Cronica Sătmăreană, aprilie-decembrie 1974 (Anul 7, nr. 1896-1959)

1974-04-16 / nr. 1908

2 CRONICA SATMAREANA Marți 16 aprilie 1972 Cronica CULTURALĂ " Cea de a treia săptă­­mînă a lunii aprilie este consacrată unei manifes­tări de prestigiu: „Zilele cărții științifice și tehni­ce“. Cu acest prilej, Centrala cărții, sub în­drumarea Consiliului Culturii și Educației Socialiste, organizează în Întreaga țară un ciclu de acțiuni. Despre sem­nificația evenimentului și manifestările care vor avea loc pe plan jude­țean ne-a oferit amănunte tovarășul cineva Oc­­tavian Pop, directorul Centrului de librării al județului Satu Mare. — In contextul cupărilor educative proa­pe toate fronturile, care este semnificația actua­lei manifestări? — „Zilele cărții știin­țifice și tehnice“, ac­țiune pe plan național, este doar una din ma­nifestările care converg spre întîmpinarea de-a 30-a aniversări celei eliberării patriei și Con­­­gresului al XI-lea al partidului. In aceste zi­le vrem să ne întîlnim cu editorii și cititorii de carte tehnico-științifică, pentru că ne preocupă în cel mai înalt grad perfectarea unei legături strînse pe axa editor-cititor. Sub scriitor­­acest aspect, ieșind din lim­i­tele acestor „zile“ vrem să desfășurăm un ciclu de acțiuni, cu participa­rea nemijlocită a citito­rilor, în așa fel incit municipiul nostru să in­tre și în circuitul națio­nal al valorilor intelec­tuale, prin carte. — Acțiunea are și semnificație concretă, cu o o anumită finalitate? — Desigur. Am invitat un redactor de speciali­tate din partea Editurii tehnice, pentru ca, prin discuțiile cu specialiștii, să vedem dacă editurile profilate pe cartea teh­nică și științifică răs­pund cerințelor econo­miei naționale. Vom în­cerca să vedem dacă putem fi mulțumiți în comparație cu cea editurilor din activita­alte țări — Pentru că activita­tea dv. este strîns lega­tă de aceea a editurilor, sînteți mulțumit de acti­vitatea acestora, în di­recția cărții tehnice și științifice? —• Nu sînt mulțumit, pentru că nu există cunoaștere precisă a ce­­­rințelor. De asemenea, între unele edituri exis­tă paralelisme în editare, aceasta din rațiuni co­merciale, fără a se a­­vea în vedere conținu­tul, ceea ce duce la o orientare nu întotdeauna bună. La noi apar multe și folositoare cărți știin­­țifico-fantastice, dar este necesar ca editurile să-și coreleze mai mult acti­vitatea cu realitățile eco­nomice ale țării, cu eta­pa actuală în care ne aflăm. In ultima vreme s-au făcut unele eforturi. De pildă, „Știința pen­tru toțt“ este o nouă co­lecție, la un nivel acce­sibil și cu un preț ac­ceptabil. — O ultimă întrebare: Care sînt acțiunile pe care le organizați in cursul săptămînii? — In ziua de 15 apri­lie, la Librăria „Dacia“ s-a deschis o expoziție cu noutăți editoriale și cu cele mai valoroase cărți tehnico-științifice; a fost amenajată, de ase­menea, o vitrină specia­lă cu caracter perma­nent. 16 aprilie, la în­treprinderea „Unio“ va avea loc o întîlnire cu redactorul șef al redac­ției pentru construcția de mașini din cadrul E­­diturii tehnice. In după­­masa aceleiași zile, la Librăria „Dacia“ va a­­vea loc deschiderea fes­tivă. 17 aprilie: întîlnire cu inginerii și tehnicie­nii întreprinderii ,,23 August“, cu participarea aceluiași invitat. 