Cronica Sătmăreană, aprilie-decembrie 1974 (Anul 7, nr. 1896-1959)
1974-04-16 / nr. 1908
2 CRONICA SATMAREANA Marți 16 aprilie 1972 Cronica CULTURALĂ " Cea de a treia săptămînă a lunii aprilie este consacrată unei manifestări de prestigiu: „Zilele cărții științifice și tehnice“. Cu acest prilej, Centrala cărții, sub îndrumarea Consiliului Culturii și Educației Socialiste, organizează în Întreaga țară un ciclu de acțiuni. Despre semnificația evenimentului și manifestările care vor avea loc pe plan județean ne-a oferit amănunte tovarășul cineva Octavian Pop, directorul Centrului de librării al județului Satu Mare. — In contextul cupărilor educative proape toate fronturile, care este semnificația actualei manifestări? — „Zilele cărții științifice și tehnice“, acțiune pe plan național, este doar una din manifestările care converg spre întîmpinarea de-a 30-a aniversări celei eliberării patriei și Congresului al XI-lea al partidului. In aceste zile vrem să ne întîlnim cu editorii și cititorii de carte tehnico-științifică, pentru că ne preocupă în cel mai înalt grad perfectarea unei legături strînse pe axa editor-cititor. Sub scriitoracest aspect, ieșind din limitele acestor „zile“ vrem să desfășurăm un ciclu de acțiuni, cu participarea nemijlocită a cititorilor, în așa fel incit municipiul nostru să intre și în circuitul național al valorilor intelectuale, prin carte. — Acțiunea are și semnificație concretă, cu o o anumită finalitate? — Desigur. Am invitat un redactor de specialitate din partea Editurii tehnice, pentru ca, prin discuțiile cu specialiștii, să vedem dacă editurile profilate pe cartea tehnică și științifică răspund cerințelor economiei naționale. Vom încerca să vedem dacă putem fi mulțumiți în comparație cu cea editurilor din activitaalte țări — Pentru că activitatea dv. este strîns legată de aceea a editurilor, sînteți mulțumit de activitatea acestora, în direcția cărții tehnice și științifice? —• Nu sînt mulțumit, pentru că nu există cunoaștere precisă a cerințelor. De asemenea, între unele edituri există paralelisme în editare, aceasta din rațiuni comerciale, fără a se avea în vedere conținutul, ceea ce duce la o orientare nu întotdeauna bună. La noi apar multe și folositoare cărți științifico-fantastice, dar este necesar ca editurile să-și coreleze mai mult activitatea cu realitățile economice ale țării, cu etapa actuală în care ne aflăm. In ultima vreme s-au făcut unele eforturi. De pildă, „Știința pentru toțt“ este o nouă colecție, la un nivel accesibil și cu un preț acceptabil. — O ultimă întrebare: Care sînt acțiunile pe care le organizați in cursul săptămînii? — In ziua de 15 aprilie, la Librăria „Dacia“ s-a deschis o expoziție cu noutăți editoriale și cu cele mai valoroase cărți tehnico-științifice; a fost amenajată, de asemenea, o vitrină specială cu caracter permanent. 16 aprilie, la întreprinderea „Unio“ va avea loc o întîlnire cu redactorul șef al redacției pentru construcția de mașini din cadrul Editurii tehnice. In dupămasa aceleiași zile, la Librăria „Dacia“ va avea loc deschiderea festivă. 17 aprilie: întîlnire cu inginerii și tehnicienii întreprinderii ,,23 August“, cu participarea aceluiași invitat. 18 și 19 aprilie: expoziții de stradă cu vînzare. Discuție consemnată de S. DELEANU „Zilele cărții științifice și tehnice“ întotdeauna am admirat afecțiunea unui anume public pentru muzica ușoară, constanța adeziunii sale gen, chiar dacă de multe ori la — și poate prea de multe ori — i s-au oferit spectacole mediocre, sub linia de plutire. S-a aplaudat și atunci, condescendent, au fost aplaudate de fapt niște posibile prezențe, ceea ce ar fi putut să fie, himera lor- Aplauze pentru NORD-TON lata, insă, că există și prilejuri în care o sală plină aplaudă