu indica­rea semnelor particu­lare ale vagoanelor. In mod analog se verifică garniturile care sunt Rata în tim­pul deplasării lor din parcul de triaj în parcul de plecare. La sus-amintita ga­ră, aplicarea siste­mului a permis redu­cerea, în 1970, a tim­pilor morți ai vagoa­nelor și economisi­rea, în consecință, a 20.000 ruble. V­A­R­I­E­T­Ă11 PEȘTE ÎN VIZUINA Iepure, vulpe sau bursuc, iată animalele pe care ni le putem imagina că ar putea scoate capul dintr-o vizuină în nici un caz insă un pește. Și totuși există un pește care are un asemenea obicei: periostamul, cunoscut pentru com­portarea sa de amfibie, trăiește în Madagascar. Folosindu-și înotătoarele drept labe, își sapă o vizuină la reflux în mii, înalt, de cîțiVA centimetri care se continuă cu o galerie la capătul căreia se află un fel de cameră unde se gă­sește în permanentă apă. Cînd mîlul este acoperit din nou de apă, perioftalmul iese din ascunzătoarea lui unde s-a odihnit tot timpul câ­ a durat perioada de reflux. MUZEUL VINULUI De curînd a fost deschis în galeriile subterane de lingă Turnu Eiffel un muzeu al vinului. Galeria, care are o lun­gime de 1,5 km și a fost­ construită în secolul al XV-lea, este străjuită de figurile de ceară ale marilor oameni care au glorificat vestitele regiuni viticole ale Franței. In diver­sele încăperi ale galeriei se află obiecte pentru prepararea vinului: teascuri, butoaie, aparate pentru aprecierea tăriei vinului, sticle vechi, în majoritate produse ale uzinei de sticlă Chateau din secolul al XVIII-lea, proprietatea, fie atunci, a marchizei de Pompadour. UN „BRAKFEST“ TIPIC ENGLEZESC. Publicația londoneză „Evening Standard" povestea în­­tr-un articol apărut recent că un turist american, comandînd la un restaurant de pe malurile Tamisei un mic dejun tipic englezesc, s-a trezit pe masă cu următoarele feluri de mân­care: costiță irlandeză, ouă din Danemarca, roșii italiene, pîinișoare albe franțuzești, unt neozeelandez. Acesta din urmă era de altfel singurul produs despre care se putea spune că este oarecum specific englez, dat fiind faptul că aniversează multi, multi importul de unt. din Noua Zeelandă ani. Mai mult, turistul cu pricina a fost­ servit la masă de u­n chelner imigrant italian. PAZA BUNA TRECE PRIMEJDIA­REA Bijutierii din orașul italian Torino s-au convins de acest mare adevăr și au acționat în consecință. In primul rînd ei au obținut de la forurile de resort autorizație legală de port-armă, după care, cu sîrguință, au luat lecții de trage­re la ținta cu pistolul. După cum s-a aflat recent, confrații bijutieri din alte orașe ale Italiei s-au grăbit să le urmeze exemplul. Furturile în magazine s-au înmulțit în așa măsu­ră, încît au devenit cotidiene; în aceste condiții, bijutierii, cel mai adesea vizitați de acest gen de vizitatori preferă să-și întîmpine clienții cu un revolver la nepoftiți, centură. Pentru orice eventualitate MAGISTRALE AUTO SUBACVATICE Japonezii sînt preocupați de găsirea unei soluții pentru problema numărului mereu crescînd de automobile care riscă să devină un pericol pentru populație. In această ordine de idei, publicația sovietică „Znanie- Sila“ menționează elaborarea de către o firmă japoneză a proiectului de construire a unei rețele de drumuri auto subacvatice în conducte de oțel cu diametrul de 5 m. Aces­te conducte, postate sub apă la mică adîncime, direct pe sol, formează o vastă rețea de drumuri. La suprafața ocea­nului se vor amenaja insulițe pentru staționarea automo­bilelor și pentru benzinării. Deoarece fundul oceanului nu este neted, conductele vor trece și prin tunele, ba chiar se vor sprijini de poduri suspendate subacvatice. Aceste dru­muri vor face legătura între insulițele artificiale pe care se vor afla diverse întreprinderi și aerodromuri, precum și între aceste