18 și 19 aprilie: expoziții de stradă cu vînzare. Discuție consemnată de S. DELEANU „Zilele cărții științifice și tehnice“ întotdeauna am admirat afecțiunea unui anume pu­blic pentru muzica ușoară, constanța adeziunii sale gen, chiar dacă de multe ori la — și poate prea de multe ori — i s-au oferit spectacole mediocre, sub linia de pluti­re. S-a aplaudat și atunci, condescendent, au fost aplau­date de fapt niște posibile prezențe, ceea ce ar fi putut să fie, himera lor- Aplauze pentru NORD-TON lata, insă, că există și pri­lejuri în care o sală plină aplaudă sincer, bisează­tuziast. Un asemenea test­em­­i i-a oferit spectacolul dat, cu citeva zile în urmă, de for­mația NORD-TON a­­ Casei municipale de cultură. Am asistat la un spectacol salvat de amatorism, curat, în care responsabilitatea artistică și-a pus girul. Orchestrei lui Zoltán Ki­­csid i se pot atribui virtuți estetice incontestabile. Se simte exercițiul competent condus, priceperea oamenilor, pasiunea orchestranților. Pre­zențele solistice, deși inegale, au oferit interpretări de o deosebită acuratețe stilistică, fondate pe talente native, în­deosebi prin Laura Nicolovici și Alexandru Ganea — ade­vărate revelații — prima eta­­lând o voce caldă, lirică, cu modulații sensibile și multă dezinvoltură, al doilea m­ al­ter Hodovanschi, înzestrat, de asemenea, cu o voce caldă, profundă și cu multă sensi­bilitate. Cei doi au rea­lizat adevărate microreci­­taluri. Lor li se adaugă Ani Csul (mult evoluată și cu șan­se de ascensiune), Sile Ma­xim, Lia Șipoș și Livia Toa­­der. In­­ programul muzical au fost intercalate și trei dan­suri (coregraf Gavril Oros), uzitîndu-se de costumație adecvată, joc de lumini etc. Liantul punctelor din program a fost realizat prin interven­țiile uneori de real umor ale prezentatorului (Ion Gavri­­laș), realizator și al regiei. De fapt spectacolul a luat forma unui Pseudo-Tele-Top, soliștii fiind prezenți în permanen­ță in scenă, in jurul unei me­se — formulă inedită de suc­ces ... Deci, aplauze pentru NORD-TON­ S. OVIDIU ----мтгиптпп1»мшппптптгм1гшг1Ш1Ш11ГШ1Ш1Ш^ттг1Ш1¥Т1^» mi I hi um.................- smsmmmsm шш' щтшзщ ттщ Costin Popescu „ШНЕТА Ш1 DESCHISĂ“ o nouă premieră la Casa municipală de cultură După succesele repurtate cu co­media „Tache, Ianke și Cadîr“ de Victor Ion Popa, artiștii amatori ai Casei municipale de cultură rețin atenția cu o nouă premieră. De data aceasta, este vorba de o „piesă socială pentru tineret“, subtitlu care aparține autorului, cu scopul de a-și dezvălui inten­țiile: crearea unei lucrări drama­tice care să aducă în fața specta­torilor o problemă de strictă ac­tualitate: integrarea socială a ti­nerilor, mai ales a unei anumite categorii de tineri. Montarea unei asemenea piese poate să producă reale satisfacții. Deși debutează ca autor dramatic (după cite știm), actorul Costin Popescu, creator a numeroase ro­luri cu o distinctă ținută artisti­că, își valorifică aici experiența de pe scenă în privința dirijării conflictului și calitatea de obser­vator social în selecția faptelor, demonstrînd că știe să pună în gura personajelor replici cu pri­ză la public (numai că la acest ultim aspect oricînd sînt posibile completări). Piesa începe furtunos, cu con­flictul dintr-un Cafe-bar bucureș­­tean, pentru ca identificarea „combatanților“ (Marin și Rudi Velescu) și cercetarea lor să dez­văluie nu doar cauzele superfi­ciale ale incidentului, ci și pe cele adevărate, profunde. Cercetă­rile celor doi lucrători de miliție antrenează și alte persoane al căror numitor comun este rostul lor în societate, fe­lul în care încearcă să-și croiască un drum. Tinerii sînt plasați în cîmpul magnetic al influențelor, al mirajului, dar unde acționează și suficiente for­țe oneste. Convertirile sînt la mo­dă, dar nu toate par verosimile (de pildă, cea a Monei de către Rudi Velescu). Finalul anchetei și al piesei aduce clarificări în o­­rientarea personajelor, rămînînd deschis doar cazul „proxenetului“ Rudi Velescu, parazit cu aere de mare cineast, specialist în aten­tate la pudoare. Pentru regizorul Kisfalussy Bă­­lint și colectivul de interpreți s-a ridicat pretențioasa sarcină a în­țelegerii și nuanțării rolurilor. In cele mai multe cazuri asistăm la interpretări mature, pline de ta­lent și personalitate, se remarcă mai ales în Interpreții creațiile negative. Astfel, elevul Ștefan Mare creează un Rudi Velescu arogant și ironic, care-și adulme­că prada și o ademenește cu mișcări de felină.Ana Doboș, de­vine pe scenă o veritabilă actri­ță cu pretenții (Didii Popescu), a­­fișînd un vocabular prețios și dicție voit diferențiată, o gamă a­­ manierelor îmbibate de snobism. Deși nu are un rol de aceleași dimensiuni, Vasile Leordean (Ma­rin) știe, ca și colegii menționați, să comunice și prin gesturi, nu doar prin cuvinte. De asemenea, Aurelia Iojilean (doamna Popescu), ajutată și de text, reușește doar în cîteva replici să cîștige simpa­tia publicului.