sincer, biseazătuziast. Un asemenea testemi i-a oferit spectacolul dat, cu citeva zile în urmă, de formația NORD-TON a Casei municipale de cultură. Am asistat la un spectacol salvat de amatorism, curat, în care responsabilitatea artistică și-a pus girul. Orchestrei lui Zoltán Kicsid i se pot atribui virtuți estetice incontestabile. Se simte exercițiul competent condus, priceperea oamenilor, pasiunea orchestranților. Prezențele solistice, deși inegale, au oferit interpretări de o deosebită acuratețe stilistică, fondate pe talente native, îndeosebi prin Laura Nicolovici și Alexandru Ganea — adevărate revelații — prima etalând o voce caldă, lirică, cu modulații sensibile și multă dezinvoltură, al doilea m alter Hodovanschi, înzestrat, de asemenea, cu o voce caldă, profundă și cu multă sensibilitate. Cei doi au realizat adevărate microrecitaluri. Lor li se adaugă Ani Csul (mult evoluată și cu șanse de ascensiune), Sile Maxim, Lia Șipoș și Livia Toader. In programul muzical au fost intercalate și trei dansuri (coregraf Gavril Oros), uzitîndu-se de costumație adecvată, joc de lumini etc. Liantul punctelor din program a fost realizat prin intervențiile uneori de real umor ale prezentatorului (Ion Gavrilaș), realizator și al regiei. De fapt spectacolul a luat forma unui Pseudo-Tele-Top, soliștii fiind prezenți în permanență in scenă, in jurul unei mese — formulă inedită de succes ... Deci, aplauze pentru NORD-TON S. OVIDIU ----мтгиптпп1»мшппптптгм1гшг1Ш1Ш11ГШ1Ш1Ш^ттг1Ш1¥Т1^» mi I hi um.................- smsmmmsm шш' щтшзщ ттщ Costin Popescu „ШНЕТА Ш1 DESCHISĂ“ o nouă premieră la Casa municipală de cultură După succesele repurtate cu comedia „Tache, Ianke și Cadîr“ de Victor Ion Popa, artiștii amatori ai Casei municipale de cultură rețin atenția cu o nouă premieră. De data aceasta, este vorba de o „piesă socială pentru tineret“, subtitlu care aparține autorului, cu scopul de a-și dezvălui intențiile: crearea unei lucrări dramatice care să aducă în fața spectatorilor o problemă de strictă actualitate: integrarea socială a tinerilor, mai ales a unei anumite categorii de tineri. Montarea unei asemenea piese poate să producă reale satisfacții. Deși debutează ca autor dramatic (după cite știm), actorul Costin Popescu, creator a numeroase roluri cu o distinctă ținută artistică, își valorifică aici experiența de pe scenă în privința dirijării conflictului și calitatea de observator social în selecția faptelor, demonstrînd că știe să pună în gura personajelor replici cu priză la public (numai că la acest ultim aspect oricînd sînt posibile completări). Piesa începe furtunos, cu conflictul dintr-un Cafe-bar bucureștean, pentru ca identificarea „combatanților“ (Marin și Rudi Velescu) și cercetarea lor să dezvăluie nu doar cauzele superficiale ale incidentului, ci și pe cele adevărate, profunde. Cercetările celor doi lucrători de miliție antrenează și alte persoane al căror numitor comun este rostul lor în societate, felul în care încearcă să-și croiască un drum. Tinerii sînt plasați în cîmpul magnetic al influențelor, al mirajului, dar unde acționează și suficiente forțe oneste. Convertirile sînt la modă, dar nu toate par verosimile (de pildă, cea a Monei de către Rudi Velescu). Finalul anchetei și al piesei aduce clarificări în orientarea personajelor, rămînînd deschis doar cazul „proxenetului“ Rudi Velescu, parazit cu aere de mare cineast, specialist în atentate la pudoare. Pentru regizorul Kisfalussy Bălint și colectivul de interpreți s-a ridicat pretențioasa sarcină a înțelegerii și nuanțării rolurilor. In cele mai multe cazuri asistăm la interpretări mature, pline de talent și personalitate, se remarcă mai ales în Interpreții creațiile negative. Astfel, elevul Ștefan Mare creează un Rudi Velescu