insulițe și uscat. DOP DE URECHE In Uniunea Sovietică se pune la punct producția de ma­să a unor dopuri pentru urechi, apreciate ca fiind eficace împotriva zgomotului. Ele sunt confecționate foarte din fibre polimerice. Aceste dopuri sunt, de fapt, mici bucățele de țesătură confecționată din fibre subțiri de perclorvinil sau din fibre de acetilceluloză, după o tehnologie specială, și sunt moi la pipăit. Introdus în ureche, dopul reduce considerabil gradul de transmitere a zgomotelor exterioare, permițînd persoanei respective să lucreze în secții zgomotoase, mult timp, prac­tic fără pericol pentru sănătate. Comisia pentru tehnica medicală nouă din cadrul Mi­nisterului Ocrotirii Sănătății al LT.R.S.S. a recomandat larga folosire a acestor dopuri în producție și în viața de toate zilele. Apărarea acuzată In ultimul timp, cetățenii ame­ricani intentează acțiuni judicia­re împotriva . . . propriilor lor avocați. Și asta din ce în ce mai des. După cum arată revista „U.S. News and World Report“ într-o anchetă realizată pe această te­mă, numărul afacerilor de acest gen a crescut cu 25 la sută față de perioada ultimilor, cinci ani. Revista menționează, de aseme­nea, și cauzele care duc la situa­ții de acest gen: erorile grave ale avocaților în cursul proceselor, „relațiile îndoielnice“ între avo­cați și clienții lor, escrocheriile flagrante ale unor juriști etc. CRONICA SATMAREANS Dovada cea mai veche pentru existența tuberculozei la viețuitoare a fost descoperi­rea vertebrei tuberculizate a unui crocodil care a trăit înainte cu 7,5 milioane ani. In celebra bibliotecă a regelui asirian Assurba­­nipal (sec. VIII, i.e.n.) se semnalează o ta­blă cuprinzînd o rugăciune către zei, implo­­rînd apărarea împotriva tuberculozei, ca­racterizată drept o boală rea, fatală, care se lipește de om. Cărțile religioase hinduse amintesc despre tuberculoză tot in același sens. Dovezi sigure privitoare la existența tuberculozei în antichitate sunt scheletele tu­­berculozate ale unor mumii egiptene, desco­perite in zilele noastre. Hipocrate din Kos (466 î.e.n.), marele medic al antichității grecești, descrie pentru prima dată semnele, complicațiile și evolu­ția tuberculozei pulmonare. Drept tratament prescrie cură de repaos într-o regiune cu aer curat (pădure), alimentație substanțială și evitarea eforturilor și a emoțiilor. Acest precursor al medicinii moderne consideră că boala poate fi prevenită printr-o viață ordonată și o alimentație rațională. In mod vag, medicii antichității grecești iși dau sea­ma și de natura contagioasă a acestei boli. Galerus (129 — 20 i.e.n.), întemeietorul școlii medicale romane, adept și continuator al vechilor medici greci, face un pas înainte în domeniul cunoașterii tuberculozei: recu­noaște natura contagioasă a bolii, pericolul contactului indivizilor sănătoși cu bolnavii de tuberculoză izolarea tuberculoșilor in sa­natorii situate in regiuni cu climat corespun­zător (principii valabile și în prezent), pre­scrie medicamente simptomatice, cu efect pentru combaterea tusei, febrei, transpira­ției și stimulatoare ale poftei de mincare. De asemenea, amintește în mod just că boala tratată in faza sa de început are mari șanse de vindecare. Cel dintîi care afirmă clar natura con­tagioasă a tuberculozei este Fracastorius din Verona (Italia), într-o lucrare intitulată: „Despre tuberculoza contagioasă“, scrisă în 1546. El susține că boala se transmite prin mici corpusculi invizibili, pe care-i elimină bolnavii. După strădaniile unui mare număr de renumiți cercetători, în 1882 Robert Koch, în Germania, neobosit cercetător și medic practician strălucit, adept a lui Pasteur — reușește să izoleze și să descrie la micro­scop agentul cauzator, bacilul tuberculozei, cunoscut mai pe urmă sub denumirea de bacilul Koch, după