­­ Cealaltă categorie de persona­je aduce roluri care încă nu se ridică în totalitate la nivelul pri­melor. E drept că și realizarea lor e mai dificilă, de unde și necesitatea de a se persevera la repetiții. Eleva Valeria Bancoș sugerează bine naivitatea Monei, părînd să dea rolul cu cea mai clară tentă psihologică. Prea monotoni ni s-au părut Gheorghe Leordean, (Maiorul) și Gheorghe Simion (Locotenentul), deși tex­tul le-ar fi permis diferențierile de ton. In rolul Frusinei, debutan­tă Elisabeta Farcaș și-a învins numaii o parte din emoții, în timp ce Cornel Pop, debutant și el, are o apariție bună ca ținută, dar este neconvingător în rostire. Celelalte componente ale mon­tării (decor, lumină, sunet), fără să se remarce în mod deosebit,­­ își dovedesc utilitatea. Spectaco­lul reușește să capteze atenția publicului, dar pe alocuri unele condensări ar fi binevenite, i-ar aduce mai multă mișcare. De asemenea, menționînd eforturile tuturor artiștilor amatori din distribuție, pledăm pentru conti­nuitatea muncii, în așa fel încît viitoarele apariții să aibă și mai multă cursivitate. AL. HANCU I Cinstire slujitorilor sătmăreni ai Thaliei Sub zodia vremurilor cîrmuite cu înțelepciune noi, și clarviziune de partid, română a Teatrului de secția Nord și-a aniversat recent 5 ani de viață și activitate, în slujba unor idealuri înălțătoare. Continuînd o bună tradiție a Teatrului, despre care am scris cu plăcere și la a 20-a aniversare a secției maghiare pe lista manifestărilor omagia­le s-a înscris în ultimele zile și o apariție editorială, realizată sub auspiciile Comitetului ju­dețean de cultură și educație socialistă Satu Mare, o cule­gere de imagini, nume și date care sintetizează eforturile „primului cincinal de creație“. Avînd dimensiunile unei plachete și o ținută grafică distinsă, actul în sine are mai întîi o valoare documentară, pentru că iubitorului mai vechi sau mai nou al scenei sătmărene i se oferă imagi­nea acestui început de isto­rie. De aceea, după un argu­ment sintetic și programatic, facem cunoștință p­este ani cu membrii fondatori ai sec­ției române (din rîndul că­rora îi admirăm pe cei ră­mași și azi în mijlocul urbei milenare — Mihai Raicu, Viorica Suciu, Ion Tifor, Alexandru Mitea, George Al­­bu, Deda Graur), ca apoi un panoramic să prezinte actua­lul colectiv artistic, veritabil dialog al generațiilor, unite întru pasiunea pentru educa­ția publicului. In strînsă co­relație se află apoi următoa­rele secțiuni: repertoriul și ecourile din presă, mărturii certe ale travaliului regizoral și actoricesc. Alături de pre­sa locală, sînt prezente aici ziare și reviste de prestigiu, care subliniază realizările scenice de valoare: Scînteia, Teatrul, Contemporanul, Tri­buna, Familia ș.a. Partea cea mai atractivă a plachetei este ultima, re­zervată cîtorva secvențe din spectacole. Ceea ce pînă aici era o statică înșiruire de titluri, autori, date și nume devine acum imagine. Docu­mentul capătă viață, mișca­re, fotografiile vorbesc și azi spectatorului și-i transmit încleștarea de cuvinte și fap­te a istoriei (Viteazul de Paul Anghel, Buna noapte nechemată de Al. T. Popes­cu), detașarea ironică a lui Oscar Wilde, rîsul sau caustic (O noapte Spumos furtu­noasă de Caragiale, Muza de la