arogant și ironic, care-și adulmecă prada și o ademenește cu mișcări de felină.Ana Doboș, devine pe scenă o veritabilă actriță cu pretenții (Didii Popescu), afișînd un vocabular prețios și dicție voit diferențiată, o gamă a manierelor îmbibate de snobism. Deși nu are un rol de aceleași dimensiuni, Vasile Leordean (Marin) știe, ca și colegii menționați, să comunice și prin gesturi, nu doar prin cuvinte. De asemenea, Aurelia Iojilean (doamna Popescu), ajutată și de text, reușește doar în cîteva replici să cîștige simpatia publicului. Cealaltă categorie de personaje aduce roluri care încă nu se ridică în totalitate la nivelul primelor. E drept că și realizarea lor e mai dificilă, de unde și necesitatea de a se persevera la repetiții. Eleva Valeria Bancoș sugerează bine naivitatea Monei, părînd să dea rolul cu cea mai clară tentă psihologică. Prea monotoni ni s-au părut Gheorghe Leordean, (Maiorul) și Gheorghe Simion (Locotenentul), deși textul le-ar fi permis diferențierile de ton. In rolul Frusinei, debutantă Elisabeta Farcaș și-a învins numaii o parte din emoții, în timp ce Cornel Pop, debutant și el, are o apariție bună ca ținută, dar este neconvingător în rostire. Celelalte componente ale montării (decor, lumină, sunet), fără să se remarce în mod deosebit, își dovedesc utilitatea. Spectacolul reușește să capteze atenția publicului, dar pe alocuri unele condensări ar fi binevenite, i-ar aduce mai multă mișcare. De asemenea, menționînd eforturile tuturor artiștilor amatori din distribuție, pledăm pentru continuitatea muncii, în așa fel încît viitoarele apariții să aibă și mai multă cursivitate. AL. HANCU I Cinstire slujitorilor sătmăreni ai Thaliei Sub zodia vremurilor cîrmuite cu înțelepciune noi, și clarviziune de partid, română a Teatrului de secția Nord și-a aniversat recent 5 ani de viață și activitate, în slujba unor idealuri înălțătoare. Continuînd o bună tradiție a Teatrului, despre care am scris cu plăcere și la a 20-a aniversare a secției maghiare pe lista manifestărilor omagiale s-a înscris în ultimele zile și o apariție editorială, realizată sub auspiciile Comitetului județean de cultură și educație socialistă Satu Mare, o culegere de imagini, nume și date care sintetizează eforturile „primului cincinal de creație“. Avînd dimensiunile unei plachete și o ținută grafică distinsă, actul în sine are mai întîi o valoare documentară, pentru că iubitorului mai vechi sau mai nou al scenei sătmărene i se oferă imaginea acestui început de istorie. De aceea, după un argument sintetic și programatic, facem cunoștință peste ani cu membrii fondatori ai secției române (din rîndul cărora îi admirăm pe cei rămași și azi în mijlocul urbei milenare — Mihai Raicu, Viorica Suciu, Ion Tifor, Alexandru Mitea, George Albu, Deda Graur), ca apoi un panoramic să prezinte actualul colectiv artistic, veritabil dialog al generațiilor, unite întru pasiunea pentru educația publicului. In strînsă corelație se află apoi următoarele secțiuni: repertoriul și ecourile din presă, mărturii certe ale travaliului regizoral și actoricesc. Alături de presa locală, sînt prezente aici ziare și reviste de prestigiu, care subliniază realizările scenice de valoare: Scînteia, Teatrul, Contemporanul, Tribuna, Familia ș.a. Partea cea mai atractivă a plachetei este ultima, rezervată cîtorva secvențe din spectacole. Ceea ce pînă aici era o statică înșiruire de titluri, autori, date și nume devine acum imagine. Documentul capătă viață, mișcare, fotografiile vorbesc și azi spectatorului și-i transmit încleștarea de cuvinte și fapte a istoriei (Viteazul de Paul Anghel, Buna noapte nechemată de Al. T. Popescu), detașarea ironică a lui Oscar Wilde, rîsul sau caustic (O noapte Spumos furtunoasă de Caragiale, Muza de la Burdujeni