Cronica, 1971 (Anul 6, nr. 1-53)

1971-07-24 / nr. 30

r.Noi vrem ca arta și literatura sa fie puse in slujba poporul­ui­­ sa se scrie și sa se creeze pentru clasa muncitoare­ pentru farânimer pentru intelectualitatea pentru toți oamenii muncii. Suntem­ pentru diversitatea de stiluri și forme in creația literar-artistica. Dar, așa cum am spus și mai inainte, concepția ideologica trebuie sa fie una singură — ideologia și concepția revoluționară a clasei muncitoare. Arta trebuie sa servească unui singur scop : educației socialiste, comuniste, în acest sens sintem­ pentru cea mai larga libertate de creație, pentru cea m­ai larga exprimare a imaginației, dar în spiritul concepției noastre despre lume și viața eJ. NICOLAE CEAUȘESCU PREȚIOS TEZAUR DE NVÄTAMINTE , dri Am învățat de la Alecsan­­și Eminescu, de la Creangă­­ și Sadoveanu, să descopăr în geografia spi­rituală a acestui popor sen­timentele înalte, incandes­cente, de dragoste și de o­­menie. Fîntînă fost visul de apă vie­ți­a generației mele, care a crezut cu toată pu­terea minții în înfăptuirea acestui prezent luminos. Cuvîntul scris mi-a fost de la începuturi învestit cu răspunderea pentru omul căruia mă adresez. Acest om, cititorul, știe să dis­­cearnă artificialul de auten­tic. Intre temporal și etern, se produce radiația adevă­ratei opere de artă. Cuvîn­tul, cîntecul, linia, culoarea, trecute prin cutezanța ins­pirată a creatorului, pot modela sufletul uman, pot revoluționa conștiințe. Umanismul socialist pre­conizează un om integral : scriitorul are în obiectivul creației sale omul, omul în­setat de autodepășire, mun­cind conștient în vederea armonizării laturii indivi­duale cu cea socială a exis­tenței sale. In acest climat moral al socialismului, în această u­­nitate morală, ca scriitor, am sentimentul unui inte­gral acord lăuntric cu e­­sența realității. Cuvintele tovarășului Nicolae Ceau­­șescu, secretar general al Partidului Comunist Român, sînt un prețios ttezaur de învățăminte ce-mi luminea­­­ză gîndirea și simțirea. Emoția și mîndria că fac parte din frontul larg al scrisului contemporan își vor găsi expresia în noile poeme pe care le voi scrie, poeme inspirate de la izvoarele vie­ții, întorcîndu-se ca o ofrandă de trandafiri, constructorilor acestei vieți luminoase. GEORGE LESNEA Laureat al Premiului de Stat ții“. Cititorul român a cre­zut, în primul rînd, în eroul activ care trăiește în mijlo­cul oamenilor, se agită împre­ună cu mulțimea care își cultivă și își încordează în­tr-un fel sau altul, pentru o cauză demnă de stimă, toate resursele minții și energiei sale. „Noi vrem ca arta și literatura să fie puse în sluj­ba poporului“, a spus tovară­șul Nicolae Ceaușescu, „ș­i se scrie și să se creeze pen­tru clasa muncitoare, pentru țărănime, pentru intelectuali­tate, pentru toți oamenii mun­cii". Reținînd cu toată aten­ția această indicație fermă, plină de realism, nu ne ră­­mîne decît să ne îndeplinim datoria de scriitori comuniști, de slujitori ai poporului din care ne-am născut. DUMITRU IGNEA DATORIA SUPREMA A SCRIITORULUI Din multitudinea de idei creatoare cuprinse în Expu­­­nerea tovarășului Nicolae Ceaușescu la Consfătuirea de lucru a activului de partid din domeniul ideologiei și al activității politice și cul­tural-educative, se desprinde cu claritate și aceea că scri­itorul, ca membru activ al societății în care trăiește și față de care are multiple îndatoriri, trebuie să mani­feste, în întreaga sa activi­tate, un înalt spirit de exi­gență partinică, de comba­tivitate și principialitate mar­­xist-leninistă. Este un ade­văr pe care scriitorii și-l în­sușesc fără rezerve. In acest context, cînd so­cietatea are nevoie de rezol­varea unui întreg complex de probleme vitale, cînd nu avem timp și nici dreptul să ne ocupăm de ceea ce nu es­te legat nemijlocit de te probleme, cînd dorim aces­să trăim, de la un an la altul, într-un chip nou dezvăluit pe spirala societății socialiste multilateral dezvoltate, și de aceea spunem că numai omul care ne ajută să trăim astfel, folosind toate mijloacele care le are la dispoziție numai a­­cest om este un militant pe tărîmul vieții, al științei sau al literaturii, datoria celor care muncim cu condeiul se conturează cu cea mai mare claritate : sporirea eforturilor pentru a înțelege semnificația fiecărei pulsații a vieții so­ciale, măreția luptei clasei muncitoare condusă de par­tid ,sensurile majore către care țintește întregul nostru popor. Intr-un cuvînt, folosind fiecare glasul propriu, să scriem „cu singele inimii