Burdujeni de Alecsandri, Căsătoria de Gogol, Războiul vacii de Avermaete) ori at­mosfera antrenantă a dezba­terilor etice (Oțelul după C. Chiriță, Colegii de V. Axio­­nov și I. Starovoi). Cele 35 de fotografii sînt tot atîtea dovezi de dăruire și pasiune în muncă, de imaginație talent, oferite cu generozita­și­te publicului. Frumos inspirat și echili­brat alcătuită, placheta face dovada unor certe realizări artistice, o convingătoare de­monstrație a potențialului artistic acumulat (în pofida deselor predări de ștafetă), garanția sigură a izbînzilor de viitor. Cu faptele de artă depozitate în aceste file cu cele се-și așteaptă întru­și­chiparea, pe linia angrenării ferme și declarate în eferves­cența culturală a momentu­lui, se va scrie istoria aces­tui tînăr și neobosit colectiv artistic, căruia îi dorim, du­pă o cunoscută sintagmă populară, tinerețe fără bătrî­­nețe, rn PEISAJ SATMAREAN FotO: GH. IANCL Prind viată măsurile adoptate (Urmare din pag. 1) — In unitățile I.A.S. din ju­dețul nostru sînt folosite toate resursele de apă pentru com­baterea secetei? — Nu pot afirma acest lu­cru. Rezervele de apă sînt va­lorificate numai la nivelul do­tărilor ce le avem. Resurse de irigare sînt însă mult mai mari. La I.A.S. Odoreu, bunăoară, am putea iriga — din canalele de desecări — suprafețe destul de mari dacă am dispune de mo­­topompe. Ar fi foarte necesar să udăm noile plantații de vie și pomi, dar pentru aceasta ne-ar trebui cel puțin 4 autocis­terne — In planul Comitetului ju­dețean de partid și al Consiliu­lui popular județean sînt pre­văzute și măsuri privind folo­sirea unor mijloace aparținătoa­re altor unități, ați făcut de­mersuri în această direcție? — Noi am mers în primul rnd pe valorificarea resurselor de care dispunem. Dar vom face intervenții pentru a primi aju­toare din afară. Sperăm să fim ajutați în această direcție Activitate rodnică, plină de dăruire, pe ogoarele Tășnadului "Azi — ne spune președin­tele C.A.P. Tășnad, tovarășul Anton Gozner — am început semănatul cînepii de fuior, o cultură ce are la noi o pon­­­dere destul de importantă, atît datorită condițiilor pedo-climati­­ce, prielnice, cit și tradiției. Vom semăna 80 de hectare. Brigada condusă de Ioan Simon lucrea­ză din plin acolo ... Semănatul inului a fost deja terminat pe toate cele 50 de hectare plani­ficate. Suntem­, de asemenea, în fața startului la semănatul porum­bului. Vom începe zilele acestea. Cele 400 de hectare sînt gata pregătite. Aici, cu îngrășămin­­tele chimice nu stăm chiar așa de bine. Așteptăm de la o zi la alta să primim azotatul de amoniu. Acolo, pe colinele molcome ale dealurilor, primăvara s-a în­­stăpînit cu verde crud de ier­buri și cu flori albe de ram. Iar prin vițele viguroase de vie severe au izbucnit în picarii grei ai mugurilor. Sub coaja sîngerie nebănuite puteri lu­crează metamorfoza miracu­loasă care va da oamenilor — ce azi lucrează și iubesc aceste dealuri domoale ale podgoriei — ciorchinii grei, cu boabele lor rubinii. . . Pentru cooperatori, mai înain­te de orice, poezia primăverii podgoriei înseamnă hărnicie, dăruire în muncă. Și pentru Ludovic Katona și pentru oa­menii harnici din echipa sa: Maria Deltzeg, Alexandru Ter­­țea, Iosif Török și ceilalți, încă cu multe zile în urmă ei au terminat de tuns și de prășit via. Acum ei completează go­lurile din vie. Pentru ca încă 3.000 de fire de viță de vie să-și adauge, în toamnele ce vor veni, rodul la recoltele bo­gate ale podgoriei. Pe cele 50 de hectare ale grădinii de legume a C.A.P.