de Alecsandri, Căsătoria de Gogol, Războiul vacii de Avermaete) ori atmosfera antrenantă a dezbaterilor etice (Oțelul după C. Chiriță, Colegii de V. Axionov și I. Starovoi). Cele 35 de fotografii sînt tot atîtea dovezi de dăruire și pasiune în muncă, de imaginație talent, oferite cu generozitașite publicului. Frumos inspirat și echilibrat alcătuită, placheta face dovada unor certe realizări artistice, o convingătoare demonstrație a potențialului artistic acumulat (în pofida deselor predări de ștafetă), garanția sigură a izbînzilor de viitor. Cu faptele de artă depozitate în aceste file cu cele се-și așteaptă întrușichiparea, pe linia angrenării ferme și declarate în efervescența culturală a momentului, se va scrie istoria acestui tînăr și neobosit colectiv artistic, căruia îi dorim, după o cunoscută sintagmă populară, tinerețe fără bătrînețe, rn PEISAJ SATMAREAN FotO: GH. IANCL Prind viată măsurile adoptate (Urmare din pag. 1) — In unitățile I.A.S. din județul nostru sînt folosite toate resursele de apă pentru combaterea secetei? — Nu pot afirma acest lucru. Rezervele de apă sînt valorificate numai la nivelul dotărilor ce le avem. Resurse de irigare sînt însă mult mai mari. La I.A.S. Odoreu, bunăoară, am putea iriga — din canalele de desecări — suprafețe destul de mari dacă am dispune de motopompe. Ar fi foarte necesar să udăm noile plantații de vie și pomi, dar pentru aceasta ne-ar trebui cel puțin 4 autocisterne — In planul Comitetului județean de partid și al Consiliului popular județean sînt prevăzute și măsuri privind folosirea unor mijloace aparținătoare altor unități, ați făcut demersuri în această direcție? — Noi am mers în primul rnd pe valorificarea resurselor de care dispunem. Dar vom face intervenții pentru a primi ajutoare din afară. Sperăm să fim ajutați în această direcție Activitate rodnică, plină de dăruire, pe ogoarele Tășnadului "Azi — ne spune președintele C.A.P. Tășnad, tovarășul Anton Gozner — am început semănatul cînepii de fuior, o cultură ce are la noi o pondere destul de importantă, atît datorită condițiilor pedo-climatice, prielnice, cit și tradiției. Vom semăna 80 de hectare. Brigada condusă de Ioan Simon lucrează din plin acolo ... Semănatul inului a fost deja terminat pe toate cele 50 de hectare planificate. Suntem, de asemenea, în fața startului la semănatul porumbului. Vom începe zilele acestea. Cele 400 de hectare sînt gata pregătite. Aici, cu îngrășămintele chimice nu stăm chiar așa de bine. Așteptăm de la o zi la alta să primim azotatul de amoniu. Acolo, pe colinele molcome ale dealurilor, primăvara s-a înstăpînit cu verde crud de ierburi și cu flori albe de ram. Iar prin vițele viguroase de vie severe au izbucnit în picarii grei ai mugurilor. Sub coaja sîngerie nebănuite puteri lucrează metamorfoza miraculoasă care va da oamenilor — ce azi lucrează și iubesc aceste dealuri domoale ale podgoriei — ciorchinii grei, cu boabele lor rubinii. . . Pentru cooperatori, mai înainte de orice, poezia primăverii podgoriei înseamnă hărnicie, dăruire în muncă. Și pentru Ludovic Katona și pentru oamenii harnici din echipa sa: Maria Deltzeg, Alexandru Terțea, Iosif Török și ceilalți, încă cu multe zile în urmă ei au terminat de tuns și de prășit via. Acum ei completează golurile din vie. Pentru ca încă 3.000 de fire de viță de vie să-și adauge, în toamnele ce vor veni, rodul la recoltele bogate ale podgoriei. Pe cele 50 de hectare ale grădinii de legume a C.A.P. unde fermieră este inginera Eugenia Marcu, s-au semănat pînă acum 14 hectare cu morcovi, pătrunjel, ridichi de lună, salată, varză timpurie. S-au plantat două hectare cu roșii timpurii. Răsadurile pentru plantările următoare sînt și ele gata pregătite . . . Ni se spune că se vor planta în continuare : 7 hectare cu tomate, 6 cu varză, 7 cu ardei grași și gogoșari, 8 cu vinete, ca și alte culturi: fasole, dovleci, varză roșie, conopidă. . . Sectorului legumicol i se acordă o atenție deosebită și de pe acum există certitudinea că el va aduce în scurt timp cooperativei tășnădene o bogată recoltă și, implicit, însemnate venituri. Afirmația se întemeiază și pe faptul că s-au luat o serie de măsuri menite să asigure transformarea grădinii de legume într-o puternică fermă legumicolă. Ele constau între altele în angajarea pentru acest sector al cooperativei 25 de lucrători care vor munci a în acord global. Cu prioritate, grădinii de legume, i s-a asigurat necesarul de îngrășăminte chimice : 300 kilograme de superfosfat și 200 kilograme de azotat de amoniu la hectar. Tot aici sînt într-un stadiu avansat lucrările de irigare. Se termină zilele acestea executarea unui baraj care va acumula din valea Cehalului aproximativ 10.000 de metri cubi de apă pentru irigarea fermei de legume. Dacă mai adăugăm și grija inginerei Eugenia Marcu pentru aplicarea tuturor regulilor agrotehnice, strădania ei de a se executa aici numai un lucru de înaltă calitate, dar mai ales dacă am adăuga hărnicia oamenilor ce muncesc aici, putem vedea și aprecia, cu deplin, temei că ferma legumicolă va deveni — și poate de pe acum încă este —, unul dintre cele mai puternice sectoare ale Cooperativei agricole de producție din Tășnad, B. ALEXANDRU Cu mai mulți beneficiari ai cursurilor externe ale Școlii populare de artă Semnalăm de ani de zile în activitatea unor cămine culturale persistența unor pete albe, marcate prin absența unor genuri de formații artistice de amatori, inexistența anumitor activități și acțiuni, sărăcia genurilor de manifestare a actului cultural-educativ. Ne sînt mereu invocate ca motive restrîngerea numărului de posibili artiști amatori (prin migrația tineretului spre oraș), inexistența unor instructori care să dea acțiunilor girul inițiativei și al competenței. Rîndurile de față își propun să abordeze cel de-al doilea termen implicat în cauza neajunsurilor. Centrul de îndrumare a creației populare și a mișcării artistice de masă în colaborare cu Școala populară de artă din Satu Mare au căutat și au găsit un răspuns acestui deziderat: au fost organizate, astfel, cursuri de pregătire în cadrul Școlii populare de artă în timpul vacanțelor școlare (pentru a nu perturba procesul de învățămînt, instructorii fiind cadre didactice). Cu toată oportunitatea și utilitatea acestei forme de instruire, rezultatele încă nu sînt cele dorite, din cauza slabei participări la acestea — datorată interesului scăzut pe care-l demonstrează unii directori de cămine culturale. La început de an școlar au fost întocmite niște liste cu numele cadrelor didactice ce vor frecventa în anul respectiv cursurile, acte ce dispun de aprobările necesare inclusiv din partea Inspectoratului școlar județean. In virtutea acestora au fost investite niște sume, s-au făcut unele cheltuieli, dar... eficiența e nesatisfăcătoare. Cu toate că Centrul de îndrumare a creației populare și a mișcării artistice de masă a expediat adrese directorilor de cămine culturale în timp util, chiar și înainte de actuala vacanță școlară, a revenit mai apoi cu telefoane, în cataloage continuă să rămînâ încă locuri goale. Să fie vorba de refuzul unor cursanți? E greu de înțeles ca un intelectual din mediul rural să refuze două săptămîni de instruire, de lărgire a orizontului spiritual, de informare culturală. Dacă consemnăm, însă, afirmațiile unor instructori cum că n-au fost anunțați de directorii de cămine culturale și prezența lor la curs se datorește informării directe, personale, răspunsul trebuie căutat în altă parte... La aceasta, cît și la găsirea unor