numele descoperitorului. Primul mare pas pentru combaterea te­ribilului flagel a fost astfel făcut. Koch în­suși își caracterizează ca atare cercetările: „De acum înainte in lupta împotriva tuber­culozei nu ne mai găsim in fața unui factor necunoscut — am descoperit bacilul căruia îi cunoaștem condițiile de existență și pe ca­­re-l putem studia mai departe. Cunoaștem DIN ISTORICUL TUBERCULOZEI că acest bacil are condiții de viețuire numai în organismele umane și animale , iar in afara acestor organisme nu se poate dezvol­ta decit, bineînțeles, în culturi speciale, care reproduc condițiile organismului viu, prepa­rate în laborator. Acest fapt este foarte în­curajator din punctul de vedere a luptei an­­tituberculoase. Sarcina noastră este să des­ființăm izvoarele contagiunii. Unul dintre izvoare — fără îndoială cel mai important­­ este sputa (scuipatul) bolnavilor de tubercu­loză pulmonară, care trebuie desinfectată și oprită de a se mai produce. In felul aceasta se vor lichida îmbolnăvirile de tuberculoză“. Pentru descoperirea fazei incipiente a bolii un serviciu foarte mare l-a adus desco­perirea razelor X de către Röntgen în 1895 și perfecționarea acestei metode mai tîrziu. ,radioscopia, radiografia, tomografia, radio­­fotografia etc.), precum și testările biologice cu tuberculoză preconizate de Von Pirgnet în Germania și Mantoux în Franța. Aceste descoperiri marchează începutul marșului triumfal a prevenirii și combaterii acestei boli. Se crează sanatorii speciale în țările înaintate ale lumii, unde, aplicîndu-se meto­de noi de tratament, se ajunge la vindeca­rea unui număr mare de bolnavi. Se desco­peră vaccinul antituberculos (BCG) care previne îmbolnăvirea tuberculoasă. In 1944 americanii Waksman, Schatz și Bongie descoperă primul medicament (anti­biotic) eficace pentru vindecarea bolii­ Streptomicina. In anul 1950 Domagk (in Ger­mania) descoperă Hidrazida acidului izoni­­cotinic — cel mai eficace medicament anti­tuberculos și multe alte medicamente anti­tuberculoase eficace urmează acestor desco­­periri (Nizotin, Tebenicină, Kanamicină, PAS, Vionicină, Pyrazinamid, Tributol etc. Avem astăzi la îndemînă un vast arsenal de medicamente, ca și o vastă rețea de uni­tăți sanitare antituberculoase (dispensare, centre radiofotografice, spitale, sanatorii) dotate cu cea mai modernă aparatură. Dis­punem deci in țara noastră de cele mai efi­ciente mijloace pentru descoperirea la timp și vindecarea tuturor cazurilor de tuberculo­ză pulmonară și extrapulmonară (osoasă, re­nală, ganglionară etc.) De asemenea, se apli­că măsurile de depistare biologică și vacci­nările antituberculoase în toate cazurile indi­cate. De aceste măsuri beneficiază toți cetă­țenii țării în mod gratuit. In urma acestor măsuri, în întreaga țară și în orașul și în județul nostru — numărul îmbolnăvirilor tuberculoase și a deceselor din cauză de tuberculoză a scăzut vertigios în ultimii 20 de ani. Dacă totuși mai avem încă unele cazuri de îmbolnăviri noi și bolnavi de tuberculoză cronicizați — aceasta se datorește nerespectării indicațiilor medi­cale și a unui răspuns insuficient din par­tea populației la măsurile de prevenire și de­pistare la timp a bolii, la solicitările rețelei antituberculoase. Aceste deficiențe, își au rădăcina și intr­­a insuficientă informare a maselor largi ale populației in acest domeniu, lipsuri care vor trebui suprimate în viitor, pentru a mă­ri eficiența luptei antituberculoase, în scopul apărării sănătății fiecărui cetățean și a fa­miliei sale. Dr. O. SOLOMON, specialist la Spitalul T.B.C. din Satu Mare medic Analizoare de concentrare a gazelor In atmosferă se degajă cantități atît de mari de gaze arse, incit se impun în mod necesar restricții pentru a se evita riscurile grave care amenință sănătatea popu­lației. In