Cronica, 1968 (Anul 3, nr. 1-52)
1968-01-06 / nr. 1
CRONICA ÎN ACTUALITATE TELEGRAME La apariția numărului o sută al revistei „Cronica“, Comitetul regional Iași al Partidului Comunist Român felicită călduros întregul colectiv de redacție al tinerei publicații ieșene. In cei doi ani de apariție, „Cronica“ și-a adus o importantă contribuție la nobila operă de răspîndire în mase a cuvîntului partidului, dezbătînd cu pasiune și competență variate probleme ale actualității, continuînd — în climatul spiritual al Iașului întinerit — tradiția publicisticii moldovene. Pe temeiul succeselor repurtate, „Cronica“ va milita și în viitor pentru îmbogățirea vieții spirituale a Iașului, a tuturor forțelor creatoare, pentru evidențierea și formarea în jurul revistei a tinerelor talente și afirmarea lor în contextul culturii naționale. Dorim „Cronicii“ noi și statornice succese. COMITETUL REGIONAL IAȘI AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Apariția numărului 100 al revistei CRONICA este un prilej de sincere bucurii pentru toți iubitorii de cultură din țara noastră. Cu un sentiment de satisfacție colegială am urmărit evoluția tinerei publicații ieșene, contribuția acesteia la promovarea unei literaturi de calitate, la întreținerea unui climat intelectual viu, teren prielnic afirmării tot mai puternice a spiritualității poporului nostru. La apariția numărului 100, Gazeta literară adresează revistei Cronica, întregului colectiv redacțional, un călduros salut, cele mai bune urări de noi succese în serviciul literaturii, artei și culturii românești. „GAZETA LITERARĂ“ Cu prilejul apariției celui de al 100-lea număr, felicităm din toata inima Cronica ieșeană, prezență remarcabilă în peisajul publicisticii noastre. „LUCEAFĂRUL“ Cu prilejul apariției nr. 100 al revistei CRONICA, colectivul redacțional al Vieții românești văurează noi succese în activitatea dv. redacțională care continuă, în Iașul nou, tradiția literară, culturală, a fostei capitale a Moldovei. „VIAȚA ROMÂNEASCĂ“ Redactorii revistei „Ramuri“, cititori fervenți ai „Cronicii“, salută cu căldură apariția nr. 100 al săptămânalului ieșean, Harnicului și inspiratului colectiv de redacție cît mai multe izbînzi în nobilele sale strădanii. „RAMURI“ La apariția numărului 100 al revistei pe care o editați cu lăudabilă pasiune și dragoste pentru înflorirea continuă a culturii noastre socialiste, vă felicităm din inimă și vă trimitem un salut colegial, dorindu-vă succese neîntrerupte în activitatea dvs. viitoare. „IAȘUL LITERAR“ Numărul 100 al Cronicii constituie un eveniment nu numai pentru redacția săptămînalului politic, social, cultural ieșean, ci și pentru celelalte publicații din acest străvechi centru al culturii, unde tînăra revistă își aduce contribuția la continuarea tradiției exemplare a publicisticii noastre, la ridicarea ei la nivelul cerințelor actuale. Este o aniversare ce înmănuchiază în jurul revistei gândurile tuturor cititorilor, care văd în paginile ei o oglindă vie a activității creatoare din Moldova și din întreaga țară, o tribună a culturii înaintate ce se făurește în patria noastră sub conducerea înțeleaptă a partidului. Cu sentimente de aleasă prețuire și dragoste, colectivul redacțional al ziarului „Flacăra Iașului“ adresează, cu ocazia acestei sărbătoriri, sincere felicitări colectivului revistei „Cronica“ și-i urează succese tot mai mari în activitatea de viitor. „FLACĂRA IAȘULUI“ Cu prilejul apariției numărului 100 al revistei CRONICA, colectivul de redacție al ATENEULUI felicită cu căldură entuziastă echipa de scriitori, publiciști, oameni de știință și cultură, care reînvie, în paginile săptămînalului ieșean, bogatele tradiții umaniste și cărturărești ale scrisului moldovenesc. Cele 100 de apariții ale tinerei publicații social-culturale au redimensionat profilul complex care nu a încetat să definească gîndirea și sensibilitatea creatoare a literaturii și publicisticii de pe aceste meleaguri de străveche cultură moldovenească. Prin profunzimea și