­ unde fermieră este inginera Eugenia Marcu, s-au semănat pînă acum 14 hectare cu mor­covi, pătrunjel, ridichi de lu­nă, salată, varză timpurie. S-au plantat două hectare cu roșii timpurii. Răsadurile pentru plantările următoare sînt și ele gata pregătite . . . Ni se spune că se­­ vor planta în continuare : 7 hectare cu to­mate, 6 cu varză, 7 cu ardei grași și gogoșari, 8 cu vinete, ca și alte culturi: fasole, dov­­leci, varză roșie, conopidă. . . Sectorului legumicol i se a­­cordă o atenție deosebită și de pe acum există certitudinea că el va aduce în scurt timp cooperativei tășnădene o bogată recoltă și, implicit, însemnate venituri. Afirmația se înteme­iază și pe faptul că s-au luat o serie de măsuri menite să asigure transformarea grădinii de legume într-o puternică fer­mă legumicolă. Ele constau în­tre altele în angajarea pentru acest sector al cooperativei 25 de lucrători care vor munci a în acord global. Cu prioritate, grădinii de legume, i s-a asigu­rat necesarul de îngrășăminte chimice : 300 kilograme de su­­perfosfat și 200 kilograme de azotat de amoniu la hectar. Tot aici sînt într-un stadiu avansat lucrările de­ irigare. Se termină zilele acestea executa­rea unui baraj care va acu­mula din valea Cehalului apro­ximativ 10.000 de metri cubi de apă pentru irigarea fermei de legume. Dacă mai adăugăm și grija inginerei Eugenia Marcu pentru aplicarea tuturor regulilor agro­tehnice, strădania ei de a se executa aici numai un lucru de înaltă calitate, dar mai ales dacă am adăuga hărnicia oame­nilor ce muncesc aici, putem vedea și aprecia, cu deplin, te­mei că ferma legumicolă va deveni — și poate de pe acum încă este —, unul dintre cele mai puternice sectoare ale Cooperativei agricole de produc­ție din Tășnad, B. ALEXANDRU Cu­ mai mulți beneficiari ai cursurilor externe ale Școlii populare de artă S­emnalăm de ani de zile în activitatea unor cămine culturale persistența unor pete albe, marcate prin absența unor genuri de formații artis­tice de amatori, inexistența anumitor activități și acțiuni, sărăcia genurilor de manifestare a actului cultural-educativ. Ne sînt mereu invocate ca motive restrîngerea numărului de posibili artiști amatori (prin migrația tineretulu­i spre oraș), inexistența unor in­structori care să dea acțiunilor girul inițiativei și al competenței. Rîndurile de față își propun să abor­deze cel de-al doilea termen implicat în cauza ne­ajunsurilor. Centrul de îndrumare a creației populare și a mișcării artistice de masă în colaborare cu Școa­la populară de artă din Satu Mare au căutat și au găsit un răspuns acestui deziderat: au fost organizate, astfel, cursuri de pregătire în cadrul Școlii populare de artă în timpul vacanțelor școlare (pentru a nu perturba procesul de învățămînt, instructorii fiind cadre didactice). Cu toată oportunitatea și utilitatea acestei forme de instruire, rezultatele încă nu sînt cele dorite, din cauza slabei participări la acestea — datorată interesului scăzut pe care-l demonstrează unii directori de cămine culturale. La început de an școlar au fost întocmite niște liste cu numele cadre­lor didactice ce vor frecventa în anul respectiv cursurile, acte ce dispun de aprobările necesare in­clusiv din partea Inspectoratului școlar județean. In virtutea acestora au fost investite niște sume, s-au făcut unele cheltuieli, dar... eficiența e nesatisfăcă­toare. Cu toate că Centrul de îndrumare a creației populare și a mișcării artistice de masă a expediat adrese directorilor de cămine culturale în timp util, chiar și înainte de actuala vacanță școlară, a revenit mai apoi cu telefoane, în cataloage continuă să ră­­mînâ încă locuri goale. Să fie vorba de refuzul unor cursanți? E greu de înțeles ca un intelectual din me­diul rural să refuze două săptămîni de instruire, de lărgire a orizontului spiritual, de informare culturală. Dacă consemnăm, însă, afirmațiile unor instructori cum că n-au fost anunțați de directorii de cămine culturale și prezența lor la curs se datorește infor­mării directe, personale, răspunsul trebuie căutat în altă parte... La aceasta, cît și la găsirea unor mă­suri de