acest scop menționăm a­­nalizoarele de concentrare a gazu­lui, destinate în mod special pen­tru controlarea poluării atmosferi­ce, realizate de societatea „Hart­mann - Braun-France". Este vor­ba de: 1) un analizor infraroșu pentru gazele poliatomice; 2) un analizor Picoflux pentru analiza gazului în atmosferă; 3) un anali­zor Picos pentru analiza aerului și 4) un analizor cu ionizarea flăcă­rii pentru măsurarea hidrocarburi­lor totale în gazele evacuate. Porumb cu umiditate sporită și calitatea laptelui La un centru de cercetări agricole din statul Ohio s-au făcut experiențe cu vaci de înaltă pro­ductivitate Hollstein și Jersey în scopul de a stabili cauzele reducerii procentu­lui de grăsime a laptelui și micșoră­rii cantităților de lapte muls, în cazul în care tau­rinelor li se admi­nistrează porumb cu umiditate sporită Experiențele au ară­tat că procentajul de grăsime în lapte s-a redus atunci cînd apreciabil concen­tratul (concentrat — porumb însilozat — fîn) a fost înlocuit cu porumb măcinat uruit, cu umiditate sporită. La analizele ulte­rioare s-a o reducere constatat aprecia­bilă a global de consumului substanță uscată. Aceasta se explică, probabil, prin faptul că vacile au preferat porumbul cu umiditate ridica­tă și nu au mîncat celelalte componente ale rației furajere. Cînd, în prima săp­­tămînă, vitele au mîncat porumb cu umiditate sporită, consumul de substan­ță uscată în decurs de 24 ore s-a micșo­rat cu aproape 25%. Ulterior, el a înce­put să crească și a atins vechiul nivel atunci cînd li s-a dat timp vitelor de 6 săptămîni porumb cu umiditate sporită. In această cadă, consumul peri­de substanță uscată s-a redus, în medie, cu 18%, procentajul de grăsime din lapte a scăzut de la 3,7 la 3,3%, iar cantitățile de lapte muls s-au redus cu aproape 10 la sută. 3 T­r­o­ f­slin­g •. .. jft AS Despre durerile musculare și cauzele Din ce în ce mai des, pacienții se plîng de dureri musculare, care se dovedesc a fi condiționate de profesia lor, și nu au nici o legătură cu reumatismul. Aceasta este în orice caz părerea medi­cului Albert Cramer, care, în ca­binetul său din Hamburg (R.F.G.), nu mai recomandă decît arare­ori medicamente la astfel de simptome. Pe prim plan se află pentru el lămuririle cu privire la adevăratele cauze ale acestor tulburări musculare. In majori­tatea cazurilor, aceste lămuriri, însoțite de cîteva exerciții de gimnastică, au fost de folos pa­cienților. Dr. Cramer a făcut constatarea că, pe baza anumitor suprasoli­citări, in special unii oameni aproape profesionale, că nu mai sunt în stare să-și schimbe po­ziția corpului și să adapteze ges­tica cu mîinile, brațele, picioare­le, capul, umerii și spatele res­pectivei situații. Dimpotrivă, ei se obișnuiesc atît de mult cu o anumită atitudine, încît nu mai pot renunța la ea nici în viața particulară. „Partea cea mai su­părătoare­, spune dr, este că nu noi stăpînim Cramer, atitu­dinea noastră, ci ea ne stăpîneș­­te pe noi“. Este, de­­ asemenea, supărător că astfel de poziții „înghețate“ ale corpului consumă foarte multă forță musculară. Ele necesită­ circa o treime din re­zerva disponibilă de energie. Dacă la această crispare se mai adaugă activitatea fizică pe tă­­rîm profesional sau acasă, atunci această dublă solicitudine, pro­voacă dureri în mușchi, care pot degenera cu ușurință într-o stare de încordare dureroasă cronică. Dr. Cramer citează o serie de poziții greșite, tipice, care își pot avea originea atît într-o supra­solicitare profesională, cît și în condițiile de viață particulară. Astfel, bunăoară, este poziția de „cadrele“, în care mijlocul este puternic și continuu împins înainte. Alta este „poziția omu­lui care pare să solicite ajutor“, cu mușchii spatelui moi și partea superioară a corpului împinsă înainte. Capul este, de