competența cu care colectivul CRONICII ilustrează variate domenii, ca beletristica, critica și teoria literară, filozofia, științele, anchetele sociologice și altele, revista ieșeană și-a cîștigat un binemeritat prestigiu, dovedindu-se o tribună de elevată ținută ideologică și artistică, pentru promovarea marilor idealuri ale contemporaneității. însuflețită de aceleași aspirații, revista ATENEU urează publicației ieșene noi succese în nobila sa activitate închinată înfloririi culturii noastre socialiste. „ATENEU“ Stimați colegi de redacție, vă felicităm călduros pentru inima, inteligența și forța creatoare sădită număr de număr în revista noastră timp de 100 de săptămîni. Prin CRONICA, Iașul și Moldova ne-au devenit și mai apropiate. Vă dorim aceeași rodnică activitate și pe viitor. „TRIBUNA“ TELEGRAME — 12 De curînd, academicianului Iorgu Iordan i s-a decernat, la Iași, titlul de Doctor Honoris Causa al Universității „Al. I.Cuza“. Folosind acest prilej, ne-am adresat eminentului om de știință, ale cărui lucrări și a cărui prezență activă la diverse congrese internaționale s-au constituit drept contribuții la cunoașterea și aprecierea lingvisticii românești pe toate meridianele globului, solicitîndu-i prezentul interviu. Academicianul Iorgu Iordan, director al Institutului de lingvistică din București și deținător și al distincției de Doctor Honoris Causa al Universităților Montepellier și Humboldt a binevoit să răspundă la întrebarea noastră, referitoare la actualele orientări în lingvistică, începînd prin a preciza : Lingvistica actuală se caracterizează printr-o mare bogăție de preocupări. Este vorba de lingvistica, nu numai românească, ci mondială. Această bogăție se datorește și unui progres inevitabil, ca, de altfel, și în celelalte discipline știintifice. Se datorește, în același timp, și apariției unor concepții și metode noi, cele mai multe necunoscute înainte de primul război mondial, deși își au izvorul în lucrări anterioare. Punctul de plecare al celor mai multe noutăți din domeniul lingvisticii îl constituie, fie direct, ceea ce se produce în majoritatea cazurilor, fie indirect, doctrina lui Ferdinand Saussure, cunoscutul lingvist elvețian care a publicat foarte puțin în timpul vieții sale și care a ajuns să fie cunoscut, mai ales in ce privește aspectele teoretice de lingvistică generală ale lui, după moarte. Curentele și metodele noi care au punctul de plecare în concepția lui Saussure poartă numele de structuralism și aceasta din cauză că lingviștii care se practică văd în limbă o structură, adică un fel de construcție asemănătoare, în linii mari, cu o construcție materială — să-i zicem — un edificiu, în care totul se ține : fiecare element este legat strîns de celelalte elemente și soarta fiecăruia depinde de soarta celorlalte. Altfel spus, elementele care constituie limba se condiționează reciproc. Din acest punct de vedere, se poate spune că structuralismul conține ideea marxistă a interdependenței elementelor constitutive ale unui fenomen. Structuralismul, în sens filozofic ? — Nu. Ca metodă, Structuralismul mai presupune și ideea de sistem, care nu e o noutate. E adevărat că tot Saussure, adică un lingvist, oarecum modern, a insistat mult asupra faptului că limba este un sistem de semne, însă ideea în sine, de fapt constatarea că limba alcătuiește un sistem, exista și înainte de Saussure. Datorită lui s-a ajuns la definirea sistemului și a efectelor lui în existența limbajului uman. In sensul că modificările care se produc în structura unei limbi au caracter sistematic. Nu se produc la întîmplare. Sînt determinate tocmai de legătura strinsă dintre elementele alcătuitoare ale limbii. — Structuralismul, ca metodă, este prezent numai în lingvistică ? — Structuralismul a început, în vremea din urmă, să se extindă și în studiile de critică literară. Aici nu sînt academicianului IORGU IORDAN i s-a conferit titlul de DOCTOR HONORIS CAUSA al Universității din Iași în măsură să spun ceva mai apropiat de