remediere a neajunsurilor ne va ajuta Co­mitetul de cultură și educație socialistă. Spre a potența importanța și eficiența practică a cursurilor consemnăm aprecierea inspectorului V. Ispirescu, de la Centrul de îndrumare a creației populare și a mișcării artistice de masă din Ieșu­, care, făcînd o vizită la cursurile externe Bucu­ale Școlii populare de artă din Satu Mare, remarca deo­sebite calități organizatorice, de structură și desfă­șurare a cursurilor, competența profesorilor, expri­mând regretul față de faptul că există prea puțini beneficiari ai acestei modalități de instruire OVIDIU SUCIU Agendă comunală: ¥ETIȘ Eforturi colective pentru modernizare Aflăm de la tova­rășul Gheorghe Me­­reuță, secretar al Consiliului popular Vetiș, că moderni­zarea drumului nunal principal ce­re­prezintă unul din obiectivele, ce vor fi realizate în acest an prin contribuția voluntar-patriotică și bănească a cetățe­nilor comunei. S-au făcut deja amenajări pe o distanț de 1,5 km, iar cu­­rînd va începe asfaltarea vei porțiuni, respecti­Pînă la finele anului vor fi asfaltați cei pa­tru km, de la șo­seaua națională Sa­tu Mare — Cărei pînă în centrul loca­lității Vetiș, urmînd ca anul viitor as­faltarea să fie con­tinuată pînă în satul Oar. Merită releva­tă activitatea depu­taților Gheorghe Si­­laghi, Ana Varvara Lazăr, Reiz, Ve­ronica Chirac și Sigismund Dali, ca­re au contribuit la mobilizarea cetățe­nilor pentru efectua­rea lucrărilor necali­­ficate și la achita­rea contribuției bă­nești, valoarea a­­cesteia ridicîndu-se la 70.000 lei. Exem­plul vetișenilor va fi urmat și de locui­torii Oatului, învitație La intrarea în comună, pe o supra­față de 4 km, se întind apele noului heleșteu, a cărui populare cu pește va fi încheiată peste cîteva zile. Amatorilor de produse culinare din pește Ie va fi oferită în vara aceasta o plăcută surpriză: pe malul heleșteului se va deschide un restaurant speciali­zat în produse de pescărie. O excursie la Vetiș va oferi, prin urmare, aer, apă, soare și o masă pes­cărească gustoasă. Bunî gospodari Lunile de primăvară sînt nu­mite de locuitoarele Vetișului „luni ale curățeniei“ și gene­rează an de an eforturi pentru înfrumusețarea curților, grădi­nilor, străzilor. Simțul gospo­dăresc și gustul pentru frumos al femeilor se face simțit la tot pasul: trotuarele sînt mă­turate zilnic, pereții caselor proaspăt zugrăviți, iar îndără­tul gardurilor vopsite, mai ales în alb, se aliniază straturi în­grijite din care rid zambile, narcise, stînjenei pitici și alte flori de primăvară. Eforturile sînt meritate, căci pun în va­loare frumusețea caselor noi, ce atestă bunăstarea. In ulti­mii ani au fost eliberate de către Consiliul popular peste 150 de autorizații de con­strucție, iar în ultima vreme se solicită pentru străzile principale autorizații pen­tru case cu etaj, potrivit noii schițe de sistematizare. Așa­dar, liniștea și verdeața spe­cific ruralului se vor comple­ta, din ce în ce mai mult, cu dimensiunile pe verticală ce apropie satele patriei de pei­sajul urban. Atente, gazetele! Și fiindcă am pomenit de simțul gospodăresc, nu ne putem abține să nu facem o observație: orice amănunt ne­lalocul său, deranjează. Cu atît mai mult cind este vorba de o gazetă de perete. In fa­ta sediului C.A.P. o aseme­nea gazetă anunță prin titlu că ar fi vorba de un Panou de onoare. Dar o rubrică fără tit­lu conține un ziar „Scînteia“ din 6 februarie, (!) iar alte două rubrici destinate „sfatu­lui agronomului“ și „noutăților zilei“, servesc doar pentru afi­șarea unor coperte de cărți constituind „noutăți“ editoriale (în aceeași clădire se află bi­blioteca — închisă în timpul vizitei noastre și fără orar de funcționare). Sperăm că la viitoarea noas­­tră vizită, gazetele de perete să prezinte ceea ce se anunță prin titlu și... la ordinea zilei,

Next