și cu seva nervilor noștri“, nu înainte însă, de aprofunda­rea cauzelor, de sesizarea le­găturii strînse dintre fenome­ne. De altfel întreaga noastră tradiție literară, prin operele ei capitale, ne dovedește cu prisosință că scriitorii români au fost dintotdeauna luptători pe tărîmul ideilor înaintate, consecvenți în datoria de trezi în semenii lor simțămin­­­tele și conștiința nevoilor arzătoare ale națiunii, și care, niciodată, nu au fost confun­dați cu acei „făcători“ de li­teratură, cu acei paraziți care nu fac altceva decît să dis­treze pe alți paraziți. Este vorba, desigur, de în­deplinirea unei sarcini difi­cile care implică astăzi, mai mult ca oricînd, așa cum re­iese cu claritate și din indi­cațiile documentelor de par­tid, situarea fermă a scriitori­lor la nivelul celei mai înal­te concepții despre lume a timpului nostru, concepția marxist-leninistă. Activitatea noastră scriitoricească de pînă acum cu împliniri­le și neîmplinirile ei, ne-a dovedit că nu este su­ficient să sesizăm și să fixăm fenomenul de viață, ci să-i și pătrundem semnificația. A încerca astăzi, in socie­tatea noastră unde munca, e­­roismul, patriotismul sau în­crederea în viața prezentă și viitoare se află la loc de ma­re cinste, să faci apologia pe­simismului, spre exemplu, ni se pare nu numai o sofistică­rie, ci o neghiobre, pur și simplu. Asemenea „scrieri“ vin să strice dispoziția celor­lalți confrați și în primul rînd a cititorilor prin afișa­rea ostentativă a unor fan­tome fără identitate, nefixate in timp și spațiu, aureolate cu falsul lîncezesc în titlu de „eroi“ ce plictiseală. Citi­torul cut de cit avizat, refuză asemenea pagini încărcate, tot după afirmațiile unor cri­tici, de „farmecul nebulozită­ cronica • 2 NICOLAS CEAUSESCU Propuneri de masuri pentru imbirriutațirea activii politic ci ideologice, de educare mar­xist4eniti­sta a­­ membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii ' - ..... ti pui­­' i rn ..... V Y­P­TT­M­1? I? 'W­eb Jr vt щ ir ia js# la Consfătuirea­­­ de lucru, a activului de partid din domeniul ideologiei și al activității politice și cultural-educative ~— 9 iule H­ ll ~~­­ , тпснл pof.roca. m'ci.uoțm.. mi VAST PROGRAM DE EDUCAȚIE COMUNISTĂ Document de excepțională însemnătate teoretică și practică. Expunerea amplă și deosebit de substanțială prin fondul ei ideatic făcută de tovarășul Nicolae Ceaușescu la Consfătuirea de lucru, din primă jumătate a lunii iulie, a activului de partid din do­meniul ideologiei și al acti­vității politice și cultural-e­ducative, constituie evident o reală și extrem de prețioasă contribuție în lupta noastră a tuturor pentru desăvîrșirea personalității umane, pentru crearea unui om cu adevărat nou, demn de epoca socialis­mului. Ca unul care am avut norocul și cinstea ca, imediat după 23 August 1944, să ac­tivez în cadrul presei coti­diene și apoi în cel al presei literare, trăind o perioadă de însuflețitor romantism raționar încă de­ atunci, revo­am observat că partidul nostru comunist a militat și a știut în­totdeauna să învingă greu­tățile de tot felul, lichidînd cu intransigență lipsurile, greșelile și abuzurile care în procesul edificării socialiste s-au putut petrece și asigu­­rînd din ce în ce cu mai multă fermitate făurirea cu succes a unei societăți noi, în spiritul triumfător al învă­țăturii marxist-leniniste. De altminteri, dezbaterile cu activul de partid și în genere cu toți comuniștii, cu oamenii muncii, în legătură cu pro­blemele cardinale de ordin politico-ideologic, economic, social-cultural etc. au deve­nit, de o bucată de vreme încoace, o tradiție în munca noastră mereu consolidată în procesul desfășurării ei de atenția permanentă și grija părintească pe care partidul le acordă mersului nostru bi­ruitor înainte. In numele conștiinței mele patriotice, mă simt, ca scriitor comunist, total identificat cu ideile. Ex­punerii făcute de secretarul general al partidului nostru și sînt convins că îndemnu­rile și indicațiile sale înțe­lepte referitoare la realizările unei creații literare majore și durabile, în stare să con­tribuie la elevarea spirituală a cetățenilor noștri, la con­tinua dezvoltare a gustului lor artistic, la satisfacerea trebuințelor și exigențelor lor estetice și, în general la edu­cația comunistă, nu vor în­­tîrzia să-și arate roadele pe care le dorim din tot sufle­tul cu toții. Există, de bună seamă, în această direcție, realizări im­portante care s-au înregistrat și pînă acum, dar sînt destule de dus la îndeplinire. Din acest punct de