realitate, de adevăr, din cauză că nu urmăresc problema. Dar în critica noastră, după modelul unei anumite critici apusene, începe să se vorbească, din ce în ce mai mult, despre structura operei literare. Sigur că opera literară este și ea o structură, cum este și limba, prin urmare poate fi și ea studiată. Dintr-o polemică, despre care am luat cunoștință numai printr-un articol împotriva structuralismului literar, articol al cărui autor este Adrian Marino, am dedus că structuraliștii literari înțeleg să analizeze foarte adine și subtil opera literară, așa cum analizează structuraliștii limbai. La lingviști, metoda aceasta este suficientă, pentru că duce la cunoașterea mai profundă,!n esența ei, a limbii. Și scopul** lingvisticii, ne structuralistă, ne tradițională (cum se spune despre lingvistica veche, care continuă nu existe) este—nu?— cunoașterea obiectului studiat, adică a limbii. Atît ! In domeniul criticii literare, aici mă refer la ce spunea Adrian Marino — și eu cred că are dreptate, — nu-i de ajuns să cunoaștem structura operei literare, cum este ea alcătuită. Opera literară se deosebește de limbă prin faptul că trebuie să îndeplinească anumite condiții de ordin artistic. Ceea ce nu există în cazul limbii. Deși limba contribuie la ceea ce se numea, într-o vreme, măiestrie artistică. Critica, spune Adrian Marino, trebuie să facă și aprecieri, să emită judecăți de valoare. (continuare în pag. a 10-a) I. Friduș Pseudo-bilanț Rubrica a cărui oaspete sînt săptămînă de săptămînă împlinește și ea un număr apreciabil de apariții. In fiecare luni dimineață, telefonul „Cronicii" sună sus, la „lașul literar" — o voce care nu poate fi decît a unui secretar general de redacție îmi amintește impacientată că ora 9 a trecut oarecum — și astfel ziua de luni a devenit de mult un binecuvîntat prilej de conversații prietenești și justificări reciproce. A ține o rubrică de sport într-o revistă cu larg profil, înseamnă foarte multe lucruri. Pentru rude înseamnă că semnatarul este, incontestabil, o prezență fără de care săptămînile n-ar mai putea trece. Pentru persoanele serioase — o dovadă că semnatarul e neserios. Pentru unii microbiști — o ocazie unică de a da un leu pe o săptămînă în speranța că în chenarul din josul paginii a doua vor mai găsi descrisă o dată faza din, să zicem, minutul 82. Pentru redactorii publicațiilor de specialitate — un argument în plus în favoarea monopolului lor în discernerea fenomenului sportiv și un ușor zîmbet de superioritate agățat într-un colț al buzelor, același zîmbet cu care, probabil, sînt priviți figuranții de către interpretul lui Hamlet. In fine, pentru unii confrați — o bucurie săptămînală care îi asigură că stilul lor nu poate fi egalat. Ar mai fi de amintit reacția sportivilor înșiși față de o astfel de rubrică. Asupra acestui lucru mi-e ceva mai greu să mă pronunț, pentru că sportivii văd altfel problema și decît rudele și decît redactorii și decît microbiștii și decît confrații. Ei sînt pe rînd adulații, renegații, încîntătorii, îngrozitorii, personalitățile sau nimicurile. Ce oare și-ar mai putea dori pentru a se putea considera fericiți ? Sincer vorbind (și aș vrea să văd cum aș putea fi contrazis) cred că satisfacția cea mai reală de pe urma casetelor sportive din săptămînale o simt antrenorii federali în special și federațiile în general. Nici o altă idilă nu se dovedește mai trainică decît cea care se consumă constant și palpitant între aceste două părți. Ceva mă face să bănuiesc că dacă un cronicar ar fi amenințat de înec, primul care s-ar arunca în apă cu intenții salvatoare ar fi un antrenor federal. Asta e convingerea mea și peste ea nu pot trece. Uneori simt o jenă necuprinsă în faptul că n-am studii fotbalistice așa cum au toți specialiștii. Nu mi-ar strica desigur o diplomă — așa cum, fără îndoială are X, Y sau Z — care să-mi ateste competența, măcar în materie de fotbal. In tot cazul, pînă săptămînă viitoare nu se poate spune nimic precis asupra acestei chestiuni. Andl Andrieș