asemenea, împins înainte, dar bazinul stă drept. Tipică este și atitudinea de „ratare“. Umerii sunt trași în sus, și bărbia împinsă înainte. Rezultatul: dureri musculare în ceafă și umeri, precum și un spa­te ușor cocoșat. Se mai cunoaște și poziția de „abandonare“ a conducătorului auto, care, com­plet prins de manevra pe care o execută, împinge capul și gîtul prea mult înainte. Nu este de mi­­­rare că, ulterior, se plînge de du­reri în spate și ceafă. Durerile de care suferă unele secretare­­dactilografe fac parte din aceeași categorie. Este ușor de recunos­cut poziția tipică, cu capul tras înainte, umerii ușor ridicați, coa­tele apropiate de corp și degetele spînzurînd în jos. Prima datorie a medicului în astfel de cazuri este aceea de a-l face pe pacient conștient de po­ziția sa greșită. De obicei este su­ficientă o convorbire și un sfat practic cu privire la relaxarea mușchilor încordați. In cazuri mai rebele, se adaugă anumite miș­cări de gimnastică, precum și rotirea capului, rostogolirea pe jos și altele. In acest fel dispare cu vremea și presupusul „reuma­tism“. Modernism ... comestibil Muzeul „Lassana“ din Copenhaga este cunoscut în amatorilor de lumea artă pentru colecțiile sale de artă abstractă. A­­cestea fiind binecu­noscute, „ultra-mo­­dernistul“ Björn Nor­­gard a propus condu­cerii muzeului spre achiziționare una din ultimele sale „ope­re": 400 borcane de sticlă în care se aflau bucăți de carne de cal, totul fiind în dezordine pe fixat mulțime de scînduri o într-un eșafodaj „ar­tistic". Solicitată să dea un răspuns, conducerea muzeului nu s-a putut reține de data aceasta de a remarca preamoder­­nismul „Operei" cu pricina. Ea s-a sim­țit datoare să-l și sfătuiască pe „maes­tru" să-și expună compoziția într-o mă­celărie, unde, după părerea lor, ar avea mai multe șanse de a fi achiziționată. Forma ceramică... din fontă și oțel Intr-o știre din Leningrad, pu­blicația sovietică „Tehnika Mo­­lodioji" menționează că piese tur­nate din fontă și oțel cu o netezi­me a suprafeței de gradul IV și care necesită o prelucrare mi­nimă se pot obține în forme cera­mice. Pentru prepararea formelor se amestecă nisip mărunt de cuarț (20—25 la sută) cu cuarț pulveri­­form (50—70 la sută) și fărămitu­­ră de ceramică (pînă a 30 la sută) cu granulozitatea între 5—15 mm. Ca liant se folosește o soluție de hidroliză de etilsilicat, iar ca soli­­difiant — trietanolamina. „S-a ivit pe culme toamna..." ORIZONTAL: 1. Licoarea toam­nei ... — La cules de vie. 2. Transfor­mă boabele-n li­coare rubinie... — Scriitor sovietic. Roma veche. — Hai­­­­ne de sezon. 4. Vi­nul de viață lungă! — Se coboară de la munte... — începe școala. 5. Ziarul nostru de azi! — 6. își deschide printr-o nouă porțire sta­giune la începutul toamnei... — Din toamnă-n toamnă. 7. Cantități de vin. — Depozite vestite toamna. 8. Cam­pion de toamnă... — A chiul, (pop.) — Aproape vin! 9. Vin... special! — Folosit la cramă. 10. Boabele ruginii și dulci ale bogatei toamne... 11. Tran­sformate în pitorești crame și mustării de sezon. VERTICAL: 1. Specialitate do­brogeană, lăudată de Ovidiu... 2. Folosi­tor. — Rîu în Ger­mania. — Coaja ... strugurelui! 3. Pre­făcut ... ca la tea­tru. — Norme de teh­nica securității. Cățel! — începe tri­u­­mestrul ... — Carte! 5. Proces ... la ca­zanul de țuică! (pl.) — Varietate de stru­guri. 6. Lac ... sin­tetic. — Pădure ... desfrunzită! — Lo­calitate în China. 7. Fără frunze... — Trăsătură negati­vă... 8. Toamna se numără bobocii... (tig.). — Soarele la... Diminutiv Drăgășani. 9 feminin. — De la... Vin al­­cool! — Aroma plă­cută a podgorii­lor... 10. Terenuri de... iarnă! — Asi­gură aprovizionarea de sezon a populației, (abr.) — 11. Ploi abundente de toam­nă... (fig.) — In toamna vieții... re­compensă! IOAN ROMAN и * Mi­A 1

Next