vedere, programul prezentat de tovarășul Nicolae Ceaușescu privind formarea multilaterală, ideologică, etică și culturală a omului socie­tății noastre se remarcă prin­­tr-o înaltă principialitate și ne oferă o largă viziune sin­tetică, constituind o chinte­sență limpede și matură a experienței înaintate a anilor noștri, ai socialismului, a că­ror flacără interioară, dina­mică, a fost și este spiritul revoluționar, partinic. A devenit clar pentru fie­care dintre noi că arta și cul­tura nu pot să aparțină doar unui cerc de așa-ziși inițiați care oficiază într-un jargon restrîns ori de-a dreptul e­­nigmatic, fiindcă valorile es­tetice nu sînt niște simple entități eterice sau celeste fără nici o contingență cu via­ța reală, cu socialul după cum diversitatea nu e deloc sinonimă cu harababura eclec­tică în care să se poată în­globa orice, chiar și asocia­­lul sau chiar antisocialul, ca să nu mai vorbim de diferiți termeni și interpretări este­tice bizare cu înțeles întors care, din păcate, mai au a­­creditare în unele zone ob­scure ale criticii noastre lite­rare, ceea ce explică, desigur, sterilitatea unor false expe­riențe și căutări vane din a­­numite scrieri în versuri sau în proză ale literaturii noas­tre. Pozitiv, departe văzător, programul adresează, în mod implicit și o ascuțită și prin­cipială critică trasînd misi­unea ideologiei, a culturii și a artei noi în combaterea necruțătoare a lucrărilor di­fuze și confuze, străine reali­tăților noastre și modului nostru de a fi, de a simți și de a gîndi, știut fiind că criteriile estetice, valoarea, diversitatea etc. trebuie să se subsumeze unor idealuri și îndatoriri de prim ordin care au ca scop suprem făurirea unui tip de om superior, co­munist. Desigur, ideile prezenta­te de tovarășul Nicolae Ceaușescu ca și rodnica lor dezbatere și aprobare publi­că trec și mult dincolo de sfera creației literare și ar­tistice, ele cuprinzînd în mod firesc întreaga activitate cul­turală a țării și punînd un accent aparte pe educația ti­neretului și cea a întregului popor. Nu încape îndoială că re­zolvarea problemelor acesto­ra va duce la obținerea unor noi m­­etorii ale prezentului și mai ales ale viitorului nos­tru socialist. ION ISTRATI MILITÂND O ARTĂ PENTRU ANGAJATĂ Destin individual, creatorul nu se poate claustra în zone­le efemerului, în afara fluxu­lui dinamic al societății, ci tinde a deveni un mesager al cetății. Crezul său se apropie de­ o stea dublă : una fiind speranța în a deveni atitudi­ne majoră, cealaltă desem­­nînd vocația existenței. Parti­dul îi insuflă dragostea rea­lă ce implică curaj civic în cuprinderea problemelor noii structuri sociale. Meditînd în adîncime dia­lectica epocii, perspectivele vi­sului nu se relevă în incan­descență vizionară. Din spa­țiul său interior, creatorul ex­clude contemplarea sterilă. Ta­lentul va recepta marile bu­curii ale omului. Optimismul epocii trebuie perceput în ce­ea ce are vital, înnoitor. Ar­ta, prin noblețea sa, este o forță materială ce propagă virtuțile umane. Literatura trebuie să însoțească fidel is­toria, uneori s-o ia înaintea istoriei, scoțînd în evidență ceea ce constituie dinamica prezentului, germenele viitoru­­ui. In acest sens, tovarășul Nicolae Ceaușescu arăta în Expunerea făcută la consfătui­rea de lucru a activului de partid din domeniul ideologiei și al activității politice cultural-educative . Arta tre­­i­buie să servească unui sin­gur scop : educației socialiste, comuniste. Sîntem pentru cea mai largă libertate de creație, pentru cea mai largă expri­mare a imaginației, dar în spiritul concepției noastre des­pre lume și viață“. In con­știința creatorului, din adîn­­cile confruntări se naște res­pectul și dragostea pentru po­por și pentru partid. Atunci ochii poetului vorbesc cu lu­mina lor în fața marelui nos­tru dascăl, înțelept, lucid, exi­gent, generos, mereu renăs­­cîndu-ne lăuntrica ființă. Militînd pentru o artă an­gajată, situată ferm pe pozi­țiile ideologiei marxist-leninis­te, partidul s-a pronunțat pentru o largă diversitate de stiluri : „Prin forme și stiluri variate de expresie, arta tre­buie să servească poporul, pa­tria, societatea socialistă“. In acest climat moral — care în­seamnă unitatea morală, — scriitorul contemporan sentimentul unui integral are a­­cord. Frumoasele versuri ale poetului Nicolae Labiș își sună, într-o muzică gravă, caratele de aur : „Trăim în miezul unui ev aprins Și-i dăm a­nsuflețirii noastre vamă. Cei ce nu ard dezlănțuiți cu noi In flăcările noastre se destramă“. HORIA ZILIERU

Next