măsuri de remediere a neajunsurilor ne va ajuta Comitetul de cultură și educație socialistă. Spre a potența importanța și eficiența practică a cursurilor consemnăm aprecierea inspectorului V. Ispirescu, de la Centrul de îndrumare a creației populare și a mișcării artistice de masă din Ieșu, care, făcînd o vizită la cursurile externe Bucuale Școlii populare de artă din Satu Mare, remarca deosebite calități organizatorice, de structură și desfășurare a cursurilor, competența profesorilor, exprimând regretul față de faptul că există prea puțini beneficiari ai acestei modalități de instruire OVIDIU SUCIU Agendă comunală: ¥ETIȘ Eforturi colective pentru modernizare Aflăm de la tovarășul Gheorghe Mereuță, secretar al Consiliului popular Vetiș, că modernizarea drumului nunal principal cereprezintă unul din obiectivele, ce vor fi realizate în acest an prin contribuția voluntar-patriotică și bănească a cetățenilor comunei. S-au făcut deja amenajări pe o distanț de 1,5 km, iar curînd va începe asfaltarea vei porțiuni, respectiPînă la finele anului vor fi asfaltați cei patru km, de la șoseaua națională Satu Mare — Cărei pînă în centrul localității Vetiș, urmînd ca anul viitor asfaltarea să fie continuată pînă în satul Oar. Merită relevată activitatea deputaților Gheorghe Silaghi, Ana Varvara Lazăr, Reiz, Veronica Chirac și Sigismund Dali, care au contribuit la mobilizarea cetățenilor pentru efectuarea lucrărilor necalificate și la achitarea contribuției bănești, valoarea acesteia ridicîndu-se la 70.000 lei. Exemplul vetișenilor va fi urmat și de locuitorii Oatului, învitație La intrarea în comună, pe o suprafață de 4 km, se întind apele noului heleșteu, a cărui populare cu pește va fi încheiată peste cîteva zile. Amatorilor de produse culinare din pește Ie va fi oferită în vara aceasta o plăcută surpriză: pe malul heleșteului se va deschide un restaurant specializat în produse de pescărie. O excursie la Vetiș va oferi, prin urmare, aer, apă, soare și o masă pescărească gustoasă. Bunî gospodari Lunile de primăvară sînt numite de locuitoarele Vetișului „luni ale curățeniei“ și generează an de an eforturi pentru înfrumusețarea curților, grădinilor, străzilor. Simțul gospodăresc și gustul pentru frumos al femeilor se face simțit la tot pasul: trotuarele sînt măturate zilnic, pereții caselor proaspăt zugrăviți, iar îndărătul gardurilor vopsite, mai ales în alb, se aliniază straturi îngrijite din care rid zambile, narcise, stînjenei pitici și alte flori de primăvară. Eforturile sînt meritate, căci pun în valoare frumusețea caselor noi, ce atestă bunăstarea. In ultimii ani au fost eliberate de către Consiliul popular peste 150 de autorizații de construcție, iar în ultima vreme se solicită pentru străzile principale autorizații pentru case cu etaj, potrivit noii schițe de sistematizare. Așadar, liniștea și verdeața specific ruralului se vor completa, din ce în ce mai mult, cu dimensiunile pe verticală ce apropie satele patriei de peisajul urban. Atente, gazetele! Și fiindcă am pomenit de simțul gospodăresc, nu ne putem abține să nu facem o observație: orice amănunt nelalocul său, deranjează. Cu atît mai mult cind este vorba de o gazetă de perete. In fata sediului C.A.P. o asemenea gazetă anunță prin titlu că ar fi vorba de un Panou de onoare. Dar o rubrică fără titlu conține un ziar „Scînteia“ din 6 februarie, (!) iar alte două rubrici destinate „sfatului agronomului“ și „noutăților zilei“, servesc doar pentru afișarea unor coperte de cărți constituind „noutăți“ editoriale (în aceeași clădire se află biblioteca — închisă în timpul vizitei noastre și fără orar de funcționare). Sperăm că la viitoarea noastră vizită, gazetele de perete să prezinte ceea ce se anunță prin titlu și... la ordinea zilei,